Monthly Archives: octombrie 2013

Toate încercările sunt utile

Întrebare: Noi construim intenţia şi încercăm să ne unim în timpul lecţiei. De fapt, noi ridicăm MAN, o cerere de corectare ?

Răspuns: Asta depinde de dorinţa noastră, de nevoie (Hissaron). O persoană nu poate ridica MAN decât pentru o dorinţă primită de la grup, de la aspiraţiile prietenilor cu care ea vrea să se unească.

Ea simte că există un zid care-i desparte. Acesta trebuie să fie depăşit, indiferent  cum, dar vede că este incapabilă să o facă. Dar ea trebuie să o facă.

Apoi, strigătul său se intensifică până ajunge la “Poarta lacrimilor”. Un puternic impuls spre unitate, cu o înţelegere clară a incapacităţilor sale şi a neputinţei, de a genera o dorinţă, care este numită MAN. O persoană nu se întoarce spre Creator decât atunci când toate celelalte posibilităţi sunt epuizate şi  când nu există altcineva pentru a cere.

Nu putem atinge astfel de cerere de la prima încercare. Trebuie să continuăm să încercăm, din nou şi din nou. Un exemplu dur, dar adevărat, este cel al reproducerii. Zohar compară mişcarea de du-te -vino cu atacuri spirituale, când omul caută calea spre Zivug spiritual. Baal HaSulam a scris despre acest subiect în „Scrisoarea 19”: „Unitatea dintre Creator şi Shechina Sa care evocă omul, umplând paharul său cu nostalgie şi tristeţe, este similară cu o cuplare corporală (Zivug inferior), care duce la naşterea unui corp fizic, care vine în mod necesar de la o cauză preliminară, care este presiunea, cu alte cuvinte, un grad cunoscut de nostalgie şi tristeţe numit duritate în limbajul corpului, atunci când, chiar şi sămânţa lui va fi benefică, deoarece ea este ca o săgeată…”

El trebuie să încerce, să treacă prin dorinţele sale, să vadă tot ceea ce-i lipseşte, să devină inspirat cu dorinţele prietenilor. Toate acestea duc la presiunea necesară (Kishuy) – omul simte o povară şi o fermitate (Koshi), ascunse în aceasta. În spiritualitate, aceste lucruri nu sunt la fel de simple, ca în lumea materială.

La final, omul dobândeşte un punct de coeziune şi unitate. O multitudine de încercări au fost făcute şi nicio încercare zadarnică. Deci, munca este într-o varietate de forme şi totul este păstrat pentru viitor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.12.2010, Zohar

Un dar pentru profesor

Întrebare: Cum putem realiza, în final, ceea ce ne spuneţi ?

Răspuns: Este necesar să realizăm ceea ce Baal HaSulam şi Rabash ne-au spus. Vă cer să îndepliniţi sfaturile lor şi nu mai mult decât atât. Lăsaţi-mă pe mine, eu v-am învăţat să citiţi în mod corect ceea ce ei au scris. Realizaţi scrierile lor şi uitaţi-mă. Lucrul principal este ca ar trebui să rămânem la ei.

Întrebare: Dar eu nu pot să vă uit. În plus, a citi singur textele şi a aştepta un remediu şi ca Lumina să mă întoarcă la pocăinţă este un lucru, dar să vă aud explicând textele este ceva total diferit.

Răspuns: Foarte bine, noi “deschidem” textele împreună şi începem nu doar să le înţelegem, dar, lucrul principal, să le îndeplinim. Asta-i munca mea: să ajut la realizarea lor şi la punerea lor în aplicare.

Întrebare: Dar trebuie să facem ceva între noi în scopul de a obţine de la tine metoda şi de a o realiza în viaţă.

Răspuns: Da, trebuie să stabiliţi măreţia lui Rav în ochii voştri. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să-mi săruţi mâna. Vreţi să-mi faceţi un cadou, atunci aduceţi-mi cadoul conexiunii voastre pentru a primi un cadou din cer.

Întrebare: Noi facem multe eforturi, dar pare că lipseşte ceva…

Răspuns: Ceea ce vă lipseşte este a fi conectaţi mai jos. Când sunteţi în picioare, vă ţineţi de mâini şi ridicaţi capul sus, aşa cum arată coperta uneia din cărţile noastre, Arvut. Dacă ajungeţi la o astfel de stare, atunci răspunsul va veni. Pentru asta, trebuie să fiţi ca un “copil”, un elev care este gata să audă şi să asculte profesorii..

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Pe cont propriu

Întrebare: Există cazuri în care o persoană, pe care am considerat-o prietena noastră, a luat principiile educaţiei integrale şi le-a organizat în felul său. Chiar a scris o carte. Acum, ea încearcă să facă ateliere şi pregătiri în rândul oamenilor noştri. Este foarte derutant pentru toată lumea. Ce ar trebui să facem în acest caz ?

Răspuns: Dacă această persoană a făcut astfel de lucruri, a scris un articol fără să discute cu cineva, fără să ne trimită materialul pentru a-l verifica, dacă ea a urmat propriul drum, atunci las-o să facă asta, dar fără noi. Ea poate lucra pe cont propriu.

Ea nu va fi în măsură să reuşească fără grup, fără forţa pe care trebuie să o tragă din interiorul grupului. Nu vor fi mulţi oameni de acest gen. În acest mod ei vor învăţa. Ne vom întâlni în următorul ciclu al vieţii şi vor avea ocazia să se corecteze.

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Un magazin cu o uşă care nu se închide niciodată

Întrebare: Cum pot fi conectate grupurile din întreaga lume, în permanenţă, în centru, astfel ca ele să poată primi, constant, puterea lor de acolo?

Răspuns: Nu ştiu ce altceva putem face. Dacă simţiţi că nu există conexiune, trebuie să încercaţi să găsiţi o modalitate de a o reînnoi. Profesorul meu Rabash obişnuia să spună: Magazinul meu este mereu deschis”, la fel ca un magazin al Creatorului este, aşa cum este spus “ magazinul este deschis şi negustorul vinde pe credit şi caietul este deschis şi mâna scrie şi cel care vrea să împrumute poate veni să împrumute”. Mâna invizibilă notează tot şi apoi proprietarul vă va cere să rambursaţi datoria, dar puteţi mereu intra. Asta înseamnă că, proprietarul nu iese să strige şi să cheme clienţii. El deschide uşa magazinului său şi asta-i tot. Oricine vrea să intre poate să o facă.

Acesta este un exemplu referitor la modul în care trebuie să mergem spre lume. Trebuie să fim pregătiţi pentru vânzări masive peste tot, astfel că toată lumea se va simţi confortabil să intre în magazinul nostru.  Dar asta nu înseamnă că trebuie să sărim pe fiecare trecător, să batem la uşa oamenilor, să-i forţăm sau să le impunem, în speranţa că vor cumpăra produsul nostru.

Deci, voi decideţi dacă veţi fi în măsură să rămâneţi în contact cu centrul. Nu aşteptaţi după noi, faceţi asta. Noi suntem prea ocupaţi şi avem alte lucruri de făcut în diseminare, în prelucrarea şi publicarea materialelor de educaţie integrală, deplasarea în noua casă şi pregătirea congresului internaţional din februarie 2014.

Nu putem urmări ce se întâmplă cu oamenii la Moscova, St. Petersburg, New York sau San Francisco, în plus faţă de ceea ce facem. Nu avem putere pentru asta şi ar fi incorect dacă am începe să funcţionăm în acest mod. Dacă sunteţi oameni obişnuiţi fără punct în inimă, atunci ar trebui să avem mai multă grijă de voi. Dar, deoarece aspiraţi la spiritualitate şi aveţi un punct în inimă, totul depinde de dezvoltarea sa.

Trebuie să faceţi eforturi, utilizând propriile voastre puteri şi conexiunea cu noi depinde de voi. Trebuie să acţionaţi astfel încât să nu pierdeţi contactul cu centrul şi să vă asiguraţi constant că-l păstraţi. În momentul în care pierdeţi această conexiune, conexiunea vă pierde.

Discuţie 25.10.2013

A trăi într-un loc slab ventilat plin cu şoareci

Fiecare dintre noi descoperă că există într-o stare foarte specială, pe care o numim această lume şi pe care o împărţim în ceea ce se găseşte în noi şi ceea ce se găseşte în exteriorul nostru.  Mă simt şi mă înţeleg şi ceea ce este în jurul meu, într-o anumită măsură. Dezvoltarea înţelegerii mele şi a sentimentului meu se numeşte viaţa mea.  Simt că sunt în schimbare şi că totul în jurul meu se schimbă, lumea întreagă se schimbă.

Apoi, descopăr că percepţia mea asupra lumii depinde numai de mine şi că ea s-a creat în sentimentele mele şi în înţelegerea mea. Atunci când încep să examinez mai profund factorii care determină percepţia mea, descopăr că totul începe de la dorinţa egoistă de a primi plăcere. Asta înseamnă că percep realitatea interioară şi exterioară şi că le evaluez numai cu privire la propriul interes, fie că e bine pentru mine sau nu.

Nu pot percepe realitatea în mod obiectiv, în adevărata sa formă, ci doar în raport cu mine. Dacă ceva nu mă afectează în mod direct, nu o simt deloc. Eu chiar percep, uneori, că lumea este mare şi largă, alteori este îngustă şi sufocantă, ca şi cum aş schimba cu totul mintea mea.

Aceasta se schimbă în funcţie de ceea ce mă interesează şi aşa văd un lucru şi nu acord atenţie unui alt lucru. Sunt ca o pisică, care nu vede decât şoarecele în cameră, dar nu acordă atenţie la frumuseţea camerei şi nici la imaginile care se găsesc pe pereţi. Dacă o persoană intră în cameră, imediat acordă atenţie imaginilor şi nu mai vede şoarecele. Fiecare vede lumea în funcţie de dorinţa lui. Lumea nu există de la sine.  Ea este descrisă în dorinţa mea…

Când devin conştient de limitele percepţiei mele, care filtrează totul numai în raport cu ceea ce mă interesează, încep să vreau să văd ceva în afara acestei viziuni limitate. Mă simt ca şi cum eram în închisoare, ca şi cum eram în interiorul unei temniţe, în interiorul unui mormânt, incapabil să ies.

Încep să mă simt claustrofob, temându-mă de locuri închise ce mă sufocă şi mă împing din toate părţile. Trebuie să ştiu şi să simt mai mult! Aici, încep să simt că dorinţa de primire, care ia totul pentru sine, nu mă lasă să văd lumea reală, ci numai ceea ce interesează dorinţa egoistă pe care o am acum.

Percep întreaga realitate doar prin ego-ul meu. Deşi realitatea poate fi enormă şi practic infinită, eu nu pot să o văd. Acest lucru mă nelinişteşte şi îmi otrăveşte viaţa . Încep să reclam starea mea, dominaţia dorinţei mele de primire, sclavia şi exilul. Deoarece ea mă forţează să văd numai ceea ce interesează dorinţa primitivă îngustă, caut tot ceea ce este legat de un interes sau ceea ce este dăunător şi nu văd nimic dincolo de frontierele sale. Încep să caut un mijloc de a o dezvolta şi, prin urmare, ajung la înţelepciunea Cabala.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 24.10.2013

Un arbore care are gust de mere

Sfinţenia (dăruirea) se ascunde în spatele „forţelor impure” (Klipot). Pentru a ajunge la ea, trebuie să le depăşim şi pentru a face asta, trebuie să devenim inteligenţi, să înţelegem, să fim sensibili şi puternici.

Dacă aveţi instrumentele (Kelim) pentru a munci cu tot ceea ce este ascuns în interiorul pielii (Klipa) veţi fi în măsură să ajungeţi, prin ea, la fruct. Nu erau forţe impure, piei (Klipot), înainte ca Adam să cadă din virtute. Este spus că arborele întreg avea gust de mere! Puteai muşca trunchiul şi era dulce ca un măr, avea acelaşi gust…Este un semn că era imposibil să descoperi un loc rău care trebuia corectat!

De aceea Adam a păcătuit, pentru a descoperi păcatul. La urma urmei, păcatul exista deja, nu creăm nimic nou, ci pur şi simplu, descoperim diferenţa dintre „existenţa din absenţă” (Yesh Mi Ayin) şi „existenţa din existenţă” (Yesh Mi Yesh), creaţia şi Creatorul, măsura profunzimii ultimului, al patrulea nivel.

Aceasta este diferenţa dintre a fi un animal şi a fi un om! Este singurul lucru care ne arată Klipot. Este numit „un ajutor împotriva ta”. Gândeşte-te, cineva stă în faţa ta şi te ajută constant în tot!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2010, Talmud Eser Sefirot

Ce înseamnă a fi Creator?

Întrebare: Spuneţi că, la final, fiecare persoană trebuie să dezvăluie formula echilibrului cu natura.

Cabala vrea să facă din fiecare persoană un cercetător, forţăndu-l să descopere formulele naturii?

Răspuns: Dar este o formulă foarte simplă! Fiecare dintre noi este în natură şi tinde spre confort.

Echilibrul este soluţia ecuaţiei, descoperirea formulei celei mai confortabile stări, genul de lucruri de care ai nevoie: căldură, umiditate, hrană, locuinţă, familie şi copii, un loc de muncă sigur, salariu, etc. În lumea noastră asta este pentru a atinge un echilibru cu natura şi a satisface toate dorinţele.

Dar, natura mă dezvoltă, deci, deranjez acest echilibru constant şi trebuie să-l regăsesc atunci când avansez. Noi căutăm, în mod constant, echilibrul. Chiar şi atunci când oamenii aspiră la putere sau tind să obţină milioane de dolari, ei fac asta deoarece simt această nevoie şi, dorind să o împlinească, ajung la echilibru pentru a se calma.

Din acest motiv, dezvoltarea despre care vorbeşte Cabala este dezvoltarea cea mai normală şi naturală pentru oricine în această lume. Singurul lucru este că, fiecare persoană are o formulă individuală pentru a atinge acest echilibru. Echilibru înseamnă că mă simt atât de bine, astfel încât mai bine nu se poate!

Atunci când toate dorinţele sunt corectate, cu alte cuvinte, când ele sunt complet umplute cu tot ceea ce doresc a fi umplute, acesta este numit sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun)!

Nu am nevoie să caut o formulă neobişnuită a naturii! Când ating o stare absolut confortabilă, în care nu aş dori să schimb nimic, aceasta înseamnă că am descoperit formula comună de echilibru cu natura!

Cu alte cuvinte, descopăr că pot fi mare şi de succes şi, această formă în care mă dezvălui astăzi, este numită “Creator” sau natura. Ca şi cum am crescut, în cele din urmă am încetat să cresc şi am devenit un rege şi văd: Aici este castelul meu, aici este armata mea şi aici sunt oamenii.

Atunci când o persoană simte că a atins împlinirea completă, înseamnă că ea a descoperit formula a ceea ce înseamnă a fi Creator.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam

În primul grad spiritual

Acum, când suntem angajaţi în diseminare specială pentru publicul larg, în toate ţările din lume, aş dori să fac un comentariu foarte serios.

De fapt, mişcarea noastră, în cercurile largi ale societăţii, trebuie să urmărească singurul scop, unitate între noi, astfel ca noi să simţim coeziunea interioară, nevoia de celălalt.

Dacă această condiţie este realizată, atunci ieşirea este pozitivă, necesară şi eficientă. Dacă ieşirea ne divide, ne răceşte, ne rupe, atunci trebuie să ne oprim, deoarece lucrul cel mai important pentru noi este de a crea un astfel de centru al grupului, în care să începem să simţim Creatorul, altfel este inutil să diseminăm.

De fapt, putem ajunge la mase, doar dacă organizăm vasul spiritual, Kli-ul spiritual, locul în care Creatorul este revelat.

De ani de zile am studiat şi, ca urmare a acestor studii, munca dintre noi şi diseminare, destul de pasiv, axat în principal pe diseminarea materialului nostru on-line, noi am lucrat în noi înşine. Acum, am ajuns într-un anumit punct de saturaţie şi nu putem merge mai departe. Nu ne putem comprima astfel încât, conexiunea reciprocă să fie formată în noi înşine, în care o oarecare asemănare cu Creatorul se manifestă, adică în creştere deasupra egoismului nostru.

Problema este: Cum ne putem uni ? De aceea, noi ieşim spre mase. La urma urmei, obiectivul nostru principal este unitatea, realizarea Arvut (garanţia mutuală), o astfel de adeziune în grup, care ne va conduce  la similitudinea minimă cu Creatorul la primul nivel spiritual.

Suntem mereu pe pământ, ridicând un picior, dorind să mergem la primul nivel spiritual, dar nu putem, avem nevoie de un impuls. Pentru a fi împinşi din spate, noi ieşim spre cercurile largi ale societăţii, biblioteci, şcoli, universităţi, numeroase intituţii de educaţie şi altele şi diseminăm în lăţime. Ne străduim să obţinem de la mase dorinţele lor pentru a depăşi tot soiul de crize care se dezvoltă, acum, atât de rapid în lume.

Deci, nu trebuie să uităm că, lucrul cel mai important este de a crea centrul grupului, în care aşteptăm manifestarea Creatorului. Este prima treaptă a scării; prima Sa manifestare printre noi, în noi.

Indiferent ce am face, indiferent de forma de implicare în diseminarea externă, utilizând diverse ocazii, vom potrivi, mereu, toate acţiunile şi le analizăm în funcţie de utilitatea lor pentru unitatea de ansamblu. Numai atunci vom putea să luăm o decizie pentru a şti dacă este cazul să facem ceva sau nu. Unitatea interioară trebuie să determine ieşirea noastră în lume: tipul, stilul, oportunităţi şi persoanele care vor fi angajate într-o anumită activitate.

 

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Două rugăciuni: o rugăciune individuală şi una de grup

Există două tipuri de rugăciuni: Prima rugăciune (MAN) este pentru a se încorpora în AHP al superiorului, care este grupul, care este conectat într-un întreg. GE al inferiorului sunt încorporate în partea superioară atunci când intru în grup, ca într-un uter şi funcţionează asupra mea şi îmi dă toată grija de care am nevoie, mă face să simt că nimic nu-mi lipseşte.

Există sisteme care au grijă de mine în interiorul acestui uter. Nu am nevoie să mă gândesc la nimic, doar să ştiu cum să fiu absorbit în interiorul acestei matrice. Cele trei zile de concepţie sunt cel mai important lucru.

Prin dorinţa mea de a fi integrat în superior, îl evoc şi îl forţez pentru a atinge măreţia. Mă adresez întregului grup şi înţeleg că nu există niciun mijloc ca să pot reuşi de unul singur. Deci, evoc grupul şi îi solicit: să primim Lumina, forţa, corecţiile de la Creator, care se va revela în noi. Dar, El se va revela pentru a stabili conexiunea între noi şi a dezvolta această conexiune. Ca şi cum am opera incubatorul nostru şi am cere pentru el, împreună cu toţi ceilalţi.

Primul MAN este rugăciunea individuală prin care sunt încorporat în grup. Al doilea MAN (rugăciune) este MAN general, când ne întoarcem spre Creator ca un grup şi Creatorul începe deja să se reveleze. Răspunsul pentru al doilea MAN este imediat – MAD.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.10.2013, Talmud Eser Sefirot

Un loc pentru clarificarea relaţiilor mutuale în familie

Întrebare: Cum diferă un atelier de familie în care participă cinci cupluri căsătorite, de un atelier compus din zece persoane diferite?

Răspuns: Dacă cuplurile căsătorite sunt într-un atelier şi nu doar zece oameni, atunci, în general, există o înţelegere internă între ei, o temă comună, deoarece problema este una existentă în ei de la început.

Prin urmare, atunci când suntem aşezaţi în cerc şi începem să clarificăm problema pe care fiecare a simţit-o încă de la naştere sau o exeperimentează, atunci este creat un atelier complet diferit. Pe de o parte, trebuie să fim mai subtili, dar, pe de altă parte, există modalităţi de îndreptare, de aprofundare a acestei clarificări.

Este o muncă complet diferită de cea a unui atelier compus din zece persoane. Este intim, deoarece nu este transmis publicului ca atelierele obişnuite. Nu cred că este posibil să se adune 150 de cupluri căsătorite, deoarece este împotriva atmosferei care trebuie să existe printre ei. Sunt suficiente cinci cupluri, îi aşezăm pe canapea în jurul unei mese de cafea, ca şi cum ar fi într-un salon şi ar servi cafea, realizând o atmosferă relaxantă şi prietenoasă, ceea ce conduce la un alt nivel, mai intim. Este un loc excelent pentru ei, pentru a munci în cooperare.

Este de dorit ca organizatorii atelierului să fie, de asemenea, un cuplu căsătorit.

Întrebare: Care sunt întrebările pe care le recomandaţi pentru a fi analizate de către cuplurile căsătorite? Ce i-ar interesa?

Răspuns: În primul rând, precizăm măsurile pe care ei le consideră esenţiale pentru o viaţă bună într-o familie şi apoi, examinăm dacă ele sunt, cu adevărat, obligatorii. Cererile noastre cu privire la partener sunt corecte sau este doar un capriciu, un fel de cerere secundară? Care este, cu adevărat, lucrul cel mai important fără de care o familie nu poate exista? Care ar trebui să fie fundamentul unităţii familiei? La ce ar servi?

Împreună cu aceasta, le punem genul de întrebări care-i aduce la concluzia că familia este un mijloc pentru a atinge nivelul superior, obiectivul superior al existenţei. De aceea, Dumnezeu ne-a împărţit în două exact pentru asta, astfel că, graţie muncii serioase între noi, vom descoperi această imagine singulară, în care noi vom fi asemenea Lui.

Aşa cum este scris:” Şi Dumnezeu a creat omul după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat”  (Geneza 1:27). Prin urmare, trebuie să găsim similitudini între noi, cu alte cuvinte, această caracteristică a dăruirii, iubirii şi reciprocităţii, pentru a deveni asemenea Creatorului în acest aspect.

 

Din kab.tv, “prin timp”, 21.09.2013

Pagina 1 din 1112345...Ultima »