Întrebare: Prin ce trebuie să treacă o persoană pentru ca să-şi dorească să intre în lumea spirituală?

Răspuns: Este foarte simplu, ea trebuie să simtă o mare tristeţe spirituală, deoarece este în exil în Egipt. Nu din întâmplare Avraam a cerut Creatorului: “Cum voi şti că-l voi moşteni?”  Cu alte cuvinte,  cum vom primi o dorinţă spirituală? La urma urmei, “pământul” înseamnă dorinţa şi “pământul Israel”, referitor la ceea ce Avraam cerea, este o dorinţă spirituală, care este în totalitate  în intenţia de a dărui.

Deci, cum putem avansa spre ea? Nu am nici o dorinţă pentru ea, nici mijloace interne, nici externe. Răspunsul Creatorului la această problemă este: Mergi şi caută oameni ca tine. Începeţi să vă conectaţi, faceţi eforturi, învăţaţi cum să trăiţi împreună, într-un singur cort. Şi când veţi fi, cu adevărat, conectaţi, atunci veţi simţi că legătura dintre voi este motivul pentru toate necazurile voastre.

Dar nu abandonaţi, continuaţi să vă conectaţi şi mai mult. Veţi simţi că este teribil, că este Egiptul, unde ego-ul, adică Faraonul, domină conexiunea voastră. Veţi petrece şapte ani de saţietate şi şapte ani de foamete. La început totul va fi bine, dar apoi, iubirea de voi înşivă vă va apuca de gât şi vă va strânge, nu veţi fi în măsură să continuaţi, nici în interior, nici în exterior. Vă veţi simţi sufocaţi şi vă veţi apuca de gât: “Patru sute de ani! Cum ne menţinem în această stare?”

Deci, am pregătit ego-ul pentru voi, astfel încât vă va forţa să ieşiţi din Egipt. Dacă veţi face ce este mai bine pentru a vă conecta mai puternic, vă voi ajuta, cu siguranţă.

Încercând să vă conectaţi, aşa veţi putea profunzimea interioară a ego-ului vostru,  în aşa măsură încât „copiii lui Israel strigă din cauza muncii”, datorită faptului că nu puteţi să vă conectaţi. Cu cât veţi încerca mai mult, cu atât veţi avea probleme interne şi externe. Nu veţi fi în măsură să le suportaţi până când strigaţi pentru un singur lucru: să ieşiţi, să părăsiţi natura voastră. „Mai bine moartea decât o astfel de viaţă”.

Atunci când doriţi o nouă viaţă, care este în totală opoziţie cu natura voastră, atunci o descoperiţi şi nu înainte. Deoarece vasul vostru, dorinţa voastră, trebuie să fie întreagă. Indiciul pentru asta este atunci când sunteţi gata „să săriţi în mare”.

În plus, veţi fi gata pentru garanţia reciprocă, ceea ce este chiar mai rău pentru ego. Garanţia reciprocă înseamnă să daţi sufletul vostru altora. Moartea este închiderea contului, în timp ce garanţia reciprocă înseamnă că mă vând la toată lumea în sentimentele mele şi mintea mea, tuturor celor pe care nu-i pot îndura.

Astfel, vom scăpa din Egipt, căci descoperim cât de mult ne urâm. Această descoperire maximă a răului nu ne lasă altă alegere. Avraam a înţeles toate acestea din marea lui experienţă. A înţeles răspunsul Creatorului, “ştiu că tu vei fi o sămânţă străină într-o ţară care nu este a ta”, adică noi trebuie să simţim exilul. Nu credeţi că trecerea spre spiritualitate este imediată. Nu, trebuie să fiţi echipaţi cu o dorinţă foarte puternică, astfel că această dorinţă vă va deschide poarta de răscumpărare.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.02.2013, “moştenirea pământului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De la cine primesc o dorinţă mai mare: de la grup sau de la public?

Răspuns: Sunt două forme diferite de dorinţă. Primesc necesitatea unităţii şi coeziune de la grup şi de la mase, necesitatea Cratorului. Da, exact pentru Creator.

La urma urmei, eu nu am nevoie de El şi nici prietenii mei. Punctul din inimă ne orientează doar în direcţia Lui, dar nu ne dă un veritabil impuls, nu creşte “carnea” dorinţei, nu constituie un vas gol flămând.

În unirea cu prietenii, noi nu cerem Creatorului. Nimic nu ne presează, nici nu ne îndeamnă să o facem. Cât de mult ne pot impulsiona dorinţele noastre? Un pic mai mult şi mai mult, dar este o presiune artificială. Fiecare este un tip grozav, toată lumea are dreptate, nu există nicio dorinţă între noi care ne va obliga să acţionăm fără ieşire.

Când va acţiona? Când ne vor cere oamenii să răspundem nevoilor lor, oricare ar fi. Ne vom regăsi sub presiune, nevoia creşte, de a avea grijă de ei şi de a-i ajuta şi acolo avem nevoie, cu adevărat, de Creator.  O nevoie esenţială irezistibilă nu va veni la fiinţele create decât sub presiune. De aceea, nu avem posibilitatea de a avansa spre Creator dacă nu ieşim spre lume şi nu ne vom preocupa de mase.

Chiar necesitatea de a ne uni în grup nu se va înregistra fără presiune exterioară. De fapt, de ce avem nevoie să ne unim? Cel care nu vrea nimic pentru sine se simte bine într-o colibă în pădure fără facilităţi. Vasele dăruirii nu simt nevoia de unitate. Punctele lor din inimă nu caută asta de la sine.

Dar, ce vor aduce la Creator? Ce fel de vase de recepţie sunt capabile să conducă la o corecţie? Se pare că, de fapt, noi nu avem nimic. Pe de altă parte, unitatea maselor are un enorm potenţial de vase care nu s-au manifestat încă, atât material, cât şi spiritual.

De aceea, conexiunea în grup şi preocuparea pentru public nu sunt posibile decât sub presiune externă. Faraonul ajută copiii lui Israel să scape din Egipt. Armata îi urmăreşte, “îi ameninţă”, obligându-i să traverseze Marea Roşie, apoi să stea la Muntele Sinai. Ei nu sunt de acord, dar după ruperea primelor table, ei primesc Tora şi procesul continuă.

Nu putem acţiona fără presiune din exterior, avem nevoie de ea. Da, unindu-ne, putem neutraliza un pic această presiune, dar nu complet.

Întrebare: Fiecare prieten are nevoie să se conecteze la dorinţele exterioare sau este suficient dacă grupul mondial, ca un întreg, se implică în toate acestea?

Răspuns: Ambele. Atât munca individuală, cât şi generală sunt necesare aici, în diferite forme. Mai întâi, trebuie să ne unim în interior, pentru a înţelege cum să ajungem la publicul exterior şi apoi să ne integrăm cu el, pentru a resimţi nevoia unităţii interioare. Apoi, trebuie să cerem revelarea Creatorului între noi, pentru a-I aduce Lui mulţumire, transferând satisfacţia la Kli-ul extern.

Astfel, vom fi un releu, un “canal de transmisie”, o tranziţie şi realizăm destinul nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este ego-ul nostru, un sentiment sau o percepţie mentală?

Răspuns: Putem compara creierul cu un ecran de cinema deoarece este, de fapt, gol. Astăzi, de exemplu, tu pari a fi urât şi dezgustător şi mâine, după o schimbare de stare, te privesc şi văd in faţa mea un băiat bun ce radiază de vitalitate. Creierul meu descrie aceste imagini, este ecranul? Unde le proiectez? Ego-ul meu, interesul meu descrie aceste calcule, dar nu înţelegem asta până la final.

Credem că suntem obiectivi când este vorba despre natura mineral, vegetal şi animal, dar la nivelul vorbitor, în relaţiile dintre noi, există variabile diferite. În general, nu înţelegem că suntem singurii care reprezentăm propria noastră lume la toate nivelurile dorinţei de primire. De aceea lumea nostră este numită imaginară, deoarece nu există cu adevărat. În momentul în care vă curăţaţi ego-ul de percepţia aceste lumi, acesta va dispărea. Şi ce va rămâne? Nimic?

Deci, ce ne va rămâne? Să începem să stabilim acest “ceva” acum. Să începem să construim o nouă lume. Totul depinde de ceea ce desenaţi pe ecranul percepţiei voastre.

Întrebare: Dar, cum să desenăm aceste imagini dacă ele îmi par a fi reale?

Răspuns: Îmi imaginez o forţă care mă controlează, care mă înconjoară, care mă conduce şi mă bulversează, îmi trimite lucruri pozitive şi negative. Toată această situaţie, balonul în care sunt, funcţionează asupra mea, ca un film ştiinţifico-fantastic, deoarece noi ne imaginăm ceva şi muncim asupra acestui ceva, în imaginaţia noastră. Deci, îmi imaginez un anumit spaţiu în care o anumită forţă sau un câmp de forţe operează. Între timp, nu pot să gestionez fără această iluzie în trei dimensiuni cu diferite fenomene de timp şi spaţiu. Eu sunt conectat la ea, fie că o vreau sau nu.

Îmi imaginez o forţă care mă înconjoară ca şi cum aş fi într-un nor. Această forţă acţionează asupra mea în toate sensurile şi în toate aspectele posibile. Chiar acum, când mă gândesc la asta, funcţionează cu adevărat, sunt relaxat că ea acţionează asupra mea. Dar ce am în afară de această acţiune?

Deoarece, fără niciun adaos din partea mea, pot să aspir în mod constant doar la un sentiment corect şi cum să mulţumesc acestei forţe pentru grija ei atentă. Ea a creat o lipsă în sentimentul meu, dorinţa de primire şi mă simt bine în această lume sub dominaţia sa.

Se pare că nu avem nevoie de nimic, numai de aceasta. Toată filozofia şcolii epicuriene se bazează pe această abordare. Alte metode din Est cred în nirvana şi pace. De fapt, această atitudine este cea mai profundă deoarece se bazează atât pe teama de a perturba ceva în creaţie, cât şi pe teama de blestemul Creatorului.  Constant, trebuie să mă simt bine. Mereu încerc să fiu calm şi relaxat şi să fiu fericit cu ceea ce am, nu pentru că ego-ul mă împinge să o fac, ci datorită unei intenţii mai sublime.

Pe scurt, Avraam a lucrat bine cu această abordare în Babilon.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 02.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→