Întrebare: Fiecare Partzuf inferior al lumii Atzilut la fel ca și al lumii Adam Kadmon, îl îmbracă pe cel superior. Ce înseamnă “îl îmbracă”?

Răspuns: A îmbrăca înseamnă a atinge. Te îmbrac, adică gândirea și acțiunile tale. Înseamnă că tu le atingi.

Cel superior coboară către cel inferior pentru a-l îmbrăca. Și apoi, când cel inferior se agață de el, cel superior începe să îl ridice spre un nivel mai înalt pentru a-l ajuta să înțeleagă.

Cel inferior simte că cel superior îl naște, îi dă totul, și are grijă de el. Și din moment ce cel inferior se golește și dă naștere următoarelor Partzufim, el dorește să-l atingă pe cel superior: să știe cine și ce este și care este scopul existenței sale

La urma urmei, el simte acum aceeași necesitate să aibă grijă de propriile Partzufim inferioare. Pentru a le umple, el apelează la cel superior, deoarece se poate primi împlinire numai din lumea Infinită.

Reiese că el este obligat să comunice cu cel superior. Comunicarea cu cel superior și atingerea lui se numește “îmbrăcare.”

Pe de o parte, cel inferior are nevoie să dea celui care este sub el. Pe de altă parte, o asemenea nevoie și lipsa de răspunsuri îl conduce către conexiunea cu cel superior. Și pe de altă parte, el este pregătit să-l atingă pe cel superior, deoarece el și cel superior se aseamănă precum două picături de apă.

O asemenea îmbrăcare a Partzufim este întotdeauna absolut identică. Cel inferior care îl îmbracă pe cel superior, vede în cel superior același model pe care îl are el în interiorul său. El vede în cel superior propria sa structură, ca o reflectare în oglindă. De aceea, el nu are nicio problemă să-l atingă pe cel superior. Din această cauză îmbrăcare înseamnă atingere, realizare. Cel inferior se vede exact precum vrea cel superior ca el să fie.

Din partea a 2a a Lecției Zilnice de Kabbalah 12/10/10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când o persoană este angajată în conexiunea integrală, ea este alimentată de sentimentul scopului comun, de unitate. Are ea nevoie să intre în această stare, înainte de a se angaja în toate acţiunile muncii sale?

Răspuns: Desigur, este evident pentru ea. Dacă a avut o bună pregătire, a reuşit în tot. O îndrumare greşită distruge imediat munca sa.

Întrebare: De cât timp ar avea nevoie pentru pregătirea interioară?

Răspuns: Este dificil de spus. Este imposibil să stai cu un cronometru şi să măsori durata pregătirii, deoarece totul depinde de atitudinea pe care o ai. Poate vorbeşti cu mama ta şi ea spune ceva ce te devastează şi atunci ai nevoie de o pregătire bună. Sau, dimpotrivă, ai acceptat fără dificultate. Deci, în acest caz, timpul nu este un indicator.

Întrebare: Ar putea fi o pregătire generală pentru toţi angajaţii, înainte să înceapă ziua de lucru?

Răspuns: Desigur, ar trebui să se unească într-un tot şi ar trebui să simtă că acum merg împreună. La urma urmei, cuvintele pe care le spunem nu contează.

Vedem, mai ales acum, că noi interacţionăm din ce în ce mai mult cu oamenii. Chiar şi la muncă, cu mici grupuri sau cu o singură persoană, noi le transferăm energie. Ce cuvinte înţeleg ? Ce putem să le spunem, mai ales dacă este vorba despre un grup dezordonat fragmentat, care nu doreşte să asculte prima lecţie şi să se conformeze ?

Puţin câte puţin, putem începe să le dăm sarcini, ca pregătire pentru următoarea întâlnire: “Să citim ceva înainte de următoarea noastră întâlnire”. Pentru a-i aduce la această stare, vă sugerăm să cântaţi ceva împreună, să priviţi un video clip sau un film scurt, sau să citiţi ceva zece minute.

Dar, lucrul cel mai important, în toate cazurile, este că noi transferăm energie oamenilor.

Din kab.tv, “prin timp”, 15.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este spus că: “nu există constrângere în spiritualitate”, că este imposibil să forţăm pe cineva să efectueze acţiuni spirituale, dar, pe de altă parte: este forţat până ce spune “eu vreau să”?

Răspuns: “Nu există constrângere în spiritualitate” înseamnă că, dacă sunteţi deja pe scara spirituală, nu este posibil să urcaţi la următorul nivel decât dacă atingeţi libertatea totală. Trebuie să fiţi liberi de tot, inclusiv Creatorul, astfel încât să puteţi, cu adevărat, să efectuaţi o acţiune independentă.

Vă găsiţi într-o situaţie în care puteţi face tot ceea ce doriţi şi dispuneţi de toate pedepsele şi recompensele. Vedeţi că, indiferent ce acţiune efectuaţi, dacă este aproape de Creator sau departe de El, dacă este bună sau rea, nu primiţi nici pedeapsă, nici recompensă. Este mult mai uşor să efectuezi o acţiune care este împotriva Creatorului, dar încă tânjeşti după Creator, încercând să-L vezi ca cel mai important, în scopul de a realiza acţiunea pentru El, de dragul atributului de dăruire. Aceasta numim liber arbitru.

Liberul arbitru deschide posibilitatea persoanei de a fi cu adevărat liberă de tot, inclusiv de Creator. Acolo, în acel moment, putem spune că “nu există constrângere în spiritualitate”. Acolo, o persoană alege dacă doreşte să se depăşească şi să muncească pentru Creator. Ca şi cum ea ar alege drumul cel mai dificil. Libera alegere este linia mediană, al treilea mijloc de Tifferet, un echilibru foarte delicat, ca un indicator pe un set de scale între două forţe echilibrate, forţa binelui şi forţa răului, sfinţenie şi impuritate.

Liberul arbitru este imposibil dacă mă tem de ceva, dacă îmi este ruşine sau dacă doresc o recompensă. Nu poate exista liber arbitru decât dacă sunt total liber de orice teamă şi anxietate, de toate plăcerile care luminează în faţa mea.

Este starea pe care trebuie să o consolidăm ţinând cont de mai mulţi factori. Atunci, decideţi ce trebuie să faceţi. Dacă deveniţi total neutru, atunci cum puteţi să acţionaţi, pe ce bază puteţi lua o decizie ?

Atunci când veţi atinge, cu adevărat, această stare de libertate, decideţi unde aveţi posibilitatea să faceţi un adevărat efort. Este calea dreaptă. Se pare că este înclinaţia rea care vă arată exact unde sunteţi, este înclinaţia rea care vă prinde de mână şi vă duce la Creator. Vă arată că, dacă urmaţi această direcţie, va trebui să faceţi eforturi pentru a depăşi obstacolele pe care le-a pus în faţa voastră.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “600 000 de suflete”: şi, când un singur suflet Israel se purifică de toată murdăria lui, el atrage întregul suflet de Atzilut şi prin el, toate sufletele generaţiei sale vor fi corectate. Unul depinde de celălalt, aşa cum este scris: “A fost demn ca Shekhina (Divinitatea) să fie asupra lui, dar generaţia sa nu a fost”.

Există problema reuşitei individuale şi există problema reuşitei grupului şi există, de asemenea, succesul global al întregii umanităţi. Aceste trei elemente trebuie să fie organizate împreună. Ca într-o eclipsă de lună, atunci când luna, soarele şi pământul sunt dispuse în poziţia corectă. Sufletul trebuie să fie în aceeaşi linie cu generaţia (grupul) şi cu lumea. Ele trebuie să fie sincronizate într-un anumit mod şi astfel, acţiunea este posibilă.

Aceasta este epoca în care trăim; există deja o criză în lume, există o criză între oameni, există o mare confuzie şi o mare lipsă. Înţelepciunea Cabala şi mijloacele necesare sunt revelate. Totul este aranjat în acelaşi mod ca într-o eclipsă de lună, când pământul ascunde lumina soarelui, sau invers, când luna ascunde soarele şi atunci, lumea devine întunecată, ceea ce este o eclipsă de soare.

Epoca specială actuală se caracterizează prin faptul că, toate aceste forme relative funcţionează pentru binele progresului general. Dacă în generaţia precedentă lumea nu era demnă de acest lucru, azi generaţia este deja pregătită.

Din partea a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal  HaSulam, “600 000 de suflete”: dar totul este găsit în fiecare individ, deoarece la sfârşitul timpului, toate sufletele se vor uni într-un singur discernământ, prin revenirea la sursa lor spirituală. Prin urmare, toate miracolele, minunile şi călătoriile pe care le fac în întreaga lume, ce durează şase mii de ani, trebuie să fie experimentate de către fiecare suflet. Şi sufletul bun aspiră din toate discernămintele de Kedusha, înainte şi după aceasta; şi sufletul rău face opusul…

“Sufletul rău” nu aspiră să se conecteze la ceilalţi, în timp sau în anumite cazuri şi devine o “tumoare canceroasă”, care nu vrea decât să mănânce mediul său. Acest lucru se întâmplă precum în corpul biologic. Acolo, fiecare celulă este unită la toate celelalte celule ale organismului, Şi, dacă această conexiune este normală, ea furnizează sănătate corpului. Prin urmare, fiecare “suflet bun”, precum o celulă sănătoasă, se străduieşte să realizeze unitatea universală, în timp ce sufletul rău, se distanţează de toată lumea şi vrea să-i exploateze pe ceilalţi pentru propriul interes.

În această stare, o peroană care stă singură şi caută un avantaj personal (↓↓), reprezintă opusul iubirii, care este ura. Ea îi iubeşte pe ceilalţi aşa cum iubeşte peştele la cină.

Următorul nivel este mineral (↓). Dar, nu acţionează în detrimentul altora şi devine o stare de Hafetz Hesed cu semnul minus. Întreaga lume arde şi asta nu contează pentru el. Aceasta se numeşte indiferenţă.

La nivelul superior (↑) , o persoană vrea binele celorlalţi, dar nu face nimic referitor la asta. Ea doreşte pur şi simplu binele şi este Hafetz Hesed, o intenţie pură.

Şi, în final, la cel mai înalt nivel, se găseşte o persoană care este conectată la ceilalţi (↑↑) . Este iubirea, intenţia şi acţiunea.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→