Întrebare: Cum putem să stabilim, în mod corect, o cooperare între diferite grupuri ale societăţii noastre mondiale, astfel încât să fie mai eficientă?

Răspuns: Nu trebuie să ne gândim la asta, deoarece Lumina va face totul. Pur şi simplu trebuie să lucrăm la conexiune, la încorporarea tuturor şi la adeziune. Mai târziu, vom descoperi că existăm, deja, în sistem.

Atunci când aspirăm spre interior, spre centrul comun, vom descoperi brusc că suntem uniţi ca piesele unui puzzle care se potrivesc unele cu altele. Există găuri şi umflături în fiecare dintre noi şi ne plasăm brusc faţă de celălalt ca roţile dinţate. Totuşi, această formă multistrat, multidirecţională, nu este doar în trei dimensiuni, ca în lumea noastră, ci multidimensională. Toate curbele şi găurile se potrivesc la altele. Lumina face asta şi nu noi.

Sistemul tuturor roţilor se conectează mai strâns până ce ele realizează un ansamblu, până ce acumulează tot şi umple tot Malchut de Ein Sof (Infinit). Acest lucru există de fapt, dar starea spargerii ne este revelată treptat, adică absenţa contactului, până ce toată lumea este încorporată treptat în sistemul general.

Totul este dezvăluit treptat, ca noi să deschidem ochii, progresiv, pentru a vedea. În trecut, când ieşea un prizonier care a fost în temniţă decenii, era obiceiul să i se pună mai mulţi saci pe cap şi erau eliminaţi treptat astfel încât să se obişnuiască cu lumina zilei şi să nu fie orbit de lumina puternică. Astfel, Masachim ascunse (ecrane) ne sunt retrase progresiv şi noi le schimbăm în Masachim de primire.

Când primim Lumina în dăruire, ea nu ne va orbi, deoarece ea nu intră în dorinţa în sine, ci deasupra ei. Deci, nu trebuie să ne temem, doar să aspirăm la unitate. Tot restul între noi va funcţiona de la sine. Toate grupurile vor începe să se completeze reciproc şi vom vedea o reorganizare intergrup şi diviziunea muncii.

Lumea întreagă va ajunge la o diviziune internaţională a muncii; nu aşa cum este azi, când China produce marfa, America tipăreşte bani, Rusia forează petrol şi aşa mai departe. În schimb, vom vedea cooperare reciprocă corectă între toţi, la toate nivelurile, pentru a ne completa într-un mod optim. Mai întâi, asta se va produce între grupuri.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.07.2013, Shamati 59 “despre toiag şi şarpe”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem explica agenţiilor de servicii sociale cu care lucrăm că, pentru a atribui metoda integrală, nimic nu funcţionează pentru ei, fără noi ? Este posibil, de exemplu, să le spunem că avem caracteristici sau cunoştinţe particulare ?

Răspuns: Nu aveţi caracteristici unice. Aţi fost creaţi şi sunteţi într-un colectiv prin care sunteţi conduşi de suma integrală de cunoştinţe, de forţă, de emoţie. Există numeroase articole psihologice despre acest subiect, nu este vorba despre misticism sau religie. Deci, posedaţi aceste caracteristici. Fără colectiv, nu sunteţi nimic pe cont propriu. Dacă ei nu au un colectiv ca acesta, atunci ei, de asemenea, nu sunt nimic.

Nu este important cum vorbiţi cu ei sau pe ce vă bazaţi cuvintele. Totul depinde numai de asta: cum vor primi căldura interioară de la voi. Dacă această dorinţă începe să înmugurească în ei, dacă ei se pot asculta reciproc, dacă pot să vorbească unii cu alţii şi să plângă unii cu alţii în cercul lor, atunci puteţi lucra liniştiţi cu ei şi atunci, ei vor înţelege că sunteţi posesorul unei metode corecte.

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi ne conectăm pentru a fi garanţi pentru celălalt, dar spune-mi: Câţi bani aveţi în contul bancar pentru ca să vă doriţi să fiţi garantul meu? Ştiţi câte datorii am, care sunt probleme mele ? Nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu mine mâine şi va trebui să acoperiţi asta. Câte milioane aveţi pentru a-mi da tot ceea ce-mi lipseşte ?

Nu sunteţi garant decât dacă construiţi o relaţie cu mine, când vă faceţi griji ca nimic să nu-mi lipsească, când vă deschideţi pentru mine, dar nu fizic. Fizic, niciunul dintre noi nu este capabil să facă ceva. Chiar dacă toate băncile americane vă susţin, nu veţi fi, încă, în măsură să fiţi garantul meu, în nimic. Deci, cum ne putem angaja pentru a fi garanţi unul pentru celălalt ?

Nu există garanţie în nimic, doar pentru a deschide calea pentru Lumină. Voi neutralizaţi ego-ul şi Lumina intră şi modifică atitudinea mea faţă de viaţă. Nu trebuie să-mi arătaţi că aveţi cunoştinţe sau abilitate, o acoperire corporală pentru probleme mele sau lipsuri. Aveţi nevoie doar de a deschide uşa pentru Lumină şi mă opresc brusc să-mi mai fac griji pentru mine.

Tot ceea ce vi se cere este numai să vă comportaţi faţă de mine deasupra ego-ului vostru şi restul va face Lumina. Creatorul va termina această muncă pentru mine dar voi trebuie să o începeţi. Dacă purtaţi un sac greu în spate şi sacul este pe punctul de a cădea de pe umerii voştri, atunci veţi obţine ajutor pentru a-l duce. Totuşi, dacă sacul nu este greu şi nu cade şi voi vă plângeţi că este dificil să-l duceţi, atunci nu vă aşteptaţi la ajutor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.10.2013, Shamati 38 “Frica de Dumezeu este comoara lui”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este funcţia organizatorilor meselor rotunde? Ce ar trebui să gestioneze, ce ar trebui să lase în autogestiune ?

Răspuns: Gazda unei mese rotunde trebuie să fie ca o bonă, un profesor, un lider. Orice modificare în discuţie vine doar de la instruirea sa şi de la întrebările sale.

Participanţii nu inventează nimic, sunt constant dirijaţi şi ghidaţi. Puţin câte puţin, ei împart experienţa conexiunii şi, de acolo, merg mai departe. Dar, fără un ghid, aceasta nu va dura, se vor încurca ei înşişi. Prin urmare, ei trebuie să urmeze cu stricteţe instrucţiunile sale.

Moderatorul şi participanţii la mese rotunde pun în aplicare acest instrument comun, acest Kli, astfel încât toţi vor cânta la concert şi astfel, va rezulta o armonie uniformă. Şi toată lumea va fi stimulată prin aceasta, va fi umplută de crearea unui grup între ei, conexiune, în care fiecare dintre ei dispare şi începe să se hrănească de la această comunitate care s-a format între ei.

Toate acestea se întâmplă sub îndrumarea moderatorului. De la început, el organizează o listă precisă de întrebări pe care le vor discuta, dar pe drum, el le poate ajusta, deoarece el are nevoie să simtă ce trebuie schimbat, în funcţie de ceea ce se discută şi cum.

De exemplu, în cursul discuţiilor de acest gen, mă aşez în general la distanţă şi nu deranjez participanţii la mesele rotunde, dar ei ştiu că sunt pregătit să-i ascult. Le pun o întrebare şi, în funcţie de răspunsurile lor, le dau corectare şi direcţie: următoarea întrebare şi o altă întrebare. Avansez în funcţie de întrebările care au fost pregătite de la început. Dacă aud că ceva nu este corect sau este deformat într-un anumit mod, atunci pun întrebarea următoare astfel că ei corectează răspunsul precedent.

Deci, există ajustări constante până ce vom atinge o stare în care participanţii la discuţie simt că au ajuns la o concluzie comună şi, în principiu, s-au ridicat deasupra lor, s-au conectat într-o singură părere, o singură dorinţă. Un “copil” obişnuit apare ca rezultat al discuţiilor şi le dă un sentiment de plenitudine, atât emoţional, cât şi intelectual.

Din kab.tv, “în timp”, 15.09.2013

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ce este o democraţie? Întreaga naţiune, compusă din milioane de oameni, se adună împreună, şi oamenii sunt întrebaţi: „Ce vreţi?” Unii spun că vor fotbal, alţii spun că vor Coca Cola, şi li se spune „Veţi primi ceea ce vreţi”. Ce altceva ar putea să vrea masele dacă nu sunt educate, dacă nu sunt ridicate pe scara spirituală? Într-un astfel de caz, democraţie duce la involuţie, la degradare. Deci, ce este atât de bun la democraţie?

Democraţia este bună numai când facem un cerc, ceea ce înseamnă că numai într-un grup. Aici greşeşte întreaga lume. Ideea de acum despre democraţie este ideală, dar trebuie împlinită numai în anumite condiţii. Este imposibil să o implementezi printre mase, printre oameni care nu se gândesc la ziua de mâine. Deci, oamenii nu merg să voteze pentru că nu le pasă cine este ales. Ei doar strigă şi resping faptul că guvernul nu face ceea ce vor ei.

Nici cei de la guvernare, de la toate nivelele, dar nici oamenii conduşi nu înţeleg ce reprezintă democraţia. Asta pentru că nu este în vasele lor; este în vase rotunde, care nu li se potrivesc deloc. Oamenii au nevoie de un rege, o putere autoritară. Un rege simte că „Statul sunt eu; este tot al meu!” şi lui îi pasă de supuşii lui, ca cetăţenii săi să se simtă bine din moment ce ei îi aparţin lui. El lucrează pentru bunăstarea tuturor din cadrul naţiunii, din moment ce este toată a lui.

Deci, dacă o naţiune există în mod egoist, ea are nevoie de un rege. Totuşi, dacă un stat avansează spiritual, are nevoie de o democraţie. Acestea sunt contrarii: „cercuri” (Igulim) şi „linia dreaptă” (Yosher), cele două forme ale vaselor. Nu trebuie să le încurcăm una cu alta din moment ce niciuna nu este mai bună sau mai rea. Vedem că democraţia nu funcţionează, şi acestea sunt doar cuvinte frumoase. Alegeri libere şi libertatea de exprimare în media sunt toate doar nişte jucării. În realitate, liderii societăţii fac ceea ce trebuie să facă.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ca rezultat al conexiunii dintre oameni în timpul unui atelier sau al unei mese rotunde, se crează mintea colectivă . Un asemenea fenomen este cunoscut drept „înţelepciunea mulţimilor”. Dacă oamenii se unesc, atunci o forţă suplimentară iese la suprafaţă şi ceva nou care depăşeşte capacităţile lor se naşte între ei. Fiecare posedă o inteligenţă şi capacităţi mediocre şi face greşeli răspunzând la întrebări. Totuşi, când le discută cu toţii împreună, ascultând părerile celorlalţi şi complimentându-se unii pe alţii, răspunsul va fi corect sau foarte aproape de cel corect.

Fiecare dintre ei greşeşte într-o direcţie diferită şi astfel, în medie, răspunsul este corect. Totuşi, nu este vorba despre legea din statistică a numerelor mari ci despre aspectul emoţional. Când oamenii se unesc şi vor să rezolve o problemă împreună, primesc un simţ special. Nu este vorba doar despre răspunsul în medie. Din moment ce au încercat să găsească o soluţie împreună, iese la suprafaţă a adunare specială.

Noi nu cerem pur şi simplu un răspuns din partea fiecăruia ca într-un studiu statistic, ci îi aducem împreună şi vrem să ajungem la un rezultat comun. Apoi, ei nu greşesc. Aceasta este consecinţa conectării, nu doar un răspuns care rezultă după o rotunjire când o greşeală o compensează pe alta.

Când oamenii se conectează, o forţă suplimentară specială iese la suprafaţă, care propulsează la nivelul următor. Cu toţii suntem la treapta de jos; zece la un grad mai jos sunt egali cu unu la un grad mai înalt, la fel cum întregul nivel neanimat este egal cu o plantă, şi toate plantele cu un animal, şi toate animalele cu o fiinţă umană.

Nu este o ecuaţie simplă. Forţa Creatorului trebuie adăugată pentru că este nevoie de ea pentru a ne schimba de la nivelul neanimat, unde toate elementele sunt legate unele de altele, la nivelul vegetal pentru a deveni o plantă. Totuşi, trebuie să ştim că această forţă este mereu la dispoziţia noastră. Lumina Superioară luminează mereu. Odată ce ne conectăm, Lumina Superioară, va începe instant şi automat să acţioneze asupra noastră şi să ne ridice la gradul următor.

De aceea, se spune că întregul nivel neanimat este echivalent cu o plantă. Lumina Superioară este inclusă în mod automat în această formulă. Aparent, ştim a priori că Lumina Superioară va acţiona şi îi va ridica.

Răspunsul comun nu este obţinut din media tuturor răspunsurilor. Organizând ateliere şi formând cercuri, trebuie să ajungem la o decizie comună, o definiţie care va fi în centrul cercului. Nu avem nevoie de zece opinii separate. Asta nu va produce nimic. Doar va complica lucrurile la fel ca simpla filosofare: unu spune una şi altul zice alta. Asta este analiză. Totuşi, noi avem nevoie de sinteză, factorul general aparţinând gradului superior!

Încă nu ştim cum să folosim atelierele în mod corect. Atelierul este un vas spiritual, un instrument pentru a ajunge la corecţia finală. Drept rezultat, trebuie să ne ridicăm la nivelul adunării grupului lui Rabbi Shimon. Îl numim cu acest cuvânt atât de lumesc „atelier”, dar el implică o conexiune spirituală. Atelierele trebuie schimbate. Vom lucra la asta. Nu trebuie să fie doar predate. Această abilitate vine treptat, şi presiunea din afară ajută la asta.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În exemplul cu gazda și oaspetele, gazda oferă oaspetelui bunătăți, iar oaspetele refuză să ia. Face o restricție asupra dorinței de a primi. Mai târziu, după ce oaspetele experimentează plăcerea, devine dependent de ea. Cum putem evita să fim dependenți de plăceri?

Răspuns: Este vorba despre a primi în lumea Nekudim, în lumea care a avut loc spargerea stării.

Să spunem că mi-ai dat ceva foarte gustos și dulce. Știu ce este, așa că fac o restricție asupra acestei tratații și construiesc o intenție. Este ca și cum ți-am dat înapoi. Ți-am refuzat tratația de multe ori și ți-am explicat că nu mă simt comfortabil acceptând mâncărurile tale, că nu mi-e foame. Tu începi să mă convingi și mai puternic spunând că ai copt această prăjitură special pentru mine și dacă nu o încerc, te vei supăra.

Acum, tu ești cel care îmi cere mie să-i fac o favoare. Când vine vorba să-ți fac ție o favoare în loc să primesc plăcere pentru propriul meu bine, cedez și mănânc o bucată de prăjitură. Cred cu adevărat că o fac pentru tine. Îți arăt cât de încântat sunt astfel încât tu să nu ai îndoieli că în timp ce mă bucur de prăjitura de la tine, fac asta ca să te mulțumesc.

Dintr-o dată, simt o plăcere care este de o mie de ori mai mare decât ce m-aș fi așteptat vreodată de la o bucată de prăjitură, ceva incredibil, dincolo de Kelim-ul  meu, de vasele mele, de abilitățile mele. Nu te mai văd pe tine în spatele acestui lucru. Tot ceea ce simt este o plăcere copleșitoare.

În acest punct, nu este vorba despre o simplă relație la nivelul de a da și de a primi (nivelul 1); este mai degrabă relația dintre Creator și o persoană la nivelul intenției (nivelul 2).

Când devin egal Creatorului în intențiile mele (egale) și încep să-I dau Lui, încep să-L simt și să mă ridic la nivelul Lui. Această stare este deasupra oricărei plăceri sau suferințe. Este dincole de orice! Este o senzație a gândului creației înainte de a fi creată.

Se dovedește că este o plăcere inerentă atât de mare în această experiență la care nu mă așteptam și căreia pur și simplu nu-i pot rezista. Acum, trebuie să-ți plătesc cumva pentru această bucată de prăjitură.

Asta se numește spargerea mea. Toate intențiile mele de a-ți dărui ție în loc să mă desfăt pe mine însumi, toate planurile mele de a evita să fiu un oaspete dispar. Devin doar un sclav al plăcerii care mă umple.

De la acel punct încolo, un nou tip de plăcere pe care o primim de la simțirea Creatorului construiește sistemele lumilor: Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya.

Drept rezultat, când începem auto-corectarea în cadrul sistemului lumilor, devenim egali Creatorlui deoarece corectarea noastră include plăcerea care vine nu de la Lumină per se, ci de la simțul nostru de egalitate cu El la nivelul lui Adam – om.

Nivelul la care noi existam și construiam relații cu ceilalți cu aceste calcule (tu îmi dai mie și eu îți dau ție), ca un oaspete politicos cu gazda, reprezintă pur și simplu plăceri animate la nivelul animat. Respingând ceva pentru că simțim că nu este corect să-l luăm sau pentru că suntem jenați să-l acceptăm, la fel ca politețea insistentă a gazdei, sunt relații umane obișnuite. Ele sunt asociate cu nivelul nostru actual și nu este nimic nobil în asta. Nu există niciun fel de dăruire în ele.

Vrei să-mi faci o plăcere pentru că ții la mine. Vreau să-ți întorc plăcerea pentru că nu vreau să simt că sunt partea care primește. Am mândria mea și rușinea mea și nu-mi pot permite să accept tratațiile tale. Trebuie să le resping.

O gazdă care cunoaște și înțelege psihologia umană acționează astfel încât nu numai că mă va convinge să-i accept tratațiile dar și să mă simt fericit pentru că, făcând asta, îi fac o favoare. Dar toate astea se află în cadrul interacțiunilor umane obișnuite. La al doilea nivel, creăm o nouă relație, nu între doi oameni ci între mine și Creator, când trebuie să te echivalezi cu plăcerea primită de la El.

Imediat ce mă unesc cu Creatorul, primesc plăceri care nu există în această lume și nici nu sunt prezente în Lumina care ne-a creat, din moment ce aceste plăceri vin de la nivelul Creatorului și din înțelegerea noastră că Îi suntem asemănători Lui. Deci aici are loc spargerea, structura noului sistem. Numai urcând de jos până la vârf putem crea dorințe și intenții care ne fac cu adevărat asemănători Lui. Și apoi, orice sentiment de jenă și rușine se transformă în glorie și bucurie.

Întrebare: Putem deveni dependenți de plăceri la acest nivel?

Răspuns: Este imposibil. Sistemul este construit astfel încât în timp ce urcăm nu putem fi distruși. Este făcut astfel pentru ca în momentul în care nu suntem pregătiți să primim plăceri în mod corect, el nu ni se va revela.

Plăcerea vine de la o senzație de înțelegere și conșientizare, de la sentimentul de eternitate și perfecțiune, de la tot ceea ce tu dezvălui, în tot ceea ce tu exiști deja.

Terbuie să fii gata pentru asta. Întreaga scară, de jos până sus, este construită conform celor trei linii care ne conduc. De aceea sistemul este astfel făcut încât să ne pregătească să ajungem la această stare.

De la Congresul din Stockholm Bucurie prin Unitate, Prima zi, 30.08.2013, Lecția a doua

Filed under: Congrese, Munca spirituala - Niciun comentariu→