Întrebare: Cum să depăşim dorinţa de a amâna totul până mâine, până la următoarea lecţie, până la următorul congres? Există un sentiment că mai este încă suficient timp şi că mai putem aştepta.

Răspuns: Este iluzia ego-ului faptul că omul nu se poate depăşi singur. Dacă eşti singur acasă, cu siguranţă te vei ocupa cu diferite lucruri prosteşti care nu te vor duce la nimic bun. Va fi doar o pierdere de timp azi, mâine, poimâine şi la fel şi un an sau doi de acum înainte. Nu vei putea niciodată să foloseşti timpul eficient dacă eşti singur. Este „fie un grup, fie moartea”

Fiecare trebuie să îşi ia o anumită obligaţie care nu poate fi amânată sau de care nu poate scăpa. Această obligaţie trebuie să te lege de prieteni şi ar trebuie să lucraţi la ceva împreună.

Trebuie întotdeauna să te legi nevoii de a avansa în diferite feluri:

1. obligaţii în muncă
2. prietenii
3. ruşinea ca nu ai terminat ceva, că toată lumea va ştii şi va vedea ceea ce nu ai terminat

Sentimentul de ruşine trebuie să fie la fel de puternic ca frica de moarte. Fiind printre prieteni, este singurul lucru care te va împinge să foloseşti bine timpul. Dacă eşti singur şi poţi să îţi foloseşti timpul aşa cum vrei, să fii sigur că te va păcăli.

Timpul este o „coajă” (Klipa) şi o forţă egoistă foarte puternică. Te va atrage în diferite chestiuni fără importanţă.

Dar atunci când lucrăm împreună, lucrăm deodată uşor, cu bucurie şi plăcere!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 10/10/13, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În ştiri (Business Insider) Iată o mică imagine a modului în care bogăţia lumii este repartizată între ultra-super-bogaţi, super-bogaţi, bogaţi şi tot restul.

Aceasta pleacă de la Credit Suisse şi arată cum, 32 de milioane de persoane, adică 0,7% din populaţia adultă în lume, controlează 98,7 miliarde de dolari, aproximativ 41% din averea la nivel mondial.

“Pe baza piramidei, vedem că 3,2 miliarde de oameni, 68,7% din populaţia adultă a lumii, controlează numai 3% din bogăţia mondială, în jur de 7,3 miliarde de dolari”.

Comentariul meu: fără comentariu, este lumea de azi care se îndreaptă spre abis.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o legătură între liber arbitru şi şansă?

Răspuns: Pe de o parte, şansa pare a fi prestabilită din momentul în care persoana se naşte. Toată lumea se naşte în condiţii diferite şi cu atribute diferite, adică cu propriul său destin. Dacă eu mă nasc cu anumite atribute, atunci destinul meu şi drumul meu până la finalul corecţiei, a fost deja stabilit. Asta depinde de locul naşterii şi alţi factori care nu depind de mine.

Să încercăm să punem deoparte diferitele condiţii care sunt dincolo de controlul nostru şi care variază pentru fiecare individ, precum celulele unui corp în care fiecare are scopul său şi propriul său destin. Dacă privim la ceea ce rămâne, întrebarea este dacă putem modifica în vreun fel acest lucru, dacă, cu această libertate de alegere ce include opţiunea de a mă corecta, pot deveni complet egal pentru toată lumea.

Unul se naşte inteligent şi altul stupid, unul se naşte într-o familie bogată şi altul într-o familie educată, altul poate să fie fiul unui cizmar obligat să urmeze meseria tatălui său, etc. Toată lumea este total diferită, dar, dacă o persoană este trezită de sus, adică punctul din inimă este trezit, ea poate egaliza cu toţi ceilalţi.

Cei care nu au primit punctul din inimă sunt foarte diferiţi: ca o pisică şi un leu, ca un şoarece şi o pisică. La nivelurile naturii mineral, vegetal şi animal, fiecare este diferit, dar nivelul vorbitor egalizează toate fiinţele umane şi prin urmare, atinge, de asemenea, egalitatea.

Totul se face prin liberul arbitru care este dat omului şi astfel, neutralizează destinul său care a fost predeterminat de natură. Din perspectiva acestui punct de liber arbitru, toată lumea are aceeaşi muncă specifică, care este relativ egală. Nimeni nu are un avantaj asupra altora, în acest sens.

Poate părea că anumite persoane trebuie să facă puţine eforturi pentru a intra în lumea spirituală şi altele pentru care nu este suficient. Dar totul depinde de condiţii care ne sunt necunoscute. Nu putem să luăm în considerare reîncarnările noastre precedente sau istoria unei persoane, ceea ce i s-a întâmplat şi ceea ce i se va întâmpla. Totul este, deja, în stare corectată din lumea Ein Sof (Infinit) dar noi nu o ştim, pur şi simplu. Prin urmare, este dificil pentru noi să măsurăm munca fiecăruia.

Astfel, se spune, pur şi simplu:” Fă tot ceea ce este în puterea ta!”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.10.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce raport ar trebui să fie între cei care studiază metoda integrală şi instructorul lor? Ar trebui să apară “mare” în ochii lor? Ce este această grandoare?

Răspuns: Un profesor cunoaşte natura oamenilor. El este ca un părinte spiritual pentru elevii săi. Ei îl văd ca pe o persoană care înţelege partea lor intrinsecă. Aceasta este atitudinea pe care profesorul nostru o are pentru a câştiga.

Atunci când o persoană vine pentru prima oară, ea nu ştie ce este. Totuşi, imediat după primul curs, ea începe să înţeleagă că este vorba despre o metodă foarte interesantă, care-i dă un sentiment de fericire şi satisfacţie (ceea ce este lucrul cel mai important pentru persoană). La urma urmei, noi suntem creaţi astfel că, practic, tot ceea ce facem, este îndreptat spre senzaţia de satisfacţie. Noi numim această satisfacţie, fericire.

În general este vorba despre o formă complet anonimă şi fără obiect. Este suficient ca o persoană să se simtă bine, fără griji, în securitate, etc. Toate acestea se adaugă la categoria fericire. Dacă o persoană înţelege că poate realiza acest lucru numai cu întreaga echipă, atunci profesorul său poate fi numit “un profesor de fericire”.

Aceasta înseamnă că tu eşti un profesor pentru a atinge fericirea.

Din kab.tv, “prin timp”, 17.09.2013

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce tot uit și pierd gîndul că trebuie să fim un singur om cu o singură inimă?

Răspuns: Asta se întâmplă pentru că nu simți o nevoie foarte mare; asta este întreaga problemă. Când o persoană este bolnavă se gândește constant la medicamentul care o poate vindeca. Se spune că Lumina este un remediu pentru toate bolile, dar nu simțim asta.

Nu privim înțelepciunea Cabala ca mijloc pentru avansare personală și generală, din moment ce ne simțim bine așa. Nu ne putem îndemna pe noi înșine astfel încât scopul ne va atrage atât de tare încât noi vom fi gata să facem orice este necesar.

Deci ce se întâmplă în această situație? Se spune: Pun peste ei un rege ca Haman… și apoi neavând nicio alegere va trebui să facem ceea ce trebuie făcut, adică pe calea suferinței. Suferințele sunt necesare, dar le putem înlocui cu suferințe interioare, să ne scuturăm pe noi înșine și să aprindem dorința noastră către scop. Dacă scopul este important și mă aflu departe de el, simt durere. Nu ignor durerea, ci mai degrabă, fac un efort să depășesc prăpastia dintre mine și scop. Asta înseamnă că durerea mă împinge înainte.

Dar în loc de asta, noi ne relaxăm de fiecare dată și credem că nu este atât de rău și că putem aștepta. Baal HaSulam, totuși, ne avertizează în cartea sa Fructul înțelepților, Scrisoarea 13: … și adevărul îi va arăta calea, și cel care simte durere își face cunoscută durerea și nu o poate ascunde sau nu se poate abține. Chiar așa vă simt eu pe toți împreună când astăzi va deveni mâine și în loc de acum veți spune mai târziu. Și nu există niciun remediu pentru asta, doar să faceți un efort și să înțelegeți această greșeală și această distorsionare, că cel care este mântuit de Creator este mântuit dacă el are nevoie de mântuire astăzi, în timp ce cel care poate aștepta ziua de mâine va deveni înțelept numai când viața lui se va sfârși. Simțiți astfel pentru că ați ignorat cererea mea de a depune eforturi în ceea ce privește iubirea pentru prieteni, pe care v-am explicat-o în toate felurile în care pot, faptul că acest merit este de ajuns pentru a vă furniza tot ceea ce vă lipsește.

Tot ceea ce ni se întâmplă este pentru a întări iubirea pentru prieteni pentru că, în aceeași măsură, atragem Lumina Reformatoare care corectează tot. Dacă facem o anumită acțiune, trebuie să verificăm mai întâi dacă aceasta duce la o conexiune mai puternică sau dacă duce la separare. Apoi vom înțelege imediat ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie făcut, de ce trebuie să ne apropiem și de ce trebuie să fugim. Asta pentru că atragem Lumina prin conexiunea dintre noi. Când ne conectăm, atragem încă o porție de Lumină, și tot așa. Acesta este tot secretul, și nu există nimic altceva decât asta.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 10.10.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→