O Mitzva (poruncă) este corectarea dorinţelor noastre în scopul de a le conecta în una singură, într-o direcţie şi o intenţie. Putem împărţi dorinţele noastre în 613 de părţi, 620 de părţi sau 10 părţi şi în alte forme de divizare. Totuşi, Tora şi Mitzvot sunt, de fapt, o corectare pe care o numim corectarea dorinţei sparte de primire, de la scopul de a primi, la cel de a dărui.

Graţie aceste corecţii, toate dorinţele se conectează la o intenţie generală, la o singură sursă. Fiecare parte nu se preocupă de propria dorinţă, ci doar de a încânta Creatorul. Astfel, toate părţile se conectează aşa cum este scris:”Căci în El inima noastră se va bucura”. Noi ne conectăm graţie dorinţei noastre pentru El.

Unitatea nu este posibilă decât prin conexiune, ca “Israel, Tora şi Creatorul sunt una”, ceea ce înseamnă că noi dorim să aducem plăcere Creatorului. Nu ne putem conecta reciproc, dacă nu este direcţionat spre Creator, deoarece dorinţele de primire nu se pot conecta prin ele însele. Ele se pot conecta numai prin scopul lor. Dacă fiecare dintre noi vrea să încânte Creatorul, ne vom conecta în El!

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre părţile particulare din interiorul unei persoane. O persoană este o lume mică care este formată din 620 de părţi. Fiecare din cele 620 de părţi egoiste ale sufletului meu vor să profite de hrană, fie dulce sau amară, să asculte muzică, să se relaxeze sau să ia aer proaspăt. Dacă doresc fiecare din aceste plăceri separat, simt ceea ce-mi place şi fiecare plăcere este diferită de cealaltă.

Totuşi, dacă vreau să simt toate aceste plăceri în scopul de a dărui, în Creator, toate aceste multiple mici plăceri particulare se transformă într-o mare plăcere pentru mine. Este ceea ce numim o simplă Lumină de Ein Sof (Infinit) care nu este divizată în Lumini distincte de NRNHY.

Întreaga noastră unitate este împlinită doar în Creator. Nu poate exista conexiune între noi în afara Creatorului, deoarece fiecare parte este învelită în coaja ego-ului său şi nu poate comunica cu ceilalţi. Suntem ca un sac de nuci care nu pot să se conecteze unele cu altele. În cazul în care ne anulăm şi dorim sacul pentru a aduna şi a uni pe toată lumea şi să fie singurul lucru care-i uneşte, fiecare anulează coaja sa şi toată lumea este încorporată într-un singur sac.

Astfel, “Israel, Tora şi Creatorul sunt una” nu este doar o vorbă. Nu poate fi Israel (o persoană care aspiră la Yashar El, direct la Creator) şi Tora dacă nu sunt completate în Creator. Este un principiu foarte important.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 28.10.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulţi dintre studenţii tăi fac sport, au titluri şi premii. Şi, am auzit că dumneavoastră continuaţi să faceţi sport. Cum reacţionaţi la sport şi care sunt rădăcinile acestuia în lumea spirituală, în special a artelor marţiale?

Răspuns: În general, sportul este benefic într-o anumită măsură. Vreau să vă spun ce gândesc despre artele marţiale. Un luptător adevărat care stăpâneşte abilităţile sale, depăşeşte teama naturală care este prezentă în interiorul fiecărei persoane, deoarece fiecare dintre noi este un egoist. Prin dobândirea artei de a lupta corp la corp, o persoană simte că nu are teamă de nimic şi deci, ea este pregătită să se deschidă, să îşi seschidă inima , să fie amabilă, prietenoasă şi simpatică cu ceilalţi, deoarece nu are teamă de nimic. Se protejează, îşi protejează ego-ul. Prin artele marţiale, dobândeşte un scut, nu are nevoie de sabie. Această condiţie este numită “putere bunătăţii”.

Deci, dacă sunt utilizate corect, toate artele marţiale sunt nobile. Dacă natura noastră nu era egoistă, nu era nevoie să calmeze ego-ul, nu era nevoie de artele marţiale. Dar, în ciuda acestui fapt, ego-ul nostru este singura noastră natură şi nu avem nimic altceva. Deci, făcând un ecran asupra “ego-ului” nostru, calmându-l cu ajutorul artelor marţiale, putem să fim deschişi pentru ceilalţi, şi deci, oricât de ciudat ar părea, controlul şi demnitatea artelor marţiale conduc la bunătate şi unitate.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când începem să lucrăm cu oamenii în domeniul educaţiei integrale, trebuie să punem accent pe metoda însăşi sau pe grupul de zece în care forţa integrală este revelată?

Răspuns: Grupul de zece, în care persoanele care primesc educaţia şi formarea integrală încep să descopere această metodă ei înşişi. La urma urmei, ştim cât de mult intră şi rămâne într-o persoană. Astfel, importanţa comunicării verbale şi conceptuală dispare. Oamenii trebuie să simtă totul ei înşişi şi să ajungă la acele concluzii pe care dorim să le înveţe prin ei înşişi. Prin urmare, toate întrebările pe care le punem în timpul atelierului trebuie să fie îndreptate în această direcţie, deoarece asta va produce rezultatele cele mai sigure.

Brusc, ei vor începe să înţeleagă: “Da, asta trebuie să fie aşa” şi noi îi întrebăm imediat “Şi de ce nu altfel?” Ei se vor convinge pe ei şi pe noi cu concluzia integrală pe care au realizat-o: Cu siguranţă, este necesar să fii de acord cu ceea ce spune cealaltă persoană şi nu trebuie decât să o completezi şi cel care vine după mine mă completează şi aşa mai departe.

Cu alte cuvinte, noi toţi trebuie să ajungem la un fel de opinie comună pe care o acceptăm, nu pentru că ea ne-a fost impusă sau dată în timpul procesului de un anumit dialog viclean sau o anumită convingere politică, ci, mai degrabă, este părerea tuturor, fără excepţie. Cum este posibil să găseşti o opinie de acest gen în care toată lumea va simţi, cu adevărat, că aceasta este soluţia mea ? Eu nu fac concesii şi ei nu mă conving deloc, ea există în aceeaşi formă în care am exprimat-o. Şi atunci va fi unitate integrală.

După aceasta, toată lumea va ajunge la o opinie comună pe care ar trebui să o rezolve, în mod egal, în funcţie de caracteristicile pe care natura le-a dat la fiecare. Adică, egalitatea persoanelor poate fi doar condiţionată. Şi aşa mai departe. Astfel, studenţii trebuie să producă toate legile integrale comune prin ei înşişi.

Din kab.tv, “prin timp”, 17.09.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebări: Cum putem revizui articolele lui Rabash şi Baal HaSulam într-un limbaj diferit, astfel încât să fie pe înţelesul marelui public?

Răspuns: Să le spuneţi cu propriile cuvinte! Luaţi un mic articol, citiţi-l, creaţi un plan şi începeţi să-l rescrieţi, cuvânt cu cuvânt.

Astfel am rescris Cartea Zohar, Studiul celor zece Sefirot şi articolele lui Rabash. De exemplu, luam un anumit articol şi înlocuiam cuvinte cu altele, diferite, folosind un vocabular care-i mai aproape de mine şi apoi, doream să verific fiecare paragraf pentru a vedea dacă a sunat corect în raport cu originalul şi ieşea ca un text complet diferit care părea să fie de înţeles şi nu la fel de arhaic precum originalul, într-un limbaj modern, normal, uman.

În acel timp, veţi vedea că nu este nimic complicat. Există coduri speciale, dar le înţelegem deja. Trebuie să adaptăm toate textele pentru noi şi pentru oameni astfel încât, în timp ce le citesc, ei vor avea sentimentul că, să spunem, aici e un pic de psihologie şi filozofie şi aici biologie, evoluţie şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, ei vor vedea o abordare sănătoasă, normală faţă de tot.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să construim munca în grupurile de zece? Grupurile de zece persoane pot fi formate în funcţie de participarea la proiecte?

Răspuns: Împărţirea în grupuri este, de multe ori, utilă pentru discuţii, deoarece discuţiile în format mare sunt foarte dificile. A discuta înseamnă a asculta pe cineva, înseamnă să te alături lui, să îl completezi şi să asculţi pe alţii.

Un grup de zece este un fel de adunare care este potrivită pentru structura internă  a gândurilor noastre, a inteligenţei noastre şi a inimilor noastre. Aceasta este valoarea maximă de persoane pe care o pot include în mine şi pot să le văd pe toate ca şi cum ar fi cele zece degete ale mele. Şi, dacă numărul este mai mare, este foarte dificil, practic imposibil. Dacă există mai mult, ne reunim automat zece oameni, uneori doar cinci şi chiar doi. Aceasta depinde de dezvoltarea unei persoane.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→