Am dat peste situații în care am muncit multă vreme la unele proiecte și dintr-o dată a apărut o nevoie pentru dezvoltarea și implementarea unui nou proiect. Am oprit tot lucrul în uzina noastră și am muncit la proiectul urgent timp de o lună sau două.

Pe de o parte, aceasta a fost decizia noastră comună. Pe de altă parte, la momentul la care s-a luat decizia, multe lucruri nu erau clare pentru toți: De ce facem asta? Pentru ce? Avem de-a face cu un fel de diseminare obișnuită în comun și ce altceva? Oamenii nu înțelegeau cât de mult îi poate întări, îi poate aprinde acest lucru, cât de mult vor începe să se simtă unii pe alții, cât de mult va arde acest lucru în interiorul lor. Ei credeau că nu au nicio nevoie pentru asta. De ce să te lansezi în toate direcțiile sau, invers, să mergi spre o zonă anume?

Astfel, am fost obligat să dau instrucțiuni în mod direct astfel încât fiecare să fie implicat anume în asta. Apoi, oamenii au înțeles că acest lucru este cu adevărat obligatoriu, deși, la început, mulți s-au opus, iar unii chiar au crezut că trebuie să se implice numai în înțelepciunea Cabala.

Am avut un prieten care a studiat alături de noi timp de cincisprezece ani. În cele din urmă, el nu a înțeles că diseminarea a devenit o condiție necesară pentru unificarea și conectarea noastră și, de aceea, a fost nevoit să plece, pentru că dacă doi oameni nu fac să răsară o a treia componentă, nu le pasă de ea ca și cum ar fi copilul lor, și nu se unesc, aceasta nu este o familie, ci doar doi oameni care trăiesc împreună.

O familie este atunci când există un al treilea lucru în comun, și acum ieșim cu un proiect ca acesta în care suntem cu toții împreună implicați, acesta este copilul nostru și el ne conduce către unitate și conexiune.

În afară de asta, acest proiect ne-a dat un simț intern de urgență, că trebuie să le aducem oamenilor ceea ce le lipsește. Am ieșit către mase, le-am promis tot ce am putut, și apoi ne-am găsit într-o dilemă: Și ce altceva? Cum îi voi împlini? Cum vom realiza ceea ce le-am promis oamenilor? Vedeți că se află cu toții aici alături de noi, și nu puteți scăpa de ei undeva ca într-un circ ambulant.

Cu alte cuvinte, în mod intenționat, noi le promitem multe lucruri. Asta înseamnă că noi am luat asupra noastră în mod intenționat misiuni mărețe și ambițioase și le-am promis oamenilor că le vom duce la capăt. Ne-am prins într-o capcană pe noi înșine. Și nu avem altă alegere decât cu teamă, cu rușine, cu tremur interior, să fim pătrunși de acea condiție care ne obligă să ne unim, pentru că altfel, nimic nu va ieși pentru noi și ce vom face acum? Unde vom găsi acea forță care va împlini tot ceea ce le-am promis oamenilor?

Asta duce la faptul că toate promisiunile făcute cercurilor largi ale societății forțează o persoană la o mobilizare interioară, să fie conectată cu ceilalți, obligând la căutarea unei căi de ieșire. Și există o singură cale de scăpare: să strigăm către Creator. Să ne unim și să strigăm către Creator.

Altfel, ei vă vor bate. Vă vor face de rușine. Vă vor disprețui. Toată munca pe care am depus-o va deveni până la urmă publicitate negativă pentru voi. Veți fi ca toate celelalte partide și organizații care doar promit și nu realizează nimic și nu pot să facă nimic.

De aceea, este necesar să ieșim spre cercurile largi ale societății și să facem promisiuni, și apoi să clarificăm cum veți împlini aceste promisiuni pentru a nu vă rușina să ieșiți pe stradă. Creatorul va aranja sentimentele de rușine astfel pentru voi încât vă va obliga să vă uniți, să căutați mântuirea și apoi totul va fi în ordine.

Din O conversație despre diseminare, 17.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul este binele absolut, scrie Baal HaSulam în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Într-adevăr, Creatorul este primordial; El nu primeşte de la nimeni, El este dăruire. Dacă El dă, El dă bunătate. A fi primordial înseamnă că El nu are nimic rău. Acest lucru rezultă atât din realizarea adevărată, cât şi din concluziile noastre intelectuale.

Dar, în acest caz, de ce vedem atât de multe lucruri teribile în lumea noastră? Desigur, “Nu e nimeni în afară de El”, ceea ce înseamnă că acţionează o singură forţă. Prin urmare, totul vine de la Creator. Cum poate fi astfel atunci când simţim stările noastre ca fiind atât de rele?

Baal HaSulam explică faptul că, guvernarea Creatorului este axată pe scop. În scopul de a ne învăţa, a ne conduce la vârful de conştiinţă şi înţelegere, Creatorul trebuie să ne treacă prin tot felul de stări destul de neplăcute. Graţie lor, începem să discernem ce este bun şi ce este rău, nu în ochii dorinţei noastre egoiste, ca la început, ci în funcţie de dorinţa de a dărui.

Această scară este atât de opusă celei care este construită în noi de la naştere, încât nu înţelegem nici măcar esenţa opoziţie sale. Trebuie totuşi să o descoperim şi modul în care ne va fi prezentată în multe reprize, sub o altă stare, sub o altă formă, ceea ce necesită o abordare diferită. De fapt, fiecare grad este opus celui adiacent, atât inferior, cât şi superior.

Astfel, o persoană nu poate fi sigură niciodată de nimic, cu privire la ceea ce simte. Nu are decât “ancora”, lumea noastră. Aici, suntem detaşaţi de spiritualitate şi fiecare stare revine la această separare deoarece, la fiecare pas trebuie să cădem la gradul inferior, cel puţin pentru un moment scurt.

Ne simţim ca şi cum totul spiritual ar dispărea complet şi apoi ne ridicăm la un nou grad.

Starea de “această lume” este specială deoarece aici, putem exista, într-un fel, fără nici o intenţie, detaşaţi de spiritualitate. Aceasta poate fi o lume imaginară şi totuşi trăim în ea, ca să spunem aşa. Mai târziu, vom vedea şi vom înţelege că nu este existenţa, faptul de a fi, ci un fel de “fluctuaţie”. Totuşi, nu putem urca scara corecţiilor decât dacă suntem în această lume, trăim diverse fenomene în ea, consolidăm grupul şi încercăm să facem acţiunile necesare în interior.

Aici, suntem implicaţi în diseminare; aici dorim să vedem corecţia. Deoarece noi nu suntem, încă, în lumea spirituală, această lume materială imaginară devine pentru noi „fundamentul”, solid şi de neclintit. Aceasta înseamnă că, specificitatea grupului nostru este, de asemenea, din afara acestei lumi.

Astfel, gestionarea axată pe scopul Creatorului ne duce prin stări oribile în procesul creşterii, fruct sublim şi dulce. Se spune că avantajul Luminii se cunoaşte în întuneric. Dacă procesul este întârziat, se arată, de asemenea, înălţimea şi unicitatea unei creaturi speciale. La urma urmei, cu cât sufletul este mai complex, cu atât mai multe etape de creştere sunt necesare.

Totuşi,  acest lucru nu este direct legat de ritmul său. Noi accelerăm momentul în care dorim schimbări în fiecare moment. Dacă am fost “în afaceri” douăzeci de ani şi am venit de nicăieri, nu ar trebui să mă liniştească faptul că am un suflet puternic, care are nevoie de mult timp pentru “a urca”. Nu, eu trebuie să judec dezvoltarea mea nu prin rezultate, ci prin rapiditatea schimbărilor interne. Asta este ceea ce determină dacă treci prin Lumină sau prin întuneric, prin calea Torei sau prin calea suferinţei.

Şi aici, totul depinde de pregătirea din partea mea: dacă mă pregătesc pentru schimbări, accelerez timpul şi schimb drumul nedorit, într-un drum dorit. De fapt, nu există un drum “nedorit”. O persoană nu poate admite plângând că, Creatorul l-a condus la scopul creaţiei. Noi nu suntem o ceată de sclavi mergând, în mod penibil, spre binele absolut, forţaţi de un bici. Este pur şi simplu, imposibil. Nu, la fiecare etapă şi în fiecare moment, am posibilitatea de a alege între calea Torei şi calea suferinţei. Diferenţa dintre ele este determinată de pregătirea mea: dacă vreau să expun starea mea în avans şi să văd în ce măsură este spre scopul creaţiei.

Şi, obiectivul este adeziunea mea cu Creatorul, adică o completă echivalenţă de formă cu El. Cum este posibil? Este dorinţa de a dărui şi eu sunt dorinţa de a primi. Suntem doi poli opuşi.

De fapt, Creatorul îmi trimite Lumina care Reformează, deci dorinţa mea este “acoperită” de dăruire. Este, de asemenea, numită “ecran şi Lumină Reflectată”. Astfel, eu devin ca El.

Dar, pot să mă asigur că avansez în direcţia corectă? Pentru a face acest lucru, am un grup în care trebuie să muncesc. Dacă eu caut cu adevărat, aştept ca, Creatorul să efectueze acţiunile necesare asupra mea, să organizeze “exerciţii” pentru mine. Sunt gata pentru ele, le vreau şi accept totul de bunăvoie, cu bucurie şi recunoştinţă, binecuvântare pentru rău, precum şi pentru bine.

Dar cum pot verifica asta? Criteriul este următorul: dacă îngreunarea inimii vine, eu sunt bucuros, fericit că primesc un loc de muncă, că Creatorul nu m-a uitat şi îmi arată înălţimea gradului următor. Acum, îmi lipseşte doar Lumina pentru a mă ridica la acesta, în intenţia altruistă.

Astfel, îngreunarea inimii arată că acum pot să mă ridic la proprietatea de dăruire. Este diferenţa dintre drumul Torei şi drumul suferinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Esenţa religiei şi scopul său”: Cu cât o persoană este mai dezvoltată, cu atât va recunoaşte o mai mare cantitate de rău în ea şi îl va separa, cu cât o persoană este mai puţin dezvoltată, cu atât mai puţin identifică răul în ea şi deci, ea nu va respinge decât o mai mică cantitate şi va lăsa în ea răul pe care nu-l va recunoaşte.

Este imaginea fidelă cea mai elevată a realităţii: binele şi răul în ochii Creatorului. Eu sunt jos şi trebuie să schimb ideea mea coruptă a binelui şi a răului, în funcţie de modul în care El le vede. Aici, toată lumea are propria lui scară, propriile sale criterii. Fiecare judecă ceea ce este bun şi ceea ce este rău în funcţie de criteriul egoismului său. Asta se aplică comportamentului nostru cu ceilalţi, în diverse activităţi, obiceiuri, etc. Pot separa totul în viaţă conform categoriilor bine şi rău. Prin urmare, aştept o recompensă de la bine în această lume sau în cea viitoare şi invers, răul îmi promite o pedeapsă aici sau acolo.

Prin urmare, sunt atras de anumite lucruri şi încerc să rămân departe de altele. Fiecare are propria sa “listă“ (“Shulchan Aruch” este codul legilor şi regulamentelor), fiecare decide pentru sine de ce se poate apropia şi de ce trebuie să se îndepărteze, în funcţie de evaluarea sa privind recompensa şi pedeapsa. În Cabala, noi adăugăm o “suprastructură” la aceasta; criteriile lucrurilor bune şi lucrurilor rele în ochii Creatorului, prin care El recompensează sau pedepseşte, în scopul de a aduce o persoană mai aproape de El.

Deci, mi s-a cerut să aduc “lista” mea, analiza mea, definiţiile mele şi evaluările mele de la propriul meu domeniu spre cel al Creatorului. Eu vreau să judec, să văd, să recunosc şi să fiu în relaţie cu lumea aşa cum El o face. Este spus: “Faceţi din dorinţa voastră, voinţa Lui”.

Întreaga metodă a corecţiei este, în esenţă, un sistem sau o maşină, un dispozitiv prin care eu schimb în mine conştiinţa răului şi binelui, trecând de la înclinaţia mea rea, la criteriile Creatorului, înclinaţia bună. Noi vorbim de schimbări de atitudini, sentimente şi principii de analiză şi soluţii, toate acestea umplu “vasul meu”. Un program de bază se transformă în mine, proiectat pentru testare şi luare de decizii, un sistem expert. Din nou şi din nou, Lumina vine şi schimbă toate înclinaţiile mele.

Cu aceasta, “hard disk-ul” sistemului rămâne în mine: conexiunea mea funcţionează ca înainte; “celulele” mele răspund încă la impulsuri. Dar Lumina, progresiv “reprogramează”, mă conectează într-o manieră nouă şi creează noi algoritmi.

În acest mod, se realizează actualizarea mea spirituală, o actualizare a versiunii originale a dorinţei mele, în versiunea finală, a dorinţei Creatorului. Metoda de corectare se dezvoltă, zi după zi şi creşte sentimentul de realizare a răului în mine, mă ajută să transform imaginea mea asupra lumii, gusturile mele şi mentalitatea mea. Totul în mine este înlocuit, progresiv, cu piese noi şi asta, cu acordul meu şi din propria mea dorinţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să dea plăcere Creatorului, în fiecare moment?

Răspuns: Dacă ea se gândeşte la asta tot timpul. Fiecare activitate pe care o efectuaţi în viaţă: a munci, a studia, a mânca, a se spăla, a se culca, chiar nu singur, nu contează unde şi cum, toate gândurile voastre trebuie să fie orientate spre Creator. Pentru că întregul plan al naturii, toate forţele sale sunt dirijate în acest sens, în scopul de a lucra cu dăruire.

Dacă acţionaţi în acest mod, atunci un câmp nou de emoţie începe să se desfăşoare în faţa voastră, o lume nouă. Începeţi să vedeţi sistemul de conducere care pare acum ascuns, pentru că nu ne comportăm corect cu el. Noi nu-l vedem. Îl putem vedea dacă aspirăm spre dăruire, atunci vom descoperi cum funcţionează.

Există o lege de echivalenţă de formă care acţionează în toate lumile, inclusiv lumea noastră. Dacă vreau să descopăr ceva, construiesc un senzor care corespunde fenomenului pe care vreau să-l descopăr. Este acelaşi lucru, chiar şi aici, dacă vreau să descopăr sistemul de forţe care conduce lumea, trebuie să fie cu această caracteristică şi atunci ea îmi va fi revelată.

Deci, trebuie să mă fixez pe aceasta tot timpul, tot ceea ce fac acum, toate gândurile mele, dorinţele şi acţiunile sunt destinate numai pentru a da plăcere Creatorului, pentru a-I aduce Lui mulţumire.

 Care este intenţia de a dărui plăcere Creatorului? Nu vreau să vă induc în eroare, dar nu există nici un Creator, nu există nimeni pentru a oferi plăcere. Direcţionând gândurile mele şi dorinţele mele, aparent mă evaluez, pentru a simţi adevărata creaţie. Dar, ceea ce în final îmi este revelat, este această forţă care activează şi conduce totul şi ea este numită “Creator”. Această forţă nu poate fi descoperită decât în mine, intenţia cabalistică creează în mine posibilitatea de a simţi o altă realitate, care este paralelă realităţii noastre.

Dacă realitatea noastră nu există decât în puterea egoistă de primire care se dezvoltă conform unui plan care nu depinde de noi, căruia îi suntem absolut supuşi, atunci când intru într-o altă realitate, mi se prezintă posibilităţi de libertate absolută.

De la congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, prima zi, 01.11.2013, Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam a scris că, scopul nostru principal este de “a distruge zidul de fier” care separă înţelepciunea Cabala de omenirea întreagă, deoarece, dacă nu o facem, omenirea va continua să se deterioreze.

Cu mulţi ani în urmă, am scris că, criza a sosit şi că trebuia făcut ceva, dar nimeni nu a fost de acord cu mine. Apoi, criza s-a revelat cu toată forţa şi am continuat să scriu că ea se va prelungi mulţi ani, decenii, până ce umanitatea se va schimba. Dar, oamenii au crezut că, condiţiile se vor ameliora, criza a ajuns la final şi totul era deja bine.

Omenirea nu a înţeles în ce stare extremă de disperare se găseşte. Ea nu are nici un mijloc să schimbe ceva. Ea se deplasează de-a lungul drumului predeterminat, care este controlat de două forţe: pozitivă şi negativă.

 Cu certitudine, oamenii vor să rezolve acest mister, dar nu pot şi nu ştiu cum. La urma urmei, lumea noastră este sub “barieră” (Machsom), sub limita care separă lumile superioară şi lumea noastră; acum nu există forţa care ar putea permite unei persoane să corecteze societatea, familia, politica, economia şi mediul, nimic. Dimpotrivă, totul se deteriorează. Prin urmare, noi care avem o foarte mică cantitate de cunoştinţe despre acest proces şi care avem capacitatea de corectare, trebuie să  aducem acest lucru lumii.

Singurul lucru care ne obligă este iubirea pentru celălalt, care este legea esenţială a creaţiei. Nu este pentru mica şi îngusta noastră lume artificială în care existăm, ci pentru tot restul lumii exterioare. Este motivul pentru care noi facem asta.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, prima zi, Lecţia 2, 01.11.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când echipa este incapabilă de a se organiza pentru a face munca, este posibil, pentru eficienţa în diseminare, să încep să fac asta de unul singur, fără susţinerea echipei şi fără acordul său?

Răspuns: În niciun caz nu ar trebui să ieşim şi să difuzăm fără acordul şi susţinerea echipei. Nu ar trebui să avem pe cineva care se aruncă în acţiune singur, deoarece nu ar avea forţă. Forţa vine doar din centrul grupului!

Dacă ieşim pentru a disemina, trebuie să punem înaintea acţiunii o conexiune internă generală în noi. Numai din conexiunea noastră, obţinând un punct interior de contact între noi, ar trebui să ieşim pentru o zi la lumea exterioară, apoi din nou, vom reconstrui acest punct. Altfel, nu există niciun motiv de a lucra!

Constant, trebuie să dezvoltăm acest punct. Vom simţi Creatorul în el. Altfel, care este folosul tuturor acţiunilor noastre ? Vom rămâne aşa încă cincisprezece ani!

Vă rog, înţelegeţi că noi existăm în legile naturale ale naturii şi învăţăm să respectăm aceste legi pentru a atinge următorul nivel de dezvoltare. Trecem prin toate stadiile de evoluţie conform legilor cele mai obiective şi clare! Dacă doriţi, puteţi să le urmaţi. Dacă nu, nu trebuie să o faceţi, dar apoi, vom fi împinşi încet prin suferinţă.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ne poate ajuta să nu fim dependenţi de rezultatul muncii noastre?

Răspuns: Trebuie să trecem de la un rezultat corporal la un rezultat spiritual. Un rezultat spiritual este de a mulţumi Creatorul. Imaginaţi-vă că doriţi să încântaţi pe cineva, pentru a-l mulţumi şi a-l face fericit şi acest cineva este Creatorul.

În scopul de a imagina Creatorul, cu mai multă precizie şi mai puţină greşeală, trebuie să vă imaginaţi că vreţi ca întreaga realitate să fie fericită: întreaga natură minerală, vegetală şi oamenii vreţi să se simtă bine, să vă dizolvaţi şi să dispăreţi în ei, să vă consacraţi lor în orice mod posibil, acum şi pentru totdeauna, în orice timp, mişcare şi loc, în tot ceea ce faceţi. Pentru a fi mai concret, imaginaţi-vă că sunteţi într-un grup şi că, doriţi şi încercaţi să acţionaţi în acest mod, în ceea ce priveşte prietenii. Doriţi să vă consacraţi în întregime lor, să fiţi în ei şi să dispăreţi şi să fiţi integraţi în ei, dar trebuie să fie în practică, adică ar trebui să fiţi gata să faceţi orice, pentru a dispărea în ei. Asta înseamnă că totul dispare: cauzele, acţiunile, rezultatele, totul este destinat prietenilor.

Gândiţi-vă şi imaginaţi această situaţie şi verificaţi concluziile voastre şi clarificarile voastre în practică, prin acţiunile voastre. Trebuie să clarificăm dacă ceea ce spunem nu sunt doar cuvinte goale şi dacă intră în inima noastră. Acest lucru nu este examinat decât prin acţiunile voastre. Dacă o astfel de intenţie vă premite să acţionaţi, înseamnă că acţiunea voastră este corectă. Dar dacă trebuie să schimbaţi intenţia voastră în scopul de a acţiona şi pentru a începe să faceţi ceva, atunci intenţia voastră nu este suficient de serioasă, cum se spune “fără acoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi credem că nu vom obţine un răspuns imediat la cererile şi rugăciunile noastre, dar nu este adevărat, obţineţi un răspuns imediat. Sunteţi într-un sistem integral care este conectat intern prin miliarde de legături. Deci, nu există niciun mijloc prin care să faceţi o anumită acţiune fie în gândurile voastre, în cuvinte, fie în acţiuni, care nu afectează sistemul. Fiecare mică schimbare pe care o trăiţi în interior, zguduie întregul sistem. El răspunde la fiecare detaliu.

Este ca un organism care răspunde la fiecare dintre celulele sale, la fiecare dorinţă. Sunteţi conectat la toată lumea şi nu puteţi să efectuaţi o singură acţiune fără să clătinaţi sistemul. Toată lumea începe să se deplaseze mulţumită vouă şi voi schimbaţi constant sistemul. Acţiunile mecanice au o influenţă minimă asupra sistemului şi cuvântul are, de asemenea, un efect minim. Dar intenţia voastră antrenează enorme schimbări în intregul sistem, chiar în acest moment în care intenţia voastră nu este tocmai corectă, dar încercaţi, încă, să ajungeţi la asta. Sunteţi ca un copil ce încearcă să avanseze.

Nu vedem un astfel de efect în lumea corporală, dar în lumea spirituală, oamenii care sunt la început în munca lor spirituală, generează un răspuns real şi puternic a întregului sistem, prin acţiunile lor.

Conform progresului vostru, treceţi, treptat, de la o persoană care execută acţiuni, la o persoană care serveşte celor care efectuează acţiuni, atunci când vă veţi ridica la nivelul Bina, Hafetz Hessed, sau chiar mai mult decât atât. Voi serviţi celor mici ajutându-i, dar ei sunt, de fapt, cei care aduc cele mai mari schimbări în sistem şi, cu certitudine, datorită vouă.

Starea de superior, fie că este mic sau mare, depinde de inferior, de MAN, de rugăciune, pe care ei o ridică. Dar sunt ei, cei mai mici, care ridică MAN (o rugăciune) şi, ca răspuns la ea, întreg sistemul este zdruncinat pentru a răspunde eforturilor lor de a se integra în sistem în înţelegerea şi sentimentul lor.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→