Întrebare: Indiferent ce fac, am impresia că există un zid între mine şi prieteni, dar nu am puterea sau voinţa de a-l distruge. Nu putem să se conectăm în timpul studiului, deoarece ne lipseşte legătura cu profesorul.

Răspuns: Nu contează asta, tot trebuie să acţionaţi. Sau vreţi mai multă suferinţă?

Dacă eşti sub presiune puternică, simţi că numai prietenii te pot salva şi vei alerga imediat spre ei, vei sparge zidul emoţional interior care te separă de ei şi vei dori să te conectezi total cu ei, cel puţin pentru că doreşti să scapi de problemele dureroase, teama şi neliniştea pentru ceva ce te face, pur şi simplu, nebun. Deci, vrei o astfel de suferinţă? Vei simţi că, dacă nu era pentru ei, nu ai fi fost niciodată capabil să spargi zidul între tine şi prieteni. Nu te blama singur. Este de preferat să acţionezi.

Întrebare: Există o modestie specială în grupul nostru.

Răspuns: Nu este modestie! Este lene! Cum este exprimată modestia, dacă nu-mi ajut prietenul? Trebuie să-l trezesc, să-l cert, să-l tachinez, dar cu o limită, cu abilitate. Altfel, cum pot să-l ajut? Rabasch spunea că noi trebuie să ne arătăm unul altuia importanţa obiectivului. Dacă arăt celorlalţi că importanţa obiectivului reprezintă totul pentru mine, atunci nu este nimic, doar asta! Ce altceva mai este în viaţă ? Ce altceva este în lume ?

În acelaşi timp, atunci când el mă priveşte, în primul rând va începe să mă invidieze. În al doilea rând, poate chiar să mă dispreţuiască într-o anumită măsură (conform nivelului corecţiei sale) şi poate, de asemenea, să-mi mulţumească pentru că i-am arătat asta. Oricum, el nu rămâne indiferent. Astfel, noi vom continua să funcţionăm.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “a trece totul prin grup”? Să vorbesc cu grupul despre toate problemele?

Răspuns: A trece totul prin intermediul grupului, nu înseamnă că trebuie să-i spun totul, deşi, desigur, acest princpiu este parţial realizat în acest mod. Cu toate acestea, lucrul cel mai important este de a simţi că vă uniţi cu prietenii.

Este vorba despre o mişcare internă. Îi auzi, le vorbeşti, stai cu ei,       încercând tot timpul “să intri” în ei, să fii cu ei ca un întreg, până în punctul în care începi să simţi modul în care intri în lumea superioară graţie lor. Un sentiment de grup începe cu un sentiment fizic simplu, prezenţa prietenilor. Următoarea etapă este un fel de sentiment de comunitate.

Apoi, apare un sentiment de dependenţă. Apoi, vine un sentiment de conexiune şi iubire.

Astfel, treptat, în interior, o nouă entitate în care suntem, începe să se arate şi, în interiorul acestui “noi”, Creatorul începe să se facă simţit. Totuşi, acest “noi” nu se referă la nimeni. Nu este suma noastră, este un ansamblu colectiv.

În acelaşi mod, o mare picătură de apă nu este suma picăturilor precedente din care a fost formată, deoarece este vorba de o picătură prin ea însăşi. Dacă, de exemplu, douăzeci de picături fuzionează în una singură, ea nu are diviziuni în ea. Nu este suma picăturilor precedente, ci un întreg comun ce le include pe toate. Trebuie să ajungem la asta.

De îndată ce ne vom uni într-o primă picătură în care nu există diviziune, Creatorul se manifestă în ea imediat. Şi, dacă suntem cumva divizaţi, nu putem fuziona într-o singură picătură, adică există resturi ale rupturii noastre, deci, Creatorul nu poate să se reveleze. Aşa funcţionează.

Din discuţie privind Grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Nimic nu poate fi schimbat în această lume, cu excepţia percepţiei noastre asupra lumii. Lumea nu se schimbă, dar o persoană se vede în interiorul ei dintr-un unghi diferit şi lumea întreagă pare complet diferită: pozitivă, plină de lumină, fericire şi bine absolut.

Astăzi, lumea noastră este imperfectă, incomodă, nesigură, plină de provocări şi ameninţări datorită nivelului nostru de viziune. Singurul lucru care contează, cu adevărat, este apartenenţa noastră la grup, inclunzându-ne în măsura în care nu a mai rămas nimic din noi, oferindu-ne constant influenţei sale. Este nevoie de mulţi ani pentru a ne convinge că este adevărat, este nevoie de ceva timp înainte ca mici porţiuni de Lumină să înceapă să ne influenţeze. În acelaşi timp, totul depinde doar de noi.

Trebuie să continuăm eforturile noastre pentru a ne conecta la congrese şi la adunarea prietenilor, pentru a vedea cum eram înainte de adunare şi cum ne-am schimbat după ea, cum mă includ în ceea ce au devenit prietenii mei. Cum pot realiza acest lucru, pentru a face un salt potenţial care mă va duce la un nivel superior şi ne va permite să vedem lumea în Lumina Creatorului şi apoi, acesta va fi absolut?

Nu este nimic ce să putem schimba, cu excepţia viziunii noastre asupra lumii, deoarece singurul lucru care ar putea fi corectat sunt vasele noastre, Kelim, organele noastre de simţ şi lumea rămâne aceeaşi, lumea Infinitului, plutim doar în ea. Prin urmare, singurul lucru pe care putem să-l schimbăm este percepţia noastră asupra lumii.

Aş dori să vă fac să simţiţi diferenţa în împlinirea care este de un miliard de ori mai puternică decât ceea ce noi primim din stările materiale. De fapt, este adevărul, nu este doar un alt mod de a fugi de numeroasele probleme. Toate problemele şi obstacolele, tot ceea ce ni se întâmplă astăzi, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, se va transforma în lumina absolută. Vom realiza, în cele din urmă, această stare.

Din nou, mulţumesc grupului întreg mondial pentru susţinerea acestui congres şi în special, ţin să exprim profunda recunoştinţă grupului central israelian, care realizează o enormă muncă dedicată diseminării cunoştinţelor noastre. Nu este, exact, Cabala revelată, ci, mai degrabă, o muncă colectivă care favorizează trezirea omului în condiţii extrem de complicate, condiţii critice care ne sunt trimise de Creator. Creatorul joacă jocuri cu noi, organizând situaţii extreme, astfel ca noi să trecem prin “credinţa deasupra raţiunii” şi să avansăm cu ochii închişi, deasupra calculelor noastre. Asta este ceea ce face grupul nostru din Israel. Eu sunt extrem de recunoscător faţă de întregul grup din lume pentru sprijinul lor. Va mulţumesc tuturor.

Din congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, prima zi, 01.11.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să ne raportăm la mândrie?

Răspuns: Ce este rău în această caracteristică ? Trebuie să fiu mândru. Este spus: (Cronici, II, 17,6) “Şi inima lui s-a ridicat în căile Domnului”, adică sunt mândru să aparţin la un nivel mai ridicat al omenirii, care este creat de Lumina Superioară, partea pe care Creatorul vrea să o ridice. Este următorul nivel de creştere, cel mai mare din toată omenirea şi el trebuie să intre în contact cu Creatorul acum.

Eu vreau asta, sunt mândru să fiu la acest nivel cu prietenii mei. De ce nu ? Trebuie să existe un fel de mândrie corectă, nu atunci când dispreţuieşti pe ceilalţi, ci mai degrabă, atunci când devii conducta Luminii superioare pentru întreaga omenire şi începi să te preocupi de ea, ca cel mai mare în raport cu cel mai mic. Te preocupă cu iubire şi este o mândrie superioară într-un mod complet diferit, ca un tată faţă de copiii lui.

Întrebare: Dar, pe de altă parte, mândria conduce persoana la izolare, la singurătate.

Răspuns: Depinde despre ce gen de mândrie vorbeşti. Eu vorbesc despre un fel corect de mândrie. Acum, alege pe care vrei să o simţi, cere ca doar mândria corectă să fie în tine.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare:Folosiţi constant cuvântul “unitate”. Ce este această unitate? Este ceea ce au avut naziştii?

Răspuns: Noi vorbim despre unitatea deasupra egoismului nostru. Noi toţi suntem egoişti. Egoismul este natura mea, nu există nimic altceva. Prin urmare, unitatea deasupra lui trebuie să fie construită în sensul unui domeniu complet diferit, în care noi să devenim uniţi ca un singur “noi”.

Ce spunem prin “noi” ? Dacă fiecare se uneşte cu egoismul său împotriva cuiva, atunci este fascism. Dacă ne unim deasupra egoismului individual al fiecăruia pentru binele tuturor şi pentru binele Creatorului, atunci este altruism. Asta-i tot.

În unitatea noastră, în “noi”, nu văd nici un adversar, ci proprietăţile mele egoiste. La final, toată lumea trebuie să analizeze şi să dezvăluie asta singură.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Unitate - Niciun comentariu→