Întrebare: Mă refer la Creator cu respect şi admiraţie. Este mare şi grandios în imaginaţia mea, în timp ce prietenii, “ceilalţi” printre care El este revelat, sunt opusul. Ca şi cum am coborî ştacheta. Ei par mai puţin importanţi. Cum putem rezolva această problemă? Cum pot creşte, în ochii mei, valoarea “energiei” care a fost deja revelată în Kli-ul mondial, unitatea, pe fondul măreţiei sursei acesteia?

Răspuns: Cum spun înţelepţii, nu puteţi să arătaţi copiilor că dragostea noastră pentru ei este absolută. Asta numai le va dăuna. Părinţii care dau dovadă de iubire necondiţionată pentru copiii lor, aduc copiilor lor cercuri (Igulim) în loc de linie dreaptă (Yosher), în loc de lege, milă în loc de dreptate şi nu e bine.

Prin urmare, nu ne putem imagina, pur şi simplu, Creatorul ca fiind bun făcând bine. El se ascunde în spatele opiniilor foarte precise şi rigide în relaţia cu noi, care ne par aspre şi crude. Trebuie să luăm în considerare aceste două extreme, cele două părţi ale medaliei. Pe de o parte, este bun şi face bine şi, pe de altă parte, găsesc că El este rău. Deci, cum pot să unesc aceste două extreme opuse?

Scopul creaţiei este ca, creaturile Sale să primească plăcere şi acest lucru este realizat conform corecţiilor făcute de creaturi şi numai la finalul dezvoltării. Baal HaSulam scrie despre acest subiect în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Dacă accept această abordare, dacă  ştiu asta în timpul procesului meu de analiză, atunci voi înţelege pentru ce totul este aranjat în acest mod. Eu înţeleg că, Creatorul este ca un tată iubitor. Din dragoste, el trebuie să facă presiuni asupra copilului său, pentru a-l conduce spre bine.

Mai exact, ideea aici este cum să identificăm în mod clar problema, contradicţia între Creator care este bun şi care face bine şi problemele lumii noastre, deoarece văd că problemele cresc, pur şi simplu, sunt din ce în ce mai acute şi apasă tot mai puternic asupra umanităţii. Până recent, era ca şi cum timpul a fost benefic şi toată lumea spera într-un viitor luminos şi bun, “visul american”, dar astăzi, nu mai serveşte ca referinţă şi în curând, vom fi fericiţi să nu mai locuim aici.

De ce avem nevoie de această opoziţie, această contradicţie? Acest conflict este în mod special conceput pentru a crea o disonanţă internă în mine: Cum este posibil că, puterea naturii, binele care face bine, puterea absolută dincolo de toate limitele, ne blochează în astfel de catastrofe grave ? Încep să examinez şi să investighez acest conflict şi caut o soluţie la problemă. Poate, Creatorul nu există şi totul este la mila naturii oarbe şi trebuie să lupt împotriva ei. Totuşi, în realitate, această abordare nu rezolvă problema. La urma urmei, Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru. Rezultă că nu am schimbat nimic. Nu am schimbat decât cuvintele, dar am rămas cu aceeaşi problemă nerezolvată. Problema încă există şi se amplifică şi, în orice caz, trebuie să găsesc o cale de a ieşi.

Prin urmare, nu pot rezolva acest conflict numai dacă voi înţelege că nu am nevoie să schimb ceva, cu excepţia mea şi iată punctul-cheie: Trebuie să ne schimbăm sau nu? Să ne glorificăm prin tot soiul de acţiuni fizice, acţiuni care au fost scrise şi să aşteptăm ca ele să ne aducă tot binele, sau trebuie să ne corectăm şi, de acolo, de la Kelim ale noastre corectate, acest lucru ne va fi benefic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.11.2013,  Shamati 3 “Referitor la realizarea spirituală”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Interferenţele în diseminare sunt un semn al progresului nostru, iar  entuziasmul mare pe care-l obţinem, după aceste acţiuni, un semn al reuşitei?

Răspuns: Unitatea voastră şi conexiunea deasupra obstacolelor sunt un semn de succes. În acelaşi timp, nu ar trebui să le consideraţi un obstacol, ci forţe care trebuie să fie corectate, deoarece acestea sunt problemele voastre interioare, pe care le vedeţi ca exterioare şi atitudinea voastră cu privire la ele este incorectă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi iertăm pe toţi, tot timpul. Trebuie să munciţi interior asupra interferenţelor care se relevă, deoarece încercaţi să vă conectaţi, în timp ce în exterior, trebuie, cumva, să vă debarasaţi de ele. Nu ar trebui să strângeţi mâinile duşmanilor, în niciun caz, gândind că vă conduc spre spiritualitate. La nivelul aceste lumi, trebuie să munciţi exact ca toată lumea. Dacă, în acelaşi timp, puteţi să scăpaţi de interferenţele care vin, atunci trebuie să o faceţi. Nu ar trebui să lăsaţi oamenii să creadă că pot profita de voi. Totuşi, totul depinde de condiţiile externe.

Pe de altă parte, totul trebuie să fie făcut cu grijă, pentru a nu păta reputaţia înţelepciunii Cabala. Trebuie să ţinem seama de circumstanţe de fiecare dată şi să decidem cum să acţionăm în cel mai bun mod posibil. Totuşi, în toate cazurile, trebuie să acţionăm în toate modurile posibile.

De exemplu, regele David care a scris cartea Psalmi, a domnit timp de patruzeci de ani şi a luptat timp de patruzeci de ani, dar războiul său a fost atât spiritual, cât şi fizic.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt semnele reuşitei sau eşecului în munca interioară şi care este revelaţia sa în senzaţiile noastre şi munca exterioară?

Răspuns: Nu putem spune ce este în favoarea noastră şi ce nu este deoarece, pentru moment, acţionăm din ego-ul nostru, dorind ca totul să funcţioneze exact cum vrem, fără probleme. Este o dorinţă naturală, egoistă.

Totuşi, noi trebuie să înţelegem că, de fapt, este imposibil. Numai marile probleme, suferinţele, interferenţele şi clarificări pot să ne împingă în afara ego-ului. Toate întrebările pe care mi le puneţi se concentrează, în special, pe această stare. “De ce avem probleme în grup, în familie? De ce întâlnim diferite interferenţe atunci când începem să ne angajăm în diseminare, în educaţia integrală? Nu ştim ce să facem!”

Desigur, aceste întrebări apar deoarece noi trebuie să corectăm toate astea. Ele vin de-a lungul drumului. Le vedeţi ca obstacole externe? Nu sunt externe şi nici străine, ci sunt interferenţe interioare care sunt revelate acum. Totuşi, nu ar trebui să le daţi atenţie. Ar trebui să munciţi numai asupra conexiunii în ciuda influenţelor obstacolelor şi loviturilor externe. Ar trebui să le lăsaţi şi să vă angajaţi în unitatea internă. Este singurul mod prin care le depăşiţi.

Cât despre semnele de succes sau eşec în munca interioară, dacă tindeţi spre conexiune şi unitate, în ciuda întreruperilor sau graţie lor, este un semn de reuşită. Totuşi, dacă începeţi brusc să vă îndepărtaţi unii de alţii, atunci nu este nimic bun legat de asta. Pur şi simplu, nu aţi înţeles cum funcţionează totul. Trebuie să ne concentrăm în mod corect, că aţi simţit întreruperi tot timpul, în toate direcţiile, că aţi fost învinşi de noile voastre atribute şi sentimente. Este imposibil să gestionaţi fără ele, deoarece este materialul pe care trebuie să-l corectaţi şi, mai ales, care trebuie constant să crească.

Să presupunem că cineva acţionează împotriva voastră sau spune ceva care nu este obiectiv sau este neplăcut, să presupunem că cineva vrea să părăsească grupul, sau aveţi un sentiment personal de cădere, toate sunt atribute deasupra cărora trebuie, imediat, să vă uniţi. Apoi, aceste atribute vor fi completate în voi şi vor face parte din starea voastră corectată. Apoi, atunci când adăugaţi un pic mai mult din aceste acţiuni, la această stare, veţi fi deja în măsură să abordaţi Machsom (bariera).

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Interferenţele în diseminare sunt un semn al progresului nostru, iar  entuziasmul mare pe care-l obţinem, după aceste acţiuni, un semn al reuşitei?

Răspuns: Unitatea voastră şi conexiunea deasupra obstacolelor sunt un semn de succes. În acelaşi timp, nu ar trebui să le consideraţi un obstacol, ci forţe care trebuie să fie corectate, deoarece acestea sunt problemele voastre interioare, pe care le vedeţi ca exterioare şi atitudinea voastră cu privire la ele este incorectă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi iertăm pe toţi, tot timpul. Trebuie să munciţi interior asupra interferenţelor care se relevă, deoarece încercaţi să vă conectaţi, în timp ce în exterior, trebuie, cumva, să vă debarasaţi de ele. Nu ar trebui să strângeţi mâinile duşmanilor, în niciun caz, gândind că vă conduc spre spiritualitate. La nivelul aceste lumi, trebuie să munciţi exact ca toată lumea. Dacă, în acelaşi timp, puteţi să scăpaţi de interferenţele care vin, atunci trebuie să o faceţi. Nu ar trebui să lăsaţi oamenii să creadă că pot profita de voi. Totuşi, totul depinde de condiţiile externe.

Pe de altă parte, totul trebuie să fie făcut cu grijă, pentru a nu păta reputaţia înţelepciunii Cabala. Trebuie să ţinem seama de circumstanţe de fiecare dată şi să decidem cum să acţionăm în cel mai bun mod posibil. Totuşi, în toate cazurile, trebuie să acţionăm în toate modurile posibile.

De exemplu, regele David care a scris cartea Psalmi, a domnit timp de patruzeci de ani şi a luptat timp de patruzeci de ani, dar războiul său a fost atât spiritual, cât şi fizic.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este gelozia într-un grup? Cum putem lucra cu gelozia prietenilor?

Răspuns: Aceste condiţii vor continua un timp, deoarece gelozia, o principală caracteristică egoistă, este corectată pe mai multe niveluri. Prin urmare, ea nu va dispărea rapid şi trebuie să munciţi metodic. Dar, să munciţi în mod specific asupra ei şi să nu o eliminaţi, să nu o anulaţi, deoarece, graţie geloziei, avansaţi. Gelozia reprezintă, în acelaşi timp, motivaţia şi interferenţele. Ea nu vă va lăsa să vă odihniţi şi trebuie să o utilizaţi corect. Dacă sunt gelos, mă constrâng să avansez şi, dacă avansez, sunt recunoscător pentru această caracteristică în mine şi pentru faptul că prietenul meu a trezit în mine gelozia. Totul depinde de cum plasez realizarea obiectivului ca fiind important. Dacă gelozia mă ajută să realizez obiectivul, atunci de ce ar trebui să urăsc această caracteristică? Dimpotrivă, trebuie să o accept. Sunt fericit că prietenul meu trezeşte această caracteristică în mine. Altfel, aş rămâne la fel de nedezvoltat ca înainte.

Întrebare: Gelozia, ca orice altceva în natură, are avantajele şi neajunsurile sale. Înţeleg că, negativ este recepţia şi pozitiv este dăruirea.

Răspuns: Punctul negativ este atunci când doriţi să distrugeţi gelozia şi pozitiv, atunci când ea poate să vă ajute să vă ridicaţi mai sus. Când eşti gelos, trebuie să avansezi cu ajutorul acestei dorinţe: să ştii mai mult, să arăţi mai mult. Dacă nu doriţi să eliminaţi persoana care apelează gelozia în voi, ci, mai degrabă, să îi mulţumiţi interior că a dezvoltat acest sentiment, atunci avansaţi.

Întrebare: Cum se comportă un cabalist atunci când simte că ceilalţi sunt invidioşi pe el ?

Răspuns: El încearcă să suprime gelozia cu iubire. Deasupra revelaţiei negative, el construieşte iubire, ca un tată pentru copilul său. Prin urmare, cum este scris:” Iubirea va acoperi toate păcatele” şi el ia forţa de a construi aceasta prin conexiunea în grup.

Întrebare: Cu alte cuvinte, atunci când simt ură, aspir imediat la centrul grupului?

Răspuns: Dacă aţi fi în centrul grupului, nu aţi simţi ură, dar dacă o simţiţi, este un semn că acum o mare parte a ego-ului se dezvăluie în voi până la ura intensă, ca elevii lui Rabbi Shimon. Ea vă impinge în afara centrului grupului şi vă forţează să acţionaţi asupra voastră, asupra celorlalţi, a vă uni din nou, împreună, în centru. Dacă simţiţi invidia intensă, este un semn că, fiecăruia dintre voi îi lipseşte iubirea.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este mai important în diseminare: acţiunea în sine sau rezultatul?

Răspuns: Răspunsul nu depinde de noi, depinde de acţiunea în sine. Acţiunea este, în primul rând, efectul influenţei Luminii Superioare, graţie eforturilor voastre în centrul grupului, apoi graţie eforturilor voastre în munca cu publicul. Voi munciţi cu aceste două puncte. Dacă, la început, încercaţi să intraţi în centrul grupului pentru a găsi Creatorul acolo şi munciţi în acest centru, atunci voi vă conectaţi la această sursă, o menţineţi în voi. Apoi, mergeţi spre public, pentru a vă conecta la ei, le puneţi întrebări, le daţi explicaţii şi vă gândiţi, constant, cum să puneţi la dispoziţia lor Lumina Superioară, astfel încât ei se vor trezi, vor simţi şi poate acum, chiar inconştient, într-un mod implicit, va începe să opereze asupra lor.

Intenţia voastră de a dărui, ca o conductă, Lumina Superioară de la sursă, din centrul grupului unde Creatorul este revelat, la grupul extern, este numită un act, răspândirea Luminii în reţea, între toate sufletele. Dacă faceţi asta, atunci rezultatele nu depind de voi. Lăsaţi-le să apară, poate nu la prima încercare, ci la a doua sau la a treia. Veţi vedea cum funcţionează asta.

Veţi vedea în funcţie de modul în care oamenii se vor schimba, modul în care marele public va avea o dorinţă nestăvilită de aceste întâlniri, modul în care vor dori să vină, din nou şi din nou, conectaţi “Aici, există mai multă căldură! Sunt reîncărcat aici, îmbogăţit, energizat! “ Ei vor simţi asta în ei. Ei vor avea nevoie ca de oxigen. Iată rezultatul.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Filed under: Diseminare, Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabalei şi esenţa ei”: Şi, lucrul cel mai important în întreaga realitate diversă este senzaţia dată animalelor – că fiecare simte propria existenţă. Şi, senzaţia cea mai importantă este senzaţia noetică, dată numai omului, prin care simte, de asemenea, ce este în celălalt, durere şi consolare.

Din întreaga creaţie, fiinţa umană este cea mai dezvoltată în ceea ce priveşte dorinţele sale. Cum putem să le cunoaştem? Este în funcţie de acţiunile sale şi gesturi, care constituie, de fapt, expresia dorinţei sale interioare. Priviţi dezordinea pe care oamenii o creează în lume. Pe de o parte, animalele nu schimbă nimic, dar se deplasează numai în scopul de a-şi satisface dorinţele lor şi, cu nivelul vegetal, nu există nici măcar dorinţa de a se mişca.

Prin urmare, rezultă că, fiinţa umană este motivată de cea mai mare dorinţă. Ea vrea să schimbe lumea şi să se schimbe pe sine, nu numai să se deplaseze şi să se dezvolte. De aceea se foloseşte de puterile găsite în ea. Astfel, fiinţa umană este în centrul creaţiei, creatura care a fost dezvoltată la finalul creaţiei şi pentru care întreaga creaţie a fost construită. Prin urmare, noi trebuie să înţelegem asta: întreaga realitate, mineral, vegetal şi animal este destinată pentru a servi fiinţa umană şi a-i fi utilă, pentru realizarea obiectivului.

Care este obiectivul? Fiinţa umană trebuie să atingă această putere superioară care a creat-o. Ea este ascunsă de fiinţa umană ca urmare a legii echivalenţei de formă şi o persoană trebuie să se schimbe pentru a ajunge la similitudinea de proprietăţi, conform legii echivalenţei de formă şi ea va dezvălui, în totalitate, această putere care a creat-o. Această identificare şi această reconciliere sunt numite adeziunea care se dezvăluie ca o conexiune completă. Aceasta este ceea ce fiinţa umană trebuie să realizeze.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 14.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→