Daily Archives: 20 noiembrie 2013

Familia în secolul XXI: actualizare

Întrebare: Există mai puţine puncte comune între noi astăzi; vechile tradiţii ale comunităţii dispar treptat. S-ar părea că lumea este impregnată de numeroase relaţii şi “lipită” cu reţele de comunicaţii avansate… Totuşi, platforma reală de interconectare şi unitate a dispărut.

Pe ce bază putem construi “o infrastructură comună”? Ce uneşte oamenii, în principal la nivelul familiei, în timp ce vechile tipuri de conexiuni se prăbuşesc?

Răspuns: Asta e problema. Înainte, legătura naturală între noi se baza pe trei factori, trei nevoi fundamentale:sex, hrană, familie. Dar astăzi, totul s-a schimbat. În primul rând, alimentele preparate sunt disponibile peste tot, viitoarea mea soţie poate chiar să nu ştie cum să gătească. Astfel, a sta singuri, adăugăm un mare “plus” existenţei noastre.

Mai mult, sexul este total accesibil şi disponibil pentru toată lumea în aceste zile. Astfel, suntem crescuţi în acest spirit. Chiar dacă dorim să menţinem o relaţie solidă permanentă, lumea ne identifică cu standardele sale, în timp ce ne amintim cât de mult “pierdem” dacă ne ţinem de abordările “învechite”. Deci, mediul nostru atrage un mare “minus” în partea “familie”.

În al treilea rând, simpla noţiune de “familie” ne sperie, deoarece ea impune obligaţii şi ne “închide” în inchisoarea de responsabilităţi fără sfârşit. Prin urmare, evident, trebuie să creăm un model de structură a familiei diferit, care să nu fie bazat pe imagini nerealiste de fete modeste, cu cozi şi rochii lungi. Familia patriarhală a dispărut, împreună cu amenajarea interioară a trei generaţii, cu o casă tradiţională, cu o grădină mare, pui şi grădină de legume. O nouă familie se simte în aer, care, se pare, trebuie să dobândească o formă foarte diferită.

În familie vom vedea o piesă, o mică celulă a sistemului mondial. Vom învăţa oamenii cum să menţină relaţia conexiunii universale corectă  care corespunde naturii, ce este necesar pentru supravieţuirea în această societate contemporană. Trebuie să ajungem la reciprocitate şi la unitate, ca în exemplul unui sistem unificat, un mecanism unic, un corp viu capabil să se echilibreze, să-şi controleze viaţa şi să aibă grijă de sănătatea sa. Este funcţionarea unui organism biologic sănătos şi este vorba despre un model al modului în care societatea umană trebuie să se comporte. Noi ar trebui să învăţăm din aceste exemple şi să le apropiem de nivelul nostru de existenţă.

Trebuie să tratăm “celula” familiei conform acestui principiu, ar trebui să o tratăm ca o parte a unui “corp” comun. El dispune de doi poli opuşi, un bărbat şi o femeie, care sunt legaţi între ei şi reprezintă o bază socială. Educaţia integrală va arăta oamenilor că suntem obligaţi prin natură să ne unim şi ne arată că unitatea este singura atitudine corectă, putem să o aplicăm în viaţă.

Atunci când oamenii văd şi resimt asta, opinia publică se va schimba: Va deveni clar că, mariajul este necesar pentru relaţie şi pentru elementele de familie care compun societatea care va fi, de asemenea, ca o mare familie. Lumea întreagă va fi ca o mare familie. Este singurul mod de a ajunge la o adevărată reuşită, ne debarasăm de frustrări şi disperare, rezolvarea problemelor opresive şi intrăm într-o nouă perioadă şi o nouă viaţă, fără precedent.

Este singura metodă posibilă. Nu putem reuşi singuri, dacă rămânem la o abordare personală îngustă. Tot ceea ce facem trebuie să fie o parte a unei preocupări comune pentru a face societatea noastră ca o singură familie. Şi, repet: opinia colectivă joacă un rol cheie aici. Ea va obliga tinerii să se conecteze ca cupluri familiale corecte.

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

Cum să scăpăm de singurătate?

Întrebare: Deseori, frustrarea şi depresia sunt cauzate de teama profundă de a fi singur în această lume, privat de conexiunea cu cei dragi. Cu alte cuvinte, există baze solide, o fundaţie pe care să construim relaţiile de familie.

Indiferent de faptul că nu mai avem nevoie de celălalt ca înainte, declinul evident al tradiţiilor de familie, prezenţa partenerilor sexuali, uşile care în trecut erau închise sunt acum larg deschise şi, în ciuda faptului că, partenerii de familie au mai puţine în comun acum, rămâne ceva intrinsec în noi: o teamă primordială de singurătate, pe care mulţi o cunosc astăzi.

Răspuns: Şi totuşi, oamenii sunt mai puţin susceptibili de a găsi un răspuns la această teamă în căsătorie. Încrederea mutuală, susţinerea reciprocă, nu mai sunt asociate unei familii contemporane. Teama este acolo, dar soluţiile nu sunt încă vizibile. Prin toate mijloacele, este mai bine să fii cu cineva, decât să rămâi singur. Oamenii cu multe “bagaje” estimează că partenerii lor depind de ei, înţeleg că sunt responsabili, cel puţin datorită obiceiurilor care au fost construite în trecut. Suntem doar oameni.

Totuşi, în acelaşi timp, nu cred că teama de a fi singur ţine oamenii într-o familie bună, devotată. Această “teorie” nu are nevoie să fie dovedită prin contradicţii, nici nu poate să fie rezolvată prin ascunderea efectelor negative. Tot ce avem nevoie este să fie pozitiv.

Întrebare: Stările psiholgice care fac să ne ataşăm de cineva sunt datorate fricii dar, de fapt, căutăm legături interne profunde, unitate. Totuşi, fără îndoială că mulţi oameni sunt împinşi de teamă. Acolo este începutul procesului, dar este evident că legătura corectă nu vine de la el. Dimpotrivă, teama dă naştere la alte fenomene, adesea ne împiedică să spargem legăturile care au fost radical viciate.

Să vorbim un pic de situaţia în care oamenii se străduiesc să stabilească relaţii, dar nu ştiu ce să facă. Problema este: de unde să încep?

De obicei, diferite metode oferă oamenilor mijloace de auto-explorare, care le permite să se familiarizeze cu natura lor: Ce parte din mine pot consacra pentru a mă conecta cu partenerul meu? După ce am pus această întrebare, facem o “listă”: Ce trebuie să aştept de la partenerul meu şi de la viaţa noastră comună? Apoi, când înţelegem ce dorim şi ce aşteptăm, aceasta poate fi configurată pentru un tip special de relaţie. Acest exerciţiu este foarte comun în zilele noastre. Nu-I aşa?

Răspuns: Presupun că este popular şi nu doar astăzi. Mereu a fost astfel. Persoanele calculează contribuţia lor şi aportul partenerilor lor în viaţa lor comună. Cei care aranjează căsătorii, mereu au comunicat în acest mod şi au ajutat tinerii şi pe părinţii lor “să facă o afacere bună”. De fapt, este vorba despre o industrie. Ambii soţi sunt egoişti şi trebuie să justifice dacă merită să trăiască împreună. Sentimentele lor erau doar una dintre numeroasele componentele ale acestei formule. Emoţiile lor au o “putere de cumpărare” şi au fost incluse în ecuaţia generală.

Această abordare este corectă? Nu cred. Desigur, a funcţionat un anumit timp, dar ne-am schimbat într-un mod fantastic. Noi nu ştim exact ce dorim astăzi şi, mai ales, nu ştim ce vom dori mâine. În plus, psihologia noastră este în mare parte pervetită de un efect extern enorm care ne împinge de o parte şi de alta cu restricţii artificiale şi permisiuni, avantaje imaginare şi pierderi.

Fiecare “moft”, fiecare “schimbare de sezon” ne schimbă complet în exterior, în plus faţă de schimbările interne pe care le suferim. De aceea, calculul nostru privind avantajele şi dezavantajele vieţii noastre de familie viitoare poate fi fals. Doar dacă stabilim o valoare mai mare ca obiectiv şi suntem de acord cu o anumită provocare, un obiectiv care ne ridică deasupra tulburărilor care se produc atât în societate, cât şi în noi, doar atunci societatea şi celulele sale, cuplurile tinere nu numai vor supravieţui, dar vor prospera

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

 

Chivotul legământului

Tora, Exodul 25:22: “Acolo Voi organiza întâlnirile Mele cu voi şi Vă voi vorbi de sus din ispăşire, dintre cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei, că Îţi voi porunci pentru copiii lui Israel.” Chivotul Legământului este numit Aron Kodesh, o mobilă special concepută în care Tablele cu cele zece Porunci sunt păstrate. Deasupra, există doi heruvimi (îngeri sau păsări – Kruvim) ce acoperă cu aripile lor şi între aceste aripi, vocea Creatorului se face auzită.

Nu este doar o descriere a unor obiecte fizice, ci forţe şi proprietăţi spirituale. Înţelepciunea Cabala nu vorbeşte decât despre dorinţă, singurul material care există în natură. Chivotul (Arca) sau Aron Kodesh simbolizează dorinţele corectate ale unei persoane.

Zona cea mai de sus pe care o putem corecta se numeşte heruvimi (Kruvim de la cuvântul a se apropia, a aspira în ebraică – Leitkarev). Distanţa dintre heruvimi simbolizează dorinţa care este constant vizată şi care aspiră spre sus, spre înainte, spre nivelul următor. Trebuie să ajungem la această stare atunci când este în întregime destinată Creatorului. Prin urmare, aceasta provine de la forma cea mai de sus a dorinţelor care au ca scop Creatorul atunci când, conform legii echivalenţei de formă a atributelor Creatorului şi atributelor fiinţelor create, o persoană aude vocea Creatorului. Acolo, apelul ei către Creator intră în contact cu El.

Construcţia Chivotului este descrisă în Tora şi asta înseamnă că ni se arată ce dorinţe şi ce conexiune între ele ar trebui să unească sufletele noastre. Noi adunăm aceste componente şi punem împreună toate piesele dorinţei, în ordinea corectă, coerentă şi ele creează o asemănare cu Creatorul. Astfel, sufletul este numit Adam, care înseamnă “similar” în ebraică, cel care se aseamănă Creatorului. Este munca noastră de-a lungul liniei mediane, între heruvimi, linia din dreapta şi linia din stânga, unde are loc revelarea Creatorului.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 12.08.2013