Baal HaSulam, “De la iubirea de Creator, la iubirea de fiinţe create”:…iată declaraţia lui Hillel străinului care a venit în faţa lui şi a cerut să fie convertit, aşa cum este spun în Gemara, “Converteşte-mă şi învaţă-mă întreaga Tora în timp ce stau într-un picior”.

Şi el a spus: “Ceea ce tu urăşti, nu face prietenului tău”. Este întreaga Tora şi restul înseamnă, pur şi simplu, mergi şi studiază. Vedem că el i-a spus că întreaga Tora este interpretarea versetului “Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi”. Tora ne vorbeşte despre metode pentru a urca la etapa “A iubi aproapele ca pe tine însuţi”. De la primul cuvânt până la ultimul, Tora explică în mod clar cum trebuie să acţionăm şi ce trebuie să facem pentru a aplica, pe deplin, acest principiu.

Întrebare: Ce tip de lămurire este asta, dacă persoana nu înţelege ce se vorbeşte ?

Răspuns: Este vorba despre un proces. Când începem să realizăm procesul în grup, puţin câte puţin, începem realizarea şi identificarea a ceea ce sunt ura şi iubirea, ceea ce ne este străin acum. Astăzi, noi detestăm sau iubim numai pe plan material, dar aici se dezvăluie în conceptul de completă iubire, unitate şi o altă abordare spirituală. Apoi, auto-analiza devine total diferită. Înainte, doar trăiam în această lume, experimentam numeroase senzaţii în ea şi începusem diverse relaţii la nivel “animal”.

Acum, am început să aplicăm unitatea dintre noi. Făcând asta, ne-am ridicat la un nivel nou. Ne alăturăm grupului care nu este doar un ansamblu de persoane, ci mai mult decât asta. În grup, noi împărtăşim relaţii diferite, între fiecare dintre noi cu ceilalţi. Construim conexiunea pe care o numesc “sferă de zmeură”.

Cu certitudine, nu este o “sferă” în sine, ci un sistem care se manifestă între noi. El există şi noi trebuie să-l trezim şi să-i dăm viaţă, încercând să ne includem în celălalt, să ne conectăm şi să sperăm că Lumina Reflectată vine şi ne uneşte. Vedem că nu suntem capabili să facem acest lucru singuri. De fiecare dată, când încercăm să devenim mai buni (1), vedem că am devenit mai răi (2). Aceasta va dura până ce vom atinge o stare numită “cele 49 de porţi de impuritate”, unde recunoaştem că nu este nimic bun în noi şi că suntem, în întregime, răi. Apoi, conform acestei înţelegeri, vom simţi o necesitate de a cere ajutorul Creatorului.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu trebuie să cerem ca alte persoane să ştie sau să înţeleagă metoda. Pur şi simplu trebuie să înţeleagă că, criza va continua încă mulţi ani. Astăzi, mulţi scriu despre acest subiect dar, în acelaşi timp, nimeni nu înţelege că declinul va continua mulţi ani, până ce ultima picătură de existenţă normală este stoarsă din noi.

Este o lege a naturii înţeleasă de cei care văd un pic mai profund decât alţii, nu există miracole aici. Dacă privim viitorul într-o lumină corectă, atunci o imagine teribilă se va deschide în faţa noastră: cruzimea oamenilor, vidul spiritual şi material, inactivitatea şi decăderea tinerei generaţii, oraşele pustii şi indiferenţa completă a fiinţelor umane care nu sunt pregătite de nimic. Ego-ul va începe să devoreze şi va termina existenţa sa, ca o tumoare canceroasă care ucide întregul corp şi moare, în cele din urmă.

Trebuie să explicăm toate astea marelui public, să organizăm ateliere integrale pentru ei şi nu doar să le vorbim despre iubire şi prietenie, ci despre rezolvarea, împreună, a problemelor materiale. Astfel, sunt rezolvate cu mai mare uşurinţă, deoarece în ele, participă o forţă superioară. Oamenii nu trebuie să ştie asta, nu este necesar să-i speriem sau să-i dezorientăm. Este suficient pentru ei să înţeleagă că, în cadru şi unitate, se găseşte o forţă unică a naturii care ne ajută. Şi ei o simt prin atelierele noastre.

Se spune că există un erou cantitativ şi calitativ. Un erou cantitativ se extinde în lărgime, pe când un erou calitativ se extinde în înălţime. Prin urmare, pentru a fi un erou cantitativ, trebuie să conectăm masele la noi înşine. Şi apoi, ne putem ridica.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, a treia zi, 03.11.2013, Lecţia 5

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mai puţine puncte comune între noi astăzi; vechile tradiţii ale comunităţii dispar treptat. S-ar părea că lumea este impregnată de numeroase relaţii şi “lipită” cu reţele de comunicaţii avansate… Totuşi, platforma reală de interconectare şi unitate a dispărut.

Pe ce bază putem construi “o infrastructură comună”? Ce uneşte oamenii, în principal la nivelul familiei, în timp ce vechile tipuri de conexiuni se prăbuşesc?

Răspuns: Asta e problema. Înainte, legătura naturală între noi se baza pe trei factori, trei nevoi fundamentale:sex, hrană, familie. Dar astăzi, totul s-a schimbat. În primul rând, alimentele preparate sunt disponibile peste tot, viitoarea mea soţie poate chiar să nu ştie cum să gătească. Astfel, a sta singuri, adăugăm un mare “plus” existenţei noastre.

Mai mult, sexul este total accesibil şi disponibil pentru toată lumea în aceste zile. Astfel, suntem crescuţi în acest spirit. Chiar dacă dorim să menţinem o relaţie solidă permanentă, lumea ne identifică cu standardele sale, în timp ce ne amintim cât de mult “pierdem” dacă ne ţinem de abordările “învechite”. Deci, mediul nostru atrage un mare “minus” în partea “familie”.

În al treilea rând, simpla noţiune de “familie” ne sperie, deoarece ea impune obligaţii şi ne “închide” în inchisoarea de responsabilităţi fără sfârşit. Prin urmare, evident, trebuie să creăm un model de structură a familiei diferit, care să nu fie bazat pe imagini nerealiste de fete modeste, cu cozi şi rochii lungi. Familia patriarhală a dispărut, împreună cu amenajarea interioară a trei generaţii, cu o casă tradiţională, cu o grădină mare, pui şi grădină de legume. O nouă familie se simte în aer, care, se pare, trebuie să dobândească o formă foarte diferită.

În familie vom vedea o piesă, o mică celulă a sistemului mondial. Vom învăţa oamenii cum să menţină relaţia conexiunii universale corectă  care corespunde naturii, ce este necesar pentru supravieţuirea în această societate contemporană. Trebuie să ajungem la reciprocitate şi la unitate, ca în exemplul unui sistem unificat, un mecanism unic, un corp viu capabil să se echilibreze, să-şi controleze viaţa şi să aibă grijă de sănătatea sa. Este funcţionarea unui organism biologic sănătos şi este vorba despre un model al modului în care societatea umană trebuie să se comporte. Noi ar trebui să învăţăm din aceste exemple şi să le apropiem de nivelul nostru de existenţă.

Trebuie să tratăm “celula” familiei conform acestui principiu, ar trebui să o tratăm ca o parte a unui “corp” comun. El dispune de doi poli opuşi, un bărbat şi o femeie, care sunt legaţi între ei şi reprezintă o bază socială. Educaţia integrală va arăta oamenilor că suntem obligaţi prin natură să ne unim şi ne arată că unitatea este singura atitudine corectă, putem să o aplicăm în viaţă.

Atunci când oamenii văd şi resimt asta, opinia publică se va schimba: Va deveni clar că, mariajul este necesar pentru relaţie şi pentru elementele de familie care compun societatea care va fi, de asemenea, ca o mare familie. Lumea întreagă va fi ca o mare familie. Este singurul mod de a ajunge la o adevărată reuşită, ne debarasăm de frustrări şi disperare, rezolvarea problemelor opresive şi intrăm într-o nouă perioadă şi o nouă viaţă, fără precedent.

Este singura metodă posibilă. Nu putem reuşi singuri, dacă rămânem la o abordare personală îngustă. Tot ceea ce facem trebuie să fie o parte a unei preocupări comune pentru a face societatea noastră ca o singură familie. Şi, repet: opinia colectivă joacă un rol cheie aici. Ea va obliga tinerii să se conecteze ca cupluri familiale corecte.

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Deseori, frustrarea şi depresia sunt cauzate de teama profundă de a fi singur în această lume, privat de conexiunea cu cei dragi. Cu alte cuvinte, există baze solide, o fundaţie pe care să construim relaţiile de familie.

Indiferent de faptul că nu mai avem nevoie de celălalt ca înainte, declinul evident al tradiţiilor de familie, prezenţa partenerilor sexuali, uşile care în trecut erau închise sunt acum larg deschise şi, în ciuda faptului că, partenerii de familie au mai puţine în comun acum, rămâne ceva intrinsec în noi: o teamă primordială de singurătate, pe care mulţi o cunosc astăzi.

Răspuns: Şi totuşi, oamenii sunt mai puţin susceptibili de a găsi un răspuns la această teamă în căsătorie. Încrederea mutuală, susţinerea reciprocă, nu mai sunt asociate unei familii contemporane. Teama este acolo, dar soluţiile nu sunt încă vizibile. Prin toate mijloacele, este mai bine să fii cu cineva, decât să rămâi singur. Oamenii cu multe “bagaje” estimează că partenerii lor depind de ei, înţeleg că sunt responsabili, cel puţin datorită obiceiurilor care au fost construite în trecut. Suntem doar oameni.

Totuşi, în acelaşi timp, nu cred că teama de a fi singur ţine oamenii într-o familie bună, devotată. Această “teorie” nu are nevoie să fie dovedită prin contradicţii, nici nu poate să fie rezolvată prin ascunderea efectelor negative. Tot ce avem nevoie este să fie pozitiv.

Întrebare: Stările psiholgice care fac să ne ataşăm de cineva sunt datorate fricii dar, de fapt, căutăm legături interne profunde, unitate. Totuşi, fără îndoială că mulţi oameni sunt împinşi de teamă. Acolo este începutul procesului, dar este evident că legătura corectă nu vine de la el. Dimpotrivă, teama dă naştere la alte fenomene, adesea ne împiedică să spargem legăturile care au fost radical viciate.

Să vorbim un pic de situaţia în care oamenii se străduiesc să stabilească relaţii, dar nu ştiu ce să facă. Problema este: de unde să încep?

De obicei, diferite metode oferă oamenilor mijloace de auto-explorare, care le permite să se familiarizeze cu natura lor: Ce parte din mine pot consacra pentru a mă conecta cu partenerul meu? După ce am pus această întrebare, facem o “listă”: Ce trebuie să aştept de la partenerul meu şi de la viaţa noastră comună? Apoi, când înţelegem ce dorim şi ce aşteptăm, aceasta poate fi configurată pentru un tip special de relaţie. Acest exerciţiu este foarte comun în zilele noastre. Nu-I aşa?

Răspuns: Presupun că este popular şi nu doar astăzi. Mereu a fost astfel. Persoanele calculează contribuţia lor şi aportul partenerilor lor în viaţa lor comună. Cei care aranjează căsătorii, mereu au comunicat în acest mod şi au ajutat tinerii şi pe părinţii lor “să facă o afacere bună”. De fapt, este vorba despre o industrie. Ambii soţi sunt egoişti şi trebuie să justifice dacă merită să trăiască împreună. Sentimentele lor erau doar una dintre numeroasele componentele ale acestei formule. Emoţiile lor au o “putere de cumpărare” şi au fost incluse în ecuaţia generală.

Această abordare este corectă? Nu cred. Desigur, a funcţionat un anumit timp, dar ne-am schimbat într-un mod fantastic. Noi nu ştim exact ce dorim astăzi şi, mai ales, nu ştim ce vom dori mâine. În plus, psihologia noastră este în mare parte pervetită de un efect extern enorm care ne împinge de o parte şi de alta cu restricţii artificiale şi permisiuni, avantaje imaginare şi pierderi.

Fiecare “moft”, fiecare “schimbare de sezon” ne schimbă complet în exterior, în plus faţă de schimbările interne pe care le suferim. De aceea, calculul nostru privind avantajele şi dezavantajele vieţii noastre de familie viitoare poate fi fals. Doar dacă stabilim o valoare mai mare ca obiectiv şi suntem de acord cu o anumită provocare, un obiectiv care ne ridică deasupra tulburărilor care se produc atât în societate, cât şi în noi, doar atunci societatea şi celulele sale, cuplurile tinere nu numai vor supravieţui, dar vor prospera

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 25:22: “Acolo Voi organiza întâlnirile Mele cu voi şi Vă voi vorbi de sus din ispăşire, dintre cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei, că Îţi voi porunci pentru copiii lui Israel.” Chivotul Legământului este numit Aron Kodesh, o mobilă special concepută în care Tablele cu cele zece Porunci sunt păstrate. Deasupra, există doi heruvimi (îngeri sau păsări – Kruvim) ce acoperă cu aripile lor şi între aceste aripi, vocea Creatorului se face auzită.

Nu este doar o descriere a unor obiecte fizice, ci forţe şi proprietăţi spirituale. Înţelepciunea Cabala nu vorbeşte decât despre dorinţă, singurul material care există în natură. Chivotul (Arca) sau Aron Kodesh simbolizează dorinţele corectate ale unei persoane.

Zona cea mai de sus pe care o putem corecta se numeşte heruvimi (Kruvim de la cuvântul a se apropia, a aspira în ebraică – Leitkarev). Distanţa dintre heruvimi simbolizează dorinţa care este constant vizată şi care aspiră spre sus, spre înainte, spre nivelul următor. Trebuie să ajungem la această stare atunci când este în întregime destinată Creatorului. Prin urmare, aceasta provine de la forma cea mai de sus a dorinţelor care au ca scop Creatorul atunci când, conform legii echivalenţei de formă a atributelor Creatorului şi atributelor fiinţelor create, o persoană aude vocea Creatorului. Acolo, apelul ei către Creator intră în contact cu El.

Construcţia Chivotului este descrisă în Tora şi asta înseamnă că ni se arată ce dorinţe şi ce conexiune între ele ar trebui să unească sufletele noastre. Noi adunăm aceste componente şi punem împreună toate piesele dorinţei, în ordinea corectă, coerentă şi ele creează o asemănare cu Creatorul. Astfel, sufletul este numit Adam, care înseamnă “similar” în ebraică, cel care se aseamănă Creatorului. Este munca noastră de-a lungul liniei mediane, între heruvimi, linia din dreapta şi linia din stânga, unde are loc revelarea Creatorului.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 12.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Mă refer la Creator cu respect şi admiraţie. Este mare şi grandios în imaginaţia mea, în timp ce prietenii, “ceilalţi” printre care El este revelat, sunt opusul. Ca şi cum am coborî ştacheta. Ei par mai puţin importanţi. Cum putem rezolva această problemă? Cum pot creşte, în ochii mei, valoarea “energiei” care a fost deja revelată în Kli-ul mondial, unitatea, pe fondul măreţiei sursei acesteia?

Răspuns: Cum spun înţelepţii, nu puteţi să arătaţi copiilor că dragostea noastră pentru ei este absolută. Asta numai le va dăuna. Părinţii care dau dovadă de iubire necondiţionată pentru copiii lor, aduc copiilor lor cercuri (Igulim) în loc de linie dreaptă (Yosher), în loc de lege, milă în loc de dreptate şi nu e bine.

Prin urmare, nu ne putem imagina, pur şi simplu, Creatorul ca fiind bun făcând bine. El se ascunde în spatele opiniilor foarte precise şi rigide în relaţia cu noi, care ne par aspre şi crude. Trebuie să luăm în considerare aceste două extreme, cele două părţi ale medaliei. Pe de o parte, este bun şi face bine şi, pe de altă parte, găsesc că El este rău. Deci, cum pot să unesc aceste două extreme opuse?

Scopul creaţiei este ca, creaturile Sale să primească plăcere şi acest lucru este realizat conform corecţiilor făcute de creaturi şi numai la finalul dezvoltării. Baal HaSulam scrie despre acest subiect în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Dacă accept această abordare, dacă  ştiu asta în timpul procesului meu de analiză, atunci voi înţelege pentru ce totul este aranjat în acest mod. Eu înţeleg că, Creatorul este ca un tată iubitor. Din dragoste, el trebuie să facă presiuni asupra copilului său, pentru a-l conduce spre bine.

Mai exact, ideea aici este cum să identificăm în mod clar problema, contradicţia între Creator care este bun şi care face bine şi problemele lumii noastre, deoarece văd că problemele cresc, pur şi simplu, sunt din ce în ce mai acute şi apasă tot mai puternic asupra umanităţii. Până recent, era ca şi cum timpul a fost benefic şi toată lumea spera într-un viitor luminos şi bun, “visul american”, dar astăzi, nu mai serveşte ca referinţă şi în curând, vom fi fericiţi să nu mai locuim aici.

De ce avem nevoie de această opoziţie, această contradicţie? Acest conflict este în mod special conceput pentru a crea o disonanţă internă în mine: Cum este posibil că, puterea naturii, binele care face bine, puterea absolută dincolo de toate limitele, ne blochează în astfel de catastrofe grave ? Încep să examinez şi să investighez acest conflict şi caut o soluţie la problemă. Poate, Creatorul nu există şi totul este la mila naturii oarbe şi trebuie să lupt împotriva ei. Totuşi, în realitate, această abordare nu rezolvă problema. La urma urmei, Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru. Rezultă că nu am schimbat nimic. Nu am schimbat decât cuvintele, dar am rămas cu aceeaşi problemă nerezolvată. Problema încă există şi se amplifică şi, în orice caz, trebuie să găsesc o cale de a ieşi.

Prin urmare, nu pot rezolva acest conflict numai dacă voi înţelege că nu am nevoie să schimb ceva, cu excepţia mea şi iată punctul-cheie: Trebuie să ne schimbăm sau nu? Să ne glorificăm prin tot soiul de acţiuni fizice, acţiuni care au fost scrise şi să aşteptăm ca ele să ne aducă tot binele, sau trebuie să ne corectăm şi, de acolo, de la Kelim ale noastre corectate, acest lucru ne va fi benefic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.11.2013,  Shamati 3 “Referitor la realizarea spirituală”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Interferenţele în diseminare sunt un semn al progresului nostru, iar  entuziasmul mare pe care-l obţinem, după aceste acţiuni, un semn al reuşitei?

Răspuns: Unitatea voastră şi conexiunea deasupra obstacolelor sunt un semn de succes. În acelaşi timp, nu ar trebui să le consideraţi un obstacol, ci forţe care trebuie să fie corectate, deoarece acestea sunt problemele voastre interioare, pe care le vedeţi ca exterioare şi atitudinea voastră cu privire la ele este incorectă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi iertăm pe toţi, tot timpul. Trebuie să munciţi interior asupra interferenţelor care se relevă, deoarece încercaţi să vă conectaţi, în timp ce în exterior, trebuie, cumva, să vă debarasaţi de ele. Nu ar trebui să strângeţi mâinile duşmanilor, în niciun caz, gândind că vă conduc spre spiritualitate. La nivelul aceste lumi, trebuie să munciţi exact ca toată lumea. Dacă, în acelaşi timp, puteţi să scăpaţi de interferenţele care vin, atunci trebuie să o faceţi. Nu ar trebui să lăsaţi oamenii să creadă că pot profita de voi. Totuşi, totul depinde de condiţiile externe.

Pe de altă parte, totul trebuie să fie făcut cu grijă, pentru a nu păta reputaţia înţelepciunii Cabala. Trebuie să ţinem seama de circumstanţe de fiecare dată şi să decidem cum să acţionăm în cel mai bun mod posibil. Totuşi, în toate cazurile, trebuie să acţionăm în toate modurile posibile.

De exemplu, regele David care a scris cartea Psalmi, a domnit timp de patruzeci de ani şi a luptat timp de patruzeci de ani, dar războiul său a fost atât spiritual, cât şi fizic.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt semnele reuşitei sau eşecului în munca interioară şi care este revelaţia sa în senzaţiile noastre şi munca exterioară?

Răspuns: Nu putem spune ce este în favoarea noastră şi ce nu este deoarece, pentru moment, acţionăm din ego-ul nostru, dorind ca totul să funcţioneze exact cum vrem, fără probleme. Este o dorinţă naturală, egoistă.

Totuşi, noi trebuie să înţelegem că, de fapt, este imposibil. Numai marile probleme, suferinţele, interferenţele şi clarificări pot să ne împingă în afara ego-ului. Toate întrebările pe care mi le puneţi se concentrează, în special, pe această stare. “De ce avem probleme în grup, în familie? De ce întâlnim diferite interferenţe atunci când începem să ne angajăm în diseminare, în educaţia integrală? Nu ştim ce să facem!”

Desigur, aceste întrebări apar deoarece noi trebuie să corectăm toate astea. Ele vin de-a lungul drumului. Le vedeţi ca obstacole externe? Nu sunt externe şi nici străine, ci sunt interferenţe interioare care sunt revelate acum. Totuşi, nu ar trebui să le daţi atenţie. Ar trebui să munciţi numai asupra conexiunii în ciuda influenţelor obstacolelor şi loviturilor externe. Ar trebui să le lăsaţi şi să vă angajaţi în unitatea internă. Este singurul mod prin care le depăşiţi.

Cât despre semnele de succes sau eşec în munca interioară, dacă tindeţi spre conexiune şi unitate, în ciuda întreruperilor sau graţie lor, este un semn de reuşită. Totuşi, dacă începeţi brusc să vă îndepărtaţi unii de alţii, atunci nu este nimic bun legat de asta. Pur şi simplu, nu aţi înţeles cum funcţionează totul. Trebuie să ne concentrăm în mod corect, că aţi simţit întreruperi tot timpul, în toate direcţiile, că aţi fost învinşi de noile voastre atribute şi sentimente. Este imposibil să gestionaţi fără ele, deoarece este materialul pe care trebuie să-l corectaţi şi, mai ales, care trebuie constant să crească.

Să presupunem că cineva acţionează împotriva voastră sau spune ceva care nu este obiectiv sau este neplăcut, să presupunem că cineva vrea să părăsească grupul, sau aveţi un sentiment personal de cădere, toate sunt atribute deasupra cărora trebuie, imediat, să vă uniţi. Apoi, aceste atribute vor fi completate în voi şi vor face parte din starea voastră corectată. Apoi, atunci când adăugaţi un pic mai mult din aceste acţiuni, la această stare, veţi fi deja în măsură să abordaţi Machsom (bariera).

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Interferenţele în diseminare sunt un semn al progresului nostru, iar  entuziasmul mare pe care-l obţinem, după aceste acţiuni, un semn al reuşitei?

Răspuns: Unitatea voastră şi conexiunea deasupra obstacolelor sunt un semn de succes. În acelaşi timp, nu ar trebui să le consideraţi un obstacol, ci forţe care trebuie să fie corectate, deoarece acestea sunt problemele voastre interioare, pe care le vedeţi ca exterioare şi atitudinea voastră cu privire la ele este incorectă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi iertăm pe toţi, tot timpul. Trebuie să munciţi interior asupra interferenţelor care se relevă, deoarece încercaţi să vă conectaţi, în timp ce în exterior, trebuie, cumva, să vă debarasaţi de ele. Nu ar trebui să strângeţi mâinile duşmanilor, în niciun caz, gândind că vă conduc spre spiritualitate. La nivelul aceste lumi, trebuie să munciţi exact ca toată lumea. Dacă, în acelaşi timp, puteţi să scăpaţi de interferenţele care vin, atunci trebuie să o faceţi. Nu ar trebui să lăsaţi oamenii să creadă că pot profita de voi. Totuşi, totul depinde de condiţiile externe.

Pe de altă parte, totul trebuie să fie făcut cu grijă, pentru a nu păta reputaţia înţelepciunii Cabala. Trebuie să ţinem seama de circumstanţe de fiecare dată şi să decidem cum să acţionăm în cel mai bun mod posibil. Totuşi, în toate cazurile, trebuie să acţionăm în toate modurile posibile.

De exemplu, regele David care a scris cartea Psalmi, a domnit timp de patruzeci de ani şi a luptat timp de patruzeci de ani, dar războiul său a fost atât spiritual, cât şi fizic.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este gelozia într-un grup? Cum putem lucra cu gelozia prietenilor?

Răspuns: Aceste condiţii vor continua un timp, deoarece gelozia, o principală caracteristică egoistă, este corectată pe mai multe niveluri. Prin urmare, ea nu va dispărea rapid şi trebuie să munciţi metodic. Dar, să munciţi în mod specific asupra ei şi să nu o eliminaţi, să nu o anulaţi, deoarece, graţie geloziei, avansaţi. Gelozia reprezintă, în acelaşi timp, motivaţia şi interferenţele. Ea nu vă va lăsa să vă odihniţi şi trebuie să o utilizaţi corect. Dacă sunt gelos, mă constrâng să avansez şi, dacă avansez, sunt recunoscător pentru această caracteristică în mine şi pentru faptul că prietenul meu a trezit în mine gelozia. Totul depinde de cum plasez realizarea obiectivului ca fiind important. Dacă gelozia mă ajută să realizez obiectivul, atunci de ce ar trebui să urăsc această caracteristică? Dimpotrivă, trebuie să o accept. Sunt fericit că prietenul meu trezeşte această caracteristică în mine. Altfel, aş rămâne la fel de nedezvoltat ca înainte.

Întrebare: Gelozia, ca orice altceva în natură, are avantajele şi neajunsurile sale. Înţeleg că, negativ este recepţia şi pozitiv este dăruirea.

Răspuns: Punctul negativ este atunci când doriţi să distrugeţi gelozia şi pozitiv, atunci când ea poate să vă ajute să vă ridicaţi mai sus. Când eşti gelos, trebuie să avansezi cu ajutorul acestei dorinţe: să ştii mai mult, să arăţi mai mult. Dacă nu doriţi să eliminaţi persoana care apelează gelozia în voi, ci, mai degrabă, să îi mulţumiţi interior că a dezvoltat acest sentiment, atunci avansaţi.

Întrebare: Cum se comportă un cabalist atunci când simte că ceilalţi sunt invidioşi pe el ?

Răspuns: El încearcă să suprime gelozia cu iubire. Deasupra revelaţiei negative, el construieşte iubire, ca un tată pentru copilul său. Prin urmare, cum este scris:” Iubirea va acoperi toate păcatele” şi el ia forţa de a construi aceasta prin conexiunea în grup.

Întrebare: Cu alte cuvinte, atunci când simt ură, aspir imediat la centrul grupului?

Răspuns: Dacă aţi fi în centrul grupului, nu aţi simţi ură, dar dacă o simţiţi, este un semn că acum o mare parte a ego-ului se dezvăluie în voi până la ura intensă, ca elevii lui Rabbi Shimon. Ea vă impinge în afara centrului grupului şi vă forţează să acţionaţi asupra voastră, asupra celorlalţi, a vă uni din nou, împreună, în centru. Dacă simţiţi invidia intensă, este un semn că, fiecăruia dintre voi îi lipseşte iubirea.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→