Întrebare: Într-un atelier, este posibil să primim oamenii în jurul unei mese cu ceai şi biscuiţi, în loc de un simplu cerc de scaune?

Răspuns: Fără mese, fără ceai şi biscuiţi! Dacă o persoană este inclusă în mod corect, într-un atelier, atunci ea se detaşează, pur şi simplu, de corpul ei. Ea pierde toate senzaţiile corpului fizic. Ea se adânceşte în discuţii, discernăminte, unul spune aici şi altul dincolo. Apare în ea posibilitatea de a determina diferenţele între prieteni. Ea „simte” pe fiecare dintre ei: stilul lor, expresiile şi lumea interioară. Este imperativ pentru ea, deoarece, la urma urmei, trebuie să se integreze în ei. O persoană nu are nevoie să se preocupe de modul de a transmite Lumina altora, ci cum să se conecteze la ei prin dorinţă; este modul de a se conecta la contactul lor ca o fişă într-o priză. În general, modul în care Lumina este transmisă nu o priveşte. Ea vrea să se conecteze la dorinţa prietenului, ca o parte masculină şi o parte feminină, apoi Lumina trece prin ea. În acest mod, ea face munca sa şi Creatorul face munca Lui.

La urma urmei, atunci când concepem copii, nu ne gândim la momentul contopirii celulelor masculine şi feminine pentru a forma un nou organism. Dacă ne-am gândi la asta, atunci nu ar fi funcţionat. Eu vorbesc serios! Nu puteţi să vă imaginaţi genul de muncă dintr-un atelier! Este mult mai mare, mai subtil şi mai intern decât actul concepţiei. Vă transformaţi într-un canal pentru Lumina superioară, prin care Lumina curge în prieten. Este interzis să faci lumina din asta!

Trebuie să vă gândiţi la modul de realizare a unei conexiuni de acest gen. Prietenul vostru joacă un rol relativ pasiv aici, deoarece el reprezintă partea feminină cu privire la partea masculină şi voi, la rândul vostru, reprezentaţi aceasta cu privire la altcineva şi el în ceea ce priveşte un al treilea. Este ceea ce numim integrare reciprocă, în fiecare dintre noi, există o parte masculină şi feminină.

Pe de o parte, îţi priveşti prietenul ca pe un sărman. Trebuie să-i dai totul, chiar dacă îţi rămâne doar o pernă. Pe de altă parte, tu eşti sărman pentru prietenul tău, deoarece nu vei primi de la Creator ceea ce primeşti de la prietenul tău. Prin urmare, în această privinţă, tu eşti sărac şi el este persoana bogată şi este astfel pentru fiecare dintre noi. Încercaţi să vă conectaţi unul cu celălalt în această manieră, cu dorinţele voastre şi să le împliniţi. Apoi, veţi vedea cum un nou spaţiu vă este revelat care, în cele din urmă, va deveni spiritual.

Conceptul de „comunicare” nu este doar un fir şi o undă. Nu este doar o rază de lumină. În interior, există o lume de informaţii şi energie! Aceasta este ceea ce doreşti acum să descoperi în legătura dintre tine şi prieten.

Atunci când intri în această relaţie, simţi cum totul trece prin tine şi apoi, se extinde progresiv şi creează o frecvenţă spirituală infinită deasupra frecvenţei lumii noastre. Prin urmare, o dimensiune emoţională, informativă, mare şi absolut nouă se deschide în faţa ta. Trebuie să intri în aceasta.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 23.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este semnul de identificare a integralităţii unei persoane într-un colectiv?

Răspuns: Indicatorul integralităţii unei persoane este dorinţa sa arzătoare pentru centrul cercului (colectiv).

De exemplu, am un fel de impresie rea, sunt prins în ceva: nu înţeleg nimic, sunt într-o stare proastă. Pentru a scăpa de toate aceste senzaţii, vreau să stau alături de colegii mei de muncă. Nevoia de colectiv este creată în mine. Printre ei, eu găsesc o sursă de energie, de încredere şi sprijin. Chiar dacă vorbim despre altceva, ceea ce este important pentru mine este de a găsi centrul.

Dacă persoana este atrasă de centrul grupului (colectiv) pentru că ea are nevoie să fie conectată la sursă, pentru a fi reîncărcată, acesta este un semn că ea este , deja, pregătită să devină un element integral.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este sensul cel mai sigur care ghidează o persoană în scopul corect al vieţii?

Răspuns: Atunci când înţelegem clar şi precis că doar în această viaţă şi nu după ce trupul este mort realizăm ascensiunea în lumea spirituală şi atunci când înţelegem că putem intra în lumea spirituală în dorinţa de conexiune şi unitate (pentru adeziune, iubire şi conexiune) cu prietenii în grup şi nu oriunde altundeva, atunci înseamnă că o persoană este blocată pe ţintă, în centru

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există două stări în realitatea noastră: o stare este la nivelul la care sunt acum, simt această lume, eu însumi şi totul în jurul meu. Este realitatea mea, viaţa mea, tot ceea ce resimt.

Totuşi, înţelepciunea Cabala ne spune că, există un alt nivel care este deasupra mea şi care este diferit de mine în atributele sale. Atributul meu este dorinţa de primire şi atributul nivelului superior, dimensiunea superioară, este o dorinţă de dăruire.

Dacă privesc cele două niveluri, de la nivelul vieţii mele, avansez spre scopul creaţiei. Iau mereu în considerare existenţa unei stări superioare deasupra mea, pe care trebuie să o realizez şi astfel, viaţa mea este centrată şi dedicată scopului superior.

Totuşi, simt că sentimentele mele, percepţia mea, înţelegerea mea şi determinarea stării mele sunt partajate. Trebuie să accept totul fie conform a ceea ce simt – în funcţie de dorinţele mele şi atributele mele, mintea mea şi sentimentele mele – şi deci, evaluez starea mea interioară ca toată lumea, fie pot să mă văd la un nivel superior şi să evaluez modul în care mă văd de acolo, de la direcţia din care Creatorul mă priveşte.

Nivelul superior domină şi determină tot ceea ce mi se întâmplă acum, deci, cum pot să mă imaginez la următorul nivel superior? Trebuie să-mi imaginez că am atins atributele nivelului superior care sunt total concentrate pe dăruire şi simt iubirea pentru ceilalţi, iubirea prietenilor şi iubirea atributului de dăruire în sine care este numit iubirea Creatorului.  Îmi imaginez că opresc ura şi atributul iubirii şi dăruirii mă umple complet şi că îl simt ca o mare plăcere.

În acest caz, văd deja o realitate din perspectiva superiorului, a Creatorului. Asta înseamnă că, percepţia mea este partajată. Dacă plonjez în starea mea şi determin toate atributele, sentimentele şi calculez conform principiului „un judecător are doar ceea ce ochii lui văd”, aceasta este numit adevăr, eu, conform stării mele reale şi ceea ce resimt. Pe de altă parte, văd lucrurile stării superioare la care m-am ridicat în aparenţă şi cum aş putea să văd, să simt şi să judec ceea ce se întâmplă dacă aş avea atributul de dăruire şi iubire pentru ceilalţi, deoarece ego-ul meu este limitat.

Această stare este numită credinţă, ceea ce înseamnă că există două niveluri aici: adevăr şi credinţă. La nivelul actual al adevărului, simt lipsuri, disconfort, nelinişte ca toată lumea şi încă mai rău, deoarece doresc să mă ridic deasupra. În starea credinţei, este plenitudinea şi nimic nu lipseşte şi există pace şi confort total. Eu sunt în adeziune cu forţa superioară şi văd de la un capăt la celălalt al lumii, umplut cu recunoştinţă faţă de Creator.

Trebuie să fiu în aceste două stări împreună! Apoi, determin sensul de la o stare la alta. Pare că este mai uşor să ne imaginăm  lucrurile în acest mod şi că este posibil să rămân în această dublă percepţie şi, de fiecare dată, încerc să aduc viitorul aproape, astfel că, atributul de iubire şi dăruire prin grup mă va conduce, cu adevărat, la un nivel mai ridicat.

În acelaşi timp, există problema recunoaşterii răului, incapacitatea de a urca şi o rugăciune a celor mulţi se naşte. Trebuie să colectăm şi să acumulăm eforturile noastre în eforturile mele, prin urcare şi coborâre din nou şi din nou, a pierde totul şi a umple astfel marea de Sitra Akhra (cealaltă parte). Această mare înghite toate eforturile noastre atunci când o persoană cade dar, mai târziu, ea va reveni la starea „ El a înghiţit toate bogăţiile şi le-a vomitat din nou”. Apoi, vom fi recompensaţi pentru a urca la un nivel superior.

Trebuie să ne obişnuim cu această muncă. Totuşi, se pare că este posibil a fi sub două niveluri în acelaşi timp: adevăr şi credinţă.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Recomand examinarea amănunţită a ceea ce noi introducem în noi. Putem, mai uşor, să facem faţă nevoilor „animalice”, pentru a satisface nevoile de hrană, sex, viaţă de familie, etc. decât să acţionăm în grup, fără analiză şi clarificare.

Un lucru este să treci pur şi simplu şi să cazi la nivelul „pasiunilor corporale” şi este diferit când munca voastră în grup nu este destul de precisă. În acest caz, existaţi deja la nivelul uman de corupţie şi este ceva rău. Este cazul să fii meticulos aici.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→