Tora, “Exodul”, 26:32-26:35 : “Şi tu îl pui pe patru stâlpi de lemn de salcâm acoperit cu aur, cârligele lor (vor fi din aur), pe patru picioare de argint. Şi tu vei fixa cortina de separare sub cleme. Tu vei aduce de partea interioară a perdelei de separare Chivotul Mărturiei şi perdeaua de separare va separa pentru voi Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Şi vei pune capacul ispăşirii pe Chivotul Mărturiei în Sfânta Sfintelor. Şi vei pune masa pe partea exterioară a perdelei de separare şi Menora în faţa mesei pe partea de sud a Mishkan, şi tu vei aşeza masa pe partea de nord.”

Toate elementele Cortului sunt simbolul ego-ului nostru care este format din patru niveluri. A fi pregătit pentru a fi ars, asta înseamnă să semene cu Lumina în totalitate, ca şi cum aţi plasa o masă, o Menora, într-o anumită direcţie şi o anumită parte.

Putem spune că, Tabernacolul, cortul cu toate caracteristicile sale, seamănă complet cu lumea corectată, dar la o scară mică. Dacă studiem doar asta, este suficient pentru a înţelege ce ar trebui să fie starea corectată a sufletului nostru, în aceeaşi stare, în relaţiile noastre, în tot. Asta înseamnă că, toate elementele Tabernacolului ne învaţă despre finalul corecţiei pe care trebuie să o atingem.

Tora, “Exodul”, 27:1, 27:9 : “Şi tu vei face altarul de lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi, altarul va fi pătrat, şi înălţimea sa (va fi) de trei coţi. Şi tu vei face curtea lui Mishkan în sud (vor fi) draperii de in subţire răsucit, de o sută de coţi lungime pe o parte.”

Este vorba de a descoperi esenţa egoistă completă a sufletului nostru deasupra căreia punem, în final, cortul, adică, noi construim un Masach (ecran) şi intenţia în scopul de a dărui.

Întreaga muncă spirituală începe de la prima poruncă a Torei, care se extinde la toate componentele creaţiei, la masa totală a dorinţei care a fost creată de către Creator.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Ateliere, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi mergem pe două picioare: stâng, drept, stâng, drept. Ar trebui să dorim mereu dreptul, dar începem mereu pe piciorul stâng, din dorinţa de a primi tot mai mult. Este imposibil de a face ceva fără o dorinţă, fără o lipsă, fără nici un interes. Acţiunea în sine este realizată prin Lumina care Reformează. În general, este un proces foarte simplu, dar, deoarece noi trăim aceste sentimente, ne aruncă în diferite stări. Când suntem pe partea stângă, nu vedem dreapta şi, în partea dreaptă, nu putem crede că există o parte din stânga. Astfel, noi suntem precum copiii, care fie râd, fie plâng.

Dorinţa de plăcere, dorinţa de primire, este întreaga noastră problemă, care determină, în totalitate, starea noastră: toate sentimentele noastre, mintea noastră şi punctul nostru de vedere. Noi toţi depindem de asta, până ce atingem linia mediană. Acolo, putem deja să fim deasupra dorinţei noastre, atât pe linia din stânga, cât şi din dreapta şi să gestionăm noi înşine, ceea ce este numită credinţă deasupra raţiunii, deasupra impresiilor plăcute sau celor care sunt neplăcute, în dorinţa noastră de primire. Putem, deja, să folosim toate aceste stări pentru a avansa din propria noastră liberă alegere.

Dar, noi suntem aruncaţi de o parte şi de alta: la stânga şi la dreapta, până ce vom atinge controlul liniei din mijloc. Atunci când suntem la stânga, trebuie să controlăm cumva starea noastră, astfel încât să nu ne pierdem capul, nici să disperăm de faptul că totul este rău, că totul este negru şi că nu vedem nimic. Trebuie să folosim, într-un mod eficient şi constructiv linia din stânga, încercând de a face ceva din ea şi de a nu avea numai un presentiment rău, o cădere în disperare, în neputinţă.

Este clar că, dacă o persoană este, în totalitate, dintr-o dorinţă de primire şi, în totalitate, sub influenţa Luminii, atunci nimic nu poate să o ajute, cu excepţia mediului. Dacă ea nu pierde conexiunea cu mediul, ci investeşte în el, atunci mediul îi va furniza mereu forţa şi o va influenţa cu o anumită măsură de Lumină. Dacă o persoană pune efortul său în “depozitul” mediului, conexiunea sa, sprijinul său mediului, cu atât mai mult va primi susţinerea din acest depozit în timpul unei coborâri, atunci ea va fi în măsură să se ridice mai repede.

Acelaşi lucru în cealaltă direcţie, atunci când totul este bun şi frumos. Ea nu trebuie să-şi piardă capul, ci să încerce să utilizeze această situaţie pentru a avansa. În egală măsură, avem nevoie de sprijinul mediului, care ar trebui să ne echilibreze într-o astfel de ascensiune. Lucrul principal este să nu uităm niciodată şi să fim conştienţi de faptul că, avem nevoie să realizăm o lipsă reală. Singurul mod de a ajunge la o lipsă reală este sprijinul mediului, deoarece o persoană va fugi, mereu, de munca în astfel de stări, atunci când este prin ea însăşi. Lucrul principal este să treacă prin cât mai multe stări agreabile şi să nu se gândească la modul în care sunt benefice pentru avansarea noastră.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: O dată sau de două ori pe lună, organizăm un eveniment solidar, pe teme planificate, la biblioteca publică. Primul nostru eveniment a fost foarte activ şi puternic. Dar, a doua oară, a fost mai puţin intens. De ce s-a întâmplat astfel?

Răspuns: Este un semn că nu aţi avut nimic de spus oamenilor. Trebuie să aprindeţi dorinţele în ei, să-i stimulaţi prin întrebări transversale, să identificaţi “capcanele” pentru a le arăta că această metodă nu este simplă, cât de mult atinge profunzimea psihicului uman, care nu a fost, încă, studiată.

Nu înseamnă numai să vă îmbrăţişaţi, să vă aşezaţi şi să mâncaţi împreună. Într-un fel, trebuie să îi aduceţi într-o stare în care ei să înţeleagă că, dacă nu au absorbit sau nu au asimilat această metodă, nu pot să trăiască în acord şi în armonie cu nimeni, nici măcar cu ei înşişi. Toate acestea trebuie trezite în ei.

Personal, nu am dreptul de a face asta, în lecţiile mele, atât de direct cu voi, pentru că, cei care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să caute în ei dorinţa de spiritualitate. Nu pot întinde un arc în ei cu o cheie, ca într-o jucărie cu arc, astfel că ei vor sări prin stimul, în timp ce, cu publicul vostru, cu adevărat puteţi să o faceţi.

Prin urmare, trebuie să faci acest lucru.

Deci, trebuie să fii puţin mai viclean.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→