Toate schimbările apar în dorinţa de a primi, în timp ce Lumina Superioară este în repaus absolut. În acelaşi timp, ştim că totul vine de Sus şi că nu este nimeni în afară de El, de Creator, şi că El singur decide şi acţionează. Atunci cum se poate ca odată să spunem că totul este determinat de Lumină şi altădată să spunem că totul depinde de vas, de eforturile noastre, de dorinţă, de munca noastră?

Putem vedea asta în două feluri: din perspectiva Luminii sau din perspectiva dorinţei. Dar este clar că toate atributele şi programul care sunt părţi ale Luminii, operează într-o manieră ascunsă asupra dorinţei şi o activează. Asta se numeşte „forţa operatorului asupra celui operat”.

Putem estima Lumina care operează asupra dorinţei, funcţie de acţiunea ei asupra dorinţei. Asta înseamnă că toate revelaţiile noastre încep de la vas, de la dorinţă. Nu descopăr Creatorul care operează asupra mea ci descopăr fenomenul în vasele mele, fenomen prin care ghicesc că El operează înăuntrul meu.

Lumina este întotdeauna acolo, iar eu descopăr numai influenţa Ei. Atunci, se pare că dorinţele mele sunt pline şi că încep să lumineze ca nişte scântei de Lumină, dar ele doar revelează Lumina care este deja în ele. Aşadar este mai bine să privim vasele din altă parte, deoarece ne ajută să ne concentrăm în mod corect la muncă şi să nu aşteptăm ca ceva să vină de Sus de la Lumină.

Lumina Superioară nu îşi încetează niciun moment iluminarea asupra celor de jos. Asta înseamnă că influenţa ei nu se schimbă, pentru că este bună şi benevolentă cu toată lumea. Forţa nu se schimbă, doar vasele o fac, sub influenţa acestei forţe. Trebuie să o spun pentru că mă obligă să am grijă de vasele mele, să mă gândesc la conexiunea cu prietenii şi să absorb deficienţe spirituale suplimentare de la ei.

Mulţumită acestei deficienţe suplimentare pe care o primesc de la conexiune, printr-o mai mare importanţa a scopului, eu cer Lumina! Nu îi cer să mă ilumineze mai mult ci să îmi deschidă dorinţa, iar apoi Lumina mă poate influenţa mai mult.

Dorinţa se deschide iar Lumina rămâne la fel. Aceasta este o diferenţă semnificativă de abordare. Doar ne rugăm şi cerem milă sau ştim că totul depinde de munca noastră? Dorinţa noastră este rezultatul muncii noastre şi a conexiunii dintre noi. Aşa se pare că operăm cu Lumina dar, de fapt, noi doar deschidem un canal în dorinţa noastră de primire, canal în care se poate revela Lumina.

Dacă vorbesc din perspectiva vaselor, mă oblig să îmi fac în permanentă griji legate de ele. Nu aştept ca Lumina să se schimbe şi nu vărs o lacrimă atunci când nu operează asupra mea şi nu mă umple, şi nu o blamez pentru ce mi-a făcut mie şi întregii lumi în trecut. Asta înseamnă că nu văd Lumina ca responsabilă pentru tot, aşa cum o văd de regulă oamenii când fac o greşeală. De fapt, nimic nu depinde de Lumină pentru că „El a dat o lege care nu se poate încălcă.” A dat totul omului, ca un sceptru, astfel încât el să fie rege şi să conducă. Aşadar totul depinde numai de mine şi nu mai este nimeni pe care să contez.

De aceea, trebuie să ieşim să disemină şi să sprijinim grupul şi să nu fim materialiştii şi misticii care se sprijină pe o anumită forţă superioară ascunsă. Aceasta este mare diferenţă dintre diferite religii şi Cabala, adică dintre credinţe şi ştiinţă. În Cabala, toate instrumentele sunt în mâinile noastre, deoarece ştim că dorinţa noastră determină totul şi Creatorul nu decide nimic; El ne dă de fapt control total.

Atunci de ce spun Cabaliştii că totul depinde de Creator? Dacă descoperim că totul depinde de noi, vom descoperi că totul depinde într-adevăr de El, conform muncii pe care o facem. De aceea, este spus: „Am depus efort şi am descoperit, crede!” Dar asta este de fapt ceva pe care lumea nu este pregătită să o accepte. Numai prin eforturile noastre nu putem obţine nimic şi altfel putem să stăm în rugăciune pentru totdeauna. În acelaşi timp, spunem: „Dacă ar putea cineva să se roage toată ziua.” Asta înseamnă că ar trebui să atingem în rugăciunea noastră o deficienţă care să fie constant reînnoită, mulţumită muncii noastre asupra conexiunii dintre noi. Acesta este mărul discordiei care distinge înţelepciunea Cabla de toate celelalte credinţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 12/19/13, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De-a lungul generaţiilor, cei care au fost angajați în partea internă a Torei, au traversat o auto-transformare, au lucrat de dragul Creatorului şi au realizat spiritualitatea.

Este imposibil să o realizezi singur, numai în cazuri particulare, acelora care li se acorda revalația de Sus, pentru un scop special. De aceea, cabaliştii au rămas mereu conectaţi cu prietenii lor, ca un singur om cu o singură inimă, în garanţie reciprocă.

Acest lucru a fost făcut, mereu, “în smerenie”. Chiar dacă fiecare a muncit în unitate pentru binele prietenilor, nu au arătat-o niciodată, în exterior. De cele mai multe ori, a fost invers, ei se afişau cu un profund dispreţ faţă de celălalt şi faţă de munca lor internă, așa cum era cazul cabaliştilor din Kotzk. Ei au acţionat în acest mod, ascunzând adevărata aspiraţie din inima lor şi astfel să poată să facă eforturi şi să avanseze.

Au fost alte grupuri care au studiat, s-au rugat şi au discutat lucruri împreună, de exemplu, studenţii lui Ramchal. Dar, erau atenţi când își dezvăluiau inimile lor celorlalţi, pentru a evita ca ceilalţi, chiar prietenii lor, să le ştie dorinţele interne ale inimii. La urma urmei, ei ardeau într-o asemenea intenţie puternică pentru scop, că nimeni nu avea forţa să o exprime în exterior, în cuvinte şi toată lumea era, în totalitate, axată pe senzaţiile lor interne.

După mulţi ani, mai recent, mai exact de la Ari, apoi Baal Shem Tov şi Magid de Mezeritch, atunci când mişcarea pentru folosirea Cabala în marile grupuri (hasidismul) a apărut, au început, progresiv, să vorbească mai mult despre munca interioară.

Deci, am ajuns în timpul nostru, când putem vorbi mult mai deschis, nu doar la noi, ci chiar să explicăm principiile muncii spirituale marelui public, pentru a trezi inima, mai mult, spre munca spirituală.

În acelaşi timp, noi trebuie să ne protejăm. Protecţia se face prin intenţii: cu cât inimile noastre sunt mai acordate la valul intern, cu atât vom deveni mai cufundaţi în el şi nu vom căuta să eliberăm aspiraţiile ascunse din inimile noastre.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Relevând o parte, ascunzând două”: Secretele Torei sunt revelate numai celor care se tem de Numele Lui, care păstrează gloria Lui cu inimile lor şi cu sufletele lor…

Întrebare: Există o legătură între temerile noastre şi tremurul în faţa Creatorului?

Răspuns: Temerile noastre personale şi tremurul în faţa Creatorului sunt unite prin canalul de cauză şi efect. Creatorul ne trimite necazuri corporale în această viaţă materială; ele sunt toate, prin esenţă, teamă. Ne este teamă de a nu avea ceva, de a nu fi în măsură să ne oferim o existență, ne facem griji cu privire la viitorul copiilor noştri, etc. Mai târziu, în funcţie de studiile noastre şi sub influenţa Luminii care Reformează, ne ridicăm treptat, deasupra temerilor noastre pământeşti şi abordăm o etapă de tranziţie sau înlocuim temerile acestei lumi cu o teamă spirituală. Avansăm în funcţie de temerile materiale, se întâmplă atunci când apare timpul pentru asta.

Este rezultatul dezvoltării noastre. Astfel. întreaga omenire progresează. Totuşi, avem tendinţa să progresăm cu ajutorul celui de-al doilea tip de teamă: Cum îl putem obţine? Cum putem începe să ne temem că nu suntem în măsură să aducem mulţumire Creatorului? Cei ale căror suflete sunt în măsură să realizeze al doilea tip de teamă, vin la grup şi încep să avanseze. Ei trebuie să schimbe temerile lor individuale şi să înceapă să îşi facă griji dacă sunt în măsură să ajute grupul, prietenii şi, prin ei, Creatorul. “Eu nu Îl cunosc, dar dacă mă înţeleg bine cu prietenii, cu siguranţă mă înţeleg cu El, de asemenea”. Dacă oamenii sunt pregătiţi, ei sunt preocupaţi de grupul lor, public în general şi diseminare. Ei se tem că sunt în măsură să iasă din frontierele lor, dincolo de interesele personale. Dacă punem în aplicare posibilitatea care ne este dată în această lume, dacă ajungem să realizăm formatul care ne va face să intrăm în domeniul spiritual, asta înseamnă că avansăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→