Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar: Atunci când examinaţi cele trei stări de sus, veţi găsi că una o necesită pe cealalaltă, într-un mod în care, dacă una ar trebui să fie anulată, celelalte ar fi anulate.

Plângerea cea mai frecventă şi de înţeles împotriva Creatorului este: De ce nu a creat El totul în forma finită? Aparent, aceasta era mai uşoară? De ce are El nevoie ca noi să suferim şi astfel, conştient sau inconştient, să-L blestemăm drept cauza suferinţei noastre? De ce El nu ne-a creat perfecţi, ci complet opus? De ce trebuie să ne dezvoltăm din rău în rău şi să recunoaştem asta iar şi iar? Devenim atât de conştienţi de acest lucru, încât ne provoacă disconfort şi devine rutină.

Poate Creatorul “a neglijat”, “a ratat” sau “a lăsat ceva nepotrivit”? Cum pot să provină din perfecţiune astfel de acţiuni imperfecte? “Plângerile clienţilor” sunt destul de exacte.

Pe de altă parte, dacă încercaţi să priviţi problema din partea Creatorului: de fapt, de ce are El nevoie să creeze cele trei stări ale creaţiei şi să ne conducă prin calea unei mari suferinţe de la prima la a treia stare? Cum a putut să devină posibilă starea a doua, căderea din Infinit în lumea noastră care este cea mai rea şi  contradictorie pe care o reconstituim? Cum poate El să gestioneze toate aceste sisteme, să fie inclus, “îmbrăcat” în ele, pentru a manifesta diferite forme de relaţii şi a ne da lecţii?

Înţelegem că părinţii din lumea noastră nu au de ales deoarece, aşa cum este spus:”impulsul din inima omului este rea din tinereţea sa”. Aici, rigoarea în ceea ce priveşte copiii este necesară. Dar, de ce Creatorul Atotputernic a recurs la astfel de metode?

Pe scurt, toate întrebările cheie referitoare la fiinţa creată se concentrează pe cele trei stări, pe spirala de perfecţiune (1) prin sistemele lumilor (2) la perfecţiune (3) şi, acolo este problema de viaţă şi de moarte, problema suferinţei, complet separată de conştiinţa spirituală. Noi nu putem justifica acest lucru cu mintea noastră.

Totuşi, dacă înţelegem adevărata relaţie dintre cele trăi stări, vom rezolva toate ptoblemele similare, elaborarea unei abordări sistematice pentru ele, atunci când ele se vor înfăţişa în faţa noastră. De fapt, Creatorul a creat prima stare perfectă, unică. Este imuabilă; nimic nu se petrece în contradicţie cu perfecţiunea. Totuşi, această perfecţiune nu se dezvăluie în Creator, ci în fiinţele create care primesc şi doar în starea lor interioară pe care o numim “a treia”. În prima stare, fiinţele create nu se simt deloc, ele nu există cu adevărat. Ele încep să se manifeste ca existente în măsura în care ele ating perfecţiunea. Trecând de starea actuală şi atingând gradele spirituale, în aceeaşi măsură, ele simt existenţa lor până ce urcă la înălţimea lor, la egalitate cu Creatorul.

Astfel, perfecţiunea inerentă în prima stare decurge din a treia, în care fiinţa creată o atinge. Dar la început, ele reprezintă un mic Reshimot, potenţial şi trebuie să treacă printr-un anumit proces pentru a ajunge, în final, la perfecţiune. Acest proces este a doua stare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu reuşesc să păstrez sentimentul de unitate, “sfera de zmeură” care continuă să dispară?

Răspuns: Nu este grav dacă ea dispare. Trebuie să privim la interesul acţiunilor noastre şi, dacă pot adăuga un efort, sunt mai fericit că ea s-a piedut decât dacă o aveam deoarece, ce am este deja al meu. Dacă mă opresc chiar şi pentru o secundă în starea în care am ajuns, începe să putrezească.

În momentul în care încep să profit de starea mea, înţeleg că este o plăcere egoistă. Dacă apreciez schimbările stărilor, adică nu viteza, ci acceleraţia, viteza crescută a schimbărilor, atunci este o plăcere corectă. Dacă apreciez, pur şi simplu, starea în sine, atunci este deja o coajă.

Precum în fizică, un corp care se deplasează la o viteză constantă ce poate fi foarte ridicată este considerat ca fiind staţionar şi, pentru mine, nu este în mişcare. Nu poate fi considerat ca fiind în mişcare decât dacă accelerez schimbările. Deci, dacă viteza voastră creşte, puteţi fi fericiţi şi este o bucurie corectă. Este ceea ce numim “bucuria unei mitzvah”, deoarece adăugaţi constant, adică creşteţi tot mai mult dorinţele spre corectare.

Mai mult, nu trebuie să vă bucuraţi de o stare constantă. Trebuie să avansaţi ca un om bătrân care este aplecat, constant în căutarea unei deficienţe pentru a accelera viteza sa.

Întrebare: Cum putem păstra sfera de zmeură?

Răspuns: Sfera de zmeură nu poate fi păstrată decât prin efortul grupului şi cu ajutorul Forţei Superioare. Constant, trebuie să ne jucăm cu această sferă, ca şi cu un aluat în timpul coacerii matza, fără să ne putem opri din frământare, nici măcar o secundă, până ce o veţi pune la cuptor. Ea nu poate fi frământată mai mult de 18 minute: cele nouă Sefirot ale Luminii Directe şi cele nouă Sefirot ale Luminii Reflectate şi apoi, imediat în cuptor!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţia privind “9 etape”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să explicăm unei persoane, de exemplu, că lipsa noastră de echilibru cu natura poate influenţa biosfera?

Răspuns: Creaţia întreagă este un singur sistem! Lumea este globală;toate sistemele sunt reciproc unite. Atunci când întrebaţi cum fiecare dintre noi influenţează mediul natural sau provoacă un tsunami prin gândurile negative, coborâţi la nivelul persoanei care spune:Explică-mi, de ce există un cutremur în ocean, de a venit un val să acopere pe toată lumea? Deisgur, nu-i putem arăta asta.

În ce mod este posibil să abordăm oamenii pentru a le arăta totul? Eu însumi mă regăsesc într-o dilemă totală. Prin urmare, este de preferat să-i abordăm altfel.

Atunci când privim societatea, vedem cum începe să sufere, cum vechea clasă de mijloc este gata să dispară progresiv, coborând spre clasa de jos şi clasa de jos este deja sub pragul sărăciei. Spre astfel de persoane ne întoarcem.

Ei nu sunt interesaţi de întrebări elevate, deşi pot fi oameni instruiţi, ci mai degrabă o existenţă normală, liniştită şi calmă care-i interesează. Viaţa i-a bătut atât de tare, încât ego-ul a redus câmpul lor de percepţie la o stare niminală: Dă-mi…Am interiorizat astfel de admiraţie şi un astfel de respect pentru America, în timp ce există 43 de milioane de americani ce aşteaptă un singur lucru,  să mănânce un bol de supă gratuit şi să obţină un loc de dormit într-o cameră. 43 de milioane! În micul său cerc, persoana are nevoie ca totul să fie în regulă:să mănânce, să doarmă, să închidă ochii şi să nu vadă nimic. Oamenii care sunt aproape de această situaţie sunt mai sensibili şi absorb mai uşor metoda integrală pe care le-o aducem.

Întrebare: Dar, nu le aducem o formulă care este deja prea simplistă?

Răspuns: De ce? Sunt oameni normali care înţeleg şi resimt deja unde se îndreaptă omenirea. Şi astăzi, există mulţi oameni de acest gen! Nu sunt oameni care sunt născuţi în colonii (foşti deţinuţi) undeva, care au ieşit din peşteri sau au coborât din munţi, ei sunt oameni instruiţi, normali.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→