Întrebare: De mai multe ori ați spus că o persoană studiază, să spunem, timp de zece ani, dar tot nu reușește să adere la grup, să devină un embrion spiritual. Deci ce se întâmplă, egoul crește pur și simplu?

Răspuns: Atunci când o persoană aderă cu adevărat la centrul grupului și devine un embrion spiritual, începe să se simtă ca și cum ar exista în lumea spirituală la capacitatea lui maximă. La fel ca în lumea noastră, un embrion care se află în pântecul mamei sale dobândește același lucru, pentru că tot ceea ce se întâmplă în corpul ei este, de fapt, făcut numai pentru el.

Un embrion spiritual este o stare care nu este simplă ci este o stare foarte înaltă de la care începe întregul nivel spiritual.

Să presupunem că au trecut zece ani de studiu pentru o persoană și tot nu a devenit un embrion spiritual; adică nu a reușit să se anuleze în fața grupului. Și indiferent de cât de mult îi vorbim despre asta, indiferent de cât de mult citește în surse, nu poate face nimic cu asta pentru că nu participă fizic la munca grupului; această persoană este arogantă, separată de grup.

Ne aflăm într-o lume specială în care chiar toate acțiunile noastre fizice astrag rezultate spiriuale; nu pot să-mi iubesc prietenii, îi urăsc, dar în ciuda a toate astea, tot mă forțez să stau cu ei, să le zâmbesc, să mă apropii de ei prin unele acțiuni exterioare sperând că asta mă va schimba, și mă schimbă cu adevărat. Dacă o persoană nu face acest lucru, atunci este păcat, chiar și după zece ani va rămâne la fel.

De la Convenția virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecția a doua

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ascunderea feței devine un Kli pentru descoperirea Creatorului. În lipsa acestei perioade de pregătire, o persoană nu ar avea cu ce să simtă această descoperire. Este imposibil să-L descoperi pe Creator doar pentru că vrei acest lucru acum. Cum poți avea o dorință dacă nu treci prin stadiile de căutare, clarificare, presiune și neputință în încercarea de a-L descoperi pe Creator; adică să descoperi caracteristica dăruirii și iubirii, pe care vrei să o dobândești dar nu poți.

Este imposibil fără o căutare ca aceasta și chestiunea principală este că trebuie să fii într-un mediu care te îndreaptă spre scop tot timpul. Și chiar dacă nu te conectezi la scopul corect, nu-l vezi și ești confuz, totuși ești în mod constant și permanent în căutarea lui. Și astfel calea se stabilizează din ce în ce mai mult; este stabilizată din mai multe căi și cărări și restrânsă din ce în ce mai mult într-o singură cale. În cele din urmă, scopul începe să fie mai clar, să se reveleze ca imperativ. Astfel ajungi la o stare în care există un scop în fața ta; este o misiune clară. Scopul mai înalt devine mai clar, și același lucru se întâmplă și cu scopul tău. Muncești deja printr-un acord să te apropii de el, să-l descoperi și să-l conștientizezi.

Este imposibil să te descurci fără acest stadiu pentru că anume prin el noi adunăm Kli-ul pentru a-L simți pe Creator, pentru a simți spiritualitatea. Există 125 de trepte pe această cale și fiecare treaptă include multe căi, stări, urcări și căderi, integrări infinite de Sefirot unele în altele.

Nu simțim schimbările care au loc în noi atât de mult acum deși, împreună cu acest lucru, trecem printr-o multitudine de stări. Ca un copil care se joacă și aleargă după părinții lui, care nu vede și nu simte că există o lume mai mare în jurul lui cu o multitudine de activități și evenimente unde se întâmplă mereu ceva. El trăiește în mica lui lume.

La fel și noi ne aflăm într-un fel de Klipa  care ascunde de noi adevărata realitate. Dar când acumulăm experiență, adică învățăm să facem acțiuni care sunt din ce în ce mai mult direcționate către scop, potrivit posibilităților care sunt invocate pentru noi de o supraveghere superioară, atunci ne mărim din ce în ce mai mult orizonturile noastre, adică ne mărim Kli-ul care absoarbe, și atunci începem să simțim o lume mai largă cu toate sistemele care se află în ea.

Astfel apare maturizarea în viața materială, și este fix la fel în viața spirituală. Numai în viața spirituală expansiunea depinde de abilitatea și disponibiltatea noastră de a tolera dăruirea, Lishma, adică, abilitatea de a acționa nu pentru mine, ci pentru toți. Și apoi, de la acest pentru toți trecem la pentru Creator, așa cum este spus: De la iubirea creației la iubirea Creatorului. Astfel trecem prin stadiile dezvoltării.

Din pregătirea Lecției Zilnice de Cabala, 05.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tot ce ne trebuie este să îndeplinim condiţiile garanţiei reciproce dintre noi. În momentul în care vom începe să facem asta, vom începe să ne apropiem de scop.

Toate cele 125 de trepte ale scării spirituale, de la lumea Assya la lumea Infinitului, sunt nivelurile garanţiei noastre reciproce, a conexiunii noastre tot mai puternice cu ceilalţi.

Intrarea noastră în prima etapă, primul nivel spiritual, depinde în întregime de garanţia noastră reciprocă realizată la Muntele Sinai. Dăruirea Torei vine de sus şi garanţia reciprocă trebuie să vină de jos, de la noi. Apoi, au loc împreună “trezirea de sus” şi “trezirea de jos”, iar Creatorul şi creaţia încep să se apropie. Creatorul apropie creaţiile Sale şi creaţia se deplasează spre Creator până ce se contopesc într-un întreg numit starea corecţiei finale (Gmar Tikkun).

Prin urmare, sarcina noastră este de a realiza garanţia reciprocă. Dacă dorim Lumina care Reformează, adică să ne influenţeze Tora , trebuie să ştim că ea se manifestă doar în măsura garanţiei reciproce între noi.

Până ce nu începem să creăm o presiune internă pentru a deveni o parte din celălalt, să ne conectăm şi să accedem la garanţia mutuală, Lumina nu va începe să ne influenţeze sau să ne corecteze. Lumina nu modifică decât dorinţa noastră de a ne conecta şi a ajunge la starea garanţiei reciproce, în măsura în care noi dorim asta.

Tot ce avem nevoie este să încercăm să împingem (să urnim). Aceasta se numeşte “o rugăciune”, “o dorinţă”, o cerere, o cerere pentru a ajunge la o conexiune specială numită “garanţia reciprocă”. Cu cât dorim mai mult să fim mai aproape unii de alţii, cu atât mai mult vom simţi că suntem incapabili să realizăm unitatea.

Lumina ne influenţează prin partea sa opusă: ea ne dă o primă dorinţă, o şansă pe care o numim “pune mâna noastră pe soarta bună şi ne spune să o luăm”. Ea ne dă un profesor, cărţi şi ne împinge să ne conectăm. În acelaşi timp, Lumina ne îndepărtează unul de celălalt, realizând o tensiune între noi. Pe de o parte, ni se spune că trebuie să ne conectăm; chiar dacă nu este interesant pentru noi trebuie să ne jucăm ca şi cum am încerca să ne unim. Un grup poate progresa numai dacă înţelege acest principiu şi înţelege că această etapă este esenţială.

Este nevoie de timp. Uneori este nevoie de ani pentru a lua în considerare această condiţie ca o condiţie prealabilă foarte serioasă. Este condiţia cea mai dificilă, deoarece ea este opusă naturii noastre. Dacă avansăm în jurul noţiunii de „garanţie reciprocă” înseamnă că, în final, am prins capătul unui fir, punctul unui fascicul care se propagă din lumea Infinitului în această lume.

Începem să realizăm că, numai prin conexiunea noastră şi gradul garanţiei noastre reciproce putem extinde un vas spiritual în care vom descoperi, în cele din urmă, lumea superioară, eternitatea şi Creatorul. Toate aceste lucruri ne sunt revelate în această viaţă. aici şi acum.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Pregătire pentru Congres

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie să citim Cartea Zohar?

Răspuns: O folosim ca un mijloc de progres spiritual în grup. Mai întâi, dorinţele de primire se manifestă într-un anumit grup de persoane. Dorinţele sparte, se uită una la cealaltă în forma lor fizică, ceea ce permite stabilirea unui prim contact. Ei se adună într-un grup şi studiază Cartea Zohar.

Un fel de dorinţă spartă “aspiră” la cele care sunt superioare. Studiile şi analiza comună corectă a nivelului superior, sub îndrumarea unui profesor, declanşează schimbări viitoare în prieteni. Ei încearcă să obţină vasele liniei drepte, apoi Luminile vaselor circulare vor fi gata să intre în ele. Până acum, Lumina iese din cercuri şi merge departe în golul dorinţelor lor, sub forma Luminii Înconjurătoare, până ce ele se transformă într-o linie dreaptă.

Acesta este, de fapt, obiectul studiului nostru. Când se întâmplă, vom studia aceleaşi texte şi Luminile care trec din stările externe în cele interne şi se schimbă din  vasele circulare în vase în linie dreaptă, în vasele noastre corectate modificate.

Astfel, Cartea Zohar este un remediu special pe care-l folosim fără să avem o idee clară despre modul în care ne influenţează. Totuşi, nu este important deoarece funcţionează mereu.

Întrebare: De ce Zohar este mai puternic, în acest context, decât Tora?

Răspuns: Cartea Zohar este mai puternică decât Tora, deoarece stilul său şi forma sa sunt din perioada care a urmat distrugerii Templului. Înainte, poporul din Israel era la nivelul de Mochin de Haya, adică la finele corecţiei personale. Apoi, au căzut de la această înălţime în ascundere. În consecinţă, cabaliştii erau în starea spartă şi, în acelaşi timp, ei s-au ridicat mai presus de toate.

Ei au descoperit această diferenţă între cele două “extremităţi” ale realităţii, între lumea Infinitului şi lumea noastră. Copiii lui Israel au căzut  adânc în egoismul cel mai dur atunci când cabaliştii grupului Rabbi Shimon erau în vârf. Prin urmare, diferenţa dintre ei şi poporul lui Israel s-a extins de la minus infinit la plus infinit.

Mai târziu, de-a lungul exilului până la realizarea sa completă, vasele poporului Israel au trebuit să se amestece cu celelalte naţiuni şi le-au adus scântei spirituale.

Tora este diferită. Moise a scris Pentateuh plecând de la nivelul corecţiei finale. El era deasupra întregii lumi, dar restul naţiunilor nu era în aceeaşi stare ca el în acel moment. Oamenii doar părăsiseră Egiptul, starea numită „Egipt” nu este încă spargerea. În Egipt se revelează, pur şi simplu, o mică stare nu toată distrugerea în timpul căreia sfinţenia se amestecă cu impuritatea, „întoarcerea” în sus, permiţând astfel oamenilor să-şi corecteze defectele şi „să se umfle ca drojdia”. Datorită faptului că oamenii nu au atins aceste stări, Moise nu putea revela, nici explica, întregul proces de corectare în Pentateuh. El a arătat doar ce s-a întâmplat până atunci.

În general, fiecare etapă le include pe celelalte. O parte şi întregul sunt egale. De aceea, Tora include totul, dar ea este prezentată într-un mod care este imposibil de folosit într-o măsură deplină pentru corecţia sufletelor. Nu se poate extrage din Pentateuh Lumina care Reformează sufletele sparte, deoarece exodul din Egipt s-a întâmplat înainte de spargere. Doar o mică parte din aceasta este revelată, ea a permis conectarea „strămoşilor” (GAR) apoi inima lor a fost îngreunată şi, în final, a dat naştere „fiilor” (triburile lui Israel) numai după ce exodul din Egipt a avut loc.

După aceste evenimente au urmat perioadele celor două Temple şi ultimul exil.

Astfel, Cartea Zohar este scrisă pornind de la o stare total diferită cu diferenţa maximă între înălţimea celor 125 de etape şi ruptura finală a fiilor lui Israel. Nu intrăm în detalii, nici în condiţiile spirituale ale acestei epoci. Tot ceea ce este important acum, este că această carte corespunde, în totalitate, cu ceea ce este încorporat în natură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să stabilim aceeaşi  atitudine faţă de Cartea Zohar, ca atitudinea pe care încercăm să o stabilim în atelierele noastre? Problema este că, în educaţia integrală simţim brusc, că ne lipseşte o sursă şi, dacă adăugăm Cartea Zohar la atelier, ar putea să ne ridice la un alt nivel…

Răspuns: Se va întâmpla. Ar trebui să vedem Cartea Zohar ca adaptorul între Creator şi noi. Creatorul inserează această carte în noi, cartea se deschide şi ne construieşte şi, cu ajutorul ei, El este revelat.

Cartea Zohar este un instrument. Nu este o carte în sens obişnuit, ci o colecţie de mijloace pentru a descoperi Creatorul în fiinţa creată.

Dar, cartea poate fi revelată într-un grup care este pregătit. Zohar ne construieşte, dar trebuie să existe o bună pregătire pentru Cartea Zohar, pentru ca să înceapă să acţioneze.

Întrebare: Există o anumită iluzie, că studiul Zohar este un studiu individual, atunci când stai în faţa cărţii şi nu într-un cerc de prieteni,. Cum putem depăşi asta pentru a simţi că suntem într-un cerc, în jurul Cărţii Zohar, cu întregul vas mondial?

Răspuns: Ar trebui să vorbim despre asta înainte de lecţie. Este ceea ce numim o intenţie înaintea studiului şi, de asemenea, în timpul studiului. Aceasta trebuie să vină din interior. Luminile şi vasele sunt clarificate din interior. Nici un sfat extern nu va ajuta aici. Este clar.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.01.2014, Cartea Zohar – Extracte, Paracha, ”VaYikahel“

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Conexiunea este realizată prin anularea totală a fiecărui individ la un zero complet. Dar, care este diferenţa dintre această situaţie şi psihologia obişnuită?

Răspuns: Diferenţa este foarte simplă: În faţa cui ne anulăm? Eu mă anulez în faţa celorlalţi şi ei se anulează în faţa mea şi apoi? Este singura condiţie pentru a revela forţa Luminii.

Auto-anularea tuturor înaintea tuturor creează un loc neutru în centrul cercului, în care nu mai funcţionează nici o forţă egoistă. Este locul dorinţei noastre mutuale generale, deoarece ea ne conectează şi neutralizează ego-ul nostru. Stabilim noua realitate în acest loc, un nou spaţiu în care descoperim forţa superioară.

Toate dorinţele noastre sunt concentrate în centrul cercului, unde există forţa dorinţei, conexiunea, auto-anularea, unitatea şi garanţia reciprocă. Pe de o parte, este spus că nu există spaţiu gol şi că există, mereu, o anumită calitate, o anumită forţă. Dar aici, în centru, nu este nimic.

Un loc este numit dorinţă. Aici este concentrată dorinţa noastră colectivă, dar este ca şi cum ar fi anulată, deoarece nici unul dintre noi nu vrea să folosească propria lui dorinţă, vrea doar să dăruiască celorlalţi. Astfel, creăm un nou loc special, într-o dimensiune diferită, o înălţime diferită.

Începem din Malchut, apoi Zeir Anpin, Bina, Hochma până ce vom atinge Keter, vârful lui Yod. Aceasta înseamnă că, prin cele zece eforturi pe care le-am făcut (Yod înseamnă şi numărul zece în ebraică), ajungem la punctul lui Yod în care se dezvăluie Creatorul. Aici este esenţa centrului grupului, unde construim, prin eforturile şi anularea noastră, un nou spaţiu, o nouă dimensiune cu atribute speciale. Acesta este locul unde se poate revela forţa superioară.

Aşadar, doar după spargere şi corectare primim un mijloc, un vas, în care Creatorul se dezvăluie. Altfel, este imposibil să-L revelăm, deoarece nu avem un senzor pentru a-L descoperi, nu avem niciun simţ natural pentru a-L simţi.

El apare doar atunci când Îl vom stabiliza în acest fel: suntem toţi egoişti, dar vrem să mergem dincolo de ego-ul nostru şi ne anulăm înaintea tuturor. Noi toţi dorim ca, în scopul de a fi asemenea Creatorului, să dobândim forma Sa şi atributele Sale. Astfel, noi creăm o nouă stare în centrul grupului numită uter, Shechina. Doar prin anularea noastră reciprocă putem crea un spaţiu nou, cu atribute noi, într-o nouă dimensiune care nu exista înainte în Malchut de Ein Sof (Infinit). Acest loc necesar pentru revelarea Creatorului nu apare decât acum, graţie eforturilor noastre.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: “9 etape”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→