Întrebare: De fiecare dată când mă simt confortabil, sunt aruncat undeva, ca într-un leagăn: într-o stare bună sau într-o stare rea. Cum pot găsi linia de mijloc în mişcările de la stânga la dreapta?

Răspuns: Suntem aruncaţi din punctul de echilibru în stânga şi dreapta deoarece este singurul loc de unde putem progresa. Dacă vreau să ader la un grup, la profesor, la cărţi, la obiectiv, atunci mă realizez.

În general, centrul este opus dorinţei şi minţii mele. Punctul de echilibru este mereu deasupra liniei din stânga sau din dreapta, în linia mediană. Este credinţa deasupra raţiunii, deasupra a ceea ce inima şi mintea îmi spun. Deci, ce pot păstra pentru a nu conta pe şansă? Singurul lucru care mă poate ghida este ceea ce grupul, profesorul şi cărţile mă obligă să fac.

Trebuie doar să ne asigurăm că înţelegem şi că am ascultat sfaturile corecte. Ne simţim atât de încrezători că ar trebui să fie ceea ce noi credeam şi discutăm, de fapt, despre asta unul cu celălalt.

Toată lumea aude ceva diferit, deci cum pot să fiu sigur că ceea ce aud este corect?

Dacă mă anulez pentru a adera la grup, încep să aud sfatul potrivit. Cu cât o persoană este mai mare, cu atât ar trebui să fie mai smerită.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un sistem social obişnuit se dezvoltă mereu în sensul diferenţierii, complexităţii, atunci când un anumit număr de subsisteme se dezvoltă, în fiecare situaţie devine autonom.

Acest sistem devine atât de complex şi se dezvoltă atât de bine încât sfârşeşte prin a se destrăma şi ceva nou se formează, luând astfel o nouă turnură de dezvoltare, la un nivel diferit.

Răspuns: Un sistem integral se dezvoltă în interior nu în exterior, deoarece dezvoltarea nu se face în mod egoist, apare printr-o conexiune universală de cea mai mare calitate, prin garanţie reciprocă, includerea noastră reciprocă.

Nu este mişcarea browniană, deoarece se întâmplă într-un mod total diferit atunci când se prezintă altora. Nu există intruziune haotică dezorganizată, dimpotrivă, ne oferim tuturor şi de aceea, sistemul creşte mereu în calitate.

Întrebare: Întreaga dezvoltare include astăzi o anumită luptă a contrariilor. Asta priveşte, în egală măsură, nivelul precedent?

Răspuns: Asta depinde de nivelul la care vă referiţi.

Dacă te referi la creşterea deasupra egoismului nostru, care a pierdut deja opoziţia sa şi se află sub altruism pentru a-l ajuta şi a-l susţine, atunci egoismul nu mai poate avea funcţia pe care a efectuat-o înainte. Bătălia se termină.

Din kab.tv, „Lumea integrală”, 27.11.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că societatea integrală este formată ca o nouă entitate. Totuşi, nu putem vorbi de structura Adam ha Rishon deoarece nu este, încă, o structură spirituală.

Răspuns: Este vorba despre o structură sprituală, deoarece oamenii sunt adunaţi în unitate deasupra ego-ului lor. Ei vor deveni nu numai purtătorii unei idei, ci sunt întruchiparea forţei superioare care-i trezeşte. Ei înţeleg că, pentru a supravieţui, pentru a atinge o nouă lume, o nouă societate, o nouă înţelegere, trebuie să se ridice deasupra ego-ului lor, care-i omoară şi-i împinge astăzi spre abisul negru.

Astfel, un nou tip de societate prinde formă cu noi, ce nu constituie numai un întreg social, politic şi aconomic, ci un întreg spiritual, ceva ce nu a existat niciodată în istoria omenirii. Interesant, micile puncte integrate în structura generală globală a omenirii vor creşte şi vor umple întreaga suprafaţă rămasă. Aceste comunităţi ce sunt situate în diverse locuri din lume şi care sunt conduse de principii identice se vor putea înţelege, pe deplin, reciproc şi vor coopera reciproc.

Deoarece sunt un tot colectiv de persoane conectate în ciuda distanţei, printr-o conexiune virtuală, cu o singură idee, într-un câmp de forţă unic ce îi menţine împreună. Tot mai mult, ei simt nevoia şi cerinţa de celălalt, se simt mai aproape unii de alţii, vor desfăşura programe comune şi vor lucra într-un mod coerent şi corect.

Cu asta, distanţa nu va juca nici un rol, dimpotrivă, chiar va dezvolta o nevoie de conexiune între ei.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 27.11.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că egoismul este îmblânzit și intelectul colectiv este stabilizat. Va fi acesta sfârștiul stadiului de tranziție?

Răspuns: Primul stadiu al perioadei de tranziție este reprezentat de diseminarea metodei educației integrale către mase, care, în general, nu cere înțelepciunea Cabalei. De aceea, îi învățăm această înțelepciune la un nivel mai scăzut, ca un sistem al cooperării reciproce corecte între oameni pentru a depăși criza globală.

Mergând către oameni în mod sistematic, se va crea o nevoie pentru o conexiune cu noi mai puternică. Împreună cu acest lucru, o singură structură internațională va fi creată care va începe să adâncească intrarea noastră la publicul general în regiunea fiecăruia, în națiunea fiecăruia, pe continentul fiecăruia. Cu alte cuvinte, înconjurând fiecare grup sau mai multe grupuri vorbitoare ale aceleiași limbi, va fi creat un spațiu în care ei se vor aduna printre oameni obișnuiți. Astfel, treptat, vor crește.

Restul structurilor pe care umanitatea le-a crescut de-a lungul dezvoltării sale egoiste vor începe să fie depășite în mod natural și vor fi înlocuite de structuri altruiste, de oameni simpli. Oamenii vor munci numai pentru a trăi în mod rațional, normal, fără să piardă timp sau energie creând o nevoie pentru un surplus. Vor avea o nevoie numai pentru siguranță și conștiința că au tot ceea le trebuie pentru existență și că vor ajunge la împlinirea completă prin apropierea de ceilalți.

De pe Kab TV, O lume integrală, 27.11.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar: pentru a înțelege aceste întrebări și căutări, singura abordare este prin examinarea sfârșitului acțiunii, adică scopul Creației. Pentru că nimic nu poate fi înțeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârșitul lui. Și este clar că nu există nicio acțiune fără scop, pentru că numai nebunul poate acționa fără scop.

O persoană nu acționează niciodată fără scop. Dacă o persoană nu gândește, de ce trebuie să depună efort, este un semn de problemă mentală sau este un copil care este purtat de planul dezvoltării sale naturale, deși nu putem detecta acest lucru prin acțiunile reale. Atunci când o persoană construiește o casă pentru a trăi în ea, totul ne este clar. Dar trebuie să înțelegem că nu putem vedea mereu rezultatul unei acțiuni. Dacă nu vedem rezultatul, înseamnă că este o anumită dezordine care nu există în natură.

Vom vorbi despre de ce există astfel de defecte în lume, dar pentru moment să cădem de acord că ele duc la acțiuni neplanificate.

Știu că sunt aceia care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot (pluralul pentru Mitzva), spunând că Creatorul a creat întreaga realitate, atunci să o lăsăm așa, și asta din cauza inutilității creaturilor, nu este potrivit ca Creatorul să privească la căile lor mărunte și rele.

Cu alte cuvinte, există oameni care nu cred că trebuie să ne corectăm dorința de a primi prin Mitzvot, așa cum este spus Am creat înclinația rea, am creat Tora ca un condiment pentru ea. Deci Tora este Lumina care Reformează, mijlocul prin care se face corecția în care există o forță specială.

Dorința noastră este divizată în 613 părți și toate sunt corupte; înclinația unei persoane este rea din tinerețe. Trebuie să corectăm înclinația rea cu ajutorul Luminii care Reformează numită Tora. Astfel, oamenii care spun că asta nu este adevărat sunt numiți cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot. Ei vor să trăiască viața lor obișnuită și să nu-și corecteze natura ca să ajungă la echivalență de formă cu Creatorul și să adere la El. Ei nu înțeleg scopul creației și nu înțeleg de ce a fost creată înclinația rea.

Într-adevăr, fără cunoaștere au vorbit, pentru că este imposibil de comentat asupra micimii și nimicniciei noastre, înainte decidem că ne-am creat pe noi înșine cu toate naturile corupte și detestabile.

Scopul creației este să aducă beneficii ființelor create. A aduce beneficii înseamnă că ființa creată devine asemănătoare Creatorului, din moment ce El este bun și generos într-o măsură completă care nu poate fi subestimată. Nu pot să fac ceva bun la un grad mai mic pentru că ar însemna că nu sunt generos. Deci ființa creată trebuie să ajungă la nivelul Creatorului, dar pentru a-L simți pe Creator, trebuie să rămână o ființă creată. Deci, atunci când ființa creată se apropie de Creator, simte cât de opusă este față de El. Numai prin contrastul dintre Lumina și întunericul dintr-o persoană, aceasta simte măreția completă a nivelului echivalenței de formă cu Creatorul.

Acesta este motivul pentru coruperea din lume, și acesta este motivul pentru care noi nu înțelegem și nu-L simțim pe Creator și astfel nu putem justifica această stare.

Toate acestea sunt adevărate, dar trebuie să studiem motivul pentru ele. Lumea este construită în acest fel în mod intenționat pentru ca noi să ne corectăm singuri. Lumea este de fapt dorința generală coruptă de a primi. Astfel ni s-a dat Tora, nu cartea Tora ci forța spirituală superioară, Lumina care Reformează, ca să ne aplecăm asupra egoului nostru, asupra coruperilor din noi, și astfel să împlinim corectarea până nu suntem cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitvot.

Dar în timp ce noi decidem că Creatorul, care este în totalitate perfect, este Cel care a creat trupurile noastre cu toate atributele de admirat și de disprețuit, cu siguranță nu poate să iasă o acțiune imperfectă din mâna muncitorului perfect, așa cum fiecare acțiune stă martoră pentru făcătorul ei. Și ce vină există pentru o haină proastă, dacă un croitor bun de nimic a făcut-o?

Deci nu putem avea nicio nemulțumire legată de ființa creată, din moment ce există un Creator, toate plângerile trebuie să fie către El.

De aceea am spus că creatura a fost coruptă inițial pentru ca noi să ne corectăm prin noi înșine și pe drum să strângem toate bucățile puzzle-ului pentru a-L simți pe Creatorul bun și generos, conducându-ne către eternitate și întreg.

Astfel găsim în “Masechet Taanit,” 20: o poveste despre Rabbi Elazar care s-a întâlnit cu un om urât.

Rabbi Elazar, fiul lui Rabbi Shimon Bar Yochai, a simțit în interiorul lui revelarea celui mai urât om. A simțit că era umplut cu toate atributele negative posibile pe care o persoană le poate avea. Este un nivel foarte înalt. Pentru că Creatorul le-a creat în contrast unele cu altele și cel care este mai mare decât prietenul său, și dorința lui este mai mare. Asta înseamnă că Rabbi Shimon era gata să accepte revelarea a tot ceea ce este rău în el în formele cele mai urâte posibil.

El și-a spus: cât de urât este omul. Și acesta a răspuns: Mergi și spune-i meșteșugarului care m-a făcut – cât de urât este vasul pe care l-ai făcut. Astfel, cei care afirmă că din cauza micimii și nimicniciei noastre, nu este potrivit ca El să privească peste noi, și de aceea ne-a părăsit, nu fac altceva decât să-și arate ignoranța. Încercați să vă imaginați, dacă ar fi să întâlniți un om care ar crea creaturi, tocmai pentru ca ele să sufere și să fie în agonie întreaga viața așa cum se întâmplă cu noi, dar nu numai asta, ci să le arunce în spate, nedorind nici măcar să se uite la ele, să le ajute puțin. Cu cât dispreț l-ați privi! Poate fi un astfel de lucru de crezut despre El?

A creat Creatorul totul numai pentru ca ființa creată să sufere? Bineînțeles că nu. Acțiuni imperfecte pot să derive de la Cel perfect care acționează.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 27.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa pe care o facem  relativ la cine construim o intenţie de dragul de a dărui: prieteni sau  persoanele care nu aparţin procesului spiritual?

Răspuns: Ideea este că tu nu simţi dăruire pentru străini. Ei nu te vor ajuta, dar se vor comporta cu tine, să o spunem pe bune, ca cineva care este nebun. Dacă te vei purta ca o păpădie divină care nu vrea decât binele lor, ei nu te vor înţelege. Pentru ca ceva să fie bine, trebuie să existe o cooperare reciprocă între voi, să dezvoltaţi această reciprocitate, să fii pentru ei ceea ce ei sunt pentru tine: vă sprijiniţi reciproc, vă stimulaţi unii pe alţii, discutaţi despre probleme voastre şi aşa mai departe. Este posibil să faci asta numai într-un grup de persoane ce împărtăşesc aceleaşi idei.

Într-un grup, cooperăm reciproc între noi, ne susţinem unii pe alţii şi aspirăm să realizăm fuziunea inimilor noastre, garanţia reciprocă, Arvut. Cu cine ai intenţia să faci asta? Cu cei care merg pe stradă şi cu cineva ce nu-şi face griji deloc? O persoană nu ştie unde este mutată, deoarece totul se petrece într-un câmp general. Oamenii sunt precum sarcinile electrice care se deplasează într-un câmp general de lumină, ei ating punctul de echilibru cel mai de jos şi se concentrează acolo. Aşa şi noi, suntem la fel , reuniţi într-un grup în lumea noastră.

Brusc, începi să simţi cum eşti mişcat şi cu cine este necesar să te conectezi.  Acest lucru se datorează faptului că sarcina ta, “punctul tău din inimă”, se deplasează într-un câmp de lumină şi ajunge la această stare.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→