Părere (Dr. Yuri D Granin, cercetător principal, Institutul de filozofie a Academiei de Ştiinţe din Rusia) În timpul ultimelor decenii, problema globalizării rămâne una dintre cele mai controversate. Se pare că, formarea de pieţe internaţionale, libera circulaţie a capitalului, creşterea fluxului de emigranţi şi turişti, crearea instituţiilor financiare, economice şi politice supra naţionale ar trebui să unească oamenii într-o integritate globală – o civilizaţie planetară.

„Globalizarea poate fi considerată ca o tendinţă de unificare a umanităţii, organizarea de spaţiu social. Dar, pentru moment, globalizarea nu a distrus, ci a conservat ierarhia planetară a diferitelor popoare şi naţiuni. Avantajele sale evidente se transformă în pierderi. Procesul în curs de globalizare stimulează creşterea lor, ceea ce declanşează o reacţie defensivă.”

Comentariul meu: Motivul manifestării perverse a globalizării este că aceasta este pusă în aplicare în mod egoist, nu prin personalităţi „globale”, ci prin egoiştii care nu văd cum omenirea se poate uni în mod corect, nici mijloacele prin care această unitate poate fi realizată.

Doar cabaliştii care cunosc legile naturii superioare şi simt lumea integrală, specialiştii în educaţie integrală sunt în măsură să conducă în mod corect masele la adevărata integrare a omenirii

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Părere (Dr. Stanislav Drobyshevskiy asistent profesor antropologie, Departamentul de Biologie, Universitatea de Stat din Moscova) Nu este un fapt că suntem mai inteligenţi decât oamenii din Paleoliticul superior care au trăit acum 40-10000 de ani. Ei erau oameni buni la toate.

“Fiecare om din Cro-Magnon ştia cum să facă şi cum să folosească toate instrumentele necesare, cum să aprindă focul, ce puteau vâna, de la cine şi cum să fugă, ce putea fi mâncat şi ce le făcea rău la stomac, el era constructor, medic, istoric, vânător şi un maestru al tuturor meseriilor.

Acum este timpul profesioniştilor. Toată lumea cunoaşte sarcina sa particulară, dar este neputincios în ceea ce priveşte generalul. Omenirea se transformă rapid într-un muşuroi de furnici – este un semn că suntem din ce în ce mai inteligenţi?”

Comentariul meu: Nu trebuie să devenim mai inteligenţi, trebuie să devenim conştienţi de neputinţa noastră atunci când este vorba despre respingerea egoistă a celuilalt, astfel că vom dori să cooperăm, să ne conectăm, să ne unim şi să dezvăluim existenţa superioară în unitate completă.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, “Două puncte”, Articol 121…cum este scris: “Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi vor intra prin ea”.

Totuşi, înainte de a fi recompensat inversând dorinţa de primire în noi, prin Tora şi Mitzvot, în primire în scopul de a dărui, există încuietori puternice pe aceste porţi ale Creatorului, deoarece atunci au rolul opus: să ne îndepărtăm de Creator.

Este rolul lor, ca un flirt, pentru a tachina dorinţa, pentru a se mări şi pentru a se aprinde tot mai mult astfel că doreşte tot mai mult. Deficienţa este crescută prin respingere şi astfel, ajungem la o dorinţă suficient de puternică să treacă prin uşă.

De aceea forţele de separare sunt numite “închideri” deoarece ele blochează porţile de abordare şi ne îndepărtează de Creator.

Dar, dacă le depăşim pentru ca să nu ne afecteze, răcind iubirea Lui în inimile noastre, închiderile devin uşi, întunericul devine Lumină şi amarul devine dulce. Mai presus de toate închiderile primiţi un grad special în providenţa Sa şi ele devin deschideri, grade de realizare a Creatorului. Şi, aceste grade pe care le primim deschideri, devin coridoare de înţelepciune.

Cu ajutorul acestor mişcări, respingerea şi apropierea de uşă şi, din nou repulsia şi apropierea, noi ne umflăm pentru a avea forţa de a trece. Şi apoi, închiderile devin deschideri. Desigur, prima deschidere este cel mai greu de traversat.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.01.2014, Scrierile lui Ball HaSulam

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

În procesul său de dezvoltare, creaţia trece prin trei stări de bază.

Prima fază este lumea Infinitilui. Forţa Superioară, Creatorul, a făcut creaţia perfectă. Perfecţiunea nu poate fi divizată în mai multe faze; ea este unificată. Asta reiese din gândul creaţiei, din care creaţia şi Creatorul sunt la acelaşi nivel.

Perfecţiunea asociată cu faza iniţială  se transformă în faza a treia, faza finală de dezvoltare, doar după ce trece prin faza a doua. În acest proces creaţia coboară din Lumea Infinitului prin cinci lumi; coboară 125 de trepte care o separă de Creator. Gradual creaţia se distanţează din ce în ce mai mult şi aşa dezvoltă senzaţia de “independenţă”. Într-un final ajunge în această lume: cea mai rea, cea mai distanţată condiţie faţă de Creator. Prin această separare creaţia poate simţi că există independentă.

În acest punct începe corecţia, o urcare din această lume prin lumile spirituale înapoi în Infinit. Deci omul, Adam, începe să se dezvolte în noi; nu corpul ci sufletul se dezvoltă gradual în timp ce obţine similaritate de foma cu Creatorul, puterea de a dărui şi iubirea pentru aproapele său.

“Aproapele” este în afara dorinţei noastre de a primi; către el noi dezvoltăm iubirea. Această senzaţie este deasupra cunoaşterii, deasupra emoţiilor şi intelectului nostru dar şi deasupra percepţiei noastre asupra realităţii. Prin a iubi aproapele înţelegem şi simţim că el este inclus în noi. Ne apropiem de el până când obţinem această iubire.

Iubirea pentru aproape ne urcă înapoi în Infinit către starea de finala corectare.

Lumea întreagă intră în acest proces. De ce? – pentru că nimeni nu controlează această tendinţă.

De-a lungul a mii de ani nu ne-am gândit la această avansare internă; am mers pur şi simplu înainte conduşi de dorinţele noastre. Până acuma, nu a fost niciodată o contradicţie între dezvoltarea generală şi impulsurile noastre naturale. Avansarea noastră s-a potrivit şi s-a completat cu aspiraţiile noastre egoiste.

Ca şi rezultat am ajuns la capitalism şi într-o perioadă scurtă de timp am făcut un salt egoist în ştiinţă şi tehnologie, ajungând să ne afundăm în criză.

Dezvoltarea noastră egoistă ajunge la un sfârşit. Natura noastră începe să se “rotunjească”, să se integreze şi dezvoltă noi legi pentru noi. Înainte obişnuiam să profităm de alţii pentru a câştiga bani şi pentru a avea succes; acum această abordare se prăbuşeşte. Condiţiile mediului în care trăim se schimbă; putem să ne continuăm drumul doar dacă ne adaptăm acestor noi condiţii.

Deci în percepţiile şi senzaţiile noastre, în procesul nostru de luare a deciziilor trebuie să ne conformăm naturii: “rotunzi”, întregi şi compleţi. Fără asta nu vom înţelege ce se întâmplă şi nu vom avea atitudinea corectă. Dacă nu ne vom supune, întotdeauna vom lua decizii greşite.

Aceasta este situaţia în care ne aflăm acuma şi de aceea Cabala ne este revelată. Suntem la începutul stării conştiente din faza a doua de dezvoltare. Coborârea noastră din Infinit spre această lume este completă; perioada de pregătire în această lume este gata, începem corectarea acuma, revelarea răului şi ascensiunea spre Infinit.

Din partea a 4-a a Lecţiei Zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pentru a deveni integraţi în ceilalţi şi pentru a sparge imensa rezistenţă de la intrare trebuie obligatoriu să ne anulăm. După asta putem să ne furişăm în sistem ca un virus. Este foarte greu să te aperi de un virus pentru că viruşii ştiu cum să devină invizibili sistemului defensiv al corpului.

Fiecare dintre noi va simţi şi va reprezenta grupul ca un zero complet. Va trebui să ne anulăm la maximum . Aşa ar trebui să concurăm unii cu alţii. Cine se poate anula mai mult. Fiecare ar trebui să se străduiască în munca asta şi să trezească şi pe alţii.

Gupul va deveni din ce în ce mai conectat cu cât fiecare dintre noi se va anula mai mult. Când această includere mutuală va ajunge la nivelul cel mai de jos, ne vom transforma într-un întreg şi imediat vom simţi prima conectare cu Creatorul. Atâta timp cât ne-am anulat forma noastră egoistă şi suntem gata să fim lut în mâinile Maestrului, forma Creatorului va fi manifestată în noi.

După care mai mult egoism va fi adăugat şi din nou va trebui să ne anulăm. Aşadar muncim până când ne transformăm într-un întreg fără formă şi suntem pregătiţi pentru orice, asta reprezintă să devenim lut în mâinile Maestrului. Şi din nou vom obţine forma Creatorului, mai exactă, mai precisă şi ÎL vom cunoaşte şi mai mult.

Creatorul va începe să ne domine şi ne va umple cu proprietăţile Sale. Va îmbrăca toate gândurile şi dorinţele noastre şi va da forma Lui acestora. Când vom atinge prima oară această stare, doar formă Superioară va fi prezentă în materia noastră.

În drum către această stare, unele părţi vor fi de acord cu asta, în timp ce alţii nu vor fi de acord. În acest fel progresul nostru se desfăşoară: De bază este includerea mutuală, care se realizează doar prin anularea de sine în faţa celor cu care vrei să te incluzi.

Din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/21/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce simte un cabalist când vede oameni suferind?

Răspuns: Vede că sunt în punctul de a primi o recompensă minunată. Ba chiar primesc deja acea recompensă, dar nu o pot simţi încă deoarece nu au vasele, dorinţele lor corectate.

Să presupunem că îi dau fiului meu o mie de dolari. Ştie doar că aceştia sunt bani, dar nu are idee ce reprezintă aceste “hârtii”. Le păstrează pentru un timp după care le aruncă. Dacă ar fi înţeles ce înseamnă acestea , ar fi folosit banii şi şi-ar fi cumpărat multă îngheţată, bomboane şi jucării. Dar nu ştie încă cum să transforme aceste hârtii în plăcere.

Noi suntem asemănători ba chiar mai rău. În loc să ne bucurăm simţim durere şi suferinţă. Investesc efortul meu şi în schimb primesc o cădere şi duşmănie. Ce fel de recompensă este asta? Adevărul este că noi depunem cu adevărat eforturi mari, dar nu am terminat corecţia încă pentru a primi recompensa. Deci deja am primit recompensa dar nu înţelegem asta şi nu dăm atenţie.

Imaginaţi-vă un măgar căruia i se dau prăjituri, dar nu are nevoie de ele, ci de  cereale şi apă. Nu îi place altceva deoarece apa şi cerealele pentru el sunt plăcerea cea mai mare.

Aşa şi nouă ne-au fost servite ”prăjituri”, dar mai întâi trebuie să ne corectăm pentru a ne adapta la aceste plăceri. Am primit plăcerea  dar pe moment simt suferinţă. Se întâmplă aşa pentru că ne este foame şi ne căutăm cerealele şi apa noastră. Nu înţelegem care e afacerea cu prăjiturile astea.

Mă minunez şi mă întreb: “Pentru ce am nevoie de asta?” iar ca răspuns mi se spune: “Avansează la nivelul de om şi te vei bucura de asta.”

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→