Daily Archives: 29 ianuarie 2014

Toată lumea vine la congres

Sunt neliniştit în ceea ce priveşte congresul din februarie. Ni s-a dat munca de sus, ocazia, responsabilitatea pentru suflete, ca şi cum sunt în mâinile noastre pentru a avea grijă de ele. Este o mare responsabilitate.

Creatorul vrea să fie descoperit şi pune înaintea noastră condiţii astfel că, ar trebui să vă purtaţi cu acest vas aşa cum doriţi să vă comportaţi cu Creatorul. Este tocmai integrarea corectă între toate părţile vasului, toate părţile Divinităţii care construiesc forma Creatorului.

Toate aceste dorinţe care sosesc din toate colţurile lumii sunt baza, ele sunt zona în care El este revelat. Ei investesc mult, ei sunt cu noi tot timpul. Multe grupuri închid, pur şi simplu, centrele lor şi vin la congres.

Aceasta impune o mare responsabilitate. Nu vorbesc despre partea de organizare, mai degrabă cum îi primim şi îi absorbim imediat şi cum ne dizolvăm în ei. Nu doar îi primim, dar îi includem printre noi, fără nici o diferenţă, în noua condiţie generală care nu există în noi pentru moment.

Ei fac eforturi extreme, ajung din locuri îndepărtate, încărcaţi cu o intensitate fără precedent şi noi trebuie să ajungem la o nouă stare de conexiune, pentru dorinţa de dăruire reciprocă, unde Dăruitorul se va revela.

Întrebare: Dacă reuşim să ne topim în celălalt şi să ne integrăm într-o imensă dorinţă comună, un vas mondial va fi creat la un nou nivel? Cum să nu ratăm ocazia? Este vorba despre realizarea a tot ceea ce am aşteptat întreaga viaţă.

Răspuns: Trebuie să ne trezim unii pe alţii, să fim responsabil de celălalt. Fiecare determină acum destinul său.

Întrebare: Trebuie să primim deficienţa prietenilor. Cum pot plăti pentru asta?

Răspuns: Renunţând la ego. Nu este alt preţ. Ca şi cum am curăţa exteriorul inimii pentru a respecta prietenii până ce vom simţi dorinţa lor ca a noastră. Conectăm dorinţele care aspiră să descopere Creatorul. Ne conectăm şi aşteptăm sosirea Luminii care Reformează, forţa care ne conectează şi se dezvăluie în noi ca forţa de dăruire. Şi apoi ne vom muta în caracteristica de dăruire. De acum, toate acţiunile noastre sunt exprimate numai din acest sentiment. Simţim că suntem într-o mare de dăruire. Ne învăluie în căldură în toate direcţiile şi ne obligă subtil să îndeplinim obligaţiile noastre. Mă anulez, apoi acestă caracteristică de dăruire funcţionează prin mine.

Dar, este doar integrarea reciprocă. Şi apoi, depinde de mine să cresc precum un embrion, să menţin caracteristica de dăruire în ego-ul meu. Ca o navă pe mare, vreau să măresc activitatea marelui dar care se revelează în mine la primul nivel, faza iniţială a Luminii Nefesh de Nefesh. Graţie asocierii mele cu această caracteristică, consolidez acţiunea, de 620 de ori în 125 de niveluri spirituale. Şi toate acestea reprezintă rezultatul participării mele, eforturile mele în marea de dăruire în care mă descopăr ca un embrion în apa din uterul mamei sale.

La început, eu renunţ tot mai mult la dorinţa de primire, o anulez pentru a rămâne în caracteristica de dăruire, pentru a mă identifica cu ea. Este o muncă activă, anularea activată de mine şi realizată pe ego. “Carnea” care este adăugată la embrion se trezeşte în opoziţie şi este ca şi cum construieşte din ea o imagine negativă a ei însăşi.

Întrebare: Deci, cum putem construi asta? Cum să primim deficienţa prietenilor?

Răspuns: Prin credinţă deasupra raţiunii. Vreau să domine în mine caracteristica de dăruire, asupra intelectului şi sentimentului meu. Înţeleg deja că nu sunt stăpân în propria mea casă. În fiecare moment al vieţii mele ceva mă domină şi se trezeşte împotriva voinţei mele. Dar, există de asemenea liberă alegere. Aleg dominaţia caracteristicii de dăruire. În faţa tuturor dorinţelor care sunt revelate în mine şi trezesc respingere, indiferenţă şi lucruri negative suplimentare în mine, vreau ca dăruirea să mă domine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

 

O Viaţă Care Răsare Dintr-o Sămânţă Putrezită

Primul articol al lui Rabash despre grup începe aşa: “Ne-am adunat aici să stabilim o societate…” pentru că fără aceasta omul nu poate ajunge la scop. Doar prin societate se poate pune pe sine în aplicare şi astfel să crească.

Creşterea spirituală nu are nimic în comun cu dezvoltarea materială, ci are loc într-un grup prin unitatea şi conexiunea între prieteni până la nivelul dispariţiei mele în grup, a dizolvării mele în grup.

Odată ce înţelegem că dezvoltarea noastră spirituală se bazează doar pe asta putem să considerăm că suntem pe drumul cel bun.

Înainte de a fi aşa, suntem ca “o sămânţă neplantată”: este depozitată undeva, dar nu poate creşte nimic din ea şi nimeni nu ştie dacă vreodată va creşte ceva din ea. De aceea există o metodă de evaluare a unei persoane care vine şi studiază la Centrul pentru Educaţie în Cabala, Academia de Cabala sau oricare curs de Cabala.

Cineva poate sta cu noi pentru o perioadă lungă de timp, dar doar când se va vedea ca o sămânţă plantată în grup ca şi când ar fi plantată în pământ, doar atunci pregătirea spirituală va începe.

Seriozitatea şi eficacitatea pregătirii noastre depinde de abilitatea noastră de a absorbi oameni noi şi de ai dizolva în grup. Un loc unde fiecare se integrează fizic, moral, material şi spiritual.

Trebuie să ne poziţionăm în grup ca o sămânţă care dispare în pământ în timp ce creşte şi se transformă în “nimeni şi nimic”. Ar trebuie să ne considerăm un material care formează o entitate nouă de o calitate mai bună: Grupul.

Trebuie să ne măsurăm şi să ne evaluăm în funcţie de creşterea spirituală în grup. De aceea urcările şi coborârile, tot felul de schimbări în stările noastre, în senzaţiile şi înţelegerile noastre nu trebuie simţite individual ci colectiv.

Nu contează câtă cunoaştere are cineva dacă simte sau nu spiritualitatea sau cât de mult cunoaşte cineva materialele de studiu. Acestea nu sunt unităţi de măsură, ci doar idei false despre ceea ce înseamnă dezvoltarea spirituală. Creşterea spirituală este măsurată doar prin abilitatea de a te conecta cu ceilalţi.

De aceea, primul nivel la care trebuie să ajungem este nivelul zero, ca o sămânţă plantată în pământ care devine nimic.

În alte cuvinte tot egoismul nostru, toată viaţa noastră, tot ceea ce s-a întâmplat înainte nu trebuie luat în considerare. În mod natural noi trebuie să avem grijă de viaţa noastră materială. La nivel material trebuie să continuăm să fim ceea ce am fost anterior. Dar lucrul cel mai important este să ne transformăm într-o sămânţă care iniţiază viaţa spirituală. Aşa ar trebui să ne vedem pe noi.

Atunci când simţi că ai ajuns la starea aceasta, când continui să aspiri la ea şi te evaluezi doar prin prisma aceasta, când scopul tău este doar această stare şi tot ceea ce faci este în direcţia aceasta, doar atunci ajungi pe drumul cel bun. Restul de realizări nu sunt importante pentru nimeni. Reevaluarea este foarte importantă, mai importantă decât orice, pentru că astfel te întorci la începutul scării spirituale.

Atunci când te transformi în zero, când are loc prima restricţie (Tzimtzum Aleph), se trage o linie şi din acest moment aprecierile pentru grup şi mediu încep să crească. Se clarifică dacă eşti doar poziţionat înăuntrul grupului sau eşti o parte total activă. Ca parte activă absorbi dorinţele, speranţele şi scopurile întregului grup şi lucrezi ca o mamă pentru copiii săi, îi serveşti şi faci orice pentru avansarea lor.

Extras din  Convenţia din St. Petersburg 7/12/13  –  Lecţia 4

Forumul de la Davos

Opinie (Khazin Michael, economist) „Forumul de la Davos nu mai prezintă un  interes deosebit pentru public. Economia este în recesiune, iar oamenii de afaceri şi politicienii cunosc foarte bine acest lucru. Este necesar să se discute despre ce şi cum să schimbe, dar este necesar totodată să se ştie şi care sunt oamenii care ar trebui să facă această schimbare, dar asta nu este vizibil la Davos .

Davos este numit astăzi un  forum post criză, ceea ce este amuzant si prostesc: reducerea cererii private şi dispariția clasei de mijloc indică faptul că această  criză continuă. Refuzul de a discuta despre problemele reale ale economiei moderne produce iluzia că această criză este terminată. Prin urmare, dezbaterea de la Davos, la fel ca în ultimii ani, nu oferă nici o soluție reală la situația în care se află economia globală . ”

Comentariul meu: In general, toată lumea  este într-o stare de spirit proastă şi continuă ca înainte, iar obiceiurile vechi creează iluzia unei stării normale. Dar natura (forțele care gestionează umanitatea şi proprietățile noastre de dezvoltare), nu rămâne imobilă; totul din ea se dezvoltă spre armonie generală, iar întârzierea  umanității de a deveni asemănătoare naturii, deplasându-se catre o stare armonioasă (integrală)  se va resimți ca o criză acaparatoare care va implica tot globul pământesc.