În Pregătire pentru Convenţia Integrală

Importanța Misiunii noastre către Lume

1. Toată umanitatea, toată natura, după spargere se îndreaptă către unitate. Noi suntem cei care studiază știința unității, înțelepciunea cu care atragem puteri alternative pentru a ne ajuta să grăbim unitatea.

Toată Educația Integrală indica asta, la a învăţa o persoană să se conecteze cu ceilalți cât mai repede posibil. Până acuma nu a fost nevoie de această metodă, acuma în schimb începe să se ceară.

Noi suntem ca un fitil, toată umanitatea este sub noi, ca benzina ce așteaptă să fie aprinsă, iar deasupra noastră este Lumina Infinită.

Dacă ne transformăm într-o conductă de transmisie, totul va fi bine. Încă trebuie să se reveleze faptul că dacă noi nu ne conectăm la superior,

la mijloc și jos, în trei linii, nu vom putea acționa.

Avem nevoie de conexiune cu forța superioară, pentru a trece prin noi către ceilalți, pentru cei care trec prin proces cu scopul de a ridica inferiorul  pentru a descoperi superiorul. Așa lucrăm noi, ne învârtim în acest cerc închis tot timpul: de jos dorința este înnoită iar de sus ajunge Lumina.

2. În munca cu cei care sunt departe, jos, este important să ne asigurăm că sentimentul este înaintea intelectului. Teoretic este imposibil să predai înțelepciunea unității către publicul larg; este imposibil să împărtăşeşti înțelepciunea înaintea sentimentelor. Vor fugi.

Noi suntem pregătiți să tolerăm această înțelepciune pentru că avem dorința, avem punctul din inimă. Fără această dorința am fugi și noi.

Este necesar să implici și să activezi participanţii, să le furnizezi impresii, să îi aduni pentru ateliere, să dezvolţi și să le lărgeşti percepţia, înțelegerea și sentimentele pentru ai trezi și a le extinde în interior acel spațiu pe care îl vor descoperi și vor începe să se umple cu tot felul de detalii, cum ar fi grupul.

Când adunăm participanţi să discutăm întrebări într-un workshop, treptat ei se remodelează în funcție de forma integrală a lumii și vor lua decizii integrale, prin anularea sinelui, prin boaba de zmeură. Ei construiesc o mini realitate general împărtăşită în grup, acolo unde există un punct central și vase, dorințe. Acolo ei vor vrea să se conecteze prin anulare de sine, vor simți garanţia reciprocă, vor dori să descopere Creatorul. În acest grup de zece există un model al întregii realităţi.

Pregătire pentru Convenţia Integrală, Nouă etape pe drumul către Unitate, Punctul 7

Filed under: Educatie integrala - Niciun comentariu→

Torah, “Exodul,” 32:2-3: Si Aaron le-a spus: „Sfaramati inelele de aur, care sunt in urechile nevestelor voastre, ai fiilor vostri si ale fiicelor voastre si aduceti-le la mine”. Si toti oamenii si-au rupt inelele de aur, care le aveau in urechi si le-au adus lui Aaron.

Bijuteriile intruchipeaza partea feminina a muncii spirituale, care include femeile, varstnicii si copiii. Despre aceasta se vorbeste aici; ca toata munca spirituala cu care oamenii lui Israel se impodobesc, devine opusa ei, daruirea.

Aaron a fost dorinta „preotului inalt din noi”, aceasta a fost cea mai mare putere la acea vreme, astfel incat oamenii lui Israel sa poata avansa. Daca nu pentru el, atunci cum ar fi creat ei „vitelul de aur”? Aceasta putere a fost de acord sa munceasca pentru ceea ce a fost opus daruirii, deoarece egoul controla acum totul.

O persoana avanseaza intr-un mod particular si i se pare ca acea directie este total corecta, iar cand egoul se ridica, atunci el a profitat intr-un anumit aspect in care el a avansat, iar acum devine opus. De aceea, chiar si o astfel de caracteristica pura, ca cea a preotului inalt, devine impura.

Intalnim multe asemenea fenomene in lumea noastra. Sa presupunem ca o persoana este implicata intr-o stiinta, dorind sa aduca binele si fericirea omenirii, iar ca rezultat al acestui lucru, el produce arme care aduc moartea.

Intrebare: Daca o persoana avanseaza prin intermediul „vitelului de aur”, egoul sau, atunci in opinia mea, un nivel numit „frica” lipseste de aici.

Raspuns: Opusul, frica impinge persoana catre vitel si ea are nevoie de siguranta. In principiu, frica trebuie sa lucreze impreuna cu rusinea, deoarece persoana trebuie sa se supravgheze si sa se critice, pana la gradul la care rusinea apare in ea, la fiecare nivel.

Rusinea invita in noi prima restrictie (Tzimtzum Aleph) si trebuie sa ne aduca la aceasta: cu ajutorul ei, sa Il simtim pe Creator. Aceasta deoarece sursa rusinii sta in sentimentul care se afla inaintea mea, iar acesta este doar Creatorul.

Din emisiunea KabTV “Secretele cartii Eterne” 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: O să lipsesc grupul de posibilitatea de a se uni în jurul problemei mele şi de a o rezolva, dacă am o anumită problemă şi îmi este ruşine să o aduc în grup?

Răspuns: Ruşinea este orgoliu, egoul şi poate chiar narcisism, dar nu putem face nimic referitor la acest subiect. Trece treptat. Animalele nu resimt ruşine. O vacă stând în picioare în iarbă, gata să mănânce, nu are ruşine de nimic. Deci, de ce o persoană ar trebui să se simtă ruşinată de a fi un măgar stând în câmp şi făcând ce cere corpul său?

Nu întâmplător este spus: “Mergi la meşterul care m-a făcut”. El mi-a dat dorinţa de primire şi trebuie să-mi fie ruşine că am ocazia de a o corecta şi nu o fac.

Îmi este ruşine de corecţiile neîmplinite, dar nu trebuie să am ruşine de formele naturale corupte şi corectate, deoarece cele două aparţin Creatorului, în timp ce fiinţa umană în mine este partea centrală, coaja de Noga, a treia parte a mijlocului Tifferet. Aceste este locul în care liberul meu arbitru se găseşte. Acolo am nevoie să resimt ruşinea şi să-mi fac griji dacă mă împlinesc în mod corect.

Deci, nu înţeleg oamenii care nu pot sau care nu vor să spună prietenilor din grup ce li se întâmplă, mai ales atunci când asta poate dăuna întregului grup. Ar trebui să fim foarte prudenţi deoarece, prin întârzierea avansării prietenilor, “salvând” în contul lor, mă întârzii pe mine prea mult.

Nu este cazul. Ce avem de ascuns? La urma urmei, totul vine de Sus şi noi nu suntem responsabili. Nu există nimeni în afară de El. Trebuie doar să ne unim mai departe şi să găsim posibilitatea de a corecta situaţia. Vor fi mai multe stări ca acestea şi ele vor înceta doar la finalul corecţiei.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 14.02.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash: „Ce înseamnă Cupa binecuvântării trebuie să fie plină în muncă”: Există o diferenţă între a vorbi şi a fi mut în muncă. Deoarece vorbirea este starea revelaţiei, adică cineva care a atins deja starea de sugar în spiritualitate şi simte deja că este alăptat de Kedusha (Divinitate). Iar starea de sugar arată către Hassadim (Milă), pentru că Hesed este starea de dăruire, deoarece atunci când cineva merită vasele de dăruire, adică atunci când toate acţiunile sale sunt de dragul Cerului şi nu mai are grijă de sine, atunci înseamnă că merită starea de Hessed (dăruire).

Totuşi, perioada de sarcină precede această stare, adică atunci când Cel de Sus îl corectează. În acest timp, omul nu participă la propria corectare. El doar se anulează, iar cel superior face toată munca. Dar, de fiecare dată, omul se anulează în mod diferit faţă de noile discernăminte. El întâmpină probleme noi, necazuri, totuşi se anulează, îşi înclină capul şi acceptă totul.

Şi asta este atunci când cineva este ca un copil nenăscut aflat în pântecul mamei, atunci când se anulează înaintea mamei şi nu are nicio opinie proprie. Mai degrabă, aşa cum spun înţelepţii: „Cel nenăscut din mama sa mănâncă ceea ce mănâncă şi mama lui” şi nu are nicio existenţă proprie, nu pune nicio întrebare sau nu face nimic pe cont propriu, iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare.

O persoană devine mută înăuntrul celui superior, ca şi cum nu ar mai exista, astfel încât să nu îl deranjeze şi să nu devină o forţă străină în el. Dacă embrionul este un corp străin înăuntrul mamei, corpul acesteia va opune imediat rezistenţă şi îl va respinge ca pe ceva ostil. Dar aceasta este minunăţia naturii, deoarece în pântecul mamei se întâmplă exact invers, şi întregul corp al acesteia începe să lucreze pentru beneficiul embrionului, în loc să îl respingă. Asta se întâmplă pentru că în natură, embrionul corporal se anulează pentru a se dezvolta în uter.

… iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare. Adică îşi închide gură şi nu se contrazice, se anulează, acceptând totul. Are multe întrebări şi simte resentimente, dar cedează şi nu se contrazice.

Şi acesta este momentul pentru ca omul să meargă cu ochii închişi, deasupra raţiunii, să creadă în înţelepciunea celor înţelepţi şi să avanseze până la final. Este imposibil să explici asta în cuvinte, deoarece omul nu înţelege nimic din spiritualitate. De aceea, se spune simplu că trebuie să se anuleze tot drumul şi să creadă în credinţa înţelepţilor, adică că conteze pe ei tot drumul. Nu contează ce simt în inima mea şi ce gânduri îmi trec prin cap, mă anulez înaintea Providenţei superioare.

Asta se numeşte perioada de sarcină, adică nu are gură să vorbească. Este starea Malchut, care este cea mai mică şi cea mai restricţionată şi se numeşte Ibur, care vine de la cuvintele păcat şi judecată (Dinim), aşa cum sunt în cuvintele „Creatorul m-a judecat de dragul tău (datorită ţie).”

Iar problema păcatului şi judecăţii (Din) trebuie explicată. Datorită acestui lucru, când omul merge cu ochii închişi, deasupra raţiunii, corpul se opune şi din această cauză omul trebuie să depăşească asta continuu, iar asta se numeşte păcat, furie şi durere, pentru că este o muncă foarte dificilă să meargă tot timpul în stare de anulare înaintea celui superior, şi să îl lase pe cel superior să facă ceea ce vrea cu el.

Omul este gata să se anuleze în orice mod posibil. Nu îl poate ajuta pe cel superior aşa cum o face la nivelul de sugar sau la nivele mai înalte. Dar este gata să se anuleze înaintea celui superior şi să Îi dea lui corpul şi sufletul pentru a fi corectat. Iar asta se numeşte Ibur (perioada de sarcină), care este cea mai mică restricţie posibilă, primul nivel al existenţei spirituale. Nu trebuie să disperăm, împreună îl vom atinge!

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/11/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pregătire pentru Convenţia Integrală: Educatorii Integrali.

Noi descoperim că nu suntem destinaţi doar în a păstra legătura cu Creatorul şi nu avem nevoie de publicul larg pentru a menţine “balonul de zmeură,” ci mai degrabă trebuie să avem “balonul de zmeură” pentu a servi publicul larg. Special prin asta ne apropiem de sfârşitul corecţiei.

Aşa putem vedea integralitatea, legăturile şi Arvutul(garanţia reciprocă) în natură. Începem să stabilim relaţia noastră cu publicul larg: cât de mult avem nevoie de ea, pentru că fără ea nu putem aduce mulţumire Creatorului şi cât de mult Creatorul îşi doreşte umanitatea ci nu pe noi.

Aşa ne atingem destinul şi dispărem. O “naţiune de preoţi” este atunci când tu nu exişti. Serveşti publicul larg, serveşti umanitatea şi Creatorul. În asta vezi rolul tău anonim. Nu ai nici un beneficiu din nimic, ci eşti legătura, o coponentă pentru transmisie. Şi asta e bine pentru că aşa noi putem fi cu adevărat mai aproape de natura Creatorului.

Trebuie să dăm un exemplu lumii iar prin acest exemplu transmitem nivelul spiritual pe care l-am atins. Chiar dacă între timp acest nivel este partea opusă a stării spirituale, dacă reuşim să întoarcem faţa lumii către noi, astfel întoarcem faţa noastră către Creator. Intocandu-ne către lume cu iubire, ne putem întoarce cu iubire către El. Se spune despre asta:”De la iubirea pentru creaturi către iubirea pentru Creator.”

Pentru a întoarce faţa lumii către noi, trebuie să trezim oamenii la înţelegerea corectă a uniunii cu ei. Pentru asta este necesar să transmitem tensiunea interioară în cuvinte. Cuvintele trebuie să fie foarte clare şi adânci. Doar aşa putem fi integraţi în cercul exterior şi să ne conectăm cu ei. Atunci vom primi plusul necesar, care ne va ajuta să intrăm într-un nivel mai înalt.

Educatorul integral adecvat pentru dezvoltarea spirituală trebuie să trezească această dezvoltare într-un student. Dacă reuşim să atingem inimile oamenilor, atunci acele experienţe şi impresii pe care noi le trezim în publicul larg vor face posibil ca “balonul de zmeură” să crească, făcând ca punctul de contact cu Creatorul să devină mai puternic.

Se spune:”Am învăţat de la toţi studenţii mei.” Vom înţelege de ce prin conexiunea cu studenţii putem învăţa mai mult decât de la profesori.

Filed under: Educatie integrala - Niciun comentariu→

Congresul pentru Educație Integrală, Atelierul al doilea: Grupul ne furnizează mijloacele care ne permit ca, în permanență, să tânjim după sentimentul corect, acela că întreaga mea viața, gândurile și sentimentele mele, toate vin de la Creator și că acest lucru este aranjat astfel încât, prin conexiune, noi ne vom întoarce către El.

Vorbind la modul general, lumea este împărțită în două părți:

1. Oamenii care au primit o trezire de Sus, de la Creator, pentru a avansa către El. Creatorul aduce acești oameni la un grup, așează mâna unei persoane pe soarta bună și îi spune Ia-o. Apoi depinde de ea dacă o alege sau nu, ceea ce înseamnă să fie încorporat în grup, să devină parte din curentul general împotriva egoului, sau nu. Aceasta este alegera noastră.

2. Restul umanității trăiește individual, fiecare persoană pe cont propriu pentru moment, într-o mișcare întâmplătoare, browniană. Egoul se dezvoltă în umanitate, bineînțeles, dar treptat, și nu într-un grup.

Oamenilor care merg împreună cu un grup li se cere să-l întărească și să-l construiască în mod conștient. Cel mai important lucru este să înțeleagă că în momentul în care ei devin parte dintr-unul din grupurile noastre sau din grupul general, nu mai au nimic particular sau individual. Tot ceea ce li se întâmplă este numai rezultatul de a fi într-o mișcare comună cu noi. Acum tot ceea ce ei primesc este prin centrul grupului și nu contează dacă este în mod conștient sau nu. Apoi se împrăștie către toți și fiecare primește pe măsura eforturilor pe care le are de făcut în fluxul comun către conexiune, către centru.

Este la fel când vine vorba despre mișcarea noastră către Creator. Tot ceea ce vrem, să ne concentrăm pe El, să-I spunem, să-I cerem, să invocăm dăruirea Lui asupra noastră, influența Luminii Înconjurătoare, și așa mai departe, toate acestea pot să vină numai prin centrul grupului. Asta înseamnă că centrul grupului este foarte important pentru noi, ca un punct de la care putem urca în chemare noastră spre Creator și, prin el, ca printr-un cordon ombilical, primim totul și dăm totul.

Să ne imaginăm cordonul nostru ombilical spiritual prin care noi primim și dăm totul. Numai prin acest cordon suntem conectați la sursa vieții. Imaginați-vă că sunteți un embrion într-un pântec, și prin acest cordon, prin centrul grupului, primim viața, toată forța spirituală, tot ceea ce există.

Când găsim conexiunea cu cordonul ombilical, începem să conștientizăm modul în care totul este construit, și cum totul coboară, de fapt, la noi de la Providența superioară.

Lumea noastră este doar lumea rezultatelor, și de aceea nimic nu este vreodată născut în ea. Începem să conștientizăm cum putem influența Providența superioară și să evocăm cea mai bună urcare.

Astfel, ajungem la o dezvoltare conștientă pentru că găsim conexiunea cu sursa noastră, și începem să ne conectăm între noi, să atragem tot de la El și să răspundem în mod corect. Deși Nu este nimeni în afară de El, Creatorul este până la urmă o simplă sursă pasivă. Tot ceea ce se întâmplă este prin dăruirea noastră, potrivit cererii noastre.

Deci cum putem dărui sursei prin acest cordon ombilical? Bineînțeles că prin centrul grupului, altfel nu ar exista niciun contact cu ea. Îl descoperim pentru a urca deasupra deficiențelor noastre, și pentru a ne conecta ca să primim răspunsul de Sus, simțind cooperarea dintre noi și Creator prin conductă, prin linie. Învățăm despre linie în Cabala și funcționează ca o conductă de la lumea Ein Sof (Infinitate) până la lumea noastră.

Noi servim drept nivel superior pentru public și trebuie să folosim această conductă astfel încât oamenii să fie hrăniți de noi și treptat să fie atrași în sus. Pare că noi simțim punctul de contact cu Lumina, cu Creatorul, cu nivelul superior, dar pentru un motiv oarecare nu ne grăbim cu adevărat să-l găsim pentru a începe să trecem energia pozitivă de sus în jos prin noi și energia negativă de jos în sus.

Criza care se dezvoltă în jurul nostru este pentru a ne ajuta cu asta. În cele din urmă, dacă nu ne trezim la timp, va ajunge la noi nu numai spiritual, dar și în sensul comun, corporal. Până la urmă, criza are ca scop numai să ne trezească la o conexiune rapidă cu imensa forță, cu abundența, cu Lumina superioară care include totul, pentru a o transmite prin noi în lumea din afară.

Dacă nu facem acest lucru la timp, lumea nu ne va trata foarte frumos. Se referă anume la noi și la înțelepciunea Cabala pentru că noi suntem cei care trebuie să facem corectarea. Dacă am face totul la timp, nu am mai vedea criza deloc și nu am mai simți nimic negativ. Am face pași constanți preventivi.

Dar rămânem în urmă. În acest moment, suntem puțin în urmă. Sper că este de ajuns, și că mai târziu vom înțelege responsabilitatea pe care o avem față de lume și vom înțelege că criza este o lipsă a forței superioare care trebuie să fie transmisă lumii prin noi.

Deci cum ne putem organiza cât de repede posibil pentru a veni în contact cu Creatorul, cu lumea exterioară, și să fim conductorii Luminii superioare, ai abundenței? Până la urmă, aceasta este soluția pentru fiecare aspect al crizei. Trebuie să simțim că noi suntem conductorii care fac legătura între lumea superioară și lumea inferioară; asta trebuie să facem.

Se spune: Cel de sus trebuie să învețe de la cel de jos. Trebuie să înțelegem mai bine cum trebuie să ne întoarcem către Creator, pe baza diseminării integrale și educației integrale în îndreptarea către public. Este vorba doar despre cum înțelegem în sfârșit să apreciem, atunci când devenim părinți, modul în care părinții noștri ne-au tratat pe noi. Când începem să legăm deficiențele care sunt evocate în public cu soluția integrală globală, cu urcarea spirituală pe care Creatorul se așteaptă să o facem, este ca și cum includem cele două capete:

–         Pe de-o parte, masele cu nevoile lor zilnice aparent simple

–         Pe de altă parte, valoarea superioară pe care Creatorul o așează în fața noastră, conexiunea și dobândirea singurului sistem care include totul în care El este revelat ca forța care renaște.

Astfel ne dezvoltăm per ansamblu, datorită faptului că noi ne aflăm între ciocan și nicovală. De-o parte, se află publicul, masele, și de cealalăt parte, Creatorul. Trebuie să echilibrăm acțiunile Creatorului, care ne impulsionează să ne conectăm și care coboară de sus și sunt împlinite în mase sub forma problemelor și nevoilor umane simple, și noi ridicăm problemele simple, prin noi, la un nivel superior de conexiune cu Creatorul, deasupra timpului și spațiului, deasupra a tot ceea ce este deja în noi, la spațiul spiritual.

Asta reprezintă unicitatea noastră, să începem să conectăm cele două lumi în noi și să le legăm de noi. Aceasta este calitatea specială a grupului care realizează această muncă, să se conecteze, să includă și să lege cele două lumi opuse în interiorul lui. Fiind o parte integrală, includem întreaga umanitate și coborâm Creatorul în ea de Sus. Astfel, dobândim sentimentul care există între cele două sisteme opuse ale creației. Aceasta este unicitatea noastră și împlinirea noastră ultimă.

Scopul ultim al ființei create este împlinit, de fapt, în interiorul grupului, ceea ce înseamnă în conexiunea umanității, începând din centru, de la noi, și împrăștiindu-se în cercuri mai largi. Noi îi tragem deja pe cei care sunt în spatele nostru, invitându-i să ni se alăture, fără să-i tragem la nivelul nostru, ci doar acționând potrivit nivelului dorinței lor și înțelegând criza ca o aspirație către conexiune.

Noi simțim că actuala criză este spirituală, în timp ce ei o simt la nivel corporal. Totuși, per ansamblu, soluția este una singură, aceea de a ajunge la echivalență de formă cu Creatorul și de a ști cum să fim în contact cu El, astfel încât El și noi ne vom conecta potrivit condiției de echivalență de formă. Aceasta este metoda.

De la Congresul pentru Educație Integrală, Săptămâna Mondială a Zoharului, Atelierul al doilea

Filed under: Ateliere, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Moise este punctul din inima, functia unui ghid spiritual pe care o persoana o urmeaza. Cand aceasta caracteristica dispare din sentimentele unei persoane, el are nevoie de o baza solida, care este vitelul de aur. Aur, (Zahav) – “da-mi aceasta” (Ze Hav), este ceea ce exista cu siguranta, si asupra caruia el are control. Acesta este un metal pretios continand imensa putere a Creatorului; dar noi o folosim intotdeauna cu egoul nostru, doar pentru a insfaca ceva cu putere, pentru a dobandi siguranta personala, securitate materiala si asa mai departe.

In principal, toate acestea au fost luate din Egipt. Toata cunoasterea, tot ce satisface egoul si ii da persoanei siguranta, este baza faraonului. De aceea el s-a opus Creatorului si i-a spus lui Moise: „Cine te va conduce sa inaintezi pe aceasta cale? Sunt ori eu, ori Creatorul”. Cu alte cuvinte, fie ca procedezi „in interiorul motivului”, fie te inalti cu daruire si iubire, fie cu receptie sau daruire.

Ce inseamna sa faci o statuie a vitelului de aur? Aceasta s-a infaptuit odata, precum Shevirat ha Kelim, spargerea sufletului colectiv. Si dupa aceasta, o persoana descopera parti ale sale in interioul ei: o alta parte, inca una si tot asa.

Spargerea vasului a avut loc cand un imens ego spiritual a fost revelat. Crearea vitelului de aur este o activitate prin  care persoana face o forma din acest ego, si care-si imagineaza ca il va face sa inainteze. Cu asta, munca sa spirituala a fost deja descoperita, si intre timp este impura, opusa Creatorului.

Nu este nimic teribil in asta, cu exceptia unui singur lucru: persoana se indreapta in directia opusa, dar intre timp nu a intalnit suferinta care il va transforma. In principal, totul se rezuma la a alege calea cea mai usoara, cea mai scurta si mai rapida, si nu la poticnirea in fata loviturilor si la invatarea din ele.

Din emisiunea KabTV “Secretele cartii Eterne” 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce în trecut cabaliştii au ascuns, intenţionat, implicarea lor în înţelepciunea Cabala şi în partea internă a Torei?

Răspuns: Problema este că, timpul amestecării dorinţelor, atributelor de dăruire şi primire nu era încă terminat şi, astfel, nu era cineva la care să se dezvăluie această cunoaştere. Atributele egoiste şi altruiste au început să se amestece după distrugerea Templului. Acest proces trebuia să fie un ciclu complet în jur de două mii de ani dar, datorită marilor tragedii precum Holocaustul, perioadele au fost scurtate.

Când amestecul a fost finalizat, reconstrucţia lumii întregi a început prin descoperirea globalizării sale şi omenirea a început să o simtă. Acest lucru nu s-a întâmplat înainte.

Globalizarea se dezvăluie în natură şi nu în omenire. Suntem obişnuiţi să spunem că omenirea este conectată reciproc, dar este conectată doar prin natura care ne gestionează la nivel global. Noi existăm în natură ca o minge mică într-o sferă mare şi această sferă ne operează şi ne afectează integral, în timp ce noi simţim foarte puţin globalizarea şi nu avem nevoie de aceasta; egoul nu are nevoie de ea. Nu poate lucra cu ea în nici un fel.

Atunci când amestecul vaselor s-a finalizat şi reconstrucţia lumii a început, structura generală s-a reunit şi acum, noi începem să simţim rezistenţa noastră interioară la sfera care ne înconjoară. Această sferă creşte din zi în zi şi, dacă ea era conectată interior pe nivelurile naturii mineral, vegetal şi animat, acum este pe nivelul vorbitor şi începem să îi rezistăm în timp ce avansăm în evoluţia egoistă post-industrială.

Cât timp evoluţia tehnologică ştiinţifică a omenirii a continuat, aceasta a fost în interesul nostru dar, de la mijlocul secolului 20, am început nu doar să ne îndestulăm, ci să ne supra-saturăm şi mai mult, o facem în modurile cele mai ineficiente. La urma urmei, nimeni nu câştigă nimic în asta. Chiar dacă cineva a produs un miliard de dolari, este înscris în banca sa şi este aruncat în jurul lumii ca o povară inutilă, în timp ce o persoană a pierdut miliarde de tone de resurse naturale şi s-a dezechilibrat ea însăşi pentru a obţine acest miliard.

Criza generală a început la mijlocul secolului trecut, ceea ce înseamnă opoziţia omenirii la lumea ce o înconjoară plecând de la sistemul Providenţei şi acum trebuie să abordăm corectarea noastră în mod serios. Astăzi, nu facem decât să începem să punem bazele utilizării practice a Torei, ca metodă de corectare în lumea noastră.

Din kab.tv, “Secretele cărţii Eterne”, 11.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→