Daily Archives: 5 martie 2014

Secretul caracterelor pure

Ordinea inversă a luminilor şi vaselor este o lege care operează şi care există de la începutul lumii până la final. Provine din faptul că, cu cât este mai mare vasul, dorinţa, şi cu cât este mai mare “groasă”, cu atât lumina care se dezvăluie în ea este mai mare. Cu alte cuvinte, lumina se dezvăluie în partea pură prin partea “groasă”.

Partea “pură”, transparentă prin care începe creşterea – este Keter şi partea “aspră, groasă” este Malchut. Astfel, Malchut determină măreţia luminii care va fi în Keter. Această lege este aceeaşi pentru cele zece Sefirot din tot; de la o mică celulă, o parte a lumii, lumea întreagă sau întreaga realitate care există.

Există două legi de fapt în această lege a ordinii inverse a luminilor şi vaselor rezidă:

  • Prima, îl descopăr pe Creator în funcţie de mărimea dorinţei mele. Cu alte cuvinte, descopăr gustul în funcţie de apetitul meu.
  • A doua, există legea echivalenţei de formă: cu cât vasul meu este mai pur,cu atât este în echivalenţă de formă cu o lumină mai mare şi mai înaltă.

Se pare că am o parte groasă cu ajutorul căreia atrag şi descopăr luminile şi am o parte a vasului pură cu ajutorul căreia simt aceste lumini. De aici, rezultă un mare număr de consecinţe care ne dezorientează complet.

De exemplu, pentru a atinge vârful în orice artă, artiştii trebuie să muncească mult în situaţii foarte dificile, “grele”, “pragmatice”. Putem crede că ei zboară în sfere înalte dar, în realitate, ei sunt destul de “complicaţi”.

„Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare”. Aceasta este consecinţa ordinii inverse a luminilor şi vaselor, chiar şi aici, în lumea materială.

Pentru a obţine ceva sublim, rafinat, trebuie să treci prin toate stările în viaţă – abia atunci vei fi capabil să creezi, cu adevărat, o operă de artă. Doar “murdărindu-te” suficient va putea atinge vârful.

Deci, dacă ne-am apropia mai mult de aceste naturi fine, am vedea în ele ceva total diferit de ceea ce am crede – deoarece există totul în ele.

Astfel, puritatea şi Aviut (asprimea, grosimea) sunt conectate, pentru că relaţia dintre ceva din ceva şi ceva din nimic este inversă. Pe de o parte, ceva din ceva trebuie să se manifeste şi, pe de altă parte, ceva din nimic trebuie să îşi dezvăluie esenţa sa şi polul opus care-i lipseşte. Aşa obţinem spiritualitatea.

Avansăm mai departe, ne murdărim căzând în noroi, generaţiile coboară mai jos în abis – şi sunt exact stările care ne pregătesc pentru realizarea cea mai pură. În ceea ce priveşte „existenţa din nimic”, descopăr lumina în funcţie de grosime, de „asprimea”dorinţei mele, iar conform cu „ceva din ceva”, descopăr lumina în funcţie de puritatea mea.

Astfel, dorinţa mea conţine două părţi: partea aspră, care atrage lumina şi o parte pură, care o primeşte.

Din lecţia „Introducere la Cartea Zohar”, 27.02.2014

O bază stabilă pentru grup

Întrebare: Cum munceşte grupul asupra conexiunii sale pentru a adera la Rav, fără a permite virusurilor externe să deturneze întreaga societate?

Răspuns: Grupul trebuie să înveţe metoda corectării pe calea spirituală de la Rav, dar să o realizeze în sine. Conexiunea între prieteni trebuie să preocupe pe toată lumea atât de puternic, cu un astfel de fundament, ca ei să fie pregătiţi să se menţină la locul lor, fără Rav. Ei au nevoie de Rav doar pentru a fi în măsură să progreseze constant în direcţia corectă.

Dar, pe planul care a fost deja atins, grupul trebuie deja să fie într-o astfel de conexiune reciprocă, care creează o bază stabilă, astfel încât ei nu au nevoie de nimeni; în conexiunea dintre ei, ei descoperă Creatorul şi, în acest mod, progresează.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.02.2014, subiectul “Profesorul”

A munci cu oamenii îndulceşte chiar şi „inima de piatră”

Întrebare: Este grija interioară pe care o resimţim în ceea ce priveşte suferinţa publicului, indicatorul corect pentru construirea kli-ului spiritual?

Răspuns: Atunci când ne investim forţele în munca cu publicul, dorim să reuşim din motive egoiste. Deci, este uşor pentru noi să continuăm această muncă. Investim atât de mult în aceşti oameni pe care-i simţim deja ca fiind familia noastră şi dorim succesul lor. Prin urmare, diseminarea lărgeşte vasele noastre. Dacă ne “coacem” doar în mijlocul grupului, în cele din urmă grupul va degenera şi va rămâne într-o stare statică. Ne va fi tot mai dificil să facem paşi unul spre altul şi să ne apropiem. Exact asta se va întâmpla!

Dar, dacă avem grijă de oameni, vom începe să fim îngrijoraţi de avansarea şi succesul lor. Este rezonabil ca noi să avansăm împreună cu studenţii noştri, chiar dacă fiecare dintre ei avansează în funcţie de nivelul său. Şi, atunci când veniţi de la studenţii voştri spre prieteni, atunci vă legaţi de ei diferit, nu ca înainte.

Este foarte dificil de a ajunge la o conexiune imediată şi puternică cu oamenii care sunt la acelaşi nivel, astfel încât să fiţi ca un singur om cu o singură inimă. Dar, numai după ce sunteţi preocupaţi de oamenii la un nivel mai jos ca voi, vă îndulciţi şi obţineţi sentimentul de dăruire în interiorul dorinţei voastre de primire şi, ca urmare, veţi trece la această înclinaţie a dorinţei de dăruire faţă de prieteni.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 25.02.2014