Întrebare: Spuneţi că nu există probleme care să nu poată fi depăşite. Atunci, de ce există cazuri în care tulburările rămân oricum?

Răspuns: Singurul motiv este slaba conexiune preliminară cu profesorul, grupul, sursele.

Nu există tulburări care să nu poată fi depăşite. Un gând sau o dorinţă ne este trimisă mereu aşa şi este posibil să o depăşim. Nivelul următor apare în faţa noastră şi este posibil să-l apropiem, fie prin calea suferinţei (Beito – “la timpul său”), fie în mod corect (Achishena – “eu voi grăbi”). Dacă trecem prin calea suferinţelor, ele ne înconjoară atât de mult, încât suntem pregătiţi să depăşim obstacolul care este în faţa noastră prin toate mijloacele. Dar pentru asta, plătim cu timp şi sânge.

Dacă mergem pe drumul corect, depăşim rapid perturbările deoarece suntem conectaţi la prieteni, cărţi şi profesor de la început şi ştim că tulburările vin de la Creator.

Putem păstra acest gând ca un buldog şi să nu-l lăsăm să plece, chiar şi pentru un moment: ” păstrăm un pic mai mult, o secundă, apoi alta…”

Nu te gândi la ce ne aşteaptă! Un bun atlet ştie că trebuie să reziste o secundă, apoi alta, una după alta, dar numai dacă avem forţă. Şi cineva care gândeşte înainte nu este suficient de puternic psihologic. Avem forţă numai dacă gândim la momentul actual, şi dacă ne concentrăm timpul, locul şi efortul, toate circumstanţele, într-un singur punct.

Nu este perturbarea în sine, nici forma sa sau circumstanţele, nimic nu depinde de noi, doar conexiunea cu centrul grupului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru ca cererea noastră pentru spiritualitate să fie corectă, trebuie să includem în ea conexiunea, anularea reciprocă unul faţă de celălalt, precum şi faţă de lumea întreagă căreia îi transmitem conexiunea. Mai presus de toate, pe ce trebuie să ne concentrăm, pe atacul nostru intern?

Răspuns: Nici un atac nu este necesar. Trebuie întotdeauna să ne întărim, deoarece sistemul în care suntem este o parte integrală şi eternă.

Trebuie să trăim într-o stare de unitate şi deci, înţelegem că suntem în acest volum tot timpul, că suntem eterni şi perfecţi! Şi tot restul este incoerent, deteriorat şi mort, ne desprinde de întreaga eternitate, de cuplarea perfectă dintre noi. Încercaţi să vă imaginaţi voi înşivă unde sunt eternitatea şi plenitudinea, unde este existenţa noastră şi de ce ele sunt diferite şi veţi vedea că sunt două planuri paralele. Nu este cazul să cădem în planul inferior.

Întrebare: Dar, dacă nu sunt în atac tot timpul, aparent cad.

Răspuns: Dar, nu atacaţi. Nu este necesar să atacaţi Klipot (forţe impure), este necesar, pur şi simplu, să înţelegeţi că ele vin pentru corecta voastră avansare. Mai mult, toate aceste tulburări sunt motorul progresului nostru.

Întrebare: Rezultă că noi avansăm datorită acestor perturbaţii.

Răspuns: Cu siguranţă! Este tot materialul nostru! Vă este dezvăluit tot mai mult. Imaginaţi-vă că intelectul şi dorinţele voastre devin mult mai importante şi, dacă le folosiţi corect, puterile în voi cresc. Astfel, voi creşteţi.

În lumea noastră, un copil creşte deoarece acceptă şi digeră hrana. Acest proces foarte complex se construieşte (bazează) astfel pe problemele de transformare, ceea ce este natural pentru el.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul (Ki Tissa), 33:12-33:13 : Moise spune Domnului: “Tu îmi spui: “Fă să înainteze acest popor”, fără să-mi spui cine vrei să mi se alăture. În plus, Tu mi-ai spus: “Eu te-am remarcat în mod special şi ai câştigat favoarea Mea”. Ei bine, dacă am câştigat favoarea Ta, binevoieşte să-mi dezvălui căile Tale pentru ca să Te cunosc şi să mai merit bunăvoinţa Ta. De asemenea, gândeşte-Te că această naţiune este poporul Tău!”

O persoană înţelege că trebuie să aducă toate atributele sale către Creator. Prin aceste atribute ea formează imaginea Creatorului în ea. Creatorul nu are imagine şi El se dezvăluie doar în interiorul unei persoane. Prin urmare, o persoană este numită Adam, cineva care a atins o asemănare cu Creatorul.

Moise le păstrează, realizând că toate atributele sale sunt necesare pentru a realiza această imagine. În stările precedente ne agăţăm puternic la toate atributele noastre egoiste dar, când ajungem la recunoaşterea faptului că sunt opuse Creatorului, dorim să ne debarasăm de ele. Totuşi, când simţim că ele sunt esenţiale pentru asemănarea cu Creatorul, începem să le preţuim.

Este motivul pentru care Moise se roagă atât de avid pentru poporul său, adică pentru toate atributele egoiste, pentru că altfel, nu poate realiza o imagine completă. Creatorul corupe (cumpără) o persoană cu promisiunea de a distruge jumătate din atributele sale egoiste deoarece, pentru a se asemui complet Creatorului, este suficient ca ea să corecteze jumătate dintre ele.

Dar, o persoană nu trebuie să se oprească, desigur, deoarece graţie atributelor sale cele mai egoiste, ea poate încânta Creatorul devenind ca El.

Din kab.tv, “Secretele Cărţii Eterne”, 16.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Pct.69: Atunci când creşte munca sa în interioritatea Tora şi secretele sale, în această măsură, face o virtute a interiorităţii lumii care este Israel, urcând deasupra exteriorităţii lumii, care este naţiunile lumii. Şi toate naţiunile admit şi recunosc meritul Israel asupra lor.

La final, dacă explicăm, împreună cu procesul de dezvoltare, mesajul nostru lumii întregi, atunci totul se va întâmpla încet, uşor şi fără dificultate. Dar, dacă nu devenim “o conductă” pentru influenţa Luminii care Reformează, atunci această Lumină va influenţa şi va trezi dorinţele de primire în mod obişnuit. Apoi, naţiunile lumii nu vor simţi puterea binelui, dăruirea şi înţelegerea: nu vor simţi scopul de la noi.

În loc de asta, în măsura în care dorinţa de primire creşte în ele, vor începe oameni revolte şi ciocniri între oameni, după care acest lucru va fi direcţionat în special spre poporul Israel.

În acest mod, vom sta la o răscruce de drumuri: fie  vom reuşi să transmitem lumii linia de conexiune cu Lumina  fie, ca de obicei, Lumina va acţiona asupra egoului fiecărei persoane şi astfel, toată lumea va începe să devină nebună, să dorească să omoare, să “mănânce” pe celălalt, până când asta se întâmplă cu adevărat.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ştim că, pentru a fi conectaţi la Rav (profesor), este posibil numai prin realizarea echivalenţei de formă, aceeaşi dorinţă. Adesea, când Rav se întoarce spre noi cu o anumită sarcină, dintr-o dată este clar că persoana nu este pregătită să o efectueze, deoarece este împotriva înţelegerii sale şi a convingerilor interioare.

Se pare că ea are un milion de lucruri care sunt mai importante şi cu asta, pierde această ocazie de a se conecta cu profesorul său. Cum poate grupul să-i dea puterea de a înţelege imediat această oportunitate, să o transforme într-o legătură şi să stabilească dorinţa ei asemenea cu dorinţa Rav-ului?

Răspuns: De fapt, dorinţa Rav-ului este dorinţa grupului. Este ca această dorinţă care trebuie să fie în grup, dar care nu a fost încă realizată: aceasta devine dorinţa Rav-ului.

Rav nu are dorinţă proprie. De unde ar putea lua dorinţa cu care să se apropie de grup, de studenţi, de lecţie, de tot? El ia dorinţa generală a grupului şi, în funcţie de asta, acţionează şi se comportă. Prin urmare, el este ghidul lor.

Grupul este în starea “-1” şi Rav îl conduce spre o stare “+1”, pentru ca grupul să ştie în ce direcţie să continue. Acesta este rolul unui ghid pe calea spirituală. Rolul său nu este de a arăta studenţilor unde se găseşte el însuşi sau unde este Creatorul: dimpotrivă, el trebuie să le arate starea lor viitoare, etapa următoare. Prin urmare, un Rav trebuie să simtă starea corectată pe care grupul trebuie să o realizeze şi să arate elevilor cum ar trebui să fie ea. De asemenea, el trebuie să le arate ce trebuie făcut în scopul de a atinge această stare. Acesta este rolul ghidului.

Rav vă arată cea mai bună stare viitoare şi nimic mai mult. Prin urmare, trebuie să fiţi de acord cu el, să vă abandonaţi, să munciţi pentru el şi să-l ajutaţi, deoarece el vă arată forma voastră viitoare: dacă doriţi asta, acceptaţi, dacă nu, atunci nu există niciun motiv să studiaţi în zadar deci, plecaţi.

Niciodată studenţii nu vor vedea, nici nu vor cunoaşte dorinţele Rav-ului însuşi. Mai degrabă, întreg comportamentul său cu privire la studenţi şi la grup este determinat de următorul lor nivel, următoarea lor etapă cea mai apropiată, ca mâinile întinse spre un copil pe care-l învaţă să meargă, pas cu pas. Acest concept, acest principiu, este numit un Rav, un maestru spiritual care este un pic mai mare decât studenţii săi.

Dacă doreşte să se întoarcă spre ei de la o înălţime de două niveluri, atunci nu ar mai exista conexiune între ei şi asta nu le-ar aduce nici un beneficiu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.02.2014, subiectul: ”Profesorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→