Rabash, ”Ce este Binecuvântarea, un miracol mi s-a întâmplat în acest loc în Muncă”. Și în același timp, el spune: ”Amintiți-vă că erați robi în Egipt”. Asta înseamnă că sclavia este un lucru rău și totuşi cineva vrea încă să rămână sclav, deoarece sclavul a spus: ”Îmi iubesc stăpânul”.

Totuși, problema exilului este conform măsurii suferinței și durerii pe care le simțim în exil. În această măsură, putem simți bucuria la răscumpărarea sa. Suferințele pe care le simțim reprezintă un vas care poate primi Lumina dacă este eliberat de suferințe.

Suferințele pe care le simțim ar trebui să fie suferința de a fi în exil, de a fi incapabil să efectuăm adevăratele acte de dăruire. Este ceea ce numim exil și sclavie.

Totuși, dacă o persoană nu suferă, este posibil ca ea să fie un egiptean sau chiar un ministru de Faraon. Sclavia trebuie să fie împotriva voinței cuiva. Fără îndoială, ea va dori să fie un sclav până ce atinge o stare când va dori să scape de robie, cu toate puterile și prin toate mijloacele de care dispune.

Trebuie să ne imaginăm ce înseamnă exilul și sclavia; cum, prin ele, accept natura mea ca o dominație străină care este în mine. Faraon mă pătrunde ca o bacterie sau un șarpe. El mă umple, nu mă lasă să mă mișc sau să respir liber. Dacă fac ceva, înghite roadele muncii mele transformând astfel totul în avantajul său.

Dacă nu fac distincție între el și mine, fac totul pentru el fără plată sau recunoștință. Cred că vreau să mă umplu pe mine și nu Faraonul, pentru că mă identific cu el. Este ceea ce numim nivelul animal.

Dacă încep să muncesc conștient pentru Faraon, este deja un real păcat. Este o Klipa (coajă). Dacă încep să îl urăsc și să mă opun dominației sale, este munca în exil. Astfel, sosesc cei șapte ani de foamete, în care văd că nu pot face nimic și totul se întâmplă ca și cum era de dragul Faraonului. Totuși, nu doresc asta și nu o accept!

Astfel, lupta noastră se declanșează până ce ajunge la sfârșitul său.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 01.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În spiritualitate nu există litere, nu există simbol prin care să o putem înțelege. Spiritualitatea este înțeleasă doar prin vasele pe care le construim progresiv în noi. Baal HaSulam scrie în Scrisoarea 14: ”Toată multiplicarea în spiritualitate se bazează pe literele care sunt desenate în materialitatea acestei lumi…” adică, stările prin care trece o persoană, așa cum este scris (Isaia 45:7) ”…și creează întunericul”.

Nu suntem pregătiți să înțelegem Lumina, noi o percepem în funcție de absența sa, conform literelor negre pe fond alb. Într-o astfel de formă vom atinge cunoașterea Luminii, din întuneric, probleme, din absența Luminii.

O persoană nu are vase pentru a descoperi Creatorul, pentru a descoperi caracteristica dăruirii. Ea nu știe, nu înțelege, nu simte asta. Acest lucru este dincolo de ea. Noi explicăm dăruirea, ca și cum învățăm un câine să fie o persoană: să înțeleagă, să simtă, să ia decizii ca o persoană. Este, pur și simplu, imposibil.

Întreaga lume se naște la nivel de bestie, așa cum este spus (Iov, 11:12): ”…dintr-un măgar sălbativ, un om se va naște”. Și numai Lumina pe care o chemăm construiește nivelul Adam (om) în noi. Astfel, avem nevoie de tot soiul de ”litere” care sunt construite în noi din întuneric. Un fel de iluminare, un fel de mică dezvăluire ne atinge și brusc, tot felul de lipsuri și probleme se dezvăluie. Deci, peste acest contrast, al unui lucru opus altuia, aflăm despre diferite stări, până ce ele sunt toate conectate în senzații și discernăminte spirituale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 02.04.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→