Daily Archives: 16 aprilie 2014

Lumea următoare pentru Faraon

Întrebare: Care este înţelesul interior al propoziţiei „şi ei au construit oraşe depozit?”

Răspuns: Dorinţa de a primi construieşte aceste oraşe şi astfel avansează spre un scop care este atractiv pentru ego. Am această lume, dar în ea şi în această viata vreau, de asemenea, să obţin şi lumea următoare. Mă aştept să mă ridic deasupra acestei vieţi şi să văd cele două lumi, să scap de toate problemele mele şi despre întrebarea legată de viată şi moarte.

Moartea este cea mai mare problemă pentru om. Omul are astăzi totul şi există în lume abundenţă. Dacă i-am da cuiva care a trăit acum 100 de ani ceea ce are un om mediu în ziua de azi, acesta nu ar putea să descrie imensa bucurie pe care ar experimenta-o.

Imaginează-ţi că trebuie să speli rufe în râu, să mănânci numai pâine şi ceapă, să bei apă murdară şi să trăieşti fără facilităţi cum ar fi apa şi electricitatea şi, de asemenea, să trăieşti doar jumătate sau chiar o treime din cât este media de viata în zilele noastre. Astăzi avem totul şi vedem disperarea şi pierderea interesului pentru viaţă, pe care o simt toţi oameni astăzi. Cum se poate asta?
Astăzi, omul nu mai îşi pune întrebări legate de viaţă însăşi şi cum să o gestioneze. În trecut, grija majoră a omului era pentru furnizarea hranei pentru el şi familia sa şi nu se gândea la faptul că s-ar putea să moară cândva.

Dar astăzi se gândeşte la asta şi se întreabă: „De ce trăiesc dacă în cele din urmă o să mor?” În acest caz, viaţă însăşi nu mai este aşa de importantă şi astfel apare o cerere în creştere pentru antidepresive şi droguri. Aceasta este o întrebare crucială pentru om, pentru că altfel, dacă am fi trăit etern, nu am fi avut nicio grijă.

Astfel, oamenii care vor să descopere secretul vieţii sunt atraşi către misticism. Secretul vieţii nu este parte a vieţii însăşi – nu este niciun secret în viaţă. Secretul este în moarte, când dispărem, când spiritul vieţii ne părăseşte. De aici apare întrebarea „Care este sensul vieţii mele?”. Întrebăm „Pentru ce trăiesc dacă până la urmă trebuie să ajung la un sfârşit?”

Omul vrea să găsească răspuns la această întrebare şi, dacă nu poate face asta, este gata să distrugă întreaga lume. Aşa că, atunci când oamenii ajung să studieze Cabala, sunt foarte fericiţi, gândindu-se că acum vor înţelege ce înseamnă viaţa şi moartea şi că vor vedea lumea următoarea cât timp încă trăiesc. Se grăbesc să obţină noi realizări.

Asta înseamnă că ego-ul, Faraonul, înghite tânjirea pentru Creator, numită Yasahr-El şi o foloseşte pentru el însuşi. Îi permite omului să avanseze în studiul înţelepciunii Cabala: să studieze mai mult şi să fie activ. Şi, cel mai important, este că omul îşi atinge scopul, descoperă lumea următoarea şi o aduce Faraonului. Asta spune Faraonul, egoul. Şi nu sunt toate studiile noastre pentru aceste scop?

Câteodată, tânjim mai mult pentru spiritualitate şi atunci Faraonul trage totul spre el. Atunci cădem şi ne ridicăm din nou. Contracţiile şi expansiunile alternează, aşa cum fac plămânii sau inima, ca o pompă sau ca fazele curentului alternativ. Orice proces dinamic şi orice mişcare trebuie să aibă două stări polare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/08/14, Shamati nr.86

Lucrul principal este viața după operație

Întrebare: Cum putem să ne obișnuim cu urcările și coborârile care iau forme diferite de fiecare dată, pentru ca noi să putem rezista la ”orice, dar nu părăsi calea”?

Răspuns: Dacă o persoană vine la lecții în fiecare zi, ia parte la diseminare și este conectată cu prietenii, atunci singurul lucru de care are nevoie este persistența.

Există stări în care o persoană este total detașată, ea pare să fie la lecție fizic, dar cu adevărat, ea nu este acolo. Chiar la muncă, ea merge într-un mod absent. Un obicei este foarte important: trebuie să investiți în diferite moduri pentru a reuși. Pentru o persoană care vrea cu adevărat să progreseze, este nevoie să se căsătorească cu cineva care împarte același interes cu privire la scop, care întărește legăturile sale cu grupul. Toate acestea îl întăresc, îl obligă și nu lasă animalul său să scape.

Lucrul principal este de a continua. Lumina Superioară ne organizează diferite stări și trebuie să fim răbdători și să așteptăm până ce toate aceste stări trec, accelerându-le cât de mult putem. Accelerarea acestor stări schimbă atitudinea noastră cu privire la ele, ceea ce înseamnă că eu văd deja stările pe care le traversez într-o lumină diferită, și mă apropii de ele ca fiind stări de dorit.

Îmi amintesc cum o dată, am alergat în sala de operație și m-am întins pe masa de operație pentru ca să fiu operat cât mai curând posibil, deoarece mă simțeam foarte rău după un accident de mașină în care am fost implicat. De obicei, pacientul este adus pe o targă și transportat pe masa de operație, dar eu m-am grăbit. Eram atât de nerăbdător să am această operație, deoarece aveam dificultăți de respirație, pentru că plămânii mei erau plini de sânge.

Noi trebuie să simțim dorința de a fugi spre siritualitate, atunci nu vom mai acorda atenție la ceea ce se întâmplă, pentru că viața după asta este mult mai importantă. Apoi, devenim spectatori privind criza prin care trecem dintr-o parte. Înțelegem coborârea în care suntem, o măsurăm, o studiem, o examinăm. Puțin câte puțin, vom începe să ne raportăm la dorința noastră de primire ca un loc de muncă, deoarece vom decide ce să facem cu el.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 09.04.2014, Shamati 54

La limita deconectării

Întrebare: Când simte o persoană că Faraon trage rezultatul muncii sale?

Răspuns: După multe urcări și coborâri alternative, o persoană formează o anumită atitudine față de ele. Ea este în constantă evoluție și ameliorare și în final, începe să aprecieze urcările și coborârile, nu în ceea ce privește ascensiunile și coborârile stării de spirit, dar în raport cu puritatea dorinței sale arzătoare pentru scop.

Astfel, chiar dacă ea se găsește într-o coborâre, nu o examinează în funcție de starea sa de spirit, ci în funcție de cât timp poate rămâne conectată la Creator în timpul coborârii și nu este separată de El. Există astfel de stări în timpul unei coborâri, când persoana vede că nu poate păstra obiectivul. Totuși, ea încearcă să se alăture obiectivului, dar nu ajunge să o facă; cu alte cuvinte, nu este vorba de o deconectare totală.

De fapt, este vorba despre locul în care ea descoperă Faraonul și simte forța interioară care aparține a ceva din nimic, care o trage de picioare în jos, în mlaștină. Faraon se revelează în îmbinarea dintre o stare și o altă stare, dar nu este tocmai o coborâre.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 08.04.2014, Shamati 86