Întrebare: Ce înseamnă a munci ca un partener cu Lumina?

Răspuns: Asta înseamnă că eu chem acțiunile Luminii. Pentru a ieși din Egipt, am impresia că sunt într-o stare de nesuportat și, în același timp, am nevoie să știu ce este următoarea stare pe care o voi atinge.

Durerea pe care o resimt în starea mea actuală nu poate fi reală dacă nu știu ce vreau în schimb. Dacă ceva face rău, atunci știu că există o stare care nu este dureroasă, care poate fi chiar agreabilă, în raport cu ceea ce resimt acum. Asta înseamnă că nu am stări în care nu există nici o durere, nici stări care sunt chiar agreabile.

”Ca avantajul luminii în întuneric”, este creat de celălalt. Dacă sunt în Egipt, simt deja o anumită iluminare a vieții din afara Egiptului. Astfel, cei care sunt în Egipt trebuie să aibă o rădăcină spirituală care le permite să simtă că sunt în Egipt și aspiră să îl părăsească.

Altfel, Egiptul pare a fi un loc minunat. Nu poate fi atât de minunat, dar ei nu pot aspira să-l părăsească, așa cum vedem în restul omenirii. O persoană trebuie să aibă o rădăcină spirituală pentru a simți că vine de la Lumină, că este într-o stare de nesuportat acum, în măsura în care avansează spre Lumină și că trebuie să se întoarcă la aceasta.

Acest mecanism trebuie să funcționeze în subconștientul său și se numește rădăcina sufletului.

Această rădăcină se găsește în sufletul care aparține GE sau ca urmare a încorporării mutuale. În final, întreaga omenire va simți asta, dar ea se va revela progresiv.

Să fii în starea de Egipt nu înseamnă neapărat să fii în apropierea exodului. Exilul în Egipt a durat 400 de ani, adică a inclus numeroase schimbări. Starea din care ieșim când părăsim Egiptul este o stare pe care nu o mai putem suporta. Știu că dacă rămân aici voi muri și mor pentru a ajunge la atributul de dăruire.

Eu vreau să fiu sub influența Luminii și nu mai pot rămâne sub dominația dorinței mele egoiste de primire mai mult timp. Aceste două discernăminte trebuie să se facă simțite în același timp și noi cerem Luminii să le creeze în noi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 13.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din Studiul celor zece Sfirot, partea 15, articolul 44: acum, eliberarea din sclavia egipteană este considerată ca un exil.

Eliberarea și exilul sunt legate. În alte circumstanțe, aceeași stare poate fi considerată ca un exil sau ca o eliberare. Exilul la o anumită etapă poate fi spiritual mai elevat decât eliberarea la o altă etapă.

Să spunem că sunt masterand într-o universitate și nu am nici o idee cu privire la ceea ce trebuie să studiez, adică sunt ”în exil”. Comparativ cu studenții din primul și al doilea an, sunt în starea de eliberare, deoarece am reușit cumva să mă ridic la un nivel mai ridicat decât ei.

Rabash a scris că, nivelul credinței pe care-l atingem de fiecare dată se transformă în fundație pentru următoarea etapă: Reshimo de Hitlabshut se transformă în Reshimo de Aviut; așa noi avansăm. Eliberările se transformă în exiluri.

Din articolul lui Rabash, ”Semnificația exilului”: ”A cădea” în spiritualitate nu înseamnă că pierdem credința. Asta înseamnă că pentru moment, suntem obligați să muncim mai mult; de aceea, credința sa anterioară este considerată ca o cădere în raport cu starea sa actuală.

Keter al Partzuf inferior devine Malchut al superiorului. Asta înseamnă că, nu ar trebui să judecăm niciodată starea noastră din interior, ci doar în combinație cu stările asociate. De fiecare dată ne ridicăm spre sfințenie și nu decădem niciodată. Dar, dacă vom sfârși prin a fi în întuneric, următoarea stare de întuneric este mereu superioară stării corecte în care am fost deja.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 26.03.2014, ”Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→