Inițial, a fost creat un mare vas cu ajutorul celor patru faze ale Luminii Directe, numită Lumea Infinitului. Și apoi, această lume a început să se extindă în jos, până la lumea noastră.

Întâi, lumea Adam Kadmon a apărut din lumea Infinitului și după el, a fost creată lumea Nekudim , care a dispărut, spartă.

După această spargere, lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assya) au fost create și de la ele, un sistem intern particular s-a născut, numit Adam HaRishon (primul om). Sistemele lumilor pot fi învățate plecând de la primele 15 capitole ale cărții Studiul Celor Zece Sefirot (TES: Talmud Eser haSefirot) și doar ultimile capitole, secțiunea 16, vorbește despre Adam HaRishon sub o formă foarte limitată.

Ideea este că, tot ceea ce se întâmplă cu sistemele lumilor care se extind de sus în jos, vine apoi cu Adam HaRishon. Sistemul superior este numit sistemul lumilor și partea interioară este numită Adam, o ființă umană sau Neshama (suflet).

Sistemul Adam HaRishon evoluează, de asemenea, de sus în jos, și se sparge ca lumea Nekudim. Dar, noi trebuie să procedăm la corectarea întregului sistem, deoarece este munca noastră.

Sistemul lumilor externe este deja pregătit, există și ne influențează, deci trebuie să corectăm sistemul intern.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, ziua a doua, Lecția 3, 10.05.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este unic apropo de ceea ce putem oferi noi lumii?

Răspuns: Putem să oferim lumii conexiunea în care se află Lumina. Oamenii nu vor descoperi Lumina, ci vor simți înainte de toate, că ceea ce facem este o binecuvântare. Totul funcționează și totul progresează, există un soi de farmec ce atrage în acest domeniu, este un succes.

Atunci când ceilalți ne privesc și fac şi ei același lucru, pentru ei nu funcționează . Nu vor reuși. Îşi pot face o publicitate amplă, minunată și atrăgătoare, dar nu vor avea succes cu asta. Despre asta, este spus:” un dumnezeu străin nu poartă fructe”.

Nu poate să fie altfel. Dacă nu există imaginea scopului, o formă a stării viitorului, atunci nu o veți simți și nu știți unde să avansați.

Imaginează-ți un copil care nu se dezvoltă instinctiv prin natură, dimpotrivă, se dezvoltă conform exemplelor externe pe care le vede în fața lui. Dacă un copil de doi ani nu vede exemplul unui copil de trei ani în fața lui, nu poate să se dezvolte la nivelul vârstei de trei ani.

Indiferent câte lovituri îi sunt date, nu va înțelege ce vor de la el. Atunci când conectăm o persoană la Lumina Superioară și îi aducem un exemplu, ea obține un exemplu al modului în care trebuie să fie ”la vârsta de trei ani”. Acum ea înțelege asta, este atrasă prin asta, ea vrea să crească și activează lipsa ei, Reshimot.

Și, când ea crește până la trei ani, trebuie să se dezvolte în continuare și loviturile nu vor ajuta aici. Ea vrea să crească, să evite loviturile, dar nu știe ce să facă. Trebuie acum să vadă în fața ei un exemplu al unui copil de patru ani. Și fără noi, asta nu se va întâmpla.

Întrebare: Oferim noi, deci, conexiunea oamenilor ca un obiectiv sau ca un mijloc?

Răspuns: Conexiunea este un mijloc pentru a construi forma corectă a omenirii, pentru că în această formă, ea atinge sursa ei în scopul de a se conecta la ea. Aceasta se numește: omenirea se împlinește ea însăși. Toate dorințele sale sunt umplute cu tot ceea ce este necesar, ca un fel de vas umplut complet.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 14.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Munca interioară este o problemă constantă de clarificări interioare. Este posibil să ne placă asta?

Răspuns: Un bun muncitor este numit un artist care nu-și iubește munca sa pentru bani. El are nevoie de recompensă doar pentru a avansa, dar pentru el, acesta nu este lucrul principal.

Efectuează acțiuni dificile și neplăcute, dar își iubește munca și primește plăcere din asta, pe care o poate descoperi doar prin muncă grea și eforturi. Este ceea ce numim artă, altfel, e doar o simplă acțiune de muncă pentru recompensă. Ceea ce este luat în considerare este doar măsura în care apeciezi munca pe care Creatorul ți-o oferă. Prin urmare, trebuie să onorăm Faraonul.

Totul depinde de asta, în ce mod vă identificați. Se poate ca eu să doresc numai să mă simt bine și nimic altceva nu mă preocupă. Sau, dimpotrivă, nu este important ceea ce resimt, am nevoie să cunosc esența acțiunilor pe care le traversez acum. Și de aici, vreau să primesc o mulțumire.

Asta înseamnă că nu sunt blocat în senzațiile din interiorul dorinței mele de primire, ci în ideea, scopul și misiunea care îmi aduc mulțumire. În asta, eu schimb o formă de umplere pentru alta și mă detașez de sentimentul de dificultate în muncă și întuneric și mă bucur de măreția scopului; în mod special, din cel mai mare întuneric sunt capabil să văd cea mai mare Lumină și cea mai mare satisfacție.

Schimb esența internă a acțiunii și, în locul plăcerii care este primită în interiorul egoului, primesc plăcerea conexiunii mele cu Creatorul. Prin urmare, numai plecând din cel mai mare întuneric, de la Machsom (bariera) pe care nu o pot trece și a Masach (ecran) care este între mine și Creator, în care eu sunt interesat, pot să-L justific și să mă transform pentru a fi ca El.

Prin aceasta, devin independent în Gmar Tikkun (finalul corecției), prin diferențierea completă de Creator și aderarea la El, deasupra tuturor diferențelor. Astfel, două contrarii se conectează.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 01.05.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

De-a lungul întregii istorii, omenirea a progresat în funcție de egoismul său. A început acum 14 miliarde de ani în momentul Big Bang-ului, după care materia neînsuflețită a început să se dezvolte. Mai târziu, plantele și animalele au apărut pe suprafața Pământului. Totuși, acum în secolul 21, ne apropiem de nivelul vorbitor.

De aceea, ne aflăm într-o criză majoră integrală, care implică toate sferele vieții noastre. Nu putem trăi în pace cu soțiile/soții, copiii, șefii, prietenii sau vecinii, nimeni! Nici măcar cu noi înşine!

Prin urmare, ne simțim de-a dreptul mizerabil. Toate sistemele inteligente și super-complexe care au fost construite nu ne vor ajuta, pentru că societatea umană nu este echilibrată cu restul naturii.

Există o diferență între om și natură, deoarece aceasta este o parte integrală, în timp ce noi rămânem individualiști. Cu alte cuvinte există un ”plus” în numele naturii și de partea noastră, dimpotrivă, există un ”minus”. Această diferență este atât de mare, că nu putem profita de viețile noastre. Indiferent cât încercăm, nu vom reuși să scăpăm de problemele dramatice care, în cele din urmă, se vor întâmpla.

De aceea, în istorie, înțelepciunea Cabala a fost ascunsă oamenilor, așteptând momentul când omenirea își va dezvolta egoismul la un anumit nivel. Plecând din Babilonul antic și până astăzi (în jur de 3500 de ani) Cabala a fost o știință ascunsă.

Omenirea a progresat fără a avea cea mai mică idee despre înțelepciunea Cabala. Pentru că omenirea nu a pus în practică cunoștințele cabalistice în Babilonul antic, a trebuit să continuăm să creștem egoismul nostru până în prezent. Acum, înțelepciunea se dezvăluie. În acest moment, suntem în al doilea punct al revelării Cabala. Suntem primii care o studiază, astfel primim o șansă de a ne corecta.

Dacă nu vom reuși, avansarea noastră egoistă va mai dura mult timp. Apoi, înțelepciunea Cabala va fi din nou ascunsă o anumită perioadă de timp, când catastrofe teribile vor avea loc, precum al treilea război mondial, numeroase dezastre, etc., suferințele vor continua, până la tragedii teribile care vor declanșa o nouă dezvăluire a Cabalei. Disperarea completă va forța omenirea să pună în practică această cunoaștere.

Este starea noastră actuală. De aceea am construit un sistem care să ne permită să studiem, să punem în aplicare și să diseminăm metodologia. Astăzi, întreaga omenire reprezintă un nou Babilon. Asta înseamnă că trebuie să muncim asupra corectării noastre pentru că este singurul mod de a ne schimba.

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→