Cele cinci cărți ale Torei corespund celor cinci atribute pe care omul trebuie să le descopere în interiorul lui şi să le corecteze. În aceste proprietăți, el va descoperi de fapt lumea în care există cu adevărat.

În loc de lumea fizica fictiva, el începe să vadă o lume diferită și simte că trăiește de fapt în ea; o lume eternă și perfectă, în timp ce continuă în mod constant sa exploreze şi să realizeze internalitatea ei. Dar toate acestea se întâmplă în funcție de dezvoltarea unei persoane în cele cinci simțuri spirituale.

Fiecare dintre lumi caracterizează dezvoltarea unui anumit simţ de bază, cum ar fi simţul atingerii, de exemplu, dar in interior includ toate celelalte simţuri . Apoi, simțul gustului se dezvoltă si include in el toate celelalte simțuri.

Ii urmeaza apoi simțul mirosului, auzului si al vazului care includ, de asemenea, toate celelalte simțuri. Acest lucru înseamnă că fiecare nivel, chiar și cel mai mic, este format din toate cele cinci, deoarece nu poate fi un alt sentiment, dar că  sentimentul este făcut din ele.

Astfel, fiecare parte a Torei este conceputa pentru dezvoltarea unui sentiment major, insa aceasta le include pe toate celelalte simturi. Aceasta ar putea părea la început ca o repetiție, dar nu este așa.

De exemplu, putem vorbi despre dezvoltarea de simțului de a gusta în simţul văzului şi apoi de dezvoltarea vazului in simtul gustului;  cele doua se completeaza si intrepatrund . Atunci când o persoană  simte un gust suplimentar într-un anumit aliment, acesta devine mai atractiv în aparenta. Pe de altă parte, daca ii este dat niște terci de cereale, iar aspectul vizual nu este tocmai placut, el este dezgustat de ea, deși are un gust fin.

Prin urmare, există diferențe si  în povestirile din Tora. Dar în cazul în care cineva încă nu înțelege despre ce este vorba, ar putea crede că se tot repeta: un anumit trib rataceste prin deșert, și de fiecare dată nu il asculta pe Moise cu privire la anumite lucruri. Totul este la fel, același peisaj, aceleași personaje și aproape aceleași probleme.

Dar, pentru că personajul principal  în Tora este Creatorul (care, în principiu, nu este prezent în orice altă carte), se pare că atrage și surprinde tot. Este o carte veșnică pentru că există forță în ea.

Nimeni cu o imaginație dezvoltata nu poate crea o astfel de carte, o carte care va atrage oameni de-a lungul veacurilor, indiferent cât de mult incearca Nu pare a fi ceva special în ea, dar de secole, omul nu o poate parasi.

S-ar părea că cele mai puternice povestiri din Tora sunt aventuri pline de acțiune: exodul din Egipt, lupta poporului, cele zece plăgi; dar dintr-o dată părțile care sunt în legătură cu acțiunile obișnuite, cum ar fi impartirea painii, a tămâii,  sunt umplute nu numai cu sens, energie, sentimente, dar, de asemenea, începe să prindă viață în simțurile noastre. Acesta este paradoxul a Torei.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele cartii eterne 10.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este de făcut dacă, după ce am verificat nevoile și lipsurile prietenilor, vedem că nu putem să-i ajutăm, nu știm cum să răspundem nevoilor lor?

Răspuns: Ne rugăm, cerem ajutor.

Întrebare: Cum să facem o cerere corectă, o rugăciune, pentru ca ea să aducă Lumina care Reformează?

Răspuns: Pentru asta, trebuie să intri în problema prietenului ca și cum ar fi a ta.

Întrebare: Dar eu nu pot să mă schimb.

Răspuns: Da, doar prietenii te pot schimba. Pe drumul spiritual, o persoană vede cât este de slabă. În calea spirituală descopăr că nu am mâini. Nu am nici un mijloc să mă ajut și sunt în întregime la mila mediului meu. Dacă prietenii o vor, voi avansa; dacă ei nu o vor, nu voi avansa.

Deci, atingem un adevărat Arvut. Pentru a avansa, am nevoie de conexiunea cu prietenii. Deci, sunt pregătit să le dau totul.

Și apoi, invers: nu mai vreau nimic pentru mine, nu mă gândesc la avansarea mea. În schimb, mă gândesc la posibilitatea de a-i susține, de a-i ajuta. Acesta este adevăratul Arvut.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 16.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În mod tradițional, oamenii cântă melodii scrise de cabaliști, în tonalități minore triste. Dar trebuie să înțelegem că fiecare melodie cabalistică este deasupra Tzimtzum, adică deasupra preocupării pentru sine.

Toate melodiile sunt îndreptate spre Creator cu o dorință arzătoare de a adera la El cu dăruire și iubire, de a-I aduce Lui mulțumire, de a-I asemăna Lui în relațiile cu alte persoane. Ele nu exprimă regret cu privire la dificultăți și suferințe sau plângeri în privința greutăților vieții, așa cum este de obicei înțeles în religii.

Preocupări ca acestea și tristețea generală a unei persoane nu sunt menționate în înțelepciunea Cabala și în cărțile de Cabala. Este astfel deoarece cabaliștii sunt într-o stare care este dincolo de Machsom, în frontierele lumii spirituale; prin urmare, nu țin cont de ei înșiși, ci doar de Creator.

Și, dacă lor le pare rău, este doar pentru că nu pot realiza mai mult devotament și abnegație pentru Creator. Toate gândurile, toate dorințele și așteptările sunt îndreptate spre exteriorul unei persoane și acest lucru ar trebui să se facă simțit în melodie. Acest cântec este o revărsare luminoasă și entuziastă a sufletului.

Dacă noi cântăm o melodie a lui Baal HaSulam, trebuie să ne imaginăm starea sa și să încercăm să fim cât mai aproape de el. Altfel, vom asocia această melodie cu starea noastră fizică, lacrimile și cererile noastre: Dă-mi, dă-mi, dă-mi! Vom transforma sacrul în profan.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 20.05.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când o persoană atinge credința în Creator, care este dovada că este pe drumul corect?

Răspuns: Credința trebuie să fie reînnoită la fiecare nou nivel. Credința este dăruire, nivelul de Bina, Hafetz Hessed, dăruire pentru dăruire, ceea ce permite să se ridice deasupra dorinței de primire. Este ceea ce numim credința în Creator.

Mă ridic deasupra dorinței mele de primire, deasupra Tzimtzum, la nivelul de Bina, pentru a dărui în scopul de a dărui. Astfel, mă îndrept direct spre Creator.

Între timp, nu pot să folosesc o dorință de a dărui; nu pot să mă așez la masa gazdei și să profit de toate aromele, simțind că îi aduc plăcere. Realizez corecțiile mele preliminare, mă ridic deasupra fazelor Shoresh, Aleph, Bet, Gimel, Dalet ale Aviut, dorind să fiu deasupra dorinței mele și mă îndrept doar spre Creator.

Nu privesc decât la El. Arome seducătoare se ridică de la masă, dar privesc la Creator. Chiar dacă simt cât sunt aromele de savuroase, Creatorul este mai important pentru mine. Nu mă opresc forțat pentru că îmi este rușine să iau ceva de pe masă. Creatorul a devenit, pur și simplu, atât de important pentru mine, că trebuie să aleg între El și farfurie. Este ceea ce numim nivelul credinței.

Prefer să aspir la Creator în loc să mă îndrept spre farfurie. Această decizie este luată în cele patru faze de Ohr Yashar (Lumina directă), Bina.

Din prima parte a Lecției zilnice de cabala, 20.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Opinie (Efim Reytblat, inginer, fondator al ştiinţei gominisologii) „Cum se poate  întâmpla ca, până în prezent, să nu existe nici o ştiinţă a umanităţii? Există câteva ştiinţe umane (anatomie, biologie, fiziologie, psihologie, antropologie, gerontologie); există o ştiinţă a societăţii (sociologie), şi nu există nici o ştiinţă a omenirii! Există o ştiinţă despre animale, şi nu există nici o ştiinţă a umanităţii! Cum aflăm modul în care umanitatea şi omul se pot afecta reciproc?

„Ordinea Mondială (umanitatea) ar trebui să fie aliniată cu legile naturii.

„Sistemul uman se caracterizează prin procesul de auto-organizare, conexiuni verticale şi orizontale. În cazul în care legăturile verticale sunt nesatisfăcătoare, controlul sistemului individual este rupt. În cazul în care conexiunile orizontale sunt nesatisfăcătoare, apar conflicte între societăţi.

Sistemul uman este un sistem deschis. Principiul de bază al unui sistem deschis se observă –constante schimburi intensive cu mediul – cu sistemul societății şi cu sistemul de realitate viitoare.”

Comentariul meu: Omenirea nu se poate înţelege pe sine. Putem înţelege doar ceea ce este sub noi. Pentru a sări pe o masă, este necesar să sari deasupra mesei.

Prin urmare, ştiinţa despre animale există şi există ştiinţa despre organismul nostru, ca ființă.

Dar aceasta nu poate fi o știință despre oameni, comunităţile lor, şi chiar mai mult, despre umanitate ca un sistem unitar de comunităţi. Nu putem avea o astfel de ştiinţă şi astfel cunoaşterea precisă înainte de a ne ridica la nivelul stării noastre prezentate mai sus şi de acolo, de sus, începe de fapt studiul despre noi înşine.

Acestea sunt posibilităţile şi de aplicare a științei Cabalei. Numai prin metodele sale este posibil să ne ridicăm deasupra nivelului nostru curent şi ea ne dezvăluie adevăratul sistem de conectare a umanităţii, calea şi scopul său.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→