Întrebare: Cum se realizează iubirea de aproape? Dacă o persoană are nevoie de bani, cum o pot ajuta?

Răspuns: Lumea este plină de oameni nevoiași care mor de foame. Totuși, sunt incapabil să corectez direct lumea. Sarcina mea este să-i apropii de Creator. Este exact abordarea generală pe care ar trebui să o avem cu privire la problemele omenirii.

De fapt, lumea nu are nevoie de bani sau pâine; are nevoie de Lumina Superioară, care va umple și va conduce totul. Ea va permite rezolvarea tuturor nenorocirilor. Nu pot decât prin integrarea mea în grup să apropii Lumina de lume. Cu grupul, pot aspira la Lumină, să dezvălui necesitatea de a se corecta și corectarea va curge prin noi la toată lumea. Asupra acestui lucru trebuie să muncesc.

Pe de altă parte, dacă încerc să ajut Africa sau o altă regiune în nevoie, asta nu va face nimic. Astăzi, o vom vedea după toate eforturile filantropice sau ale altor ”binefăcători”. Doar Lumina va ajuta lumea.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 16.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vrea Creatorul să-l aducă pe om la înțelegerea și conștientizarea faptului că noi nu suntem capabili să ne atingem singuri scopul?

Dacă aș fi știut asta când am început să studiez înțelepciunea cabalei n-aș fi continuat!

Răspuns: Îți poți atinge scopul, dar ai nevoie de ajutor! În viața obișnuită când erai bebeluș, copil mic sau când ajungeai într-un loc nou știai tu oare cum să te descurci fără ajutor?

Omul nu poate să facă nimic singur: alții îl asistă când se naște, îl învață și îl înmormântează. Omul nu este capabil să se ajute singur sau se ajute pe el însuși și, și nici acum, și încă mai mult de atât, să-și schimbe singur caracterul.

Întrebare: Și atunci de ce Creatorul abuzează de mine atât de mult, trimițându-mi necazuri?

Răspuns: Creatorul îți da aceste execitii pentru că în final tu să te întorci către El și pentru că această întoarcere să fie făcută pentru echivalentă de formă, pentru alipire și echivalarea cu El.

Și în loc de asta tu când te întorci la Creator îi ceri să-ți dea succes în lumea asta: sănătate, bani, respect, și toate astea cât se poate de mult și, în plus, să-ți dea și pentru lumea de apoi. Și tu te plângi că nu le capeți toate acestea. Asta este că să te învețe să nu fii atât de egoist materialicește, și să fii om, Adam, care îi seamănă Creatorului. Trebuie să fii frecat și șlefuit de multe ori până ajungi să înțelegi ceea ce trebuie să ceri. Cel mai important este să ceri din înțelegerea și conștientizarea că nu-ți trebuie nimic altceva decât să fii asemenea Creatorului și detașat de ține.

Lecţia zilnică de cabala 5/13/14 Scrierile lui Baal Ha Sulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ascensiunea practică a scării spirituale de la un nivel la altul ese realizează astfel: Să presupunem că ne-am adunat zece persoane și între noi există o cantitate de respingere reciprocă de un kilogram. Dacă depășim această respingere, ne ridicăm la primul nivel.

La primul nivel suntem zece oameni, ca înainte, dar ura între noi a crescut de minus 10 kg, în loc de minus 1 kg. Asta înseamnă că, pentru că ascensiunea continuă, trebuie să lucrăm cu un număr mai mare de oameni. Asta ar putea fi calitativ și, de asemenea, atât calitativ cât și cantitativ.

Un grup este o anumită cantitate de oameni ce iau obligația asupra lor de a se conecta ca o persoană cu o singură inimă. Dacă suntem pregătiți pentru asta, în funcție de acest obiectiv, pe care încă nu l-am atins, suntem deja numiți un grup cabalistic. În momentul în care vom atinge primul grad de conexiune ca unul, imediat Lumina Superioară este descoperită și Creatorul se dezvăluie în această conexiune.

Am muncit din greu asupra egoului nostru și am atins acest prim nivel, cea mai slabă Lumina, Nefesh (Ohr Ha Nefesh) (Lumina sufletului). După asta, se dezvăluie în noi, o dorință egoistă mai mare, cu care trebuie să muncim. Brusc, între noi, există o ură și divergențe de opinie aprinse pe care trebuie să le depășim printr-o muncă mai dificilă. Și, când ne conectăm, apare Ohr Ha Ruach (Lumina spiritului) .

După asta, un ego mai mare este trezit în noi, pentru a-l depăși și pentru a ne conecta este necesar să facem și mai mari eforturi. Astfel, vom descoperi Ohr Ha Neshama (Lumina sufletului) și apoi, de asemenea, Haya (ultima corectare a Malchut), apoi Yechida.

Egoul crește tot timpul, și noi îl depășim printr-o conexiune mai strânsă și realizăm tot mai mult revelarea Creatorului. Aceste niveluri sunt numite: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya și Yechida – NRNHY.

Cum egoul continuă să crească, munca devine tot mai dificilă, suntem tot mai detașați de celălalt și suntem în măsură să ne conectăm la un grad și mai mare. Aceasta este ceea ce seamănă cu munca în grup.

Din congresul din Franța ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, a doua zi, 10.05.2014, Lecția 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabaliștii spun că nu este cazul să așteptăm și să suportăm criza; în locul ei, trebuie să accelerăm timpul. Nu este necesar să așteptăm până când natura însăși evoluează pentru zeci sau sute de ani și viața noastră se va sfârși fără nimic și ne reîncarnăm, generație după generație. Dacă am intrat deja într-o astfel de criză, putem accelera timpul grație eforturilor pe care le vom investi în dezvoltarea noastră.

În loc ca viața să ne oblige să ne dezvoltăm, să învățăm și să ne schimbăm, putem să ne schimbăm în mod voluntar prin propriile noastre eforturi. Totul depinde de societatea în care sunt.

Trebuie să intru într-un grup care mă va hrăni cu energie, mă împinge înainte și accelerează procesul. Voi lua un exemplu dintr-o societate care se dezvoltă în mod corect pentru a atinge obiectivul și a descoperi Creatorul, care-mi oferă trezirea și stimularea și furnizează o mare susținere.

Apoi, nu voi avea probleme dorind, de asemenea, să mă dezvolt împreună cu ea, mă voi dezvolta. Lucrul principal este de a intra în mediul corect. Asfel, cabaliștii au determinat regulile pentru noi, conform cărora este necesar să construim acest mediu bun și să existăm în acest sistem pentru a accelera timpul.

Trebuie să trecem de la o stare la alta în orice moment. Această scară are 125 de niveluri. Eu sunt jos și vreau să urc la primul nivel, la al doilea, al treilea și fiecare nivel deasupra, tot mai mult. Pentru asta, trebuie să fie asemenea unui nivel mai ridicat și este posibil prin conectarea la ceilalți, tot mai mult.

În cele din urmă, trebuie să revin la o imagine legată și unificată în care suntem toți conectați, ca un puzzle recompuns. Inutil să spunem că, conexiunile de acest gen sunt un vis într-un viitor îndepărtat. Putem deja lua un anumit fragment din acest vis ideal și să începem să muncim cu el, la construirea unei mini-lumi corectate.

Această lume se numește mini-grup. Dacă luăm zece persoane și construim o conexiune completă între noi, atunci asta va fi numită un grup. Dacă putem să ne conectăm ca un singur om, atunci ne vom ridica la primul nivel spiritual. Dar, a ajunge la al doilea nivel este mai dificil. Pentru asta, avem nevoie fie de a crește cantitatea noastră de o sută de ori (x100) sau, între cele zece persoane, trebuie să atingem o conexiune de zece ori mai intensă decât conexiunea precedentă.

Din congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, a doua zi, 10.05.2014, Lecția 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să imaginez această echivalență de formă cu Creatorul pe care trebuie să o cer?

Răspuns: De fapt, este vorba exact de echivalența de formă. Adică, puteți să fiți diferiți unii cu ceilalți dar, în raport cu o terță parte, trebuie să acționați în același mod. Asta înseamnă că există între voi o echivalență de formă în raport cu celălalt sau chiar în relația dintre voi.

Este doar o formă. Aveți dorințe diferite, gânduri diferite – totul este diferit. Dar vă acordați într-un astfel de mod, care vă permite să realizați echivalența. Dacă sunt ca el, nu se numește echivalență. Dacă semăn exact celuilalt, nu se numește echivalență. Dacă eu sunt ca el nu putem să ne unim; îmi place carnea, lui îi place carnea, detest peștele și el detestă peștele – se pare că nu avem nimic să ne dăruim.

Eu trebuie să-i dau lui ce am și el – ce are. Trebuie să existe o echivalență aici, similară cu cea care există între un bărbat și o femeie care se pătrund reciproc. În acel moment, va exista o echivalență între cel care dă și cel care primește.

Ajung să corespund cu Creatorul grație faptului că vreau să primesc de la El ceea ce El vrea să-mi dăruiască, pentru că, făcând asta, de asemenea îi dăruiesc Lui. Ne dăruim într-o manieră reciprocă, dar stabilesc o conexiune cu El, deoarece eu primesc de la El. În raport cu El, acționez ca o femeie, ca Malchut în raport cu Zeir Anpin.

Și, dacă pentru El primesc, asta este considerată dăruire. Așa cum este spus, dacă mireasa oferă un cadoul mirelui important este ca și cum ea a primit de la el. Se pare că echivalența de formă este un concept cu multiple fațete. Conform dorinței mele, eu trebuie să primesc de la Creator tot ceea ce El vrea să-mi dăruiască. Și El vrea să-mi ofere Lumea Infinitului, lumina infinită. Dar, conform intenției mele, este contrariul – eu vrea să-I dăruiesc în același mod ca și El.

Acțiunile noastre sunt diferite: eu primesc și El dăruiește. Dar, din punct de vedere al intenției, este contrariul: eu Îi dăruiesc Lui și El este cel care primește plăcere de la mine. Astfel, eu salvez situația, deoarece altfel, nu voi reuși să aduc plăcere Creatorului. El nu va avea nici o șansă să primească plăcere.

Este doar cu condiția că eu accept să primesc tot ceea ce El vrea să-mi dăruiască, ca o vacă plină de lapte și că vreau să-I aduc Lui plăcere acceptând asta, că voi reuși să-I aduc mulțumire.

Din Lecția privind articolul ”Dăruirea Torei”, 13.05.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumea întreagă este aranjată pentru a ne ajuta să atingem spiritualitatea. Trecem prin încarnări din generație în generație pentru a atinge timpul de realizare și spiritualitate.

Întregul scop al lumii noastre, tot ceea ce se întâmplă în ea, natura primită și dezvoltată în timp, sunt îndreptate numai în acest sens. Toate problemele personale și colective care apar în fiecare moment sunt proiectate pentru a ne împinge spre spiritualitate. Dar, cum putem atinge asta? Este imposibil să o realizăm numai prin probleme. În primul rând, este necesar să definim exact ce este corporalitatea și ce este spiritualitatea, pentru că oamenii interpretează greșit acest lucru. Corporalitatea este numită dorința arzătoare pentru profit personal și spiritualitatea este numită dorința arzătoare pentru beneficiul altora, inclusiv Creatorul. Această definiție trebuie să fie mereu în fața mea, într-o formă simplă, clară și concretă.

Nu suntem pregătiți să acționăm pentru binele celorlalți și asta este intenționat pentru ca noi să tânjim după ajutor. Asta înseamnă că dorim să ieșim din dorința noastră ”în scopul de a primi” și dorim să atingem ”în scopul de a dărui”. Nu pentru că ”în scopul de a primi” este rău și ”în scopul de a dărui” este bun. Altfel, nu am face decât să schimbăm un scop egoist pentru altul și cele două ar fi corporalitate.

Trebuie să dorim spiritualitatea pentru că este o mare caracteristică, unică, cea mai înaltă cu ajutorul căreia simțim o atitudine plină de respect specială. Dorim spiritualitatea deoarece în sine, a devenit dintr-o dată importantă pentru noi. Există un fel de farmec în asta, numit ”grația sacrului”.

Noi nu căutăm spiritualitatea pentru beneficiu și profit, deoarece acest beneficiu dispare treptat. Printr-un fel de acțiune de Sus, vom începe să fim schimbați și să resimțim că spiritualitatea este importantă pentru noi și că există un fel de atracție în ea. Dorim să fim în dăruire, nu pentru a fi eliberați de probleme, ci din respect pentru această caracteristică. Deci, de ce acest drum este atât de dificil? De ce nu ajungem la dăruire? De ce această caracteristică nu este dată imediat și complet, în loc să fie necesar să mergem spre ea o lungă perioadă de timp și să primim doar un pic de fiecare dată? De ce suntem atât de presați și storși? Totul este în acest mod pentru ca în fiecare etapă de drum, să avem mereu nevoie de ajutor și să avem nevoie să comunicăm cu Creatorul.

La fel ca la început, vom schimba corporalitatea cu spiritualitatea, apoi, vom schimba spiritualitatea pentru Creator. Asta pentru că, realizarea spiritualității este atât de importantă pentru mine, dar contactul cu Creatorul este atât de important pentru noi. Și este într-adevăr motivul pentru drumul lung și realitatea în care suntem.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 13.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Omenirea trebuie să învețe mai întâi să se cunoască la nivelul mineral, vegetal, animal. Prin urmare, trebuie să existăm întâi ca animal și apoi, ca oameni în această lume, am început să dezvoltăm industria, comerțul, tehnologia și știința, pentru ca în final, să înțelegem că toate astea nu funcționează și că nu știm să descifrăm sensul vieții în acest mod.

Ne angajăm în ceva aici, pe acest pământ: adulți, copii și animale. Este modul în care trăim, dar, la ce servește această viață? Există ceva dincolo de această viață? Este ceea ce începem să ne întrebăm atunci când vom crește și vom trece prin multe faze și vârste de evoluție și când nu găsim nici un răspuns.

În final, ajungem la o criză care ne împinge prin necazuri și probleme. Asta nu afectează doar oamenii și societatea umană, ci nivelul mineral al mediului, plante și animale. Toate problemele ajung la noi prin ei.

Vom atinge o stare în care ne vom întreba despre sensul vieții, nu din curiozitate sau dorința de a descoperi sursa noastră superioară, de unde venim și de ce, ci pur și simplu din disperare și dorința de a primi plăcere în această viață goală care nu ne aduce bucurie.

Omenirea avansează și atinge o criză generală care ne obligă să punem întrebări: de ce această viață? De ce trăim în acest mod? Noi știm că, atunci când viața trece fără probleme sau griji, nu ne punem multe întrebări. Dar, în momentul în care întâlnim probleme, începem imediat să întrebăm. Astfel, ne dăm seama că nu avem de ales și că trebuie să ne conectăm pentru a cunoaște sensul vieții, așa cum ne spune înțelepciunea Cabala. Dacă punem piesele puzzle-ului împreună, vom înțelege ce se întâmplă în și în spatele imaginii care conduce și susține și de ce El face toate astea.

Cabaliștii pătrund această imagine și urcă deasupra timpului. Ei ne spun că totul depinde de realizarea Creatorului. Singura problemă în această viață este de a atinge Creatorul, a-L căuta, a intra în contact cu El. Mă întorc spre Creator, Îi răspund, El se întoarce spre mine și înțeleg ce așteaptă de la mine. Dacă vom atinge această stare, toate problemele noastre se vor rezolva. Vom înțelege ce se întâmplă și cum să conducem totul. Lucrul principal este să știm cum să urcăm deasupra acestei vieți la un nivel superior. Dar, pentru a face asta, trebuie să descoperim Creatorul.

Astfel, criza actuală este doar să ne conducă la acest lucru.

Noi credem că este vorba despre o criză, dar cuvântul ”criză” în greacă înseamnă renaștere. Deci, nu ar trebui să luăm această criză în mod dramatic, ci mai degrabă să ne gândim că ne conduce la un nou început, cât timp o înțelegem și știm cum.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, a doua zi, 10.05.2014, Lecția 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Inițial, a fost creat un mare vas cu ajutorul celor patru faze ale Luminii Directe, numită Lumea Infinitului. Și apoi, această lume a început să se extindă în jos, până la lumea noastră.

Întâi, lumea Adam Kadmon a apărut din lumea Infinitului și după el, a fost creată lumea Nekudim , care a dispărut, spartă.

După această spargere, lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assya) au fost create și de la ele, un sistem intern particular s-a născut, numit Adam HaRishon (primul om). Sistemele lumilor pot fi învățate plecând de la primele 15 capitole ale cărții Studiul Celor Zece Sefirot (TES: Talmud Eser haSefirot) și doar ultimile capitole, secțiunea 16, vorbește despre Adam HaRishon sub o formă foarte limitată.

Ideea este că, tot ceea ce se întâmplă cu sistemele lumilor care se extind de sus în jos, vine apoi cu Adam HaRishon. Sistemul superior este numit sistemul lumilor și partea interioară este numită Adam, o ființă umană sau Neshama (suflet).

Sistemul Adam HaRishon evoluează, de asemenea, de sus în jos, și se sparge ca lumea Nekudim. Dar, noi trebuie să procedăm la corectarea întregului sistem, deoarece este munca noastră.

Sistemul lumilor externe este deja pregătit, există și ne influențează, deci trebuie să corectăm sistemul intern.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, ziua a doua, Lecția 3, 10.05.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este unic apropo de ceea ce putem oferi noi lumii?

Răspuns: Putem să oferim lumii conexiunea în care se află Lumina. Oamenii nu vor descoperi Lumina, ci vor simți înainte de toate, că ceea ce facem este o binecuvântare. Totul funcționează și totul progresează, există un soi de farmec ce atrage în acest domeniu, este un succes.

Atunci când ceilalți ne privesc și fac şi ei același lucru, pentru ei nu funcționează . Nu vor reuși. Îşi pot face o publicitate amplă, minunată și atrăgătoare, dar nu vor avea succes cu asta. Despre asta, este spus:” un dumnezeu străin nu poartă fructe”.

Nu poate să fie altfel. Dacă nu există imaginea scopului, o formă a stării viitorului, atunci nu o veți simți și nu știți unde să avansați.

Imaginează-ți un copil care nu se dezvoltă instinctiv prin natură, dimpotrivă, se dezvoltă conform exemplelor externe pe care le vede în fața lui. Dacă un copil de doi ani nu vede exemplul unui copil de trei ani în fața lui, nu poate să se dezvolte la nivelul vârstei de trei ani.

Indiferent câte lovituri îi sunt date, nu va înțelege ce vor de la el. Atunci când conectăm o persoană la Lumina Superioară și îi aducem un exemplu, ea obține un exemplu al modului în care trebuie să fie ”la vârsta de trei ani”. Acum ea înțelege asta, este atrasă prin asta, ea vrea să crească și activează lipsa ei, Reshimot.

Și, când ea crește până la trei ani, trebuie să se dezvolte în continuare și loviturile nu vor ajuta aici. Ea vrea să crească, să evite loviturile, dar nu știe ce să facă. Trebuie acum să vadă în fața ei un exemplu al unui copil de patru ani. Și fără noi, asta nu se va întâmpla.

Întrebare: Oferim noi, deci, conexiunea oamenilor ca un obiectiv sau ca un mijloc?

Răspuns: Conexiunea este un mijloc pentru a construi forma corectă a omenirii, pentru că în această formă, ea atinge sursa ei în scopul de a se conecta la ea. Aceasta se numește: omenirea se împlinește ea însăși. Toate dorințele sale sunt umplute cu tot ceea ce este necesar, ca un fel de vas umplut complet.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 14.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Munca interioară este o problemă constantă de clarificări interioare. Este posibil să ne placă asta?

Răspuns: Un bun muncitor este numit un artist care nu-și iubește munca sa pentru bani. El are nevoie de recompensă doar pentru a avansa, dar pentru el, acesta nu este lucrul principal.

Efectuează acțiuni dificile și neplăcute, dar își iubește munca și primește plăcere din asta, pe care o poate descoperi doar prin muncă grea și eforturi. Este ceea ce numim artă, altfel, e doar o simplă acțiune de muncă pentru recompensă. Ceea ce este luat în considerare este doar măsura în care apeciezi munca pe care Creatorul ți-o oferă. Prin urmare, trebuie să onorăm Faraonul.

Totul depinde de asta, în ce mod vă identificați. Se poate ca eu să doresc numai să mă simt bine și nimic altceva nu mă preocupă. Sau, dimpotrivă, nu este important ceea ce resimt, am nevoie să cunosc esența acțiunilor pe care le traversez acum. Și de aici, vreau să primesc o mulțumire.

Asta înseamnă că nu sunt blocat în senzațiile din interiorul dorinței mele de primire, ci în ideea, scopul și misiunea care îmi aduc mulțumire. În asta, eu schimb o formă de umplere pentru alta și mă detașez de sentimentul de dificultate în muncă și întuneric și mă bucur de măreția scopului; în mod special, din cel mai mare întuneric sunt capabil să văd cea mai mare Lumină și cea mai mare satisfacție.

Schimb esența internă a acțiunii și, în locul plăcerii care este primită în interiorul egoului, primesc plăcerea conexiunii mele cu Creatorul. Prin urmare, numai plecând din cel mai mare întuneric, de la Machsom (bariera) pe care nu o pot trece și a Masach (ecran) care este între mine și Creator, în care eu sunt interesat, pot să-L justific și să mă transform pentru a fi ca El.

Prin aceasta, devin independent în Gmar Tikkun (finalul corecției), prin diferențierea completă de Creator și aderarea la El, deasupra tuturor diferențelor. Astfel, două contrarii se conectează.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 01.05.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→