De-a lungul întregii istorii, omenirea a progresat în funcție de egoismul său. A început acum 14 miliarde de ani în momentul Big Bang-ului, după care materia neînsuflețită a început să se dezvolte. Mai târziu, plantele și animalele au apărut pe suprafața Pământului. Totuși, acum în secolul 21, ne apropiem de nivelul vorbitor.

De aceea, ne aflăm într-o criză majoră integrală, care implică toate sferele vieții noastre. Nu putem trăi în pace cu soțiile/soții, copiii, șefii, prietenii sau vecinii, nimeni! Nici măcar cu noi înşine!

Prin urmare, ne simțim de-a dreptul mizerabil. Toate sistemele inteligente și super-complexe care au fost construite nu ne vor ajuta, pentru că societatea umană nu este echilibrată cu restul naturii.

Există o diferență între om și natură, deoarece aceasta este o parte integrală, în timp ce noi rămânem individualiști. Cu alte cuvinte există un ”plus” în numele naturii și de partea noastră, dimpotrivă, există un ”minus”. Această diferență este atât de mare, că nu putem profita de viețile noastre. Indiferent cât încercăm, nu vom reuși să scăpăm de problemele dramatice care, în cele din urmă, se vor întâmpla.

De aceea, în istorie, înțelepciunea Cabala a fost ascunsă oamenilor, așteptând momentul când omenirea își va dezvolta egoismul la un anumit nivel. Plecând din Babilonul antic și până astăzi (în jur de 3500 de ani) Cabala a fost o știință ascunsă.

Omenirea a progresat fără a avea cea mai mică idee despre înțelepciunea Cabala. Pentru că omenirea nu a pus în practică cunoștințele cabalistice în Babilonul antic, a trebuit să continuăm să creștem egoismul nostru până în prezent. Acum, înțelepciunea se dezvăluie. În acest moment, suntem în al doilea punct al revelării Cabala. Suntem primii care o studiază, astfel primim o șansă de a ne corecta.

Dacă nu vom reuși, avansarea noastră egoistă va mai dura mult timp. Apoi, înțelepciunea Cabala va fi din nou ascunsă o anumită perioadă de timp, când catastrofe teribile vor avea loc, precum al treilea război mondial, numeroase dezastre, etc., suferințele vor continua, până la tragedii teribile care vor declanșa o nouă dezvăluire a Cabalei. Disperarea completă va forța omenirea să pună în practică această cunoaștere.

Este starea noastră actuală. De aceea am construit un sistem care să ne permită să studiem, să punem în aplicare și să diseminăm metodologia. Astăzi, întreaga omenire reprezintă un nou Babilon. Asta înseamnă că trebuie să muncim asupra corectării noastre pentru că este singurul mod de a ne schimba.

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când Lumina ne iluminează, este ușor să ne decuplăm de egoul nostru și să privim dintr-o parte. Dar ce pot face dacă lucrurile merg rău pentru mine și sunt în întregime în egoul meu?

Răspuns: Dacă lucrurile merg rău pentru mine în egoul meu, de ce să nu-l folosesc pentru a scăpa de el?

Întrebare: Dar asta doare!

Răspuns: Doare pentru că ești blocat în acest sentiment. De ce nu poți să te decuplezi și să lași astfel încât să poți privi într-o parte?

Asta este întreaga diferență între drumul Torei și drumul suferinței. Dacă nu mă pregătesc, rămân cu un sentiment rău. Dar, dacă mă pregătesc, atunci sentimentul rău mă ajută să mă eliberez și să ies din acest sentiment rău și să ader mai mult la grup.

Este punctul de delimitare dintre cele două moduri. Totul depinde de pregătire. Deci accept lucrurile rele ca pe niște cadouri și le binecuvântez. Nu am nevoie să binecuvântez răul ca bine. Dimpotrivă, atât răul cât și binele mă ajută să avansez. Ca și cum aș fi bolnav și aș simți durerea; asta mă ajută să mă întorc imediat spre un medic și să-i arăt exact unde doare.

Bănuim că sunt bolnav, dar nu putem determina unde este zona dureroasă. Astfel, durerea îmi arată zona cu probleme, deci sunt fericit pentru durere. Merg spre un medic, îi arăt unde mă doare și apoi mă vindecă.

Deci, văd un semn de progres, de vindecare, în durere. Fără ea, nu aș fi în măsură să avansez. Nu simt durerea în sine, ci ca un indicator de corecție și avansare; și în asta, sunt fericit!

Această durere se face simțită diferit, deoarece ea nu este resimțită ca o durere și suferință, ci ca un semn. Este întreaga subtilitate de percepție psihologică în minte. Încearcă să o vezi în acest mod și vei vedea că nu există durere, dimpotrivă, există un semafor care devine roșu.

Totul depinde de relația mea în raport cu acesta. Uneori sunt supărat pe el și sunt gata să-l omor și uneori văd asta într-un mod relaxat, ca pe un semn. Vreau chiar ca această durere să vină, ”mă trezesc în zori”. Pentru mine, semnele de disfuncționalitate sunt de dorit deoarece avansez prin ele. Munca mea este să știu cum să ader la grup, Rav, cărți, diseminare și la tot ceea ce este relevant pentru Lumină. Nu există alte mijloace, acestea sunt suficiente.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 04.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sistemul Adam HaRishon (primul om) este compus dintr-o dorință care mai târziu a fost spartă și divizată în 600 000 bucăți, ca un puzzle. Toate aceste bucăți sunt acum separate prin diferite obstacole în faptul că ele nu se simt prin conexiunea lor și nu vor să fie conectate.

Ele se detestă și se resping unele pe altele. Putem să o vedem în comportamentul oamenilor în această lume.

Trebuie să corectăm această deconectare și să se conecteze. Întâi studiem ruptura noastră și apoi studiem contrariul, conexiunea. Începem să cunoaștem Creatorul și acțiunile Sale comparând aceste două acțiuni. Este ceea ce numim ”a cunoaște Creatorul prin acțiunile Sale”. Ca urmare a studiului nostru, ne ridicăm la nivelul Creatorului. Înțelegem ideea creației, scopul său și totul, de la început până la sfârșit. Ne ridicăm mai sus decât creația.                Întreaga creație, tot ceea ce i se întâmplă și i se va întâmpla există în acest loc, în acest puzzle. Dacă vom ști cum să potrivim piesele acestui puzzle, cum să le conectăm împreună, vom ajunge să știm totul despre creație și Creatorul care a creat-o. Tot ceea ce avem de făcut este de a aduna acest puzzle.     Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, a doua zi, 10.05.2014, Lecția 3

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Puterea grupului poate să mă ajute să diseminez și să facă mai ușor pentru mine de a explica ideile noastre oamenilor?

Răspuns: Desigur, este forța generală care ne afectează, pe care o numim puterea grupului. Dar, de fapt, noi suntem cei care facem să funcționeze Lumina care operează. Folosim puterea grupului și a prietenilor și, grație dorinței noastre de a ne conecta, vom atrage Lumina care începe să acționeze asupra noastră și astfel, vom reuși. Totul trece prin Creator, prin forța generală. Eu fac să funcționeze dorința, dorința face să funcționeze Lumina și Lumina face să funcționeze dorința. Prin urmare, trebuie să mulțumim Creatorului după fiecare acțiune, pentru că în final, El este cel care face totul. Dar, eu fac să funcționeze dorința și prin asta, operez asupra Lui pentru a o face.

O dorință nu poate influența o dorință. Chiar dacă spunem că ne influențăm unii pe alții, nu este vorba despre o influență directă, ci doar prin Creator, prin Lumină. Nu putem să ne conectăm direct, este Lumina care operează pe cooperarea dintre noi în aceste porțiuni mici.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 02.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde există al șaselea simț? Este în mine?

Răspuns: Al șaselea simț nu există în noi, ci în centrul grupului. Un grup este numit o adunare de oameni, gata să renunțe la egoismul lor pentru a se uni unul cu celălalt în centrul grupului și acolo dezvăluie senzația comună și mintea comună.

Această senzație comună și minte comună descoperite în centrul grupului are denumirea de vas spiritual unde Creatorul se manifestă. Este nivelul nostru spiritual, viața non-corporală spirituală.

Dar, atunci când corpul moare, nu ne vom simți morți pentru că am găsit viață în sistemul superior comun.

Congresul din Franța ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, prima zi, 09.05.2014, Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem dori poporului Israel pentru Ziua Independenței?               

Răspuns: Doresc poporului Israel să fie independent. Nu există nimic mai important pentru o persoană decât sentimentul de independență. Independență înseamnă că avem toate necesitățile: putere, cunoaștere și mijloace, tot ce trebuie și noi știm cum să le folosim și în ce scop. Suntem încrezători asupra scopului și modului de a-l atinge, adică suntem independenți în asta.

Acest sentiment, această colecție de condiții, este numită ”independență”. Independența nu este doar o lipsă de presiune externă și libertatea a tot. Ceva de genul acesta nu poate exista și lumea trebuie să treacă la o stare când nici unul dintre noi nu poate să fie independent, suntem toți dependenți unul de celălalt și ne menținem împreună.

A fi independent înseamnă că știm ce dorim să realizăm și cum să realizăm și avem toate mijloacele pentru asta. Este posibil să dorim asta pentru poporul Israel. Dar, pentru a avea toate acestea, este nevoide de o înțelepciune superioară.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 04.05.2014, Discuție cu privire la uniunea națiunii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate să ne lipsească teama cu privire la măreția rolului nostru, a misiunii noastre, atunci când ieșim să diseminăm oamenilor?

Răspuns: Este imposibil să cerem acest sentiment de teamă unei persoane, dacă ea nu vede imaginea de ansamblu. Cum, de exemplu, un copil mic poate să știe cât este de important pentru părinții săi? El acționează în jur, dar nu are sentimentul de importanță de sine, de importanță a rolului său, a faptului că el există. Dacă ar putea să înțeleagă cât este de important pentru părinții săi, pentru cei din jurul lui, ar putea acționa în mod diferit.

Este același lucru cu noi: Cum știm că suntem infinit de prețioși Creatorului? Auzim că se vorbește despre asta, dar nu înțelegem și nu percepem destul pentru ca să putem începe să acționăm diferit.

Întrebare: Cum putem să ne dezvoltăm pentru ca aderarea la obiectiv și marea responsabilitate pe care o avem să ne atingă astfel că nu vom lăsa oamenii, până când nu îi vom aduce acolo unde ar trebui să fie?

Răspuns: Este suficient să faceți ce aveți de făcut de fiecare dată și totul va merge progresiv. Nu vă neliniștiți, lăsați un pic de muncă pentru profesor, grup, Creator. Nu luați întreaga creație pe umerii voștri.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 04.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Metoda transformării spirituale ne este dată atunci când întâlnim cele mai rele necazuri, când suntem, în cele din urmă, de acord să punem capăt relațiilor reciproce oribile și dorim să ne unim.

Ne angajăm să ne schimbăm și ne dăm seama că nu putem să o facem prin noi înșine, că singura forță care ne-a creat poate funcționa aici și poate să ne facă să renaștem. Se pare că, după ce am fost corupți prin propriul nostru ego, trebuie să trecem printr-o corectare severă.

Suntem de acord în această privință și o confirmăm, și dorim să anulăm toate repulsiile pe care le simțim între noi. Desigur, nu putem să ne opunem stării în care suntem, dar, în același timp, nu dorim să fim pur și simplu neutri, ci dorim să participăm la proces deși nu putem să o facem.

De aceea, noi cerem: ”Ajutați-ne să fim de acord să participăm la creare, nu doar în intenție, ci în acțiunile noastre, astfel că noi ne vom converti în totalitate atributele noastre”. Atunci când omenirea va simți această rugăciune, fiecare va avea sentimentul că această opțiune există.

Din ”Secretele Cărții Eterne”, kab.tv, 06.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre dorințele care dăruiesc și cele care primesc?

Răspuns: Principala diferență este intenția. Ar trebui mereu să fie în scopul de a dărui. Mai întâi, vom restrânge dorințele noastre, apoi, în funcție de forță, de amploare și de tipul intenției, vom munci cu dorințele.

Dorința (stomac, inimă) nu poate lua decizia dacă poate sau nu să fie folosită; este mai degrabă intenția care ia această decizie. Intențiile înglobează aspirația noastră comună de a dărui la fel ca dorințele apropiaților noștri. Calculăm șansa de a umple dorințele de primire ale altor persoane. Cu alte cuvinte, folosim dorințele celorlalți pentru a umple pe aproapele nostru.

Munca care precede acțiunea este numită ”a se uni în gânduri”. Astfel, se conectează cu aproapele său în gânduri. Realizarea practică urmează.

Atunci când muncim cu dorința de primire AHP, trebuie să existe o intenție de dăruire deasupra. Totuși, nu este vorba doar de ridicare deasupra dorinței. Trebuie să întoarcem o dorință, ca și cum a ara solul.

Folosim dorința noastră de primire, AHP, și trebuie să simțim plăcere în interior. Suntem capabili să acționăm doar în funcție de bucuria pe care o simțim. Să spunem că ai venit la mine și eu mă ocup de tine. Totuși, tu respingi felurile mele de mâncare și iei o mică plăcere simbolică de la masă. Eu m-am dedicat cu generozitate gătind carne și pește pentru tine, dar tu guști doar o mică bucată de pătrunjel.

Cu alte cuvinte, tu guști o mică plăcere pe care am pregătit-o pentru tine, dar asta nu are de-a face cu ceea ce numim ”a folosi dorința de plăcere”. Astfel dorințele de dăruire acționează: te stăpânești de la dorința ta egoistă; tot ceea ce vrei este să-mi faci mie plăcere. Deși tu îți dai seama că nu voi fi mulțumit decât dacă toate intențiile tale și dorințele tale sunt doar pentru a-mi face mie plăcere, dacă mănânci carne și pește, simți inevitabil plăcere pentru binele tău.

Totuși, există o tehnică cu ajutorul căreia, chiar dacă te bucuri, continui să simți plăcere doar pentru că indulgența ta are ca scop avantajul și plăcerea gazdei. De aici, nu putem înțelege sau imagina ce se ascunde în spatele acestor cuvinte. Tu continui să mănânci, arătând astfel gazdei că apreciezi masa fără nici o jenă sau reținere. În același timp, intențiile tale interne sunt destinate doar pentru a face plăcere gazdei.

Întrebare: De ce nu putem primi decât în dorințele de dăruire?

Răspuns: Se datorează faptului că, după ce prima restricție a avut loc, dorința de primire a încetat să mai fie un vas care primește Lumină. Intenția în scopul de a dărui devine ”vas” deoarece este condiția care ne permite să primim.

Pentru a profita de masă, nu este suficient să ne fie foame. Puțin câte puțin vom înțelege acest concept. Vom ajunge la realizarea acestui fapt urmare a crizei generale în care ne aflăm. Brusc, simțim că dorințele noastre de primire sunt goale.

Goale nu înseamnă că dorința noastră de primire nu este umplută. Totuși, noi nu considerăm sau nu simțim starea noastră actuală ca o umplere. Ce lipsește? Nu există scop în viața noastră.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.04.2014, Shamati 141, ”Sărbătoarea de Paște”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te rogi prin centrul grupului dacă nu simți acest centru?

Răspuns: Rugați-vă cât puteți pentru moment. O persoană se naște lipsită de orice înțelegere, ca un animal, trei kg care ies din mamă și care încep să se dezvolte. Puțin câte puțin, ea se dezvoltă și devine mai înțeleaptă deoarece ea înțelege și resimte mai mult.

Totul începe mereu de la zero. Lucrul principal este calitatea și efortul. ”Putem dobândi lumea noastră într-o oră”. Asta înseamnă că o persoană restricționează și concentrează micul său efort în locul potrivit și creează o pârghie. Deși ea are puțină energie și nu poate să ridice o sarcină grea, poate să o ridice în cazul în care crește lungimea mânerului pârghiei.

Asta înseamnă că o abordare înțeleaptă poate scurta timpul și poate ajuta pe cineva să câștige forță. În trecut, sarcinile erau ridicate pe nave printr-un sistem de lanțuri și scripete. Multe lanțuri au fost trase, dar ele au fost în măsură să ridice tone de încărcătură.

Este același lucru în munca spirituală. Nu pot să-l abordez direct pe Faraon și toată această confuzie. Dar mi s-a dat o șansă să organizez un cerc de corpuri fizice în această lume, într-o stare în care sunt total detașat de spiritualitate și din care nu fac parte. Apoi, eu sunt în măsură să încep să mă gândesc la conexiunile fizice cu mintea mea corporală, practic plecând de la zero, dar nu încă din punct de vedere mental sau spiritual.

Ni s-a dat o astfel de oportunitate la toate nivelurile. Dacă mă concentrez pe centrul grupului, prin garanție reciprocă, responsabilitate reciprocă, atenția și susținerea celorlalți, în conexiune între noi, împreună cu profesorul și cărțile de Cabala, îmi pot concentra efortul relativ mic pe care pot să-l fac, pe un mic punct și astfel să pătrund.

Dar, dacă risipesc eforturile mele, asta nu mă va duce la nimic; rezultatul va fi un șarpe. Acest mic punct determină care va fi rezultatul, un șarpe sau un băț. Acest punct este concentrat pe centrul grupului, unde dorim să aducem plăcere Creatorului.

Diseminarea se bazează pe faptul de a fi un singur om cu o singură inimă. Centrul grupului este unica noastră inimă comună. Trebuie să reflectăm la această opțiune, cu privire la această formă. Dar, dacă umblu în direcții fără sfârșit, nimic nu va merge. Voi efectua numeroase acțiuni, care în cele din urmă, se vor acumula, de asemenea, dar foarte lent. Nu câștig nimic și nu scurtez timpul.

Întrebare: De ce depinde concentrarea pe o singură acțiune?

Răspuns: Depinde de munca comună, de focalizare, de susținerea reciprocă, unde toată lumea se concentrează în inimă și minte în centrul nostru și conexiunea noastră reciprocă.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 20.04.2014, Shamati 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→