Baal HaSulam, ”Matan Tora” (Dăruirea Torei), Punctul 14: Pentru că munca în Mitzvot între om și Dumnezeu este fixă și specifică, și nu este strictă, și ne obișnuim ușor cu ea, și tot ceea ce este făcut prin obișnuință nu mai este util.

Dar Mitzvot dintre om și aproapele lui sunt schimbătoare și neregulate și îl înconjoară ca el să poată să se schimbe. Prin urmare, remediul lor este mult mai sigur și obiectivul lor este mult mai apropiat. Nu putem atinge Creatorul. Nu putem să-L simțim și să verificăm dacă acționăm corect sau nu cu privire la El, sau cum reacționează El. Cât timp dorința noastră nu este gata cu adevărat, nu suntem dispuși să-L auzim, să-L vedem sau să-L simțim în orice formă.

Chiar și pentru a atinge primul nivel în spiritualitate, Nefesh de Nefesh, cere pregătirea unei dorințe complete pentru nivelul zero cu cele zece Sfirot. Dar nu știm cum să abordăm asta, cum să începem, cum să trecem prin jumătate sau un sfert din drum pentru a pregăti un vas în acest mod.

Nu vom avea capacitatea de a simți Creatorul și atitudinea Sa față de noi, înainte de a deveni pregătiți pentru acest tip de conexiune. Muncim deci cu vasul spart care ne-a fost dat. Grație adunării părților sale, conectându-le în forma corectă și raportându-ne unul la celălalt cu intenția corectă, descoperim conexiunea noastră cu Creatorul prin intențiile de dăruire și conexiunea cu prietenii noștri.

Grație relațiilor reciproce cu prietenii realizez un vas care este mai legat, mai complex, mai conectat și, în cadrul acestuia, descopăr Creatorul. Nu avem posibilitatea de a munci direct cu Creatorul, ci doar prin corectarea vasului în care clarificăm relația noastră mutuală cu prietenii, toate avantajele sale și neajunsurile și înțelegem modul de a reacționa și a ne comporta pentru a realiza conexiunea corectă.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 25.05.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, (Shemini), 9:5-9:7: Au luat tot ceea ce a poruncit Moise, înaintea Cortului Întâlnirii; întreaga adunare s-a apropiat și a stat înaintea Domnului. Moise a spus: ”Asta este ceea ce a ordonat Domnul; realizați aceasta pentru ca să vi se arate slava Domnului”.

Și Moise îi spune lui Aaron: ”Apropie-te de altar, oferă jertfa de ispășire și arderea ta, obține ispășire pentru tine și poporul tău; apoi, oferă sacrificiul poporului și oferă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul”.

Este vorba de corectarea unei persoane la nivel de altar. Cuvântul ”altar” în ebraică vine din cuvântul ”sacrificiu” și rădăcina a se apropia, care se apropie de Creator începând să corecteze dorințele sale cu intenția ”pentru mine” spre intenția ”pentru societate, omenire și Creator”. Atunci, El se dezvăluie în dorințele sale corectate.

Întrebare: Ce ar trebui să facă oamenii pentru ca Aaron să reușească?

Răspuns: ”Oamenii” se referă la componenta Aaron (acest atribut la o persoană) care trebuie să adere la el, adică toate dorințele mele mici și atributele care trebuie să participe la activitatea spirituală, împreună cu dorința superioară numită ”Aaron”.  Cu alte cuvinte, trebuie să mă trag în totalitate pentru a mă apropia de Creator. În același timp, trebuie, de asemenea, să implic întreaga națiune prin acțiunea de a oferi jertfă, pentru că eu trebuie să verific și să descopăr toate înclinațiile, dorințele, trebuie să le cer în interiorul meu, să le adun pe toate și să le concentrez pe realizarea nivelului care este acum, revelarea Creatorului.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 18.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ceri doar pentru necesități?

Răspuns: Dacă o persoană este preocupată de dăruire pentru ceilalți, ea nu trebuie să se preocupe de nevoile sale, deoarece vor umple mereu un grad suficient. Dar, există situații unice când o persoană trebuie să se privească pentru a clarifica ce este esențial și unde se află satisfacția sa. Ea vede că acest grad de necesități se găsește în dorințele de dăruire care sunt îndreptate spre Creator.

La nivelul de Bina o persoană nu cere pentru necesități, pentru că este susținută de la sine. Ea nu se preocupă de asta. Pentru că nivelul de Bina este dăruire absolută, Hafetz Hessed, o stare de Katnut (micime) din partea vaselor, stările de ”embrion” și ”alăptare”.

Dar, când o persoană trece prin stări tot mai ridicate și începe să muncească cu vasele de primire, ea trebuie să devină activă și să aibă o rugăciune unică pentru a determina că munca sa va fi pentru dăruire. Asta este bine, pentru că ea nu are nici o nevoie pentru ea însăși. Dar, ea determină că este o creatură, există și trebuie să existe pentru a munci pentru dăruire și pentru a servi poporul și, prin urmare, ea cere ceea ce este esențial pentru sine.

Asta înseamnă că rugăciunea pentru strictul necesar este un efort pentru ea. Ar prefera să nu o facă, dar trebuie să o facă în cadrul muncii sale. Este precum Cohen (Marele Preot) care ar trebui să aibă haine speciale, chiar dacă nu are nevoie. Dar, pentru a servi poporul, a trebuit să aibă veșmintele preoțești de ceremonie făcute pentru el.

Asta înseamnă că cererea pentru strictul necesar necesită, de asemenea, un efort din partea persoanei și nu este resimțită ca o necesitate. Dar, asta face parte din munca sa și ea cere depășind reticența sa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 27.05.2014, Shamati 35, ”În ceea ce privește vitalitatea Kedusha”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și focul de pe altar trebuie să ardă fără a se stinge: Preotul va aprinde lemne în fiecare dimineață, va așeza acolo arderea de tot,  va arde grăsimea jertfei de mulțumire. (Tora, Leviticul, ”Tzvav”, 06:05)

De fapt, nu era nevoie de lemne de foc pentru a menține focul pe altar pentru tot Focul Divin care era. În Primul Templu, forma semăna cu un leu, în al Doilea Templu – câine (Moshe Weisman, “Midrash spune” Capitolul “Tzav”). Un foc spiritual nu are nevoie de carburant deoarece el arde ca atare; nimic nu poate să-l influențeze, nici ploaie, nici vânt.

Un leu înseamnă purificarea completă a tuturor celor zece Sfirot; un câine reprezintă o corectare parțială a primelor trei Sfirot, Galgalta ve Eynaim.

Atunci când nu folosim AHP, rămâne în exterior și este numit atunci ”câine rău”, care latră și nu permite oamenilor să facă munca în mod corect. În același timp, ei ne împing să facem cel puțin ceva. Fără negativ, nu există pozitiv. Asta explică de ce în epoca celui de-al Doilea Templu, dorințele nu au fost toate ajustate pentru a fi utilizate în scopul de purificare; mai degrabă doar părțile cele mai ușoare. Această situație a favorizat o aspirație de a reveni la Primul Templu.

Cum este vorba despre un plan general de dezvoltare, conform căruia cele două Temple a trebuit să fie distruse, nimic nu se va putea dobândi. În acest moment, ne confruntăm cu construcția celui de-al Treilea Templu. Al Treilea Templu este corectarea întregii omeniri, atunci când tot egoismul este adus la altar, în întregime ars, și unit în jurul Cortului Chivotului Legii.

Există numeroase cercuri în realizarea unității: cel mai central, Cohen, un pic mai puțin central și mai extern, Leviții, apoi poporul Israel, și apoi națiunile lumii. Această divizare nu se definește conform originii etnice a cuiva, ci prin forța de aspirație spre centrul unității după spargerea finală și amestecarea sufletului comun care a avut loc. Cei care au cea mai puternică aspirație pentru unitate sunt numiți ”Cohen” (Preoți), cei a căror dorință de a se uni este mai slabă sunt numiți ”Leviți”, etc.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 06.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a judeca lumea pe scala de merit?

Răspuns: A judeca lumea pe scala de merit înseamnă a face toate eforturile pentru a aduce lumea mea interioară, tot ceea ce văd și simt, aproape de mine prin efortul meu și astfel, să trezesc fiecare parte în marea lume să facă același lucru, pentru a reuși în corectarea individuală a lumii.

Astfel, Malchut de Ein Sof (Infinit) este realizat din toate lumile individuale ale fiecărui individ în ea, care sunt încorporate reciproc, până ce vom atinge integrarea mutuală completă.

A doua parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când omul începe să studieze are nevoie să treacă prin toate etapele, să se ridice şi să se prăbuşească, astfel că va simţi cum este influenţat. Omul trebuie să lucreze şi să se descurce cu acestea. Nu este posibil să strige tot timpul: „De ce m-ai părăsit, de ce sunt eu neajutorat din nou, în disperare şi în întuneric?”

Aceste stări provin Sus, iar eu progresez chir cu ajutorul lor, cu condiţia de a merge corect prin ele. Trebuie să primesc un sentiment de creştere, trezire, putere  şi sprijin din partea grupului, şi trebuie să lucrez în mod corect împotriva întunericului, adică să transform întunericul în lumina.

Acest întuneric este bun, deoarece în măsură în care există întuneric, eu primesc liberul arbitru. Pot fi liber! Şi dacă lumina mă luminează, atunci eu sunt cu siguranţă în dăruirea Lui. Lumina este mai sus decât mine. Ea vine, mă influenţează, mă dezactivează, iar eu devin tot ceea ce El doreşte.

Sunt că o marionetă care se joacă atât timp cât sforile sunt trase de Lumina. Întunericul simbolizează că maestrul a dat drumul sforilor şi am căzut fără nici o mişcare. Pot primi trezirea din împrejurimi şi să mă joc astfel ca şi cum aş fi manevrat de către maestru.

Dar voi juca pe cont propriu. Şi, desigur, voi primi putere de la grup dar numai în măsură în care eu investesc puterea mea, iar apoi voi începe să trăiesc. Deja eu sunt cel care mă manevrez, similar cu modul în care Creatorul mă manevrează.

Odată El este cel care mă manevrează şi altădată sunt pe cont propriu. În întuneric, eu sunt, iar în Lumina, nu sunt eu, ci El. Acesta este modul în care lucrez, până când noaptea devine zi astfel încât voi fi eu şi nu Creatorul. M-am ridicat doar la nivelul de dăruire şi nu este important ceea ce mă influenţează, lumina sau întunericul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/21/14, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→