Monthly Archives: iunie 2014

Obstacole clare ..

Baal HaSulam, Shamati, articol 33, „Loturi de Yom Kippurimand cu Haman„: „Acest lucru este pentru că fără contradicţii, adică coborâri, nu ar putea fi un loc pentru Lumina Superioară de a fi acolo, căci nu există nici o lumina fără un Kli (vas).”

Lumina Superioară este de fapt percepută prin prisma obstacolelor, a micilor gropi. Dacă un perete este neted, atunci nu ne putem agaţa de el, dar în cazul în care există găuri, crăpături şi gropi, atunci este posibil să-l urcăm.

Astfel, Lumina Superioară poate creşte numai în conformitate cu găurile noastre, iar în cazul în care dorinţa este prea bună, prea netedă, atunci nu are nimic de care să ne agăţăm. Acesta este motivul pentru care schimbările sunt atât de esenţiale în dorinţa unei persoane, atât în mărimea cât şi în caracterul dorinţei; altfel că el se va simţi dezamăgit şi rănit, dar nu va fugi. În schimb, el va rămâne şi  va cere măreţia scopului şi simte că Dinim (judecăţile) sunt revelate în partea de sus a măreţiei scopului.

Scopul trebuie să fie clarificat cât mai mult şi cât mai clar posibil. Întrebarea este spre ce tânjeşte omul? Măreţia vasului sau măreţia Luminii? Cel mai dificil lucru pentru noi este să ne gândim la cum să îi facem plăcere Creatorului. Este dificil pentru că atunci simţim întunericul complet, suntem detaşaţi de El şi nu-L simţim.

Acestea sunt Dinim (judecăţi) foarte puternice care  au menirea de a descoperi Creatorul şi sunt revelate că detaşare totală. Nu în sentimentele noastre sau în mintea noastră faptul ne putem lega noi înşine cu dorinţa de a încânta Creatorului. Este mai uşor să ne legăm cu întreaga omenire, deoarece putem înţelege şi simţi tot ceea ce se referă la vas şi nu la Lumină.

Aici descopăr o cerere reală: „Unde este El şi cum Îl pot imagina?” Apoi vasul începe să ia  formă în întuneric, ajunge la  HaVaYaH completă şi primeşte umplerea. Că urmare, o persoană începe să înţeleagă oarecum ideea de Creator, pentru a se atribui el însuşi la El şi poate chiar să se gândească, cum să îi facă Lui plăcere.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/14Shamati nr. 33

O cale catre cele 10 Sefirot

Un grup ar trebui să creeze condiţii  de acomodare pentru toată lumea care are dorinta de a-si dezvolta punctele din inima. Noi nu cunoastem dinainte cine sunt cei care au punctul în inimă şi cei care nu il au. Dorinţele spirituale vor apărea treptat prin toate mijloacele. Este foarte posibil ca la un moment dat aceste dorinte sa se poată opri în evoluţie şi o persoană sa abandoneze calea.

Trebuie sa-i sprijinim pe cei care ajung într-un astfel de „accident .” Trebuie sa-i ajutam şi sa-i întărim pe cei care au nevoie de grija noastră. Un grup trebuie să se gândească în mod constant la aceste situaţii şi să-i menţină pe toţi la cel mai ridicat nivel. Grupul trebuie să simta în mod constant  dacă aceştia sunt în stare de integrare absolută sau nu. În prezent, simţim o dorinţă dizolvata şi o intenţie concentrata şi orice altceva nu ne este de folos. Aceasta stare trebuie să fie constantă. Acest lucru poate duce la tot felul de certuri şi neînţelegeri cu privire la nivelul de zi cu zi, cu privire la modul în care vom publica o carte, in care vom emite un ziar, etc, cu orice altceva care nu este asociat în mod direct cu spiritualitatea. Lucruri care nu sunt parte din calea spirituală nu sunt supuse legilor spirituale. Putem argumenta, putem lupta, putem sa nu fim de acord unul cu altul, dar totuşi să facem tot ce este în puterea noastră, ca să ne detaşăm de aceste situaţii in relaţiile din interiorul grupului.

Este similar cu o mamă care isi mustră şi îsi pedepseşte copilul, chiar dacă in strafundul inimii il iubeste. Pentru ea este vital să aibă grijă de copilul ei. Noi ar trebui să urmam acest exemplu, deoarece în această lume este singurul model care este foarte clar pentru toţi. Fiecare dintre noi trebuie să se gândească în mod constant la felul în care el, ca un membru al grupului, poate crea condiţii optime maxime pentru a asigura dezvoltarea înfloritoare altora, în fiecare moment. Uneori, căderile declanşează gelozia, resentimentele, gândurile negative şi o atitudine critică între prieteni. Este foarte bine, deoarece ne dă ceva constructiv de lucru. Omul trebuie să îşi evalueze in mod corect acţiunile. Grupul trebuie să creeze mediul care promovează analize imediate ale atitudinii cuiva fata de altii şi corectări adecvate şi prompte, astfel încât persoana sa se întoarca in mijlocul grupului la un nou nivel de unitate. Trebuie să lucram foarte serios cu intenţia noastră; în ansamblul aceasta trebuie să fie îndreptată spre grup, cu scopul de unanimitate colectiva şi sa creeze o atmosfera in care sa mentina toată lumea pe linia de plutire. În caz contrar, nimic nu va funcţiona. Este vorba despre o tensiune constantă şi totuşi binevoitoare. Dorinţa noastră de a avea acest tip de tensiune este atât de puternica incat ne vom obişnui cu ea şi nu o vom mai considera-o o povară. Nu vă va mai extenua! Dimpotrivă, vă va promova viaţa spirituală.

În acelaşi timp, atunci când studiem şi pătrundem adânc în materialul pe care îl învăţăm împreună, grupul se transformă într-un întreg şi astfel creşte. Acesta este modul în care toată lumea avansează, pas cu pas. Individual, fiecare prieten simte că el este o parte internă a grupului ca un fetus în corpul mamei; fiecare vede grupul de la noul său nivel şi continuă sa isi vada prietenii mai sus şi mai bine decât el şi experimentează o gelozie pozitiva faţă de alţii. Este un tip pozitiv de invidie, deoarece il împinge să se conecteze cu alte persoane. O persoană începe să înţeleagă că realizarea  nivelului următor este, în general, foarte uşor: există ceva de care se poate agăţa, un loc unde se poate fi anexat şi unde poate fi dizolvat. Acest proces cere efort . Tot ce avem nevoie este sa ne acordăm la el şi să fim în mediul care susţine această dispoziţie. Asta este! Acest lucru este suficient pentru a fi adus în flux.

Mai târziu, intrarea noastră în conectare care se manifestă ca Sefirot, tot felul de legături între numeroase calităţi , devine mai precisă şi mai adânca. Există 10 proprietăţi importante. Pe lângă cele 10 Sefirot, există, de asemenea Sefirot individuale, adică fiecare 10 Sefirot conţine un nou set de 10 Sefirot. Cu toate acestea, avem nevoie doar de primele 10 Sefirot. Trebuie să începem sa le detectam pe ele mai întâi.

Conexiune între noi se transformă într- o forţă care ne permite sa daruim. Când realizat aceasta conectare, vom începe sa o simţim ca un întreg, chiar dacă acesta este format din diferite forţe care se opun reciproc: Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod şi Yesod. Ele sunt la fel de opuse una altuia în dragoste şi ură, gelozie şi bunătate. Aşa că atunci când le conectam împreună, vom obţine exact cantitatea care dezvăluie stări spirituale. Ne dezvăluie spiritualitatea în această cantitate.

Un grup trebuie să se refere la fiecare dintre membrii săi, cum ar fi o mamă pentru copilul ei  astfel încât fiecare prieten se dezvoltă în mod corect, are dispoziţia corectă şi se pregăteşte pentru o creştere spirituală în loc sa fie într-o stare statică. Fiecare nouă zi nu poate fi similară cu ziua de ieri.

De aceea, trebuie să  examinam şi să analizam starile noastre interne. Dacă nu văd ceea ce este de lucru pentru ziua de azi, înseamnă că nu am lucrat ieri. Aceasta înseamnă că o nouă condiţie pentru corectarea mea nu apare în mine. Creşterea noastră se bazează pe o corecţie treptată şi cumulativă a problemelor care apar printre noi în grup, în conexiunea dintre noi.

Din St. Petersburg Congres “Ziua a doua” 7.13.13, Lecţia 4

Munca de rutină nu este benefică

Baal HaSulam, ”Matan Tora” (Dăruirea Torei), Punctul 14: Pentru că munca în Mitzvot între om și Dumnezeu este fixă și specifică, și nu este strictă, și ne obișnuim ușor cu ea, și tot ceea ce este făcut prin obișnuință nu mai este util.

Dar Mitzvot dintre om și aproapele lui sunt schimbătoare și neregulate și îl înconjoară ca el să poată să se schimbe. Prin urmare, remediul lor este mult mai sigur și obiectivul lor este mult mai apropiat. Nu putem atinge Creatorul. Nu putem să-L simțim și să verificăm dacă acționăm corect sau nu cu privire la El, sau cum reacționează El. Cât timp dorința noastră nu este gata cu adevărat, nu suntem dispuși să-L auzim, să-L vedem sau să-L simțim în orice formă.

Chiar și pentru a atinge primul nivel în spiritualitate, Nefesh de Nefesh, cere pregătirea unei dorințe complete pentru nivelul zero cu cele zece Sfirot. Dar nu știm cum să abordăm asta, cum să începem, cum să trecem prin jumătate sau un sfert din drum pentru a pregăti un vas în acest mod.

Nu vom avea capacitatea de a simți Creatorul și atitudinea Sa față de noi, înainte de a deveni pregătiți pentru acest tip de conexiune. Muncim deci cu vasul spart care ne-a fost dat. Grație adunării părților sale, conectându-le în forma corectă și raportându-ne unul la celălalt cu intenția corectă, descoperim conexiunea noastră cu Creatorul prin intențiile de dăruire și conexiunea cu prietenii noștri.

Grație relațiilor reciproce cu prietenii realizez un vas care este mai legat, mai complex, mai conectat și, în cadrul acestuia, descopăr Creatorul. Nu avem posibilitatea de a munci direct cu Creatorul, ci doar prin corectarea vasului în care clarificăm relația noastră mutuală cu prietenii, toate avantajele sale și neajunsurile și înțelegem modul de a reacționa și a ne comporta pentru a realiza conexiunea corectă.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 25.05.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

A se apropia de Creator

Tora, Leviticul, (Shemini), 9:5-9:7: Au luat tot ceea ce a poruncit Moise, înaintea Cortului Întâlnirii; întreaga adunare s-a apropiat și a stat înaintea Domnului. Moise a spus: ”Asta este ceea ce a ordonat Domnul; realizați aceasta pentru ca să vi se arate slava Domnului”.

Și Moise îi spune lui Aaron: ”Apropie-te de altar, oferă jertfa de ispășire și arderea ta, obține ispășire pentru tine și poporul tău; apoi, oferă sacrificiul poporului și oferă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul”.

Este vorba de corectarea unei persoane la nivel de altar. Cuvântul ”altar” în ebraică vine din cuvântul ”sacrificiu” și rădăcina a se apropia, care se apropie de Creator începând să corecteze dorințele sale cu intenția ”pentru mine” spre intenția ”pentru societate, omenire și Creator”. Atunci, El se dezvăluie în dorințele sale corectate.

Întrebare: Ce ar trebui să facă oamenii pentru ca Aaron să reușească?

Răspuns: ”Oamenii” se referă la componenta Aaron (acest atribut la o persoană) care trebuie să adere la el, adică toate dorințele mele mici și atributele care trebuie să participe la activitatea spirituală, împreună cu dorința superioară numită ”Aaron”.  Cu alte cuvinte, trebuie să mă trag în totalitate pentru a mă apropia de Creator. În același timp, trebuie, de asemenea, să implic întreaga națiune prin acțiunea de a oferi jertfă, pentru că eu trebuie să verific și să descopăr toate înclinațiile, dorințele, trebuie să le cer în interiorul meu, să le adun pe toate și să le concentrez pe realizarea nivelului care este acum, revelarea Creatorului.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 18.12.2013

A se preocupa de necesitățile vitale

Întrebare: Ce înseamnă să ceri doar pentru necesități?

Răspuns: Dacă o persoană este preocupată de dăruire pentru ceilalți, ea nu trebuie să se preocupe de nevoile sale, deoarece vor umple mereu un grad suficient. Dar, există situații unice când o persoană trebuie să se privească pentru a clarifica ce este esențial și unde se află satisfacția sa. Ea vede că acest grad de necesități se găsește în dorințele de dăruire care sunt îndreptate spre Creator.

La nivelul de Bina o persoană nu cere pentru necesități, pentru că este susținută de la sine. Ea nu se preocupă de asta. Pentru că nivelul de Bina este dăruire absolută, Hafetz Hessed, o stare de Katnut (micime) din partea vaselor, stările de ”embrion” și ”alăptare”.

Dar, când o persoană trece prin stări tot mai ridicate și începe să muncească cu vasele de primire, ea trebuie să devină activă și să aibă o rugăciune unică pentru a determina că munca sa va fi pentru dăruire. Asta este bine, pentru că ea nu are nici o nevoie pentru ea însăși. Dar, ea determină că este o creatură, există și trebuie să existe pentru a munci pentru dăruire și pentru a servi poporul și, prin urmare, ea cere ceea ce este esențial pentru sine.

Asta înseamnă că rugăciunea pentru strictul necesar este un efort pentru ea. Ar prefera să nu o facă, dar trebuie să o facă în cadrul muncii sale. Este precum Cohen (Marele Preot) care ar trebui să aibă haine speciale, chiar dacă nu are nevoie. Dar, pentru a servi poporul, a trebuit să aibă veșmintele preoțești de ceremonie făcute pentru el.

Asta înseamnă că cererea pentru strictul necesar necesită, de asemenea, un efort din partea persoanei și nu este resimțită ca o necesitate. Dar, asta face parte din munca sa și ea cere depășind reticența sa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 27.05.2014, Shamati 35, ”În ceea ce privește vitalitatea Kedusha”

Al Treilea Templu: corectarea omenirii

Și focul de pe altar trebuie să ardă fără a se stinge: Preotul va aprinde lemne în fiecare dimineață, va așeza acolo arderea de tot,  va arde grăsimea jertfei de mulțumire. (Tora, Leviticul, ”Tzvav”, 06:05)

De fapt, nu era nevoie de lemne de foc pentru a menține focul pe altar pentru tot Focul Divin care era. În Primul Templu, forma semăna cu un leu, în al Doilea Templu – câine (Moshe Weisman, “Midrash spune” Capitolul “Tzav”). Un foc spiritual nu are nevoie de carburant deoarece el arde ca atare; nimic nu poate să-l influențeze, nici ploaie, nici vânt.

Un leu înseamnă purificarea completă a tuturor celor zece Sfirot; un câine reprezintă o corectare parțială a primelor trei Sfirot, Galgalta ve Eynaim.

Atunci când nu folosim AHP, rămâne în exterior și este numit atunci ”câine rău”, care latră și nu permite oamenilor să facă munca în mod corect. În același timp, ei ne împing să facem cel puțin ceva. Fără negativ, nu există pozitiv. Asta explică de ce în epoca celui de-al Doilea Templu, dorințele nu au fost toate ajustate pentru a fi utilizate în scopul de purificare; mai degrabă doar părțile cele mai ușoare. Această situație a favorizat o aspirație de a reveni la Primul Templu.

Cum este vorba despre un plan general de dezvoltare, conform căruia cele două Temple a trebuit să fie distruse, nimic nu se va putea dobândi. În acest moment, ne confruntăm cu construcția celui de-al Treilea Templu. Al Treilea Templu este corectarea întregii omeniri, atunci când tot egoismul este adus la altar, în întregime ars, și unit în jurul Cortului Chivotului Legii.

Există numeroase cercuri în realizarea unității: cel mai central, Cohen, un pic mai puțin central și mai extern, Leviții, apoi poporul Israel, și apoi națiunile lumii. Această divizare nu se definește conform originii etnice a cuiva, ci prin forța de aspirație spre centrul unității după spargerea finală și amestecarea sufletului comun care a avut loc. Cei care au cea mai puternică aspirație pentru unitate sunt numiți ”Cohen” (Preoți), cei a căror dorință de a se uni este mai slabă sunt numiți ”Leviți”, etc.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 06.12.2013

Lumea pe scala de merit

Întrebare: Ce înseamnă a judeca lumea pe scala de merit?

Răspuns: A judeca lumea pe scala de merit înseamnă a face toate eforturile pentru a aduce lumea mea interioară, tot ceea ce văd și simt, aproape de mine prin efortul meu și astfel, să trezesc fiecare parte în marea lume să facă același lucru, pentru a reuși în corectarea individuală a lumii.

Astfel, Malchut de Ein Sof (Infinit) este realizat din toate lumile individuale ale fiecărui individ în ea, care sunt încorporate reciproc, până ce vom atinge integrarea mutuală completă.

A doua parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.05.2014, Scrierile lui Rabash

Libertate în Întuneric

Când omul începe să studieze are nevoie să treacă prin toate etapele, să se ridice şi să se prăbuşească, astfel că va simţi cum este influenţat. Omul trebuie să lucreze şi să se descurce cu acestea. Nu este posibil să strige tot timpul: „De ce m-ai părăsit, de ce sunt eu neajutorat din nou, în disperare şi în întuneric?”

Aceste stări provin Sus, iar eu progresez chir cu ajutorul lor, cu condiţia de a merge corect prin ele. Trebuie să primesc un sentiment de creştere, trezire, putere  şi sprijin din partea grupului, şi trebuie să lucrez în mod corect împotriva întunericului, adică să transform întunericul în lumina.

Acest întuneric este bun, deoarece în măsură în care există întuneric, eu primesc liberul arbitru. Pot fi liber! Şi dacă lumina mă luminează, atunci eu sunt cu siguranţă în dăruirea Lui. Lumina este mai sus decât mine. Ea vine, mă influenţează, mă dezactivează, iar eu devin tot ceea ce El doreşte.

Sunt că o marionetă care se joacă atât timp cât sforile sunt trase de Lumina. Întunericul simbolizează că maestrul a dat drumul sforilor şi am căzut fără nici o mişcare. Pot primi trezirea din împrejurimi şi să mă joc astfel ca şi cum aş fi manevrat de către maestru.

Dar voi juca pe cont propriu. Şi, desigur, voi primi putere de la grup dar numai în măsură în care eu investesc puterea mea, iar apoi voi începe să trăiesc. Deja eu sunt cel care mă manevrez, similar cu modul în care Creatorul mă manevrează.

Odată El este cel care mă manevrează şi altădată sunt pe cont propriu. În întuneric, eu sunt, iar în Lumina, nu sunt eu, ci El. Acesta este modul în care lucrez, până când noaptea devine zi astfel încât voi fi eu şi nu Creatorul. M-am ridicat doar la nivelul de dăruire şi nu este important ceea ce mă influenţează, lumina sau întunericul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/21/14Cartea Zohar

Incotro ne indreptăm?

Întrebare: Avem într-adevăr o șansă de a corecta starea lumii? La urma urmei, vedem că lucrurile se agravează pe zi ce trece.

Răspuns: Nu, lumea avansează  în fiecare zi spre o recunoaștere mai mare a răului. Oamenii înțeleg că avansează fără nici o direcție, fără a știi unde să păşească, neputând  influența modul în care lumea se dezvoltă sau pentru a asigura sustenabilitatea lumii, pentru a asigura viaţa.

Pierdem toate pârghiile și nu există hățuri de care să ne agăţăm. Nu există vreun mod prin care putem gestiona lumea şi asta este de fapt un lucru bun. Oamenii simt că sunt asemenea copiiilor mici, pe care părinţi i-au pierdut.

Vom începe treptat să conştientizăm cine sunt aceia care ne-au uitat, de către cine ne-am îndepărtat şi către cine trebuie să ne apropiem. Acest lucru face ca o persoană sa simtă nevoia Forţei Superioare, pentru a forma un echilibru cu natura, cu realitatea. Aceasta nu este o forță mistică, dar vrem sa cunoaştem cu adevărat cum este construit acest sistem, legea si formula potrivit căreia lumea există.

Trebuie să știm unde ne îndreptăm! La urma urmei, suntem într-un tren de mare viteză,  într-un întuneric total, necunoscând destinaţia unde ne duce …

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/28/14Scrierile Baal HaSulam

Tic-tac, zi și noapte

Întrebare : De ce trebuie să fiu lovit şi spart pentru a ajunge la conexiune, dacă spargerea s-a întâmplat deja o dată?

Răspuns: Atunci când cineva nu este satisfăcut şi cade, acestea sunt căderi mici. În fiecare zi se simte dezamăgit şi apoi se ridică din nou. Este scris: „Un înţelept va cădea şi se va ridică de o mie de ori. „Acestea sunt clarificări interioare care sunt absolut necesare. Deci, această muncă nu este potrivită pentru public, pentru că este imposibil să le povesteşti despre ea şi să le-o oferi acelora care nu au scopul de iluminare spirituală în faţă lor. Câteodată acest lucru opreşte  iluminarea şi pentru noi. Astăzi, omenirea arată un pic obosită şi dezorientată, nu arde de dorinţe la fel cum o făcea ieri. Mâine va simţi din nou inspiraţia. Acesta este modul în care avansăm. Problemele voastre curente nu sunt numite spargeri. Spargerea vaselor s-a întâmplat deja în trecut iar cioburile sale s-au împrăştiat pe jos. Sus, acestea au fost pe deplin conectate, dar apoi au căzut mai jos şi s-au spart şi mai mult până când în cele din urmă au fost complet împrăştiate şi amestecate.

Când urcăm de jos în sus, trebuie să trecem prin toate stările din direcţia opusă, 5-4-3-2-1-0, şi de fiecare dată sărim de la un nivel la altul, de la un nivel energetic la altul,  la fel ca electronii din interiorul unui atom. Este că un pendul într-un ceas care se mişcă în mod constant dintr-o parte în alta, tic-tac, tic-tac, înainte şi înapoi, dreapta şi stânga, zi şi noapte. Trebuie să trecem prin aceste cicluri atunci când tăiem acţiunea pe care am efectuat-o şi am început o nouă acţiune, la fel că la început, dar la un nivel mai înalt.

Nu cunoaştem aceste niveluri superioare deorece suntem în exil. Această este ceea ce a înghiţit Faraon, după cum este scris: „El a înghiţit o armata şi a vomitat-o”, ceea ce înseamnă că el nu ne arată că avansăm.  Dobândim sentimente mult mai sensibile şi motiv, mai multe oportunităţi, şi avansăm în Lo Lishma (nu de dragul ei), dar nu ni se arată ascensiunea de la un nivel la altul.

Trebuie să facem saltul de la nu nivel la altul de multe ori, în timp ce păşim pe această scară, şi de fiecare dată  să distrugem ziua de ieri şi să începem ziua din nou când Machsom (bariera) şi începem să urcăm nivelurile spirituale reale. În lumile superioare, va fi la fel sau poate chiar mai rău.

Întrebare: Atunci de ce visam atât de mult la trecerea Machsom dacă există aceleaşi niveluri acolo până la sfârşitul corecţiei?

Răspuns: Visam să urcăm în Lumea de sus, deoarece acolo putem fi în vasele de dăruire şi de fapt, să dăruim unul altuia şi prin asta să dăruim Creatorului. Prin dăruirea noastră, a unuia asupra celuilalt, vom stabili fundaţia pentru revelaţia Creatorului. Nu dăruim direct Creatorului, ci ajungem la iubirea Creatorului prin iubirea fiinţelor create. Creăm o platforma între noi, un loc unde Creatorul va fi dezvăluit în funcţie de echivalenţa noastră de formă. Lumina Superioară va locui în dorinţa care este plină de cooperare reciprocă şi o preocupare a tuturor părţilor sale una faţă de cealaltă.

Întrebare: Va fi mai uşor pentru mine să depăşesc toate crizele dincolo de Machsom?

Răspuns: Dincolo de Machsom, voi fi cu adevărat capabil să dăruiesc Creatorului. Nici măcar nu calculez ceea ce este mai uşor şi ceea ce este mai dificil, calculez numai dacă pot dărui Creatorului. A trece Machsom înseamnă  să ating atributul de a dărui şi de a încânta, de fapt, Creatorul. Nu am nevoie de nimic mai mult decât asta! Nu iau în considerare greutăţile, ci doar posibilitatea de a dărui Lui. Scopul nostru este de a încânta Creatorul, dacă aş avea o astfel de oportunitate, această înseamnă dincolo de Machsom şi acolo vreau eu să fiu.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 4/16/14, Scrierile Rabash