Sarcina unei persoane este de a adera mereu la guvernarea superioară, la munca Creatorului asupra ei. Prin atitudinea sa, Creatorul trezește substanța.

Astfel, la toate nivelurile dorinței pentru plăcere, mineral, vegetal, animal și vorbitor, Reshimot sunt trezite, genele informative care dezvoltă întreaga creație și o fac să avanseze spre corectare, spre starea dorită, spre obiectivul definit anterior. Asta înseamnă adeziunea completă a întregii creații cu Creatorul, cu originea guvernării superioare.

Totuși, de la substanța în sine, o participare suplimentară este necesară: ea trebuie să realizeze, în mod conștient, adeziunea cu Gazda. Ea trebuie să înțeleagă acțiunile care sunt efectuate asupra ei și, prin aceste acțiuni, să realizeze guvernarea superioară, Creatorul.

Din întreaga natură, doar omul este pregătit să facă asta. Și în om, toate aceste patru niveluri există, de asemenea:  mineral, vegetal, animal și uman. De fapt, doar nivelul uman în interiorul omului este la originea reacției corecte la acțiunile Creatorului. Umanul în om trebuie să se activeze pentru a conecta la el tot restul nivelurilor omenirii și apoi, nivelurile mineral, vegetal, animal ale naturii se vor alătura lui, de asemenea. Toate părțile naturii sunt incluse în interiorul omului, și ele urcă și coboară împreună cu el.

În acest mod, ține de noi să examinăm creația. Cei care aparțin celui de-al patrulea nivel al etapei a patra, adică nivelul uman în om, simt o trezire pentru a urca. Un Reshimo viu se trezește în ei, îi obligă să îl realizeze. Omul primește o aspirație interioară spre spiritualitate. Și apoi, este obligat să clarifice exact ce să facă pentru a descoperi Gazda și să adere la El. De fapt, grație acestui lucru, umple dorința Creatorului și Îi aduce Lui mulțumire.

Deci, tot ceea ce trebuie să facem este de a examina, în fiecare moment, că suntem sub controlul guvernării superioare și să aderăm la acest control.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 04.07.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem simți dăruire în timp ce simt plăcerea de a primi, în același timp?

Răspuns: O persoană, cu cât avansează mai mult, cu atât mai multe plăceri simte în dorința sa de a primi. Dorința crește și plăcerea crește. Nu știți încă, câte dorințe pentru plăcere sunt ascunse în voi.

Începe și nu se termină niciodată. De fiecare dată, o persoană crede că nu va reveni niciodată la ceea ce era înainte dar, în clipa următoare, cade din nou sub dominația dorinței noi care se dezvăluie, noul Reshimo (reminiscență) și este ca și cum totul ar începe din nou. Asta se întâmplă la un nivel superior, desigur, dar se pare că lucrurile se repetă.

Cu cât nivelul este mai ridicat, cu atât răul care se dezvăluie este mai mare. Totul începe de la linia din stânga, de la egoul în creștere, deoarece noi trebuie să urcăm în vârful muntelui, în vârful gândurilor noastre trecătoare, dorințe, separare, ură și plăcere.

Este o nebunie să credem că cineva trebuie să facă asta de unul singur. Ne pierdem efectiv puterea în această greșeală, în loc să aspirăm la conexiune. Problema este că o persoană se bate ca Don Quijote împotriva morilor de vânt și nu împotriva adevăratului inamic. El este înarmat cu o sabie și un scut făcute de el însuși și nu cu sabia reală și scutul pe care le-a primit de la tatăl său, Lumina Superioară și pe care le-a pierdut datorită neglijenței lui.

La urma urmei, el crede că va realiza totul de unul singur, prin propriile sale forțe și prin mintea lui.

Aceasta este greșeala lui, pentru că această muncă nu este dificilă deloc; poate deveni agreabilă, fascinantă și plăcută. O persoană devine un artizan care-și iubește munca și care o gestionează și imaginează în mod corect cum să o înceapă și care sunt partenerii săi: prietenii, profesorul, Creatorul. Lucrul principal este de a clarifica abordarea corectă și asta este partea cea mai dificilă.

Copiii se dezvoltă natural: natura invocă în ei o dorință, o aspirație și abilități. Noi, în schimb, trebuie să organizăm totul singuri. Este singurul liber arbitru pe care-l avem: să aranjăm un loc pentru dezvoltarea noastră și să concentrăm acolo toate condițiile pentru a crea un mediu care stimulează dezvoltarea noastră.

Dar, în loc de asta, o persoană pierde o mulțime de energie în locuri greșite, ca ploaia în deșert. Ca și cum ar face mari eforturi dar, de fapt, ea le irosește prin acțiuni inutile.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 07.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→