Daily Archives: 1 octombrie 2014

O plăcere spirituală într-o acțiune fizică

Întrebare: Pot învăța să descopăr Creatorul prin plăceri fizice?

Răspuns: Asta depinde de ceea ce se înțelege prin plăceri fizice: plăcerea pentru sine sau plăcerile îmbrăcate în acțiunile fizice ale lumii noastre.

Dacă plăcerea este îmbrăcată într-o acțiune fizică a acestei lumi, este posibil de a descoperi Creatorul în ea, dar dacă este destinată pentru sine, atunci este imposibil. Fiecare acțiune ”pentru sine” este numită fizică și „din  sine” este numită spirituală.

Atunci când ne conectăm între noi pentru a completa adeziunea, resimțim atunci cu adevărat, în esență, această stare în care Creatorul se descoperă. Dar este numai cu singura condiție ca noi să folosim asta pentru unificarea noastră deasupra aspirațiilor și dorințelor personale.

Lumina face tot restul, nu trebuie să fii implicat în asta în mod special; acest lucru doar încurcă omul.

Trebuie să se studiaţi articolele lui Rabash și Baal HaSulam care sunt intercalate cu un pic de informație privind condițiile pentru munca spirituală și să încercați să nu le părăsiți. Ele trebuie să devină condițiile fundamentale pe care trebuie să le menținem tot timpul, iar atunci când vă aplecați asupra lor, să faceți o auto-examinare în raport cu ele.

Astfel, Lumina va crea caracteristicile corespunzătoare în voi și veți începe să simțiți că întreaga lume fizică nu este, în esență, fizică, ci doar pare în acest mod. De fapt, este modul în care forțele spirituale ne descriu senzațiile noastre.  Atunci când forța unică a naturii începe să fie descoperită, grație acestui lucru, vom începe în cele din urmă să înțelegem secretele și caracteristicile percepției noastre.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 6, 14.07.2014

Un grup este un singur corp

Un grup în sine este o singură entitate și toată lumea primește numai ceea ce există în întregul grup, nimeni nu se simte ca o unitate unică.

Într-un grup, nu este necesar să existe diferențe între bărbați și femei, între studenți vechi și nou-veniți, divergențe de opinie, neînțelegeri sau distorsiuni.

Conceptul de ”persoană” ruptă de ceilalți nu există, deoarece unul este mâna, al doilea este piciorul, al treilea este corpul și așa mai departe. Întreaga lume constituie un tot, un corp care se găsește în cooperarea reciprocă absolută, în acord absolut între toți membrii săi.

Acesta trebuie să fie principalul lucru pentru toată lumea și ar trebui să nu avem plângeri împotriva nimănui cu privire la acest subiect. Mi-a fost dată ocazia de a participa la un grup, a mă dizolva în el și nimeni nu-mi ia asta, deoarece Creatorul este cel care mi l-a dat. El m-a adus aici, mi-a dat prieteni ca reprezentanți ai Săi, prin care trebuie să muncesc la uniunea mea cu El. Eu mă aflu în asta.

Lucrul principal este că, în fiecare moment, pot să mă topesc tot mai mult în grup, să ”mă pierd” în el, pentru ca el să conducă toate gândurile mele, sentimentele și dorințele, determină întregul meu comportament, atitudinea mea. În momentul în care ating această stare, încep imediat să simt următorul nivel spiritual, pentru că el se face simțit în unitatea noastră. Dacă îl realizez, mă topesc în fiecare dintre ei, atunci trec la nivelul următor.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, 14.07.2014, Lecția 4

Secretul celor zece triburi, partea a cincea

Întrebare: Ce s-a întâmplat în perioada templelor? De ce au trebuit să fie distruse?

Răspuns: În primul rând, de ce se unesc evreii? Prin corectarea lor, stabilesc relații între ei care le vor permite să îndeplinească condiția de ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Pentru a atinge starea în care Creatorul va fi revelat complet, trebuie să creeze un singur suflet și o singură dorință. Grație unității lor interioare, au construit Primul Templu în ei înșiși. Totuși, această stare există numai pentru un moment și apoi, începe imediat să se descompună, pas cu pas.

Procesul este că la început, există o ascensiune lentă spre ”măsura” stării dorite și, o dată ce ea a fost atinsă și se manifestă, începe imediat căderea.

Întrebare: Deci, metoda lui Avraam și-a atins rezultatul și a ridicat oamenii la înălțimea dorită?

Răspuns: Da. A fost un contact între întreaga națiune și Creator, bazat pe iubire reciprocă, când națiunea a atins starea de corecție individuală completă. Aceasta reprezintă construcția Primului Templu.

Atunci când o stare este realizată, oamenii nu au nimic a face și nici un motiv de a exista la acest nivel, deoarece nu există decât pentru un moment. Lumina vine, umple vasul, și asta-i tot.

Apoi, această stare trebuie să dispară. Desigur, procesul continuă până ce această mână de oameni, care a devenit națiunea Israel, corectează întreaga omenire. Prin urmare, se dezvăluie în fața lor o perspectivă în întregime nouă.

Scopul final nu este construirea Primului Templu, ci corectarea completă a întregii omeniri. Este ceea ce a spus Avraam în Babilon, chiar și atunci când a fost singurul care știa despre acest lucru.

Dar astăzi, evreii spun: ”Vă rog, lăsați-ne în pace! Ce popor ales? Dorim să fim ca toată lumea!”

Totuși, ei vor fi constrânși. Vedem că vor fi forțați, așa cum au fost atunci.

Din kab.tv, ”Babilonul de ieri și de astăzi”, 27.08.2014

 

Secretul celor zece triburi, partea a patra

Întrebare: Grupul lui Avraam și legea lor de iubire a prietenului ca pe tine însuți, “au trecut” prin toate generațiile în Egipt. Au simțit egoismul, au evadat, au stat la poalele muntelui Sinai și au devenit o națiune. Unde se găsea însă, în acest timp, grupul lui Nimrod, adică restul umanității, Babilonul?

Răspuns: În acest timp, oamenii s-au dispersat și s-au relocat. Cabala și Tora nu studiază acest fenomen, ele fiind dedicate elevării spirituale a omului iar acest fenomen este unul material. Toate aceste evenimente sunt descrise cu acuratețe de Flavius Josephus, în Evreii în antichitate.

Întrebare: Să ne întoarcem la poporul lui Israel, care a ajuns în “țara” sa, în straturile egoiste ale dorinței proprii acestuia. Cum au început ei să proceseze acest egoism?

Răspuns: Nu a fost ușor. La început, ei nu au știut cum să-l modifice sau cum să lucreze cu el.

Nu îl mai aveau pe Moise cu ei. Nu mai erau nici Avraam, Isac, Iacov sau Iosif. De aceea au adoptat o nouă metodă de conducere a poporului.

În principiu, era un regat. O întreagă galerie de divergențe au apărut între ei, dar acestea nu au fost descrise în Tora, ci în Profeți și apoi în Scripturi. Oamenii au ales unde să construiască Templul, adică locul potrivit pentru a-și plasa totalitatea dorințelor lor spirituale. Nu discutăm aici despre geografie, pur și simplu acest proces este descris în termeni geografici.

Cele douăsprezece triburi au început să-și împartă terenul. A existat condiția conform căreia două triburi trebuiau să trăiască dincolo de Iordan, acolo unde se află astăzi Iordania, pentru că așezarea lor trebuia să urmărească planul sufletului comun, pe pământ.

În general, există natura umană (sufletul), precum și cea animală, vegetală și inanimată. Toate aceste niveluri sunt construite unul peste celălalt, având la bază același principiu. Atunci când începe să se manifeste natura umană în noi, adică asemănarea cu Creatorul, ne schimbăm locul de domiciliu în conformitate cu această mișcare spirituală. În general, totul se schimbă în noi, fără ca măcar să observăm cât de mult ne-am schimbat. Acest lucru se petrece instinctiv, de la sine. Astfel, începem să explorăm și să descoperim cum trebuie să existăm de acum încolo.

Întrebare: Au continuat ei să trăiască conform principiului, Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți?

Răspuns: Desigur! Au continuat să o facă, aprofundând tot mai mult acest principiu. Aceasta înseamnă că au populat și au dezvoltat țara lui Israel, prin țară înțelegând dorință. În acest mod, au avansat.

Faptul că triburile și-au împărțit țara între ele nu reprezintă nici o problemă. În surse este descris modul în care fiecare trib s-a așezat pe pământul lui, acolo unde ar trebui să existe. Sunt descrise cu claritate, granițele și împărțirea lor. Triburile nu se puteau amesteca între ele, pentru că dorința comună, sufletul comun este divizat în patru niveluri și conform celor trei linii. Rezultă (4 x 3) douăsprezece părți, apărând cele douăsprezece triburi, care trebuie să corespundă perfect cu scopurile lor, de la nivelul spiritual și până la cel pământesc. Ele se adaugă unul după altul, în mod exact, urmând cu fidelitate aceste niveluri, într-un paralelism perfect.

Întrebare: Așadar, corectarea lumii începe aici, în acest mic spațiu, pe care se“întind” cele douăsprezece triburi?

Răspuns: Da. Este interesant faptul că la sfârșitul zilelor, toată umanitatea va fi atașată de aceste douăsprezece triburi (dintre care zece s-au pierdut, dar se vor întoarce). Atunci totul se va clarifica, Babilonul modern se va uni și cele douăsprezce triburi vor apărea din nou, împrăștiate pe tot globul. Cu alte cuvinte, “Țara lui Israel,” precum La Peau de Chagrin, “se întinde” peste întreg globul, nu în manieră fizică, desigur, ci în internalitate.

În concluzie, acesta este procesul de corecție a uriașelor straturi mineral, vegetal și animal, precum și a egoismului omenesc, în general, care este deja întins peste întreg pământul, în forma actuală, agregată. Dintr-un mic punct, se formează o nouă lume, cu o nouă intenție și cu aspirația “direct către Creator,” Yașar-El, Israel.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

O lungime de undă comună

În studiul celor zece Sfirot este explicat de unde vine Shevira (spargere) dorinței colective și corectarea sa, adică uniunea și conexiunea, de ce ele sunt astfel, chiar dacă, în principiu, aceste legi sunt foarte logice și, în general, le înțelegem cu natura noastră fizică. Trebuie să încercăm să le realizăm în atelierele noastre cufundându-ne și fiind incluși unul în altul, și fiind de acord cu ce spune un prieten. A fi de acord înseamnă a avansa cu ceea ce spune el. Navighez pe lungimea sa de undă și gândesc ca el. Nu caut să justific sau să judec cuvintele lui, nu!

Sunt cu el în dorințele și gândurile sale. El spune o frază și eu sunt în această frază, ca și cum ar fi a mea. Este atât de important să încerc să ghicesc gândul lui și dorința lui astfel încât, dacă ar trebui să se oprească, aș putea continua și spune exact ceea ce el ar fi spus. Și este astfel cu fiecare dintre noi.

Ne simțim ca fiind complet egali, nici mai mult nici mai puțin ca ceilalți. Deoarece numai cei care sunt egali se conectează unii cu ceilalți și se găsesc în comunicare reciprocă. De aici, acesta este modul în care ne orientăm.

Încercăm să ne ajutăm până în punctul în care, de la începutul atelierului până la final, mă supraveghez în fiecare moment pentru ca fiecare din gândurile mele și fiecare din dorințele mele să nu fie în contradicție cu discuția, astfel ca ele să nu fie inutile sau străine pentru cea la care participăm acum. Este esențial să încercăm să ne detașăm de întreaga lume, cât mai mult posibil, să ne amestecăm doar între noi, să discutăm despre ceea ce se întâmplă între noi și despre ceea ce putem adăuga pentru a invita dezvăluirea Luminii Superioare asupra noastră.

Din momentul în care văd că cineva nu este angajat în subiect, este deconectat, se abate de la direcție (poate că există probleme personale), fac eforturi pentru a-l ajuta să revină la fluxul nostru. Fiecare persoană care se îndepărtează de la lungimea de undă comună devine o perturbare pentru toată lumea. Asta afectează atât femeile, cât și bărbații.

Cineva care se abate de la cadrul atelierului într-un anumit mod și care este în exteriorul dorințelor și gândurilor noastre deranjează pe toată lumea. Dar, se deranjează mai mult pe sine. Pentru că este într-un sistem unificat și creează o perturbare în el; el este un organ care nu funcționează corect și atrage asupra lui o influență negativă a întregului sistem. Deci, trebuie să încercăm să fim componente pozitive pentru singurul Kli al sufletului colectiv.

Din congresul de la Sankt Petersburg, Lecția pregătitoare 2, 18.09.2014

 

Secretul celor zece triburi, partea a treia

Întrebare: Ce este acest “Egipt”? Este o țară, un concept sau o stare?

Răspuns: Nu au nici o importanță geografia sau istoria.

Grupul plecat din Babilon s-a unit în linia din dreapta (“Avraam“), în linia din stânga (“Isac”), în linia din mijloc (“Iacov”), și au atins unitatea deplină sub numele de “Iosif.” El mai este numit și “Iosif cel drept,” “Cei drepți, fundamentul lumii.” “Fundamentul” (Yesod) este acela care ne conectează pe toți împreună, fiind o parte din structura spirituală universală și anume, unitatea noastră internă.

Acum, toți fiind uniți, putem discuta despre modalitatea prin care se pot ridica la nivelul următor. Dar pentru a face acest lucru, ei trebuie să primească un eu uriaș, care să se manifeste între ei, astfel încât oamenii să se ridice deasupra lui.

Aceasta înseamnă că, la început, acest imens egoism trebuie să-i atragă în interior. Îi trage în așa fel încât ei încep să simtă dezvoltarea egoistă internă și devin conștienți de faptul că este posibil să avanseze spre scop cu ajutorul acestui egoism. Această perioadă se cheamă: “cei șapte ani de îndestulare din Egipt.” Cu alte cuvinte, se dezvoltă în ei egoismul “îndestulării”, dar fără să interfereze cu ei.

Apoi sosesc “cei șapte ani de foamete”, în care egoismul începe să se manifeste ca un rău. Atunci Faraonul cel rău se ridică împotriva lor, încercând să-i dezbine. Oamenii luptă împotriva dezbinării, până în momentul în care Moise îl omoară pe egipteanul care îi conducea și care era amplasat chiar între evrei.

În concluzie, în societate a apărut o asemenea tensiune, s-au petrecut schimbări drastice, încât oamenii au fost obligați să ia măsuri pentru a ieși din acea stare, pentru a scăpa cu viață, nefiind posibil să existe astfel.

Ei nu vor să trăiască în egoism, dar dacă rămân în acea stare, atunci Faraonul cel rău le va apărea imediat ca fiind bun. Acesta le transmite: “De ce vă faceți griji? De ce faceți gălăgie? Opriți-vă, trăiți în liniște, vedeți-vă de treaba voastră și veți fi bine.” Cu alte cuvinte, dacă nu vă atingeți de ideologie, totul va fi în regulă. Iar aceasta este regula tuturor conducătorilor lumii: “Lasați ideologia în seama mea iar eu o să vă pun la dispoziție tot ceea ce aveți nevoie.”

Desigur că evreii nu sunt de acord cu acest lucru. Moise începe să-i “încălzească.” “Trebuie să plecăm de aici; altfel vom rămâne precum ‘animalele’ în acest Egipt. Pentru a ne ridica la nivelul unei ‘Ființe omenești’ și a-L revela pe Creator, trebuie să scăpăm de sub puterea acestui egoism, care există între noi, de sub puterea Faraonului…‘Evadarea din Egipt’ presupune ridicarea omului peste egoismul său inerent. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne conectăm între noi, încă și mai mult și în acest scop, trebuie să scăpăm de sub apăsarea lui, să evadăm…”

În consecință, acțiunea dezirabilă este aceea de ridicare mai presus de egoism, cu ajutorul unei forțe speciale, de unire și apoi de corectare treptată a acestui egoism, care a rămas dedesubt. Este exact ce au făcut și ei; s-au ridicat deasupra egoismului lor și s-au unit. Această acțiune se cheamă “au stat în fața muntelui Sinai.” Apoi, uniți și primind forța unității, care se numește “Tora,” ei își corectează treptat acest egoism, pe parcursul a patruzeci de ani.

Cu alte cuvinte, ei încep să corecteze Faraonul dintre ei. Mai întâi îl neutralizează, pentru a nu strica relațiile dintre ei, pentru a nu-i deranja. Astfel se unesc într-o singură forță.

Următoarea mișcare înainte se cheamă “intrarea în țara Israelului,” atunci când încep să folosească egosimul Faraonului pentru a se conecta tot mai profund între ei. Adică, încep să-l “stârnească”, să-l trezească în ei, pentru a-l scoate la lumină.

Mai întâi îl lasă în pace, lucrează asupra lui, se ridică peste el, restrângându-l în permanență și “acoperindu-l”. Acest proces se cheamă “cei patruzeci de ani de pribegire prin pustiu.” Iar când își revelează egoismul, pe însuși Faraonul, ei intră în țara Israelului și încep să-l “convertească” în altruism.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Secretul celor zece triburi, partea a doua

Întrebare: Cei care l-au urmat pe Avraam au reușit să edifice o societate bazată pe justiție socială?

Răspuns: În principiu, ei nu au fost atrași de ideea de a crea o comunitate “frumoasă,” “socialistă”. Ei erau atrași de faptul că, prin conexiunea cu ceilalți, ei atingeau nivelul următor, mai profund, al naturii.

Avraam le-a spus că această criză a avut ca scop tocmai ridicarea lor la nivelul următor, revelarea forței interioare a naturii, a semnificației, intenției și dezvoltării ei.

În realitate, Avraam se găsea pe o treaptă mai sus decât ei și oamenii aspirau, deși inconștient, să se ridice acolo. Nu înțelegeau cum să procedeze, cum să penetreze nivelul mai profund al naturii, dar atinseseră deja pragul, trecerea spre acel nivel, astfel fiind capabili să-l audă pe Avraam. Deschizând ușa, el le-a spus: “Starea aceasta de criză ne va conduce acolo. Iată ce trebuie să facem!”

Astfel încât ei au devenit cu toții, o singură familie. Isac l-a urmat pe Avraam, Iacov l-a urmat pe Isac. Cu alte cuvinte, familia a trecut prin diverse stadii de dezvoltare, numite “Avraam,” “Isac,” “Iacov, “Iosif.” Acesta din urmă i-a adus în Egipt, adunând toate nivelurile anterioare, însumând întregul lor potențial – și egoismul – făcând tot posibilul să atingă spiritualitatea, mai presus de orice. Așadar, ei au plecat în jos, în Egipt, adică spre revelarea egoismului.

Întrebare: Până atunci însă, au trăit ei în unitate? Oare nu a fost vândut Iacov de către frații săi, devenind sclav? Nu a prezis acesta că frații săi se vor ruga înaintea lui? Deci exista disensiune, ură între frați.

Răspuns: Desigur, încă foarte puternice. Acestea se datorau faptului că încercau cu toții, să-i iubească pe ceilalți ca pe ei înșiși. Dacă nu aspiri la așa ceva, nici nu îți revelezi nivelurile de egosim. Când totul decurge normal, te descurci perfect. Însă când apar diverse obstacole, atunci tu trebuie să aspiri spre unitate, în ciuda tuturor problemelor.

Ele apar tocmai pentru ca tu să te ridici peste ele, străduindu-te constant să atingi o dragoste mai mare, o conexiune mai profundă, o unitate mai deplină. Unitatea se poate dezvolta doar deasupra senzației de divizare.

În concluzie, cei care l-au urmat pe Avraam s-au unit tot mai strâns, în lupta cu egoismul lor, până în momentul în care Iosif i-a adus în Egipt.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Secretul celor zece triburi, partea întâi

Vom putea înțelege procesele globale moderne, doar dacă mai întâi vom explica starea care a devenit fundamentul, motivația și prototipul acestora, acum 4000 de ani.

În Babilonul antic, în timpul unei crize similare cu cea actuală, s-au dezvoltat două percepții legate de evoluția noastră. Regele Babilonului a condus cea mai mare parte a populației pe calea evoluției naturale, în timp ce înțeleptul preot Avraam a chemat oamenii să se ridice la un nivel calitativ nou

Întrebare: Avraam a fost un ideolog de mare clasă, un filozof și un om respectabil, atunci de ce a trebuit să stârnească o revoluție?

Răspuns: El căuta o cale de ieșire din impas și a găsit-o în interiorul stării care a luat naștere în interiorul poporului. Circumstanțele îi sileau să se unească, dar oamenii nu mai puteau trăi împreună. Din contră, eul lor crescuse atât de mult, încât se învinovățeau unii pe alții, urându-se.

Soluția lui Nimrod a fost simplă și materială: “Pur și simplu, ar trebui să ne dispersăm și să trăim separat, dar sub conducerea mea, desigur.” În acest mod procedează și colegii de apartament, atunci când vor să oprească o gâlceavă.

Avraam însă, a avut o altă idee: “Nu trebuie să ne dispersăm, aceasta este o lege a naturii de care nu putem scăpa, oricum, în viitor, Pământul va fi plin de oameni. Nu este necesar să inventăm nimic. Natura și evoluția ne impun să ne unim. Atunci noi trebuie să ne unim mai presus de eul nostru.”

Bineînțeles că un număr mic de oameni l-au ascultat pe Avraam, câțiva zeci de mii, dintr-un popor de trei milioane de oameni. În fond, decizia a fost greu de luat, fiind mult mai ușoară dispersarea. În orice caz, discipolii lui Avraam l-au urmat, au ieșit din Egipt și au purtat cu ei ideea de a-și iubi vecinul ca pe ei înșiși, realizând acest lucru între ei.

La început au simțit disperarea; nu mai puteau trăi alături de egoismul lor nici măcar o clipă, dorindu-și să facă orice cu el, pentru a se lepăda de acesta. Acesta este motivul pentru care scopul impus de Avraam i-a atras, ei nealegând ideea de a duce o viață simplă și normală, în care să se certe și să se învinovățească reciproc, ci optând pentru ridicarea către ceva cu totul nou. Ceea ce i-a atras a fost ridicarea la nivelul următor, pentru că aceasta nu necesita anularea eului, ci folosirea acestuia în ascensiune.

Întrebare: Un popor ciudat. Nu și-au dorit să trăiască în casele lor, dar în apartamente separate, ci au preferat ascensiunea spirituală. Rezultă de aici, că fundamentul națiunii noastre a fost pus de acești indivizi deprimați care l-au urmat pe Avraam?

Răspuns: Așa este, de fapt această stare de cădere este aceea care i-a împins înainte. Ei au înțeles criza într-un mod complet diferit de ceilalți și s-au bazat pe această criză pentru a descoperi semnificația vieții, a existenței lor.

Ceilalți au analizat criza în mod practic: “Haideți să o rezolvăm și să ne continuăm viața ca și până acum.”

În final, poporul s-a divizat net, în două grupuri, cu drumuri extrem de diferite.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Declinul Babilonului, partea 6

Comentariu: Ca un rezultat al spiralei globale al istoriei ne-am întors la un ” Impas babilonian”.   Evreii au adus întreaga lume în această stare pentru că au jucat un rol important în progresul științific și tehnologic. Astfel, ei au îmbunătățit procesul.

Răspuns: Grupul lui Avraam a menținut un contact direct cu Forța Superioară,cu puterea pozitivă a naturii și echilibrul cu natura format din forțele binare de bază (plus-minus, absorbție-separare, etc). Fără acest contact nu ar fi apărut filozofia, diverse alte științe  și numeroase tendințe de dezvoltare care s-au adus în această lume de către evrei.

Dacă nu ar fi fost grupul care a fost legat de spiritualitate la acel moment, umanitatea s-ar fi extins în cantitate, dar nu în calitate. Avansarea lor nu s-ar fi bazat pe realizarea spirituală a acelui grup. Nu ar fi apărut subiecte, cum ar fi geografia, istoria, biologia, zoologia, sau orice alte ramuri științifice, care explorează această lume materială.

Nu este vorba despre evrei, ci mai degrabă despre legătura lor cu forța pozitivă, care le permite să lege „plusuri și minusuri” și să privească natura ca pe un sistem.

Știința este un studiu sistematic al naturii, la un nivel mineral prin discipline precum fizica, chimie, cosmologie, și astronomie. Nivelurile vegetale și animale sunt studiate prin biologie, zoologie, botanică și altele.  Stiinta studiază lucruri minerală, vegetală si natura animală, în timp ce psihologia explorează comportamentul uman.

Deci, dacă săpăm suficient de adânc, vom găsi evreii care au lansat toate științele. Apropo, filozofii religioşi medievali care au studiat aceste probleme au scris că grecii antici au învățat elementele de bază ale filozofiei lor din Cabala și cum bine știm, toate celelalte discipline provin din filozofie.

Întrebare: Deci, întregul potențial științific și tehnologic este legat de conexiunea a două forțe majore, pozitiv și negativ. Acesta a fost transmis omenirii prin intermediul grupului lui Avraam, nu-i așa?

Răspuns: Da. Şi asta, deoarece cunoașterea umană provine de la o stare de echilibru cu natura. Condiția de echilibru cu natura este noțiunea de „a iubi aproapele ca pe noi înșine.” Aceasta are loc în condițiile în care forțele, atât negative cât și pozitive, sunt în echilibru, lăsând astfel o a treia forţă, forța superioară a naturii numită Creator, să apară între ele. Cu toate acestea, doar cabaliștii sunt capabili să perceapă această forță. Echilibrul poate fi înțeles prin metodologia pe care evreii, poporul lui Israel, a dezvăluit-o restului lumii.

Deci, este destul de natural faptul că, în cele din urmă, noi suntem cei care ar trebui să fie blamaţi pentru tot ce se întâmplă în lume. Cu toate acestea, încă avem nevoie de științe pentru că ele îşi fac treaba lor. În nici un caz, sursa și mijloacele de guvernare a acestui domeniu material nu ne duc spre lumea de sus. Ele explorează doar această realitate fizică. Cu toate acestea, științe accelerează creșterea noastră și  ne fac să se simţim dezamăgire în capacitatea noastră de a atinge spiritualitatea rămânând  la nivelul material.

Astăzi, știința a ajuns la o  fundătură și nu există în prezent loc pentru progresul științific viitor. Pătrunderea științifică în materie este pur mecanică. Mai mult decât atât, nu există nici un sens în orice dezvoltare ulterioară a științelor. Avansarea nostră este egoistă, este baza a tot ceea ce facem și este dorința noastră de a simți tot ce putem. Vedem că ştiinţa nu se mai descurcă pentru îmbunătățire a vieții, modernizarea lumii și consolidarea societății. Dimpotrivă, ea face sa ne simtim chiar mai rău. Deci, de ce avem nevoie de ea? Cu cât mai puțin știm, cu atât mai bine dormim.

Din emisiunea de pe Kab TV „Babilonul de ieri şi de astăzi” 27.08.2014

Arta viitorului

Întrebare: Cum vă referiți la artă?

Răspuns: Arta constituie expresia naturală a lumii noastre interioare, această parte a unei persoane pe care dorește să o exprime, să o afișeze, să cânte, pentru totdeauna.

Întrebare: Arta este egoistă sau altruistă?

Răspuns: Desigur, este egoistă.

Întrebare: Asta înseamnă că trebuie să ne debarasăm de ea?

Răspuns: Nu, trebuie să le schimbăm în întregime. Întreaga noastră natură este egoistă, dar nu trebuie să distrugem ego-ul.

Aici atingem o problemă foarte interesantă. Egoismul nu este distrus, ci se transformă în altruism. Devine opusul, și este ceea ce numim ”ajutor împotriva ta”.

Întrebare: Este posibil să se exprime asta printr-o creație artistică?

Răspuns: Și încă cum! Veți vedea ce capodopere vor fi! Pentru că omul poate realiza și manifesta nu doar impulsurile egoiste, ci și cele altruiste, conectându-se cu ceilalți ca un tot unic. O face resimțind pe ceilalți ca pe sine și, în această cooperare (simbioză), se crează o nouă creație. În el apar senzații și sentimente complet noi, precum și mijloacele de a le exprima!

Din interviu cu V. Kanevsky, 05.08.2014