Daily Archives: 16 octombrie 2014

Unde găsim conexiunea dintre noi?

Întrebare: În timpul atelierelor am atins o astfel de legătură în grupul de zece încât apare o întrebare. Ce putem face? Ce putem adăuga?

Răspuns: Cred că este imposibil să fim mai aproape din propria voință. Am cunoscut limita apropierii pe cont propriu și acum avem nevoie să atragem Creatorul în asta.

Am trecut printr-o etapă de sentiment și am înțeles ce înseamnă să fii un întreg într-o anumită măsură, și acum avem nevoie să învățăm ce este forța superioară, să încercăm să simțim, să intrăm și să ne topim în întregul zece astfel ca el să domnească peste noi. Când ne scufundăm complet acolo, vom găsi legătura dintre noi.

Întrebare: Ce înseamnă să atragem forța superioară? Este ea în gânduri sau în acțiuni?

Răspuns: În mod colectiv, trebuie să ne imaginăm ca existând în proprietatea de dăruire completă, care ne conduce, ne învăluie și ne guvernează. Apropiindu-mă de prietenul meu și dorind să mă includ în el, mă pregătesc pentru Creator să vină la mine. Asta trebuie să fie clar în sentiment, nu în acțiune.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 21.09.2014, Lecția 5

Să consolidăm inimile

Întrebare: Atunci când încercăm să măsurăm dorința unui prieten prin noi înșine, să intrăm în el, o forță de opoziție începe să funcționeze în interiorul nostru. De unde vine a doua forță de echilibrare care ne va ajuta să ”intrăm în prieten”? Ce ne lipsește?

Răspuns: O forță străină externă este necesară pentru a lovi ego-ul nostru. Vedem că nu suntem consolidați în inimile noastre. Este imposibil să răzuim membrana inimii. Acest sac plin de sânge fierbe și bate în noi, măsurând în fiecare secundă a vieții care ne rămâne și nu putem face nimic cu asta. Ceea ce se cere este o forță exterioară care va uni inimile noastre.

Este posibil să o avem prin intenția corectă, studiind sursele reale cabalistice ale Baal HaSulam și Rabash. Deci, constant trebuie să încercăm, să încercăm, și să încercăm să o facem. Nu este altă cale.

Voi trebuie să încercați împreună să anulați zidul de fier care există între voi. Simțiți cât separă inimile voastre. Deci, încercați să-l străpungeți!

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 5

 

În avans

Așa cum este scris: ”Nu este nimeni în afară de El”. Întreaga noastră muncă este concentrată pe acest lucru. În fiecare din acțiunile mele, senzațiile mele, dorințele mele, gândurile mele, eu vreau să-L revelez, pe El care îmi trimite toate astea.

El este organizatorul, Cel care acționează autentic. De fapt, orice aș face El o face prin mine, și trebuie să descopăr cum muncește El în interiorul meu, cum forța superioară, Creatorul, acționează ca un ”derivat” în ființa creată.

Ajungând la asta, ating adeziunea. Prin experiența acțiunii, sunt de acord cu ceea ce Creatorul face prin mine și apoi devin un întreg cu El.

Pe drumul adeziunii, trec prin multă rezistență, sunt trimis în ascundere și în diferite forme. Asta îmi permite, în cele mai mici detalii, să mă aduc în conformitate cu Creatorul, să fuzionez cu El, să ader la un punct în care nu simt nici chiar pe Cel care produce gândurile mele, acțiunile mele, dorințele mele, ci eu, eu însumi, ca și cum eram înainte de creația Sa; toate astea pentru că sunt în adeziune cu Creatorul și că Îl cunosc.

Din kab.tv, ”Viață nouă”, 05.10.2014

Secretul esenţial al evreilor, partea 55

Animalul nu este o Ființa Umană.

Animalul, spre deosebire de om, trăiește în conformitate cu legile naturii, dar în natură nu se acceptă să ucizi pe cineva pentru profit și de dragul profitului. Animalele, în general, sunt mult mai liniștite decât majoritatea oamenilor, cred. Apropo, animalele preferă să nu aibă de a face cu „rege al naturii.”

Povești de groază care se spun despre lup (la fel ca tigrul) sunt impodobite cu fantezie de persoane inactive și puţine dintre aceste poveşti contin ceva adevăr.

O haită de lupi, înnebuniți de foame, în anumite situații, poate ataca oamenii, chiar și adulții care sunt înarmaţi; se mai poate întâmpla ca lupii să ucida și să mănânce un om, dar în orice caz, amenințările lupilor în țările în care populația de lupi este mare, nu este la fel de mare cum de multe ori ne imaginăm.

Un lup singuratic rareori atacă un adult, chiar si unul înarmat doar cu un ciomag; acest comportament poate fi cauzat numai de circumstanțe speciale, cum ar fi un lup turbat sau o femelă lup care se teme pentru puii ei. (Alfred E. Brehm, Viaţa Brehm a  Animalelor)Un animal nu este cu siguranță un om. Animalele nu sunt capabile de următoarele:

„Cu un profit adecvat, capitalul este foarte îndrăzneț.Un anumit 10 la suta îi va asigura loc de muncă  oriunde; 20 la suta sigur va produce aviditate; 50 la suta, va produce obrăznicie.; 100 la suta. va fi gata să calce în picioare toate legile omenești; 300 la sută… acolo nu este o crimă la care se va sfii, nici un risc pe care nu şi-l va asuma , va profita şi de șansa ca proprietarul său să fie spânzurat. „(Thomas Joseph Dunning)

O imagine ireală este în fața noastră. Omul, cel mai înalt grad al naturii, se comportă mult mai rău decât animalele. De ce intelectul, de care un om este atât de mândru, aduce mult mai mult rău decât bine? De ce este omul capabil să facă astfel de lucruri inimaginabile pentru propria sa natură?

Și nu sta această creatură pe partea de sus a dezvoltării naturii? Pare, cel puțin ilogic. Cum ar putea el, care este capabil să distrugă milioane din cei ca el,să fie deasupra tuturor? Cum s-a întâmplat că „regele naturii”, este capabil de unele idei iluzorii de a distruge nu numai pe alții, dar chiar pe el însuși?

Și, în același timp.

Cum se poate acest lucru toate fi combinat cu idealuri, cultură, artă, principii morale înalte şi intelect puternic?

Secretul esenţial al evreilor, partea 54

Din  cartea “ Secretul esenţial al evreilor “, M. Brushtein

Postulatele teoriei integralităţii

Toate dorințele și gândurile noastre sunt îndreptate într-o direcție – modul de utilizare a lumii pentru avantajul propriu .

Pentru moment , oamenii sunt doar animale dezvoltate , doar cu puțin înaintea celorlalte animale .

Nu există nici o creatură mai opusă Naturii decât ființa umană . Spre deosebire de alte creaturi , ea însăși îşi face rău continuu .

Dezvoltarea umană nu se oprește nicio clipă: din generație în generație , de la an la an , și de la o zi la alta . Omul este cununa  naturii , dar până acum doar în potențial.