Întrebare: Noi spunem mereu: ”Nu există nimeni în afară de El” și folosim asta peste tot ca o reclamă. Dacă, de exemplu, cineva m-a rănit sau m-a enervat, reacționez în consecință, dar apoi îmi amintesc: ”Oh, dar asta vine de la Creator. Ei bine, deoarece este de la El, atunci este bine”.

Cum putem ajunge la o astfel de stare când reacționez față de un prieten cu aceeași venerație ca și față de Creator: ”Oh, dar este prietenul meu!”

Răspuns: Este incorect. Nu putem ajunge la Creator și de aceea spuneți: ”Oh, de acord”, asigurându-vă și acceptând tot ceea ce se întâmplă. Asta este automulțumire, cum se spune ”Opium pentru mase”.

În realitate, trebuie să atingem absolutul perfect. Când înțelegeți cu adevărat, simțiți și ajungeți la Creator, acordul vostru cu El va dobândi o forță reală. Până atunci, veți continua să vă consolați cu ”Nu este nimic de făcut. Creatorul este…” Așa cum este scris în polițele de asigurare: ”Lovit de fulger. Nu se putea face nimic. Cine este de vină? Este vorba despre o forță exterioară.”

Întrebare: Poate există o lipsă de analiză aici?

Răspuns: Este vorba despre o lipsă de realizare! Nu este o problemă de gândire, ci a organelor de realizare, a Kelim (vase). O reacție corectă este necesară.

Întâi și înainte de toate, trebuie să cerem ca ceea ce se întâmplă să devină clar. Cereți și nu fiți pur și simplu de acord deoarece, grație acestui lucru, explicați tot ceea ce El face cu voi. El vrea să vă provoace la un sentiment serios reciproc, o clarificare, dar preventiv, sunteți de acord: ”Nu, nu, nu este nevoie de acest lucru; totul este bine”.

Cereți explicații Creatorului!

Din Congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, Lecția 6, 21.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem construi corect dorința de ”a primi pentru a dărui”?

Răspuns: A primi pentru a dărui este un lucru incredibil de dificil și nu este cazul să ne gândim la asta pentru moment. Prima noastră sarcină este de a ne ridica deasupra ego-ului. Și trebuie să folosim ego-ul nostru și beneficiul ”pentru a dărui”, asta este o ”sarcină dificilă”.

Comentariu: Dar, a părăsi propria sa natură nu este mai puțin decât o ”sarcină dificilă”.

Răspuns: Nu, este mult mai ușor. Totul începe cu o persoană care se anulează în fața grupului. Creșterea și acumularea importanței obiectivului, nivelul numit Lo Lishma (nu pentru numele Său) vine atunci când este încă în ego dar treptat, ea progresează de aici.

A părăsi ego-ul este numit Machsom (barieră), o limită condiționată între două lumi, fizică și spirituală. În plus, o persoană începe să urce la nivelul ”dăruire pentru dăruire”, să ajungă la nivelul cinci maxim și doar mai târziu, nivelul ”primire în vederea dăruirii”.

Întrebare: Și, dacă nu am dorința de a fi integrat în ceilalți, ce se întâmplă atunci?

Răspuns: Nimeni nu are această dorință. Dar necesitatea îl obligă. Dacă doriți să atingeți scopul vieții trebuie să treceți prin toate astea și dacă nu, veți avea nevoie să prin asta împotriva voinței. La început, nu doriți să munciți împotriva ego-ului, sunteți o persoană în perfectă stare de sănătate. Dar importanța scopului vă obligă să începeți să munciți împotriva lui.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, Lecția 5, 21.09.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→