Daily Archives: 20 octombrie 2014

Lacrimile sunt un exces de Lumină

Întrebare: Ni s-a dat oportunitatea să fim într-un grup de zece. În timpul celor trei zile de congres, am înțeles cât de puternic ne iubim unii pe alții. De ce plângem atunci când ne mărturisim iubirea noastră unii pentru ceilalți?

Răspuns: Este un sentiment foarte bun. Există numeroase articole despre acest subiect în înțelepciunea Cabala care explică când și de ce lacrimile de bucurie sau de tristețe pentru prieteni, pentru emoții și orice altceva se formează. O persoană nu poate să conțină un exces de emoție în ea și acesta se transformă în lacrimi.

În articolul 13 din Studiul celor zece Sfirot se explică de unde vin lacrimile, în ce manieră se creează. Lacrimile reprezintă un exces de Lumină care intră într-un Kli care nu poate să le conțină, și Lumina iese aparent dincolo de limitele Kli-ului.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, Lecția 6, 21.09.2014

Începutul pentru numărătoarea inversă

Simt o mare bucurie în faptul că acum, cei mai mulți dintre studenții mei din lume încep să înțeleagă și să simtă că lumea spirituală se descoperă în conexiunea dintre noi.

Deși am studiat sistemul spiritual timp de mulți ani și, în ciuda acestui lucru, inima nu vrea să audă despre spargerea Kli-ului sufletului colectiv, coborârea sa și căderea sa în această lume, divizarea într-o mulțime de oameni, expansiunea Kli-ului, distanța egală de la centru la perifere peste tot pe Pământ și creșterea ego-ului.

În general, este nevoie de o lungă perioadă de timp și numeroși ani trec înainte ca inima să înțeleagă și să realizeze că ceva nu merge bine și va răspunde apoi problemelor cu conexiune, cu unitate.

Din momentul în care persoana începe să audă asta, ea intră pe cale spre obiectivul creației și va merge înainte cu o rată constantă de creștere, acumulând experiență și regrupând părțile îndepărtate, dispersate și sfărâmate ale sufletului său. Ea știe deja că totul este concentrat doar în grupul său de zece, într-o sută, o mie și că lumea superioară, Creatorul și finalizarea și scopul creației se găsesc exact în acest loc.

Și ea se întoarce automat spre grup, indiferent ce se întâmplă, este un semn că ea stă ferm pe ambele picioare și face față obiectivului în mod corect. Sper că rezultatele convenției noastre vor deveni un sentiment ca acesta pentru mulți dintre cei care sunt aici și cei care sunt cu noi în întreaga lume.

Este punctul de plecare cel mai dificil pentru numărătoarea inversă. Nimeni, nicăieri, nu a fost în măsură să realizeze asta. Mulți au încercat să o facă prin tot soiul de condiții timp de mii de ani, dar numai câțiva oameni au reușit, chiar dacă oamenii erau pregătiți să sacrifice totul de dragul acestui lucru.

Astfel, o abordare progresivă, recunoașterea și descoperirea punctului de plecare și investirea multor eforturi au cerut o muncă subtilă și continuă.

Mi se pare că asistăm la începutul său. Senzația că totul începe și se termină cu contactul, conexiunea în grup, că totul este determinat acolo și că în afară de asta nu este nimic, ne va arăta mai târziu cum funcționează în lume, și modul de a gestiona natura grație unificării noastre. Pentru că noi ridicăm MAN, dorința noastră de conexiune, unitate și corectare.

Lumea va progresa atunci spre armonie, unitate, fericire și împlinirea legii echivalenței de formă în același ritm ca noi. În această tranziție de la ”mine”, aspirația spre Creator pe care o imaginez, spre noi, unde, în interiorul acestui noi se află un singur întreg unic, în interiorul acestui noi separat, se dezvăluie forța generală de conexiune numită Creator.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 4, 20.09.2014