Întrebare:  O parte semnificativă a surselor originale a ieșit la iveală în timpul perioadei “incerte” a distrugerii Templului. Înseamnă că textele care au apărut în acea vreme, au fost foarte elevate, tocmai pentru că au fost scrise între o cădere și ascensiunea viitoare. Este corect?

Răspuns: Desigur! În acel timp, pe muchie de cuțit, a fost scris marele Talmud, dar și extrem de multe cărți, printre care Cartea Zohar.

Cei care au scris aceste cărți știau că oamenii vor cădea într-un întuneric total și se vor ridica din nou, după multe generații. Ei știau că, după un anumit număr de secole, aceste cărți vor ieși iar la suprafață, pentru a-i ajuta pe oameni să implementeze învățătura la următorul nivel, mai înalt, împreună cu întreaga umanitate, cu tot Babilonul.

Mai înainte era interzisă transmiterea în scris a acestei învățături. Totul trebuia trăit, așa încât oamenii lucrau în internalitatea lor. De ce ar fi dorit cineva să consemneze această înțelepciune, dacă totul era deja înscris în analele sufletelor lor? Absolut toată învățătura, fiecare fărâmă, a fost înscrisă în memoria acestui “computer spiritual.” Atunci când oamenii au început să piardă conexiunea cu acest computer, ei au primit permisiunea de a scrie despre această învățătură. Au început să scrie cărți, de aceea avem Talmudul Babilonian, Mișna, Ghemara și Cartea Zohar.

Chiar și azi, după sute și mii de ani, avem încă zeci de volume, deși multe părți din Cartea Zoharului nu au supraviețuit! Vă puteți oare imagina, cât de mult au scris acei oameni?

De fapt, din acest motiv cuvântul “Talmud” a devenit sinonim cu un tratat imens și stufos. Vorbim despre un număr incredibil de mare de texte canonice, asupra cărora nimeni nu este îndrituit să intervină. Chiar dacă unele idei ni se par greșite, ele trebuie să rămână așa cum sunt. Există posibilitatea ca ulterior să ne dăm seama că acestea sunt de fapt corecte. Trebuie să ajungem să cunoaștem ceea ce este scris acolo.

Acesta este motivul pentru care Vechiul Testament, adică Tora, a rămas intact. Indiferent de vechimea lor, toate edițiile acestei cărți sunt identice cu descoperirile arheologice.

Întrebare: Cu alte cuvinte, textele originale poartă un filon originar?

Răspuns: Da, așa este. Chiar și acum continuăm să studiem legile care ne explică modul în care ar trebui să ne relaționăm la aceste texte. Nu putem schimba o iotă! Indiferent ce credem noi despre aceste texte, ne este strict interzis să le schimbăm.

Ne este însă permis să facem adaptări cu referire la textul original. În acest moment am reușit să procesăm, într-o oarecare măsură, Cartea Zohar și să o facem ceva mai accesibilă publicului larg. Altfel, ar fi extrem de dificil, practic imposibil de a înțelege ceea ce este scris în aceste cărți, ele adresându-se unui alt tip de intelect sau percepție.

Întrebare:  În acest caz, rezultă că textele sunt scrise pe muchia dintre lumină și întuneric, la limita dintre lumină și exil. Poartă ele oare fetusul viitoarei nostre ridicări?

Răspuns: Mișna, Talmudul, Șulhan Aruch și multe alte texte au fost scrise și studiate în timpul diferitelor faze ale exilului. Începând cu secolul al cincisprezecelea, o dată cu Ari, cartea principală, care a dobândit cea mai mare popularitate între învățăcei, a fost fără îndoială, Cartea Zohar.

Cele două triburi din grupul lui Abraham au dus cu ele toate aceste cărți, pe parcursul întregului exil și continuă să respecte principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.”

Restul triburilor au dispărut, fără să ia cu cu ele aceste cărți, pentru că erau descendente ale Primului Templu, când scrierea era total interzisă.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că în timpul exilului oamenii erau uniți în jurul acestor scrieri? Au fost ele scrise în scopul atingerii unității?

Răspuns: Da. Sarcina lor a fost aceea de a depozita înțelepciunea pe parcursul istoriei. La sfârșitul coborâririi trebuia revelată Cartea Zohar, ea fiind destinată a ajuta oamenii să iasă din exil.

Din emisiunea  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum s-a petrecut exilul celor două triburi? Erau “în contact” cu “Babilonul” dar fără să se “dizolve” total în acesta?

Răspuns: Da. Această stare de fapt a continuat două mii de ani. Dacă ele ar fi existat complet separate, izolate de restul omenirii, nimeni nu s-ar fi “luat” de ele niciodată. Din motive spirituale însă, acest lucru este imposibil. Ele trebuiau să se conecteze cu celelalte națiuni, conducând astfel umanitatea înainte, spre ascensiunea viitoare, spre “iluminarea” viitoare.

Din acest motiv puterea superioară a“aranjat” lucrurile în așa fel încât ele au fost forțate, independent de voința lor, să trăiască printre celelalte națiuni și să-și transmită cumva întelepciunea către acestea. Evreii au fost dintotdeauna medici, savanți, etc. Ei au pus bazele sistemului bancar și diverselor tehnologii. Totul a început cu ei.

Întrebare: Atâta vreme cât erau într-o stare de unitate, ei nu se găseau în exil?

Răspuns: Corect. Ei intrau într-una sau într-alta dintre țări săraci, zdrențăroși, îngrămădiți împreună, fiind acceptați în acea “formă.” Pe moment totul mergea bine, ei ducând o viață liniștită și pașnică.

Pe măsură însă ce se statorniceau acolo, deveneau bogați și distanța dintre ei creștea, pe când nivelul frăției și egalității dintre ei se diminua. Existau evrei bogați și evrei săraci. “Bisturiul” care i-a separat unul de celălalt, s-a înfipt tot mai adânc în rana dintre ei. Atunci au apărut și problemele, au început să fie urâți și ulterior, au fost goniți din țările în care trăiau.

Putem trasa o parelelă cu exilul din Egipt. Mai întâi, evreilor li s-a alocat zona Goșen, un teren fertil, pe care ei au început să-l dezvolte. Această perioadă este descrisă ca fiind cei “șapte ani de sațietate.”

Dar de ce au venit apoi cei “șapte ani de foamete”? De ce noul conducător al Egiptului i-a intimidat pe evrei? De ce egiptenii îi urau pe evrei, silindu-i să plece?

Toate acestea s-au întâmplat pentru că evreii au devenit “grași.” A fost rezultatul “înțelegerii” lor cu egoismul, în timpul celor “șapte ani de sațietate,” atunci când influența evreiască era foarte puternică în Egipt. Ei s-au “vândut” egoismului. De îndată ce au atins nivelul maxim de egoism, a început perioada de autoritară, de supunere, numită “șapte ani de foamete.”

În esență și în alte țări au avut loc aceleași procese. Ultimul exemplu, cel mai pregnant, este Germania. Acolo evreii s-au străduit cu adevărat să se comporte exact ca germanii. Ei erau juriști, doctori, politicieni, unul dintre ei încercând cu toată seriozitatea să devină Cancelar. Cunoaștem cu toții rezultatul.

Întrebare: Cum trăiau în Babilon cele două triburi supraviețuitoare? Antisemitismul care îi însoțește pe evrei până în ziua de astăzi, nu s-a născut oare în acel timp?

Răspuns: Vorbind la modul general, antisemitismul își are originea în anticul Babilon, pentru că grupul lui Abraham trebuia obligat să plece, să părăsească acel loc. Apoi situația s-a repetat în Egipt și din nou în timpul exilului babilonian. Este vorba despre aceeași stare de echilibru dintre Lumină și dorință, sau de absența acestui echilibru.

Cu toate acestea, prima manifestare deschisă a antisemitismului s-a petrecut în timpul lui Nabucodonosor, după pierderea Templului. Adevărul este că evreii nu au fost alungați de acolo; mai degrabă, termenul dedicat exilului expirase. După ce Haman a făcut o încercare nereușită de a-i extermina pe toți evreii din țară, un rege nou, Cirus, fiul Esterei și patron al evreilor, a venit la putere. De fapt, în timpul exilului babilonian, regina Babilonului era o evreică. Așadar, Cirus i-a ajutat pe evrei să se întoarcă în Israel, dându-le toate cele trebuincioase pentru reconstrucția Templului.

Acela a fost timpul profeților, care au petrecut exilul alături de poporul lor și au ieșit din exil tot împreună cu acesta. În acea vreme, poporul se afla la un oarecare nivel spiritual și nu în puterea întunericului absolut, așa cum s-a petrecut ulterior.

[144274]
Din emisiunea KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Adam a fost primul care a atins sistemul creației și a descoperit că scopul final al evoluției umane este realizarea stării superioare, ascensiunea la nivelul Creatorului, că toate generațiile viitoare ar trebui să o realizeze.

Astfel, a început imediat să disemineze înțelepciunea Cabala, stabilind trei grupuri de studenți numite fiii săi. Nu erau fii corporali, ci spirituali, care erau la un nivel mai mic decât profesorul lor, și care au învățat de la el cum să urce la nivelul următor. Prin urmare, termenii de ”tată” și ”fiu” în Tora se referă la două niveluri. Nu este nici o legătură de sânge între ei, ci doar o continuare spirituală.

După Adam, au existat trei linii care proveneau de la elevii săi: Sem, Ham și Iafet. Linia care provenea din Sem s-a dezvoltat și celelalte două linii s-au dovedit a fi fundături. Dar, ele au fost, de asemenea, necesare pentru a se exprima, evidenția și stabiliza linia mediană.

Astfel, un lanț glorios de cabaliști și școlile lor s-au dezvoltat timp de numeroși ani, de la Adam până în perioada Babilonului antic: zece generații de cabaliști până la Noe și zece generații următoare lui. Fiecare generație simbolizează o anumită etapă proprie în dezvăluirea unei conexiuni tot mai puternice cu Creatorul și recunoașterea rețelei de forțe care gestionează lumea noastră.

În perioada lui Noe, clarificarea și purificarea sistemului de cunoaștere a Creatorului și apropierea de El, a continuat și acest lucru a fost descris în istoria Arca lui Noe.

După ce toți elevii lui Noe au urcat la nivelul unității în atributul de dăruire și echivalență cu Creatorul, reușind să conecteze părțile naturii mineral, vegetal, animal și vorbitor în interiorul lor într-o singură capsulă (arcă), au reușit să depășească nivelul numit ”potop”, în loc să se înece; ei au absorbit toate atributele apei, atributele vieții, atributul dăruirii.

Spargerea care a survenit în ei era începutul unei noi lumi. Noe simbolizează acest punct de cotitură, atunci când oamenii care studiază Cabala dobândesc atributul de dăruire, care este metaforic prezentată de apă. După experiența unei revoluții interioare, au început să folosească acest punct în mod corect și să folosească dezvoltarea sa.

Din Kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi singuri producem fenomene precum virusul Ebola; noi înșine cauzăm astfel de epidemii, astfel de puncte de dezechilibru. S-au spus multe lucruri despre acest subiect în cadrul practicilor vechi de vindecare, inclusiv cele estice.

Medicina modernă a evoluat în cursul secolelor trecute și, înainte de asta, un medic adevărat nu se limita să ofere remedii.

Numeroși înțelepți și vindecători vechi au subliniat importanța echilibrului mental al unei persoane, care are un efect asupra echilibrului corpului, asupra sănătății sale.

Totuși, timpurile erau diferite atunci, nu eram încă interconectați unii cu ceilalți și astfel, fiecare persoană putea, individual, să determine starea sa de sănătate, având grijă de echilibrul sistemului său intern cu natura, cu mediul. Prin urmare, un medic o putea trata cu tincturi și alte substanțe naturale care aveau un impact real.

Astăzi, ei sunt neputincioși, pentru că am fost otrăviți de mediu și suntem la un nivel de dezvoltare al egoismului complet diferit. Dar, în trecut, remediile naturale, inclusiv elementele naturii mineral, vegetal și animat își făceau treaba lor, precum și măsurile pentru a menține sau stabili echilibrul pacientului cu mediul pe plan uman.

În prezent, acest factor abia depinde de persoană. Legăturile strânse ale ”satului global”, interconexiunea universală, nu îi permite să se echilibreze și să se vindece numai prin mijloace naturale. Într-o lume globalizată, echilibrul nu depinde de o singură persoană, ci de societate.

Prin urmare, recomand organizațiilor internaționale precum ONU, UNESCO, OMS și altele, să se ocupe de această problemă. Dar, ar trebui să se ocupe în mod corect, înțelegând că, din timpuri imemoriale până în prezent, totul depinde, în final, de echilibrul între oameni, care ”se propagă” în jos de la acest nivel, până la nivelurile inferioare ale naturii și ființei noastre.

Din kab.tv, ”Viață Nouă”, 19.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora ne spune cum organizează omul treptat sistemul spiritual în care Lumina și dorința, care au fost create de către Creator, se topesc în conexiunea dintre ele, cum Bina intră în Malchut, Malchut în Bina, și un sistem comun se formează.

Când Malchut intră în Bina, adică atunci când dorința penetrează Lumina, slăbește treptat Lumina, ceea ce se traduce prin apariția de niveluri diferite. Când Malchut primește Lumina, construiește simultan toate sistemele care o vor ajuta să realizeze nivelul Luminii în viitor.

Tora descrie cadrele în care Lumina se poate propaga prin dorință și dorința poate să fie asemenea Luminii.

De exemplu, ce simbolizează moartea lui Nadav și Avihu, fiii lui Aaron? Aaron este marele preot și simbolizează unul din gardienii sistemului Providenței, GAR de Bina, care nu este autorizat să transmită Lumina de Hochma prin el.

Fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, care simbolizează atributele acestui sistem, au dorit să adauge Lumina de Hochma în el, dar nu au putut să o suporte și au fost rupți de Lumină. În același timp, nu este moartea sistemului, ci crearea unui gardian, în care va traversa doar forța Luminii pe care Aaron o poate transmite.

Asta se numește moartea fiilor lui Aaron, adică să nu primească în această dorință, ocolind acest gardian al Luminii de Hochma, deoarece o Lumină mai mare decât Lumina nivelului lui Aaron nu poate să treacă în jos.

Se pare că Aaron este un filtru care taie intrarea Luminii în jos, deoarece inferiorul nu o poate accepta și percepe. Dacă cineva vrea să urce la nivelul Luminii de Hochma, el trebuie să urce la nivelul lui Aaron.

Întrebare: Asta înseamnă că nu poate exista o altă spargere?

Răspuns: Nu este o spargere, ci o adaptare a conexiunii dintre Lumină și dorință. Aceste două forțe ale creației trebuie să stabilească o simbioză de acțiuni reciproce între ele pentru ca ele să filtreze corect Lumina și dorința de Sus și de jos, pentru a permite sufletelor să urce corect de jos în sus, să se extindă, să se dezvolte, și astfel să fie umplute cu Lumină.

Astfel, Nadav și Avihu sunt sistemele care sunt create special pentru a organiza cadrele în care Lumina se poate propaga în interiorul dorinței și prin care dorința poate să fie asemenea Luminii.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→