Întrebare: Într-un mare grup, un grup de zece ajută prietenii, au grijă unul de altul și se susțin reciproc în studiul lor și în diseminare dar, pe de altă parte, asta înlocuiește un pic atitudinea față de grup și creează o anumită formare egoistă în interiorul grupului. Există concurență între grupurile de zece. Cum putem rezolva acest dualism într-un mare grup?

Răspuns: Este o stare foarte bună, dar încă nu am experimentat-o de ajuns, este deci dificil a răspunde la această întrebare. Poate că avem nevoie să ne organizăm într-o manieră nouă și să creăm un alt tip de conexiune între noi.

Este mai ușor să se interacționeze într-un grup mic. Dar, ce putem face într-un grup mare unde, fără îndoială, o sută de oameni se împart în grupuri de zece? Trebuie să existe o conexiune, între ei, de asemenea.

Când asta se întâmplă într-un sistem comun, fiind într-o singură rețea comună, ”Fiecare este, practic, nimic”. Doar cei zece sunt un Minian. Un Minian se traduce din ebraică prin ”a calcula” (de la cuvântul Mune). Cu alte cuvinte, numărătoarea începe cu zece.

În sistemul spiritual, un grup de zece reprezintă o unitate, un nod care conține zece persoane. Dar ele nu sunt un nod, ci un Minian până ce ele se unesc ca un singur om cu o singură inimă. Minian este o unitate simplă, zece regrupați ca unul singur.

Cei zece trebuie să se conecteze unii cu ceilalți ca o ierarhie: mai întâi, zece persoane se conectează ca unul singur și, la nivelul următor, zece grupuri se conectează ca un singur grup, etc.

Asta nu a existat niciodată înainte în lume. Și trebuie să avansăm treptat, pe măsură ce învățăm din experiență. Și am da un exemplu de sus.

Deci, problema rămâne. Vreau ca fiecare să simtă că asta este o problemă deschisă și că noi nu știm ce să facem, pentru că acest lucru este de fapt, un fel de cerere pentru o soluție.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 08.10.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot exista acele stări când suntem atât de integrați în grup, venim la lecții și menținem conexiunea cu prietenii, ca și cum totul ar fi în interiorul nostru și nu ar exista nici o forță externă, Creatorul. Se pune întrebarea, dacă această forță există în exterior sau noi o construim singuri?

Răspuns: Creatorul se joacă cu noi. Vă oferă, precum copiilor mici, ocazia de a vă arăta ce sunteți, faptul de a fi independent, plin de înțelegere, isteț și curajos.

Trebuie să vă opriți la timp. Nu poate exista avansare, doar dacă El vă trage, vă poartă pe aripile Sale, vă trage înainte sau vă împinge din spate.

Nu avem motor! Motorul nu este în noi, și combustibilul vine de la El. Noi nu dispunem de asta! Este făcut intenționat pentru a ni se arăta mai târziu la ce distanță am ajuns.

Trebuie să echilibrăm totul, și să nu ne plângem că nu avem nimic. Nu suntem nimeni și nu avem nimic, adică suntem ca o cârpă în picioare sau o grămadă de mecanisme sparte. Nu, asta trebuie să se găsească la mijloc, undeva între cele două.

În fiecare moment al existenței noastre, trebuie să simțim necesitatea forței superioare: necesitatea de a recunoaște binele și răul, necesitatea de a face diferența între ele, necesitatea unei alegeri corecte pentru direcția mișcării spre înainte.

Așa cum a explicat Baal HaSulam, trebuie să mergem corect înainte, exact în linia de mijloc. Asta înseamnă că, fără o conexiune la nivelul următor, la linia superioară, o categorie superioară, nu sunteți capabili de a face ceva.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, Lecția 2, 19.09.2014

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Leviticul” (Shemini), 11: 41-11: 42: Si orice creatură târâtoare care se târăște pe pământ este o urâciune; ea nu va fi mâncată. Orice [creatură], care merge pe burtă, și orice [creatură] care merge pe patru picioare [] până la orice [creatură] care are mai multe picioare, dintre toate creaturile târâtoare care se târăsc pe pământ, nu veți mânca, pentru că ele sunt o urâciune.

Târârea pe pământ este cel mai scăzut nivel al dorințelor egoiste. Este imposibil să le creşti la un nivel care să poată fi folosit sau consumat ca hrană.

Ce simbolizează mâncarea si mâncatul? Este folosirea unei dorințe de nivel animal, în scopul de a revigora nivelul vorbitor. Cu toate acestea, acest tip de dorințe nu pot fi nici măcar detașate de pământ (de ego).

Dar toate aceste imagini sunt alegorice. De fapt, trebuie să ne uităm la aceste dorințe în noi și să le sortăm.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cărţii Eterne” 22/01/14

Filed under: Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „Judecata și mila” în spiritualitate? Ce au în comun cu moralitatea obişnuită?

Răspuns: Baal HaSulam scrie că mulți oameni cred că Tora vorbeşte despre moralitate, dar, de fapt, este o imensă şi nefericită greşeală de interpretare.

Moralitatea se bazează pe experiența de viață. O persoană acumulează cunoștințe esențiale de la diferite situații de viață. Dar știința Cabalei nu este asociată cu experientele noastre de viată corporală. Noi urmăm sfatul cabaliștilor care ne trag „de ureche” în realitatea superioară,unde urechea se referă la nivelul Bina (dăruirii). Cu alte cuvinte, eu nu învăţ din viața mea obișnuită; dimpotrivă, mă ridic deasupra experienței sale!

În această lume, am de-a face doar cu egoismul meu. Dau sfaturi care se bazează pe ego-ul meu și servesc pentru a-l beneficia. Avertizăm un copil să nu se apropie de un câine furios sau îl va muşca. Tot ceea ce sunt capabil este de a diferenția lucrurile care sunt bune sau rele pentru mine; și asta este tot cea ce face moralitatea.

Dar înțelepciunea Cabalei nu funcționează pe baza fricii și pedepsei. Ea ne învață să ne schimbăm dorințele și să le expunem Luminii.

Cu alte cuvinte, ne învață cum să ne corectăm intern pe noi înșine, mai degrabă decât să ne reprimăm sau să ne speriem. Nu ne amenință cu un „câine furios” sau cu un Creator „abuziv”.

Cabala nu ne intimidează, nici nu garantează vreo răsplată în lumile viitoare. Nu manipulează egoismul nostru; mai degrabă îl corectează cu Lumina care Reformează.

Combinația de judecată și milă în spiritualitate este un amestec de Bina (dăruire) şi Malchut (recepție), un grad de includere a Binei în Malchut și invers, precum și capacitatea lor de a se sprijini reciproc.

Malchut intră în Bina și o picătură de judecată pătrunde mila și o diminuează. Cu alte cuvinte, incapacitatea lui Malchut de a se potrivi cu Bina declanşează o contracţie a acesteia, dar, în același timp, dezvăluie Bina la un grad de potrivire a lui Malchut la ea.

Prin urmare, includerea lui Bina în Malchut are loc și Bina aduce o porțiune de milă în Malchut. In acest moment, Malchut intră în Bina și contribuie cu o porțiune de judecată în cea din urmă, definind astfel cât de mult Bina permite lui Malchut să dăruiască și să primească și identifică gradul conexiunii lor.

Aceasta înseamnă că, atunci când o măsură de milă se conectează cu o măsură de judecată, ele încep să lucreze împreună la ambele capete. Partea superioară se contractă și utilizează o porțiune de judecată, deși ar fi preferat să se dezvăluie prin expunerea milei.

Partea inferioară se străduiește să obţină o măsură de milă, acesta fiind motivul pentru care contribuie cu o proprietate de judecată la partea superioară și rostește: „Nu-mi dărui! Te voi opri!”

Sau spune: „Te poţi dezvălui complet! Eu nu voi primi nimic de la tine, oricum. Îmi voi folosi ecranul și voi primi de la tine numai în măsura asemănării mele cu tine! ”

Acest lucru nu are nimic de-a face cu amenințări sau moralitate. Dimpotrivă, este vorba despre libertatea absolută de explorare și singura libertate de voinţă care există.

Din lecția „Beit Shaar a Kavanot” 21/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→