Daily Archives: 23 noiembrie 2014

Copiii universului, partea a treia

Astăzi ridicăm ușor vălul de deasupra materiei negre și al altor fenomene, dar nu le simțim; rezultatul este calculat în urma datelor colectate iar ceea ce lipsește din acestea este postulat.

Nu cunoaștem însă sursa forțelor care operează în natură, esența acțiunilor lor și relațiile dintre ele. Simplul fapt că acestea există este perceput de noi ca o consecință și nu ca pe ceva stabilit, dat.

Principalul lucru este acela că tot ce putem învăța, studia și însuși, este descris prin cele cinci simțuri pe care le posedăm, deoarece, la capătul tuturor experimentelor și cercetărilor se află o ființă omenească, cu mintea și senzțiile sale, cu imaginația și abilitatea sa de a construi modele specifice și de a le integra în modelul general al universului. Până acum, desigur că toate aceste modele și rezultate sunt foarte limitate.

În fond, nu știm nimic, fiind precum o mică țestoasă care a ieșit din carapace, s-a târât câțiva pași în afară și asta i-a luat o veșnicie. De fapt nu s-a îndepărtat prea mult de tufișul sub care stătea adăpostită sub carapacea sa. Și altceva nu știe.

Mai mult, avansând treptat nu va descoperi nimic. Nu are importanță cât de mult ne vom dezvolta în starea noastră curentă căci nu vom descoperi ceva calitativ diferit. Chiar dacă vom strânge cantități uriașe de fapte și date, nu vom fi capabili să le procesăm și să le studiem în așa fel încât acestea să ne descrie imaginea generală.

Toate acestea se datorează faptului că, pentru a cerceta cu adevărat cine suntem, trebuie să ne ridicăm la un alt nivel, la o minte și o inimă superioare, cu alte cuvinte, independente de cele trei axe ale timpului și spațiului pe care le avem astăzi, să ne ridicăm deasupra lor, să vedem totul într-o altă lumină, ca și cum nu am fi oameni de pe această planetă. Apoi vom ajunge să cunoaștem oamenii și să înțelegem cine sunt ei.

Este nevoie de o altă știință pentru aceasta. Nu este o întâmplare că oamenii de știință de astăzi sunt de acord că știința tradițională se găsește în criză. De ce? În fond, avem suficiente mijloace, știm cum să construim imense structuri complexe, trimitem telescoape pe orbită, în timp ce microscoapele și acceleratoarele noastre pătrund în particule.

În cercetarea științifică sunt investite miliarde, dar la final, beneficiile acestor studii se dovedesc iluzorii în asemenea măsură încât ajungem să-i luăm în derâdere pe oamenii de știință care ni se pare că-și satisfac doar curiozitatea lor naturală pe cheltuiala plătitorilor de taxe.

Nu mai privim știința cu aceeași seriozitate cu care eram obișnuiți, în special acum, când esența noastră, eul nostru, compromite toate fructele acesteia. Noi folosim de fapt știința pentru a-i domina pe ceilalți și a profita de pe urma altora, fiind imposibil astăzi să mai găsim vreun fruct bun în acest pom.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

 

Copiii universului, partea a doua

Nu putem afirma că un om se cunoaște într-adevăr pe sine însuși și cu atât mai puțin umanitatea în general. Prin urmare nu putem cunoaște această lume, care constă din totalitatea nivelurilor: neanimat, vegetal, animal și uman.  

Nu putem cunoaște lumea, în primul rând pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să admitem faptul că nici măcar psihologia nu este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Esența unei persoane rămâne o enigmă pentru noi. Noi observăm doar rezultatul și consecințele pe care le au asupra noastră diverse procese, analizându-ne reacțiile la anumite lucruri și studiindu-le într-o manieră limitată, fiind dependenți de ele și părtinitori în afirmațiile noastre.

Mai mult, suntem neajutorați atunci când dorim să ascendem la un nivel mai înalt – la acela care ne-a creat – și chiar mai sus, la planul creației. Judecând după diferitele evenimente și după propria noastră experiență căpătată în timpul avansării, vedem că toate forțele naturii formează un singur sistem, care este un întreg și este integral. Aceste forțe operează conform unor anumite procese și sunt operate după un anumit plan, general, despre care nu știm nimic, dar în care suntem incluși.

Dar, pe când nivelurile inanimat, vegetal și animal ale naturii îndeplinesc instinctiv acest plan, urmând ordinele naturii, noi avem senzația că suntem implicați în plan dar și că beneficiem de propriile noastre acțiuni.

Dacă am putem aborda studiul naturii pe baza acestor două senzații, poate că am dobândi ceva. Dar știința, în întregul ei, nu este angajată în cercetarea nivelului uman, pentru că ne lipsesc mijloacele reale necesare evaluării acestuia.

În consecință, observăm doar ceea ce se petrece și aceasta este esența studiilor noastre. Observăm, colectăm date și construim un sistem de cunoaștere științifică. În plus, ne folosim opțiunile noastre modeste pentru a influența diversele fenomene și stări ale naturii inanimate, vegetale și animale, ca și ale omului, observând reacția care ne permite să înțelegem ceva anume.

Chiar dacă ignorăm faptul că toate observațiile și studiile se bazează pe percepția noastră subiectivă, rezultatele se dovedesc a fi doar un rezumat, care ne dezvăluie atât de puțin. În fond, toate derivă din cele cinci simțuri limitate pe care le posedăm.

Studiind flora și fauna, putem realiza anvergura percepției noastre, dar aceste rezultate nu sunt certe dacă le comparăm cu noi înșine și nu cu standardele prezente. Vederea noastră tridimensională, bătăile inimii, mișcările soarelui și ale lunii care dau măsura zilei, erele geologice și vârsta universului, toate cestea sunt măsurători extrem de subiective.

Cu alte cuvinte, dorința noastră de a cunoaște universul nu este de fapt serioasă. O persoană este precum un copil care își atribuie abilități nerealiste lui însuși. Până la urmă, noi folosim doar forțele naturii la care avem acces. Le adunăm și le reprezentăm prin desene simple și le folosim conform abilităților noastre.

Nu ne deosebim prea mult de omul preistoric, care folosea un băț pentru a construi sau pentru a distruge. Bețele noastre sunt puțin diferite: acceleratoare de particule, observatoare, etc., dar principiul este același. Suntem doar niște copii care vor să atingă și să guste totul, doar că la un alt nivel.

Nu suntem nici măcar conștienți de faptul că suntem atât de limitați. Descoperim, ici-colo, că natura este mult mai întinsă și mai adâncă, dar nu știm încotro se dezvoltă ea și nici cum o face. Nu putem penetra dimensiunile mai înalte și nici nu putem ieși din tiparul nostru tridimensional: coordonatele timpului, mișcării și spațiului.
Din programul “A New Life” 3/02/14

Un test privind atributul sfințeniei

Cartea Zohar, “Vayikra” Kedoshim, articol 16: Capitolul Kedoshim este întreaga Tora și este amprenta adevărului. În acest capitol, secretele superioare ale Tora sunt reînnoite în cele Zece Porunci și în decrete și pedepse și porunci superioare. Și când prietenii au atins acest capitol ei se bucură.

Sfânt se referă la sfințenie, atributul Bina (dăruire).

Și când prietenii au atins acest nivel se bucură, deoarece au atins un nivel în care toate atributele ascunse în ei sunt pe deplin corectate în scopul de a dărui și acum ei fac față unei stări de primire în scopul de a dărui. Nu este o stare instabilă care se află deasupra norilor, ci o intrare directă și o muncă în interiorul țării lui Israel.

Capitolul Kedoschim este întreaga Tora și este amprenta adevărului, ceea ce înseamnă că întreaga Tora este menită doar să  atingă atributul de dăruire. Dacă vă agățați de ea, puteți să o folosiți ca o amprentă pe diferite dorințe și să le folosiți corect. Acum, puteți fi sigur că nu vă înșelați, deoarece sunteți conduși de dăruire.

Întrebare: Atunci, de ce nu ne oprim aici?

Răspuns: Nu! Nu sunteți încă corectați, dar ați atins doar un nivel în care sunteți pregătiți să munciți cu dorințele care au fost sparte intenționat pentru ca să fiți în măsură să le corectați în scopul de a dărui.

Să presupunem că, Creatorul a creat o mașină și a spart-o în bucăți și că puteți să faceți ceea ce doriți cu aceste piese acum.  Există un manual anexat și prima parte este teoretică, ca de obicei, și descrie numai cum o persoană ar trebui să se pregătească de muncă. În această parte, puteți găsi matematică, fizică, mecanică, electronică, pe scurt, tot ceea ce trebuie să știți pentru a asambla o mașină.

Învățând asta, vă testați și urcați la nivelul Kadosh. Acum, puteți începe să asamblați mașina corect. Vor exista probleme pe parcurs, desigur, și veți face erori într-o parte sau alta, dar în ansamblu, sunteți pregătit de muncă.

Prin urmare, elevii lui Rabbi Șimon, autorii cărții Zohar, au fost atât de fericiți când au atins acest nivel deoarece, la acest nivel adevărata muncă a unei persoane începe.

Până acolo, sunteți ca un student care a obținut o diplomă în urma studiilor sale, dar care nu a dovedit încă în nici un fel. Totuși, aveți deja o bază spirituală cu care munciți.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Mișcarea laterală

Întrebare: Cum putem determina că putem trece la următorul nivel spiritual?

Răspuns:  Atunci când simțiți că nu aveți mai multă putere pentru a avansa și ați epuizat-o la nivelul actual, dar nu ați atins încă obiectivul, acesta este un semn că vă lipsește următorul nivel.

Cu alte cuvinte, vom atinge o anumită stare în dezvoltarea noastră spirituală în care ne lipsesc competențele pentru a atinge un nivel interior sau rămânem pur și simplu  la același nivel  astăzi unde eram  ieri și mâine vom rămâne la nivelul unde suntem astăzi. Ne lipsește combustibilul! Astfel, vom începe să avansăm lateral. Asta se numește auto-mișcare, folosind liberul nostru arbitru.

Scopul mișcării laterale este de a conecta toți oamenii în lume într-un întreg, o voință și o rețea care vor fi bazate în întregime pe uniunea corectă reciprocă între popoare. Apoi, Creatorul, atributul iubirii și dăruirii, se va dezvălui în această rețea.

Prin această rețea, vom transcende la un nou nivel de existență și vom schimba sentimentul nostru cu privire la lume și perspectiva noastră.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

 

Exilul spiritual și fizic

De la Babilonul antic la distrugerea Templului, grupul lui Avraam a trecut prin mai multe stări diferite, urcări și coborâri. Asta se datorează egoismului care i-a forțat să se unească și astfel au dezvăluit legile anti-egoiste interioare ale naturii pe care le-au scris în cartea numită Tora. Tora este ghidul după care trebuie să trăim astăzi.

Cultivând relațiile corecte cu ceilalți, respectul, încrederea reciprocă și sisținerea, ei au dezvăluit o forță specială de uniune în această unitate, care este forța naturii. Această forță poartă în ea universul întreg și produce deplasarea sa spre armonie.

Aceasta a fost descoperirea majoră a descendenților grupului lui Avraam. Înțelegând forța fundamentală a naturii care provoacă dezvoltarea omenirii, au văzut procesele prin care ei se dezvoltă.

De-a lungul timpului, ieșind din sclavia Egiptului, s-au întors în țara lor numită Israel, țara celor care caută Creatorul, unde ei au construit un stat fondat pe iubirea celorlalți și legile încrederii reciproce. Aceste legi au fost introduse în viața zilnică prin Sinediu, care era un consiliu de înțelepți ce au atins un nivel ridicat de altruism, care le-a spus clar cum să avanseze și ce să facă. Astfel, înțelepții au tratat problemele populației făcându-i să avanseze. Persoanele existau în această stare înainte de vremea numită distrugerea Templului.

Timp de mai multe sute de ani și fiecare generație luptând împotriva ego-ului lor și ridicându-se deasupra, au ajuns la o stare în care un val neașteptat de egoism s-a produs în ei și nu puteau să-i facă față apropiindu-se unul de celălalt. Din cauza acestui egoism societatea s-a prăbușit. Apoi războaiele interne, neîncrederea și dezacordul au început, ducând la invazia de către greci apoi de romani. Astfel, drumul Statului Israel s-a încheiat.

Întregul grup de persoane a trecut din starea sa spirituală la exil, de la o stare de ”iubește aproapele ca pe tine însuți” la o coborâre la egoismul normal de zi cu zi. În viața lor fizică, exilul spiritual s-a manifestat sub forma exilului fizic. Romanii care au cucerit țara lui Israel au expulzat evreii care au fost forțați să înceapă secolele lor de rătăcire.

Ei s-au menținut în mod pur egoist pentru a nu pieri și pentru a supraviețui cumva, au trebuit să meargă din țară în țară, și au primit un adăpost temporar. Astfel cei 2000 de ani de exil a poporului evreu a avut loc.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Revelați Superiorul și nu veți regreta !

Întrebare: Senzația de Superior este percepută ca o plăcere?

Răspuns: Absolut. Senzația de Superior aduce mereu plăcere. Nu poate exista o persoană care dezvăluie Creatorul și să regrete. Superiorul este cel care determină întreaga lume; este AHP în interiorul căruia sunt ca un bebeluș în pântecul mamei. El creează întreaga mea realitate.

Dacă în plus față de lumea înconjurătoare resimt, de asemenea, pe cel care a creat asta, înseamnă că dezvălui Superiorul. În plus față de ceea ce pot percepe acum cu inima mea și mintea mea, absorb în proprietățile mele, dorințele și gândurile mele, în întreaga imagine a lumii trebuie să adaug un participant special.

Nu este o persoană, ci o altă forță care creează această lume, o organizează, o pune în mișcare cu un program special în ea, și o menține în această stare. Aceasta este puterea care m-a creat și lumea în care sunt, dar este mai sus de mine.

Prin urmare, oricare dintre revendicările mele, pentru mine și pentru lumea întreagă, sunt acuzații contra acestei forțe superioare, administratorul, Stăpânul. Se pare că nu puteți să-L vedeți în timp ce locuiți în aceste dorințe în care-I reproșați ceva. Dezvăluirea Superiorului se îmbracă mereu în recunoștință, iubire, o explozie de senzații frumoase.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 17.11.2014, Scrierile lui Rabash