Când citim cărțile de Cabala, suntem în măsură să atragem Lumina care Reformează. Astfel, este foarte important în timpul lecției să menținem intenția corectă în fiecare moment, amintindu-ne ce dorim de la fiecare cuvânt citit.

S-ar putea ca eu să nu înțeleg nimic de la aceste cuvinte despre subiectul în sine. Am venit la lecție și am auzit că ar fi necesar să deschid o carte. O deschid, citesc și nu înțeleg nimic pentru că lucrurile scrise aici sunt complet noi pentru mine. Dar asta nu are importanță, mă gândesc doar la intenția mea: ce vreau să realizez așezându-mă și studiind?

Baal HaSulam scrie în ”Introducere în Studiul celor zece Sfirot” articolul 155, că, cabalițștii au conceput cărțile lor pentru persoanele care nu sunt încă la niveluri spirituale și care nu înțeleg ce este scris. Dar, în mod special grație studiului textelor pe care ele nu le înțeleg și nu de dragul de a înțelege, ci în scopul de a primi Lumina, ele avansează.

Este spus:”Nu este înțeleptul care învață”. În timpul lecției, este important să se decidă că nu aspiră la cunoaștere. ”A cunoaște” înseamnă conexiune, atingând nivelul corespunzător. ”Studiul celor zece Sfirot” vorbește de niveluri atât de ridicate, că îmi va lua mult timp pentru a le atinge.

Dar, cer Lumina care Reformează, puterea superioară care mă va influența și mă va corecta, mă va ridica, mă va purifica și mă va conecta. Îi cer să fac diferența între dorințele care este posibil să le corectez și cele care este imposibil să le corectez în mine, astfel că mi-ar fi clar asupra a ceea ce trebuie să lucrez.

Asta pentru că, există astfel de dorințe și gânduri pe care este bine să le observ și să nu mă ating de ele. Și altele, dimpotrivă, trebuie să fie trezite și descoperite. Prin ele, pot să mă conectez la grup și la Creator.

De asemenea, trebuie să descopăr cum să ajut grupul: nu pentru dorințele mele, ci pentru dorințele prietenilor. Așa că mă întorc spre Creator și cer în mod specific forța de a aduce, în ceea ce privește aceste dorințe, Lumina care Reformează la grup.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, Lecția 4, 01.11.2014

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala transmite o cercetare mult mai amănunţită şi mai obiectivă decât orice altă ştiinţă.  Pe durata studiului, învăţăm că în realitate există o singură forţă care acţionează. De aceea, caracterizăm acest lucru prin fraza „Nu există nimeni în afară de El”.

Nu este un nume sau o definiţie, este doar modalitatea prin care vrem să accentuăm acest fenomen. Studiindu-ne pe noi şi toată realitatea la toate nivelurile, vedem că cea care operează şi organizează totul este Lumina Superioară.

Şi consecinţa acesteia, începând dintr-un anumit punct, se împarte în două. Lumina Superioară afectează ceva, iar noi determinăm dacă este opus Luminii sau este conform cu proprietăţile ei sau se potriveşte cu ea. Aceasta este principala caracteristică a materiei, abilitatea de a rămâne în stare de opoziţie sau de similaritate.

Conform cu acest lucru, experimentele noastre pot avea rezultate polare. Dacă materia dorinţelor noastre este opusă Luminii atunci o simţim ca întuneric. Dacă ne-am pregătit pentru întâlnirea cu Lumina şi ne potrivim cu ea, cel puţin parţial, atunci o simţim ca o binecuvântare.

Nu există nimic bun sau rău în Lumină, doar proprietatea ei care se manifestă în dăruire, iubire, împlinire, avansare şi dezvoltare. Şi totul depinde de vas, de fiinţa creată.

Pentru asta, pregătirea vasului pentru primirea Luminii este făcută de aceeaşi Lumină. Cu adevărat, Ea este prima; marchează începutul creaţiei, întregul proces, face ca întreaga materie să se dezvolte. Dar materia însăşi este lipsită de orice abilitate de a realiza ceva.

Să ne gândim, de unde îşi iau puterea particulele atomice – protonii, electronii, neutronii, etc.? Acestea nu se opresc, nu încetinesc, de miliarde de ani. Cum se poate aşa ceva?

Lumina le furnizează energie. Este primară şi acţionează. Altfel, fiecare particulă s-ar opri în cele din urmă, ceea ce conform cu fizicieni este echivalent cu dispariţia ei. Toată materia există datorită puterii Luminii, forţa dăruirii. Această forţă dă energie materiei moarte prin dorinţa acesteia ca primind-O să înceapă să se mişte.

De ce a trebuit ca materia să se dezvolte la nivelurile de mineral, vegetal, animal şi uman? – Pentru ca la sfârşitul dezvoltării să devină la fel ca Lumina. Pentru obţinerea acestui scop, Lumina împinge toate particulele şi componentele acestora, fie ei atomi, molecule, inclusiv organismele biologice sau formele spirituale, inerente în materie, care sunt deja capabile de dăruire, similare Luminii, până când în final devin ambele egale.

Lumina face toate acestea. În afara de Ea nu există nicio altă forţă în acest proces. Spunem despre asta că „Nu există nimeni în afară de El”.

Totuşi, această forţă superioară vrea să dăruiască ceva măreţ fiinţei create, care la origine a fost materie moartă, aşa cum este spus: „Din tărână eşti şi în tărână te vei întoarce.” Lumina vrea să dăruiască acesteia vitalitate, nu însă la nivelul la care ea se dezvoltă inevitabil, transformându-se în natură minerală, vegetală, animală şi umană. Nu, fiinţa creată este menită să se transforme într-o direcţie particulară, deasupra naturii ei şi să obţină o natură superioară.

Acest lucru devine posibil datorită spargerii vaselor, pentru că Lumina „a corupt” dorinţa pe care a creat-o, a tăiat-o în multe bucăţi, prin forţa care a penetrat materia şi a lăsat în ea o dorinţă egoistă de auto-împlinire, înclinaţia de a primi plăcere, de a o dori şi numai atât.

Ca rezultat, dorinţa a devenit complet opusă Creatorului. Acum, nu este doar o fiinţă creată, o derivată, pentru că are propriul impuls de a se opune Creatorului, de a fi în antagonism faţă de El. Forţa dominantă, puterea determinantă, s-a revelat în dorinţă.

Iar apoi Lumina Superioară, Creatorul, începe să se „joace” cu dorinţa care este opusă Lui. Se formează şi se dezvoltă un anumit sistem de relaţii între Creator şi dorinţă, se influenţează reciproc.

Fiinţa creată începe să înţeleagă că se află într-o lume complexă. La început, se comportă în lumea noastră ca un „animal superior”, creează ştiinţa, cultura, educaţia şi formele societăţii umane se dezvoltă… până când apare o criză. Atunci dorinţa realizează că ceva este greşit.

Astăzi, umanitatea a intrat exact în această eră; nu este încă o criză autentică a paradigmei fundamentale, dar este pragul acesteia. Din această eră, trebui să rezulte o morală: Suntem într-un sistem, într-o reţea de forţe.

Acestea acţionează în armonie, creând o singură reţea, concentrată pe materie, adică natura minerală, vegetală, animală şi umană, pentru a o conduce la auto-realizare. În alte cuvinte, astfel ea începe să realizeze ce este cu adevărat.

Asta face să apară, cu claritate, faptul că este posibil să se realizeze acest lucru numai dacă fiinţa creată învaţă cum să o controleze, cine stă de cealaltă parte. Într-adevăr, este posibil să investigăm şi înţelegem ceva numai din opusul acestuia, ca negrul pe un fundal alb.

De aceea, percepem că „nu există nimeni în afară de El”, ajungând în starea opusă, când suntem siguri că nu mai este nimeni decât noi, oamenii. În ochii noştri noi suntem forţa activă din realitate şi nimeni altcineva.

Cu această siguranţă, mergem cu îndrăzneală şi hotărâre înainte, până când, sub o grindină de lovituri „asupra propriilor corpuri”, învăţăm că ceva este greşit. Ceva nu merge bine, până când apare o criză globală. Nimic nu ajută, nici raţiunea sau simţurile, nici cultura sau ştiinţa.

Reiese că suntem stupizi, fără răspunsuri şi nu mai putem să ne stabilim nici măcar o viaţă normală sau relaţiile de zi cu zi. Chiar şi animalele se fac cumva confortabile. Iar noi, din contra, distrugem viaţa celor de aproape şi de departe, folosindu-ne toată puterea şi cunoaşterea.

Aceasta este natura noastră şi nu îi putem rezista. Natura noastră rea este mai puternică decât mintea noastră. Intelectul nu ne ajută să ne descurcăm cu asta. Am vrea să stabilim relaţii sănătoase, producem atât de mult încât Pământul ar fi un paradis pentru toată lumea, dar noi nu suntem capabili să facem asta. Din contra, avem numai probleme şi necazuri, ameninţări şi frică pentru ziua de mâine.

Astfel, natura mea domneşte asupra mea şi eu nu pot face nimic.

Ca rezultat, oamenii devin conştienţi de toate fundamentele propriei naturi. Iar asta, de fapt, este cel mai bun punct de plecare. Baal HaSulam arată acest lucru în cartea „Introducere la Studiul celor zece Sefiroţi”, explicând ce întrebări punem la sfârşitul dezvoltării noastre: „Care este menirea vieţii mele, ani care mă costă atât de mult?  „De ce mă aflu aici?” – şi în gândurile noastre rămân numai aceste întrebări persistente.

În cele din urmă, explică Baal HaSulam, aceste întrebări ne vor conduce către realizarea necesităţii revelării Creatorului. Dacă o persoană se întreabă de ce trăieşte, care este menirea vieţii ei, ajunge în cele din urmă la concluzia: „Există ceva deasupra mea. Problema este că nu pot să îmi aranjez viaţa. Chiar şi natura mea este deasupra mea.”

Soluţia este formulată astfel: „Vino şi vezi că Creatorul este bun”. În alte cuvinte, de la o nevoie actuală putem ajunge cu adevărat la revelarea Creatorului, iar apoi vom vedea că El acţionează în tot. Vom vedea faptul că întreaga distanţă pe care am parcurs-o a fost necesară numai pentru a primi lovituri şi pentru ca, în cele din urmă, să înţelegem că singura noastră cale este de a descoperi forţa care acţionează în fiinţa creată şi o face să se mişte.

Din Congresul din Los Angeles “Ziua a doua” 10/31/14, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există ritualuri în înțelepciunea Cabala?

Răspuns: În înțelepciunea Cabala nu există ritualuri! Ea nu se preocupă deloc de tot ceea ce atinge lumea materială, nici de corpul fizic al unei persoane.

Înțelepciunea Cabala constă în munca interioară a unei persoane care este îndreptată spre conexiunea și unitatea cu ceilalți și, prin această corectare, descoperirea Creatorului. Nu există acțiuni exterioare în asta, ci asistență reciprocă pentru o muncă spirituală de succes. Este vorba despre o muncă în grup, o muncă într-un grup de zece (numit Minian), reuniunea prietenilor, mesele comune, etc., cu alte cuvinte, tot soiul de activități exterioare care ne pot ajuta să ne apropiem sunt binevenite.

Aici, este posibilitatea de a vedea imediat diferența dintre un grup cabalistic de zece și un Minian de persoane care s-au reunit într-o sinagogă care nu evoluează spre apropiere, ci vin pur și simplu pentru a se ruga. Nu au o sarcină comună pentru a crea un tot unic între ei și a descoperi Creatorul printre ei.

În timp ce pentru noi, conexiunea într-un Minian, un grup de zece, este o activitate spirituală în care încercăm să ne conectăm într-un singur întreg, imaginea unei singure unități numită Adam (Om), astfel că singura noastră imagine deasupra ego-ului și conectarea fiecăruia dintre ei, este construită pe caracteristica de dăruire și asemănare cu Creatorul.

De la această unitate dintre noi, din adâncul inimii comune, ridicăm cererea noastră spre Creator, pentru ca El să se dezvăluie în dorința noastră unită, inima noastră unită. Aceasta este numită o rugăciune cabalistică, un Minian cabalistic, un grup și un ritual.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 22.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă oamenii au atins nivelul Templului, cum poate dispărea dintr-o dată amintirea unei conexiuni atât de înalte?

Răspuns:  Dragostea trece și ura îi ia locul. Forța luminii care susține această stare altruistă, această conexiune, dispare.

Starea aceasta a fost dobândită cu ajutorul Luminii și, în momentul în care aceasta încetează să mai lumineze, urmează imediat căderea și noi nu ne mai aducem aminte de nimic, ca și cum nici n-ar fi existat.

Acestea sunt coborârea și căderea care au urmat după distrugerea Primului Templu. Începe exilul babilonian, Nabucodonosor sosește și ia zece triburi, lăsând în urmă două triburi.

Întrebare: De ce le-a luat Nabucodonosor pe cele zece și din ce motiv au dispărut acestea?

Răspuns: Vom descoperi în viitor toate acestea dar important este faptul că aceste triburi s-au dizolvat total în umanitate. Ele poartă principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți” fără să știe și urmează să se întoarcă. În aceste scântei au fost sădite semințele dragostei, care au fost plantate în întreaga umanitate și se vor împrăștia pe toată suprafața pământului, în toți babilonienii.

Întrebare: Deci va avea loc o nouă întâlnire între Abraham și Nimrod, în Babilon.

Răspuns: Da, dar nu este același Abraham. El a căzut la nivelul Babilonului și poate astfel să se conecteze la el. În această conectare constă potențialul spiritual din el, care conduce la dezvoltarea treptată a oamenilor și a națiunilor, la acest nivel corporeal.

Acest proces nu este doar unul tehnic, ci și unul științific, artistic, pedagogic și literar. Pe scurt, el influențează toate procesele prezente în societate. Cele zece triburi pun în mișcare acest proces, pentru că, după căderea de la nivelul spiritual atins, ele au încă imboldul de a avansa și de a se dezvolta. Și astfel dezvoltă întreaga umanitate.

Dezvoltarea lor are loc însă într-un mod extrem de interesant. Îi putem descoperi printre marii inchizitori, lideri religioși și printre marii oameni de știință care par să nu aibă nici o legătură cu evreimea. Trebuie doar să săpăm puțin mai adânc.

Babilonienii trăiesc încă după principiul simplu, lasă-mă în pace să-mi văd de viața mea. Lasă-mă să-mi pornesc televizorul în apartamentul meu, dă-mi ceva să mănânc și asta este, nu-mi mai trebuie nimic.

Acesta este Babilonul. Stimulii evocatori care nu-i permit omului să se scalde în nepăsare sunt rezultatul răspândirii celor zece triburi în întreaga lume.

Nu poate fi altfel. De unde poate izvorî progresul, dacă nu dintr-o nevoie care este direcționată spre înalturi? Înclinația spre știință, literatură, artă și auto-exprimare este și ea înrădăcinată în dorința de a-L dobândi pe Creator, dar printr-o dorință egoistă și nu una concentrată pe dragoste și dăruirea dincolo de sine, exprimându-se prin dragostea de sine.

După distrugerea Primului Templu, cele zece triburi au început să-și îndeplinească sarcina la nivelul general acceptat și cele două triburi rămase, care simbolizează națiunea Israelului, au continuat să avanseze pe calea ridicării lor mai presus de egoism

Din programul  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 5

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: În ciuda tuturor eforturilor, terorismul global devine tot mai radical. Sunt extrem de multe noi organizații, mult mai crude și mai extremiste decât cele pe care deja le cunoaștem.

Lupta împotriva Al-Qaeda a fost lipsită de succes. Ceea ce este încă mai rău, din ea s-a dezvoltat organizația numită ISIS, care și-a dezvoltat atacurile sângeroase. Este posibil să aflăm punctul slab al capilor acestei organizații, pentru a o ataca, prin acest călcâi al lui Ahile?

Răspuns: Nu vom putea niciodată să le aducem atingere. Singurul mod de a lupta este să unim întreaga lume, care să se comporte ca o barieră în calea lor. În acest fel, curentul de voluntari către organizația teroristă va seca iar oamenii vor începe să se întoarcă de partea noastră.

Lansăm chemarea la unitate, dar una universală, nelimitată, independentă de orice diferențiere. Poți fi negru sau alb, creștin, evreu, musulman sau indian, nu are nici o importanță. Toți oamenii din toate națiunile trebuie să devină unul, prin puterea unității generale, un singur tipar, o singură familie omenească.

Acestea sunt legile naturii, ele ne impun să ne găsim într-o stare de unitate și echilibru, într-un sistem de conexiuni integrale între noi. Dacă vom respecta această condiție, ne vom simți bine, în timp ce organizațiile teroriste se vor găsi într-o poziție proastă.

Natura aspiră la unitate și apropiere. Este practic un sistem unic, integral, în care toate părțile componente sunt conectate mutual. Din acest motiv, trebuie să ne integrăm în acest sistem pentru a primi de la natură forța pozitivă, prietenoasă, maximă.

În acest scop, trebuie să conectăm întreaga umanitate într-o familie și atunci ne vom simți într-o stare de echilibru cu natura. Aceasta este legea echilibrului, a homeostazei, a echivalenței de formă.

Îmtrebare: De ce este necesar ca această lege să acționeze împotriva teroriștilor?

Răspuns: Deoarece compatibilitatea cu natura ne permite să atragem forțele pozitive de la aceasta. Umanitatea trebuie doar să se conecteze și să se unească în mod corect, oamenii trebuie să facă tot ceea ce le stă în putere să formeze o singură familie, una care trăiește conform principiilor ajutorului reciproc și a garanției mutuale. În această familie toți ne găsim la același nivel și fiecare trebuie să aibă ceea ce îi este necesar, în limite raționale. Dacă ne vom organiza în acest fel, oamenii vor fi atrași spre noi.

În fond, noi dorim cu toții să trăim într-o lume bună, sigură și fericită, fără să existe mari discrepanțe sociale: săraci și bogați, norocoși și defavorizați, sănătoși și bolnavi… Toți ar trebui să ne simțim bine, știind că trăim într-o lume bună și sigură, că vom avea o viață bună, într-un mediu minunat care are grijă de noi, tot așa cum noi ne îngrijim de ceilalți. Cu această societate ar trebui să atragem oamenii, aceasta fiind ceea ce își doresc ei cu adevărat, fără ca vreun lider să-i conducă într-acolo.

Din programul KabTV “A New Life” 7/9/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vor antisemiții din toate generațiile de la evrei?

Răspuns: Ei doresc să nu mai simtă că evreii îi “comandă”; se luptă să pună capăt senzației să evreii stau la baza tuturor problemelor lor. Afirmațiile lor despre evrei sunt atât naturale cât și corecte.

Întrebare: Corecte?!

Răspuns: Da! Tot ceea ce spun aceștia este just și în acord cu natura. Evreii sunt purtătorii  ideologiei care aduce daune întregii lumi.

“Ce e în neregulă cu noi? Noi nu facem rău nimănui,” exclamă evreii. De fapt, fără să știe, ei mint. Sunt vinovați. Ei aduc dezastrele în lumea de astăzi, din cauză că sunt dezbinați. Dacă însă reușesc să se schimbe, ei vor atrage o fericire imensă în această lume.

Lumea consideră că poate să se lipsească de evrei, dar aceasta este o eroare de gândire iar noi trebuie să-i arătăm lumii adevărata rezolvare a problemei prezente.

Antisemitismul, chestiunea atitudinii față de evrei, precum și tot ceea ce are legătură cu aceasta, vor continua să se extindă, se vor întări și curând vor lua locul tuturor problemelor flagrante din lume. Nu contează evenimentele, indiferent ce problemă sau dezastru are loc – războaie, suferințe – toate vor fi puse în seama evreilor. “Dacă nu mai curge apă la robinet este pentru că au băut-o evreii pe toată…” (cântec satiric rusesc). Nu se poate face nimic; aceasta este o lege a naturii.

Cât va dura această situație? Până când noi, evreii, vom schimba mersul lucrurilor în așa fel încât toată lumea să atingă echilibrul perfect cu Creatorul și să se ridice la nivelul Lui. Până atunci toate acuzațiile vor fi, de fapt, naturale și juste.

Ei trebuie să înțeleagă doar ce anume cer de la evrei. De îndată ce noi înșine vom înțelege aceste chestiuni și vom începe să ne mișcăm în direcția bună, ei vor realiza acest lucru și ne vor ajuta. Astfel, vom atinge nivelul pe care Avraam a dorit să-l atingă în anticul Babilon.

Ne găsim, prin urmare, în punctul cel mai critic. Iată, se găsește chiar în fața noastră! Se petrece în timp ce vorbim! Începând cu acest moment trebuie să începem să creștem, cu mare viteză. Cu alte cuvinte, va trebui să ne conectăm între noi și să arătăm întregii lumi calea de atingere a păcii absolute, starea de eternă bunătate.
[144317]
Din programul  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14, Part 6

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce motiv a devenit atât puternic fanatismul religios în ultimii ani? Islamul și-a început călătoria spre Vest și cucerește treptat Europa și Statele Unite. Astăzi trăiesc în Europa cca 54 de milioane de musulmani; 7 milioane se găsesc în Franța.

Tendința de islamizare se accentuează, dar, ceea ce este mai rău, se amplifică prin mișcări radicale, extremiste. În Europa de astăzi există “ghetouri musulmane” în care se tem să intre atât rezidenții cât și poliția. Locuitorii acestor zone își duc viața închisă, în jurul moscheilor, conform unui sistem legal care se supune legilor islamului.

Acest fenomen a crescut până la dimensiuni amenințătoare și a scăpat de sub controlul guvernului. Războiul cultural a început în Europa centrală, care a fost un exemplu de libertate, democrație, egalitate și pluralism.

Dintr-o dată un corp străin începe să se dezvolte aici, în totală opoziție cu toate principiile sale de bază – islamismul radical – aducându-ne într-un trecut tenebros în ceea ce privește egalitatea femeilor și celelalte realizări moderne.

Primul ministru olandez, Geert Wilders, fondator al partidului “Libertatea”, a ținut un discurs prin care a avertizat lumea cu privire la marele pericol care amenință Europa. În opinia sa, ne aflăm în ultimele stadii ale procesului de islamizare a Europei, care amenință nu doar existența acesteia, dar și existența Statelor Unite și a tuturor civilizațiilor vestice, pentru că duce la extremism, violență și intifada.

De ce a crescut atât de mult popularitatea islamismului radical, în special în rândul tinerilor?

Răspuns: Ideea este că am ajuns în ultimele stadii ale procesului de dezvoltare umană, care a durat câteva mii de ani. Civilizația umană a luat naștere în Babilonul antic și s-a dezvoltat în două direcții: o parte din omenire l-a urmat pe Abraham și o altă parte s-a împrăștiat în întreaga lume. Ulterior, doactrina lui Abraham a devenit fundamentul celor trei religii universale: iudaism, creștinism și islam.

Aceste religii s-au dezvoltat în această ordine, una după cealaltă. Iudaismul s-a dezvoltat direct din Abraham. Creștinismul a fost fondat acum 2000 de ani, o dată cu apariția primelor comunități creștine. Islamul a apărut abia în secolul al șaptelea.

Fiecare religie a cunoscut o relativă înflorire și un declin, conform acestor stadii. Iudaismul a înflorit în adevărata sa formă până la distrugerea (templului) Beit HaMikdash. După aceea poporul evreu a abandonat principiul “Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți,” care a constituit baza doctrinei lui Abraham și prin urmare a plecat în exil. Acest exil a fost unul spiritual, din starea altruistă, o cădere din dragostea frățească în ură.

Creștinismul a înflorit până în Evul Mediu, după care a început declinul său, s-a schimbat și s-a divizat o dată cu apariția mișcării protestante.

Islamul a fost într-o stare latentă și nu s-a exprimat cu întreaga sa putere. Doar târziu, când iudaismul și creștinismul au slăbit atât de mult încât nu au mai putut determina forma societății,  islamul a devenit puternic. Într-adevăr, este scris în Tora că la sfârșitul zilelor, în ultima etapă de dezvoltare umană, islamul va acumula o mare putere, fiind scris despre Ișmael, (Geneza 16:12) “…mâna lui va fi împotriva fiecărui  om și mâna fiecărui om, împotriva lui … ,” aceasta însemnând că această religie se va ridica peste toate celelalte.

În primii 2000 de ani a înflorit iudaismul, după plecarea lui Abraham din anticul Babilon, adică aproximativ până la începutul erei noastre. Aceasta a fost perioada în care iudaismul a existat în adevărata sa formă spirituală, exercitându-și întreaga sa putere. Totuși, după aceea poporul evreu a căzut de pe nivelul său spiritual și a început să se scufunde în dorințe fizice. Din acest motiv au fost exilați. Fiecare generație s-a scufundat mai adânc decât precedenta.

După înflorirea iudaismului a început să apară și creștinismul. Creștinismul s-a dezvoltat furtunos, până când s-a stins din interior. Astăzi, ne aflăm în perioada de declin a creștinismului, care și-a pierdut fosta putere. În Europa, pentru a fi creștin nu este nevoie decât de o cruce atârnată în jurul gâtului.

În anumite locuri, au mai rămas creștini fanatici, dar aceștia nu au fost creștini încă de la începuturi, ei au acceptat doar recent creștinismul, cum ar fi în America de Sud. Pentru ei creștinismul este încă o religie nouă. Ea există de 2000 de ani dar a ajuns în America abia după descoperirea acesteia de către Columb, acum 500 de ani, așa că în America mai există creștini devotați.

Islamul începe abia acum, în zilele noastre, să se trezească. Până acum s-a aflat în perioada de incubație. După cei 2000 de ani de înflorire a iudaismului și după cei 2000 de ani de dezvoltare a creștinismului, a venit rândul islamului.

Din programul KabTV “A New Life” 8/31/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

După ce a trecut prin toate etapele vieții în Egipt și exodul din Egipt, poporul Israel a atins o stare numită Muntele Sinai. El a început să înțeleagă că se confruntă cu un enorm munte de ură, cuvântul ”Sinai” vine din cuvântul ”ură” (ură reciprocă) în ebraică, repulsia profundă pe care oamenii o resimt între ei, care este mult mai mare decât ceea ce au simțit în Egipt.

În timp ce în Egipt sau în Babilonul antic nu înțelegeau și nu erau pe deplin conștienți, acum răul lor este revelat în toată măreția lui. Prin urmare, oamenii se simt neajutorați, neputincioși, și nici nu-și pot imagina ce ar trebui să facă. Dar Moise îi va ajuta, promițându-le să organizeze și să refacă conexiunea dintre ei și Creator. Acesta este rolul său, deoarece el este legătura între poporul Israel și forța superioară. Oamenii nu erau în măsură să facă ceva fără ajutorul și sfatul său, fără conexiunea lui la Creator.

El urcă Muntele Sinai în timp ce oamenii nu simt această conexiune și sunt pregătiți să se întoarcă în Egipt. Important pentru ei este să simtă că au ceva, ceva de care să se agațe! Ura sperie oamenii obișnuiți.

Imaginați-vă că locuiți într-o clădire în care toată lumea vă urăște profund. Vă este teamă să ieșiți din apartamentul vostru, să deschideți o fereastră, simțiți curenți de mare ură din toate părțile, nu puteți dormi, și vă pierdeți pofta de mâncare. Această situație este teribilă! Este exact ce au simțit oamenii la poalele Muntelui Sinai. Adevărata natură a ego-ului lor se dezvăluie în ei și văd că nu o pot depăși deoarece conexiunea cu Creatorul care i-a ajutat a dispărut de mult.

Dar Moise le promite că-i va ridica la acest nivel de conexiune, că va stabili uniunea dintre ei și îi va scoate din această ură. Ei nu pot urca deasupra muntelui de ego, deoarece există doar un mic atribut în noi.

În momentul în care el se detașează de oameni, ei își pierd speranța de a se conecta la Creator și singura speranță este în realizarea vițelului de aur, crezând că el poate să îi unească. Nu au nimic altceva de care să se agațe.

Ei sunt gata să își ia bijuteriile lor în aur și să le dăruiască pentru a se uni. În raport cu ura profundă pe care o resimt, micul ego care este încorporat în vițelul de aur îi conectează egoist, cel puțin într-o anumită măsură.

Atunci când coboară Muntele Sinai, Moise se apropie de oamenii care vor să se unească la Creator prin el și stabilește uniunea între ei, dar el vede că, din nou, s-au supus ego-ului lor (vițelul de aur). Atunci, el sparge cele două table ale legământului pe Muntele Sinai, care sunt acum necorespunzătoare, deoarece ei au căzut la un nivel diferit.

Moise urcă muntele, ceea ce înseamnă ego din nou și, când se conectează la starea superioară de iubire și dăruire, primește a doua îndrumare de la Creator. Atunci când coboară de la acest nivel spiritual, aduce oamenilor planul unității: dezvăluirea Creatorului, apropiindu-se în unitatea inerioară dintre ei. Planul include toate marile legi ale Tora și cea mai importantă este ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și oamenii sunt pregătiți să o respecte și să se unească.

Ziua în care Moise coboară a doua oară Muntele Sinai este numită Yom Kippur (Ziua Ispășirii). El aduce poporului cele două table, ceea ce semnifică cele zece condiții opuse celor zece plăgi din Egipt. Îndeplinind aceste condiții pe plan spiritual, ei ating un nivel de unitate între ei, în care Creatorul se dezvăluie și se contopesc în unitate cu El. Acesta este scopul corectării lor.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum simte un cabalist viața?

Răspuns: Un cabalist simte viața ca un mijloc de a intra într-o dimensiune mai înaltă, pentru a se ridica pe scara gradelor spirituale.

Tot ceea ce există în lumea noastră și în viață reprezintă numai o condiție pentru o mai mare creștere spirituală. Prin urmare, un cabalist privește lumea noastră în mod practic, într-un mod strict, clar. Desigur, el poate profita de toate lucrurile materiale: muzică, literatură, artă, natură, etc. Dar, în interiorul lui, există mereu o directivă foarte clară: o fac în scopul de a avansa în atingerea lumii superioare. El simte întreaga fragilitate, insignifianță și iluzie a lumii noastre și înțelege că gândește așa în mod itenționat.

La fel cum imaginile pe care le vedem pe ecranul calculatorului nu sunt decât semnale electrice care creează imagini pe plasmă, în același mod, diferitele sentimente umane nu sunt decât semnale electrice, nimic mai mult. Un cabalist înțelege iluzia tuturor sentimentelor materiale: fie pozitive, fie negative. El vede că tot ceea ce ne înconjoară există doar în percepția noastră, în noi.

Prin urmare, el nu se teme de moarte. El știe că trupul său fizic trebuie să moară, dar atingerea lumii superioare, sufletul, va exista în măsura în care se corectează în timp ce rămâne în corp și poate continua corectarea sa mai departe.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Înțelepciunea Cabala, contrar celorlalte înțelepciuni, studiază materia internă cea mai înaltă, dorința care se află la nivel uman.

Dorințele la nivelurile mineral, vegetal și animat ne apar în această lume. Putem să le studiem, să le înțelegem și să le folosim. Pe baza investigației lor, noi creăm o știință. Dar, nu există știința care studiază dorința pe plan uman. Psihologia încearcă să realizeze asta, mereu fără succes. De ce? Pentru că cercetătorul trebuie să fie la un nivel mai ridicat decât obiectul, subiectul care este studiat. Fiind o persoană în această lume, pot explora materia minerală (fizica, chimia, etc), vegetală (botanica) și animală (biologia, zoologia, etc). La urma urmei, stau la un nivel mai ridicat.

Totuși, problema nivelului uman, lumea noastră interioară, nu poate să fie studiată plecând de la nivelul nostru. Și, de aici, psihologia și psihiatria sunt lipsite de o bază reală, solidă, științifică.

Dar, cu ajutorul științei Cabala, putem crea această bază și, grație ei, putem cu adevărat să examinăm mai mult și obiectiv restul stratului inferior pentru nivelurile mineral, vegetal și animat. Pentru moment, avem posibilitatea de a ține seama de greșelile și erorile studiilor cu privire la natura acestor niveluri inferioare, unde producem distorsiuni generate de propria noastră natură umană.

Astfel, înțelepciunea Cabala este, în mod specific, o știință în adevăratul sens al cuvântului și este mult mai exactă decât alte științe. Deoarece cu ea, studiem substanța creației, dorința de primire pe nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor și folosim un dispozitiv unic numit Lumina Superioară.

Atunci când fizicienii studiază materia într-un accelerator de particule, induc coliziuni și le observă rezultatele. Pentru noi este același lucru: Lumina vine și produce o coliziune, ceea ce înseamnă că ea efectuează un Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire). La început, coliziunea se produce și apoi, cuplarea. Grație acestei experiențe, examinăm și învățăm mai mult despre ceea ce se întâmplă în timpul întâlnirii dintre dorința de a primi și dorința de a dărui, între Creator și creație.

Din Congresul de la Los Angeles, Lecția 3, 02.11.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→