Voi ajutaţi grupul atunci când încercaţi să păstraţi sentimentul de apartenență la conexiunea generală. Cineva ar putea cădea, dar este propria sa cădere, în timp ce puteți rămâne în aceeași stare pe care ați atins-o la convenție.

De exemplu, eu nu simt că am plecat de la convenție.  În zilele de după convenţie am crescut mai puternic, am dobândit experienţa noului nivel care a fost atins în timpul acesteia şi am descoperit noi discernăminte.

Aceasta se datorează faptului că o astfel de stare nu exista anterior în realitatea noastră, în procesul de corectare, sau în lumea de astăzi. Am început, de fapt, corectarea sufletelor! Până în acest moment, toată lucrarea anterioară a fost doar de pregătire. Păcatul (spargerea primului om), Babilonul, sclavia în Egipt, distrugerea templelor, iar apoi exilul au fost toate necesare pentru a pregăti dorințele de corectare. Acum vom începe această corecție!

Conexiunea atinsă între noi este primul nivel de corecție. Nu este clar încă, dar suntem deja la acest nivel. Este ca un copil nou-născut care nu înțelege, dar care deja trăiește în această lume. Vă spun că sunteţi deja în spiritualitate, dar acum trebuie să o descoperim în mod practic și de fapt să o  simţim.

Avem nevoie să dezvoltăm simţurile noastre. Când se naște un copil, de asemenea, el nu vede şi nu aude ceva la început. El nu se simte în această lume, ci numai după un timp el începe să răspundă la sunete si lumină. La fel, noi nu răspundem în acest moment, dar suntem de fapt în lumea spirituală și acum totul depinde de cât de mult ne-am dori să creştem în ea.

Un copil are un instinct natural să crească. Noi nu-l avem și, în loc să folosim instinctele naturale, trebuie să ne bizuim pe cont propriu, să stabilim legătura între natura noastră și Creator. Doar datorită legăturii nostre putem stabiliza acest organism prin adăugarea de mai mult și mai mult la el.

Suntem în mod constant primitori de noi dorințe și atribute și dacă noi nu le prelucrăm corect și nu le atribuim unităţii generale, ele devin o povară sub diverse forme, probleme și greutăți. Prin urmare, ar trebui să încercăm să le prelucrăm într-un mod foarte rapid și corect. În caz contrar, va trebui să muncim dublu, să facem astăzi şi ce nu am făcut ieri. Tot ceea ce nu a fost făcut cu o zi înainte va crește și va deveni de trei ori mai multă muncă și mult mai greu pentru a finaliza. Dacă mergem pe această cale, vom ceda în cele din urmă și ne vom preda. Apoi va fi necesar să se înceapă totul din nou.

Trebuie să ajungem la o stare în care nu vom mai avea nevoie să facem convenții. Vom continua într-o ascensiune şi mai mare chiar și fără ele. Dacă vom păstra starea de conectare la care am ajuns, nu vom avea nevoie de nimic. Ne vom dezvolta mai mult și vom începe să ne se simţim unul pe altul. Lecția zilnică va fi de ajuns pentru noi și vom începe să o perceapem pe un alt nivel și nu prin cuvintele care sunt transmise prin intermediul internetului. Toate acestea sunt foarte aproape.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

 În Știri (de la Lenta.ru: „Funcția de undă este o realitate obiectivă.

„Funcția de undă descrie starea de particule micro. Conectat cu ea sunt majoritatea manifestărilor teoriei cuantice, deosebindu-se de fizica clasică.

„Modulul pătrat al funcției-psi determină probabilitatea unei particule de a lua acestă  stare sau alta. Aceasta poate fi reprezentată ca o sumă de stări, iar procesul de măsurare este redus la extragerea uneia din stările posibile.

„Oamenii de știință reţin una dintre cele două opinii despre funcția de undă:

1. Funcţia – psi este reală, adică, face parte dintr-o realitate obiectivă.Obiectivitate înseamnă că această proprietate a funcției de undă nu are nimic de-a face cu omul și ideile sale despre natură.Funcția de undă este indiferentă față de ceea ce o persoană „gândește” cu privire la aceasta.
2. „Funcția de undă este un obiect matematic,  introdus din cauza lipsei de cunoaștere a lumii cuantice. Asta este ceea ce a spus Einstein: „Oare Luna exista numai atunci când te uiți la ea?” –  a mai spus el. Acest concept înseamnă că funcția de undă este doar instrumentul de cunoaştere și nu are nici o legătură cu realitatea obiectivă.

„Interpretarea conform căreia viitorul poate influența trecutul nu contrazice experimentele oamenilor de știință.”

Comentariul meu: Cabala spune că nu există nimic, cu excepția a două lucruri : Creatorul și Creația. Creatorul este dorința de a da, de umplere , de dragoste, de lumină veșnică și constantă, care umple creația, dorinţa de a primi: să se bucure de ea.

Se pare că imaginea de ansamblu a lumii pe care noi o „vedem”, nu reprezintă altceva decât proprietăţile noastre interne, pe care le vedem (simţim), în fața noastră pe un fundal de lumină albă. Cu alte cuvinte, lumea percepută este „curajul,”  nostru „întors pe dos”, aşa că putem vedea mai bine  și mai corect.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când studiem înțelepciunea Cabalei este necesar să fim foarte atenți că teoria să nu umbrească muncă practică. Și totuși aici e o problemă…

Problemă este că mulți oameni se adâncesc în studiul Cabalei,detașați de viață, și încep să jongleze și să manipuleze cuvintele: aici este scris într-un sens, acolo este scris în alt sens.

Asta nu aduce nimic unei persoane. Pentru că cu asta nu se schimvă ci doar se bucură de manipularea mentală a tot felul te lucruri, dar nu obține nimic din ce reprezintă de fapt lucrurile.

Pur și simplu se joacă cu o „cutie” goală pe care este scris: Atzilut, Malchut, Bina, Zeir Anpin, Lumile ABYA… În acest fel el nu le simte interior, nu lucrează cu ele, cu emoțiile și caracteristicile lui.

Deci, este destul de periculos a prezenta Cabala în acest fel unei persoane, pentru că ea va începe să fie implicată în ea numai artificial, neavând o conexiune cu prietenii, neimplicându-se în diseminare fără de care pur și simplu va „putrezi”.

Este imposibil să crești în nivelul tău fără a dezvoltă nivelul inferior. Toată dezvoltarea spirituală este latență și asta pentru că lanțul trebuie să treacă de Sus  în Jos și de Jos în Sus.

Din emisiunea KAB TV – Secretele Cărții Eterne

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Cabala vorbește doar despre ce se întâmplă în interiorul nostru. Termenii „Israel” și „popoarele lumii” descriu proprietățile noastre interioare. Oricum, noi folosim aceste definiții că și cum am vorbi despre realitatea fizică. Și totuși, aceste noțiuni niciodată nu se referă la această dimensiune. Dimpotrivă, ele se referă la calitățile interioare ale unei ființe umane.

Cabaliștii folosesc cuvinte obișnuite, simple, pământești, ca să descrie spiritualitatea, pentru că nu există alte cuvinte în vocabularul nostru. Chiar dacă am vedea cealaltă dimensiune, noi nu am fi capabili să găsim cuvinte exacte care să exprime impresiile noastre. Nu am reuși să dăm nume fenomenelor întâmplate aici.

Dacă am fi scris titlurile tuturor obiectelor din cameră pe hârtiuțe de notițe, ar fi lămpi, uși, ferestre și biblioteci, căci fiecare lucru are un nume. Dacă ne corectăm proprietățile, vom mută peretele care ne separă de spiritualitate. Vom mută peretele care ascunde de noi Lumea Superioară, dar, tot nu am găsi cuvintele corecte care să descrie ce vedem noi acolo de fapt.

Este imposibil să găsești cuvinte corecte pentru a denumi forțele și acțiunile asociate cu cealaltă dimensiune. Cum ai explică altora ceea ce ai văzut în lumea spirituală? Să spunem că cineva îți cere: „Te rog, povestește-mi un pic despre ce e acolo! Sunt dornic să știu! Tu nu ai fi capabil să descri nimic.

Cărțile de cabala explică inexplicabilul. Cabaliștii au fost cei care au găsit o soluție. Toți trăim pe această lume, și cabaliștii, și oamenii obișnuiți. Toți cunoaștem această realitate.

Astfel, cabaliștii au spus: „Va vom povești despre spiritualitate.” Ei au scris cărți despre dimensiunea spirituală: Tora, Talmudul babilonian și cel din Ierusalim, Mishnah, Zoharul, Studiul celor 10 sefirot. Toate aceste cărți sunt numite sfinte; ele nu sunt cărți obișnuite, pentru că ele descriu Lumea Superioară.

Oricum, nu putem descrie lumea spirituală folosind cuvinte spirituale, pentru că nu există cuvinte acolo. De aceea, aceste cărți ne spun povești, că și cum ele se întâmplă în această lume, când de fapt, toate sunt despre realitatea superioară

Lumea spirituală este paralelă cu această lume. Este o dimensiune de forțe, dorințe, impresii și senzații. Este un domeniu al sentimentelor! Oricum, acolo sentimentele nu sunt egoiste, așa cum sunt pe planetă această. Dimpotrivă, ele derivă din proprietatea de a dărui, care nu există în această lume. Acestea sunt senzațiile de iubire, dăruire, unitate, reciprocitate, doar sentimente pozitive.

Din „Capitolele Torei cu Shmuel Vilozni”, KabTV, 2/02/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Tora, „Leviticul”, 23:01- 23:2: Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vești că adunări sfinte, iată sărbătorile Mele.” 

O adunare sfântă la diferite nivele, acestea sunt sărbătorile.

Înainte să va adunați, oamenii s-au angajat cu seriozitate în muncă spirituală, încercând să se unească. Această perioadă se numește distanță dintre sărbători. O comunitate a maselor unite la un nivel mai înalt de unitate între ele, rezumă o sărbătoare.

Tora descrie ce sacrificii erau făcute și peste ce nivel al egoului, oamenii trebuiau să se ridice, cu scopul de a formă un stil particular al adunării sfinte, numite Paște, Shavuot, Sukkot, etc

Întrebare: Din punct de vedere spiritual, la ce punct îl conduce pe un om lanțul de evenimente?

Răspuns: La atingerea completei perfecțiuni. Din toate sărbătorile, acestea două sunt cele mai neclare: Shavuot și Purim. Așa pare, în special, Shavuot (primirea Torei), care durează doar o zi, și în timpul căreia ei citesc doar mici porțiuni, și mănâncă produse lactate. Primirea Torei este o celebrare enormă! Ce poate fi mai important decât asta? Obiceiul de a mânca produse lactate în acea zi, vine de la faptul că simbolizează proprietatea de a dărui, de a distribui proprietatea Torei.

Noi tratam Purim că o sărbătoare a unor copii. Acestea două sunt cele mai misterioase sărbători, pentru că trebuie să se ajungă la ele doar prin eforturi interioare foarte serioase. Că o regulă, cu cât unele stări sunt mai înalte, mai profunde, și mai puternice spiritual, cu atât ele sunt mai discrete, mai misterioase, și modeste.

Comentariu: Noi vorbim mult despre sărbătoarea de Paște, exodul din Egipt, dar, asta e doar începutul.

Răspuns: Acesta e începutul tuturor stărilor spirituale. Și în afară de asta, acesta e începutul anului, începutul lunii, și începutul fiecărui calcul în muncă spirituală.

Din „Secretele cărții eterne”, 5/28/14, KabTV

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Știri (de la Deccan Chronicle) „Neuronii din creierul nostru sunt conectaţi ca o rețea socială, potrivit noilor cercetări. Cercetătorii de la Biozentrum, Universitatea din Basel din Elveția, au constatat că fiecare celulă nervoasă are legături cu multe altele, dar cele mai puternice legături se formează între celulele mai asemănătoare între ele.

“Site-uri precum Facebook ne ţin în contact cu un număr mare de cunoştinţe, dar cei mai mulţi oameni au un cerc mult mai mic de prieteni apropiaţi, au spus cercetătorii. Aceştia sunt, de obicei, prietenii cu care avem cel mai mult în comun, iar opiniile lor pot fi mai importante pentru noi decât punctele de vedere ale celorlalți, au mai spus cercetatorii.

„Contactele slabe la nivelul creierului au un impact redus, în ciuda faptului că sunt majoritatea”, a spus Mrsic-Flogel.

„Cele câteva conexiuni puternice din neuroni cu funcții similare exercită cea mai puternică influență asupra activității partenerilor lor. Acest lucru ar putea ajuta să lucreze împreună pentru a amplifica informații specifice din lumea de afară”, a adăugat Mrsic-Flogel. Învățarea poate fi motivul pentru care neuronii împărtășesc un număr atât de mare de conexiuni slabe, cred cercetatorii.

„În cazul în care neuronii trebuie să își schimbe comportamentul, conexiunile slabe în loc să se consolideze, pot asigura plasticitatea rapidă în creier”, a declarat Dr. Lee Cossell, unul dintre autorii principali al studiului. Rezultatele sunt publicate in revista Nature”

Comentariul meu: Deoarece conexiunile celulelor nervoase realizate prin neuronii din creierul nostru sunt astfel conectate la fel ar trebui să fie aranjate legăturile între noi; trebuie să le scoatem la conexiune bună și interacțiune echilibrată. Atunci vom putea să percepem crearea perfectă a Creatorului.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vrem să vorbim cu publicul despre subiectul „familie”, de la ce ar fi de preferat să începem discuția în conferința de introducere?

Răspuns: Cert, este de preferat să începi discuția cu o explicație a naturii bărbatului și a naturii femeii, pentru ca asta face de fapt fundamentul. Dar, este indicat să deschizi pe departe explicația despre natura lor. Este un subiect foarte serios.

Mai întâi, trebuie să le explici că familia nu este construită pe iubire, ci pe respect reciproc, pe completarea unuia cu celălalt, pe prietenie, pe ajutor reciproc, pe dorința de a se înțelege unul pe celălalt și, lucrul de bază și cel mai important pe care e construit familia este concesia reciprocă.

O conexiune adevărată între un bărbat și o femeie este construită pe concesiunea reciprocă. Sub nicio formă sau modalitate nu corectăm partenerul, nu încercăm să vorbim despre greșelile lui; din contră, îl acceptăm așa cum e și încercăm să devenim cineva care îl completează.

Un om este o entitate egoistă direcționată în ea spre beneficiul propriu. Când altcineva este în fața lui și el nu-l poate exploata, în momentul acela este ca și cum s-ar încărca cu electricitate și, o scânteie începe să „zboare” între ei, pentru că și celălalt este un egoist.

Putem să trăim în pace într-o astfel de situație? Pentru o anumită perioadă, cât suntem „amețiți” de iubire, suntem plini de fericire și gata de orice. Când însă trece asta și îmi cade după ochi vălul iubirii, bag de seamă că trăiesc lângă un egoist ca și mine, chiar dacă am crezut că totul va fi pentru mine și de dragul meu și că lucrurile vor fi bune și plăcute cu cealaltă jumătate a mea. Dintr-o dată totul este invers. Este deci necesar să aranjăm totul diferit, nu sub influența nebuniei iubirii care ne prostește, ci cu bunul simț al cunoașterii.

Cum să putem coexista în pace? Treptat, facem oamenii să înceapă să vorbească neutru despre relațiile complicate dintre ei, să discute despre ele ca fiziologie.

Ei nu trebuie să discute despre o anumită familie, ci să clarifice în general ce este o familie, ce este o ființă umană și asta îi va duce departe de ei, îi va scoate în afară, fiindcă, dacă este o astfel de problemă la oricine, atunci ei vorbesc despre problemă generală. Ei coboară tensiunea dintre ei și trec la filosofie, unde vorbesc în general și descoperă natura femeii și a bărbatului.

Ei sunt asemănători într-un fel și diferiți în alt fel. Sunt asemănători prin faptul că amândoi sunt egoiști și sunt diferiți prin faptul că egoul se manifestă în diferite moduri în fiecare din ei, în funcție de hormonii lor și de sistemele lor fiziologice.

După asta, putem trece la următoarea problemă, problema căsătoriei. Căsătoria este un legământ, un legământ complementar: eu am nevoie de ea și ea are nevoie de mine.

Când noi doi înțelegem asta, va fi clar pentru noi că esența naturii noastre este primirea: eu vreau tot timpul să primesc de la partener. Așa începem să-i învățăm pe oameni bazele Înțelepciunii Cabala.

Nu este aici nicio provocare! Eu vreau haine curate, cina gata, o locuință ordonată, iar partenera meu vrea să vadă un bărbat în casă, un soț, un tată cu tot ce implică asta. Este posibil să satisfac cerințele partenerului? Vrem să o facem?

Fiindcă, în general, amândoi muncim, avem copii, anumite obligații după muncă (bănci, cumpărături, etc) este obiectiv posibil să cerem de la partenerul nostru îndeplinirea tuturor cerințelor noastre?

Dacă vedem lista cererilor reciproce, atunci vom înțelege că, de fapt, nu ne-am cunoscut niciodată. Nu am înțeles ce a vrut ea de la mine, până la urmă, asta nu e natura mea. Ea nu mi-a spus niciodată nimic, ci a așteptat să ghicesc eu singur.

Așa arătăm oamenilor că problema în familie este faptul că suntem egoiști – fiecare din noi stă și așteaptă ca celălalt să-l umple, chiar și atunci când el nu spune celuilalt nimic despre asta. Astfel, el este mereu rănit așteptând să vadă când, în sfârșit, partenerul îl înțelege.

Această cale este complet greșită. Haideți să nu începem să ne apropiem unul de altul în funcție de distanța listei de cereri: eu cedez-ea cedează, eu fac ceva pentru ea-ea face ceva pentru mine. Chiar dacă vedem fiecare lista celuilalt, nu ne putem ține de ea.

Hai să facem acest lucru mult mai simplu: începem să cedăm și să ne facem plăcere unul celuilalt, ne transformăm în prieteni care se ajută unul pe celălalt. Eu mă gândesc ce să fac pentru ea, ea se gândește ce să facă pentru mine, începem să ne jucăm jocul „metoda concesiilor reciproce”. Acesta este un joc, dar intrăm în el. Fiecare se gândește la felul în care să dea partenerului ceea ce acesta așteaptă acum de la el.

Dacă comunicăm în această formă, începem să ne educăm și să interiorizăm în noi acest obicei al conexiunii reciproce și, ca rezultat, se crează între noi ceva numit „iubire reciprocă”. Aceasta nu este aceeași iubire în care ne sărutam la lumina lunii, ci este o iubire apărută pe baza concesiilor reciproce. Construim asta în noi și, atunci creăm ceva comun, nu „el” și „ea”, ci ceva numit „familie” sau „cuplu”.

Lucrul principal aici este să arăt partenerului că, cu toate că fierb de nervi și de dezacord cu el, fac efortul să mă adresez lui cu calm, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Aceste concesii se realizează ridicându-mă peste egoul meu. Și nu ascund asta fiindcă îl învăț pe celălalt, îi dau exemplu. Și dacă unul din parteneri nu e gata să se ridice peste sine, celălalt trebuie să-l ajute.

Omul trebuie să se transforme în cineva care include în el cel puțin două imagini. O imagine este aceea la timpul prezent – îmi urăsc cealaltă jumătate. Iar, pe de altă parte – în ciuda acestui lucru mă port bine cu ea (cu jumătatea), frumos, corect și, atunci, ea va vedea că mă ridic peste mine însumi.

Trebuie să ne jucăm cu asta. Nu avem altă cale de a ne salva familia. Egoul a crescut. Dacă nu acum, în câțiva ani oamenii nu vor mai fi în stare să trăiască unul cu celălalt. Ei trebuie să intre în această imagine și să o trăiască astfel încât o impresie din asta să rămână în ei.

După asta, le dăm temă pentru acasă: până mâine nu vă spuneți niciun cuvânt rău unul altuia, din contră, zâmbiți și bucurați-vă de urcarea interioară și de lupta cu voi înșivă.

Până la urmă, ei primesc plăcere. În primul rând fiindcă se supun pe ei înșiși și apoi fiindcă prin asta se conectează cu alții, ceea ce le dă un plus de plăcere pe care nu au trăit-o înainte. Cu alte cuvinte, obțin aici o componentă spirituală.

O familie este un grup care este creat urmând concesii reciproce și, ca rezultat al acestor concesii, ei fac o conexiune numită „iubire”. Iubirea este creată numai atunci când înțelegem cât depinde de noi să ne completăm unul pe altul și să încercăm să facem asta.

Ce înseamnă „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”? Iau dorințele ei și încerc să le îndeplinesc. Ea ia dorințele mele și încearcă să mi le îndeplinească.

Lor însă nu le vorbim despre asta ci îi aducem pur și simplu la concesii reciproce, îi facem să acționeze în cadrul familiei conform Înțelepciunii Cabala.

Treptat, natura noastră anterioară dispare undeva înăuntru și pe ea este construit un strat de relație nouă, reciprocă, între unul și celălalt și care devine proprietatea noastră comună, o avere, comoara familiei. Până la urmă, din ea este născută iubirea. Asta se numește iubire adevărată: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Din „Discuție despre familie” 28/5/2014

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde suntem azi? Poporul lui Israel a ieșit din Egipt, a primit Tora pe Muntele Sinai, a înțeles că are un fel de sarcină, o misiune și, ce urmează? Ce fel de misiune e azi în fața noastră?

Răspuns: sarcina noastră actuală este să dezvoltăm poporul lui Israel în țara lui Iasrael astfel ca ei să știe ce vor trebui să facă pentru a se întreține și a continua să existe.

Când poporul nostru își va asigura existența, ei vor trebui să explice de ce există, pentru ce scop mai înalt. Numai dacă vom avea grijă de acest scop înalt și vom dori să aducem întreaga omenire la adeziunea cu Creatorul, vom merita să fim conectați cu El.

Această cunoaștere trebuie să ajungă la oameni și noi vom atrage Lumina care trebuie să ne ilumineze când mergem să ne întâlnim cu ei, prin dorința noastră de corectare și vom aduce exemplu întregii lumi. Dar, dacă nu ne conectăm, atunci aceeași Lumină ne va ilumina din spatele Ei.

Dacă nu suntem gata să atragem această Lumină, ni se va revela în forma ei opusă și, ca rezultat, vom trăi necazuri teribile, războaie, dezastre, un alt holocaust ca cel prin care am trecut în urmă cu 70 de ani.

Vedem de la zi la zi cum se dezvoltă situația din lume și cum devine din ce în ce mai rea. Toți în lume încep să vorbească despre antisemitism ca și cum acesta ar fi un fenomen normal. Nimeni nu mai acuză asta și nu-l mai consideră ca fiind ceva rău. Anglia, Scandinavia și Spania, mai ales ele, sunt recunoscute ca fiind deschis antisemite, ca și cum ar fi de la sine înțeles.

În fapt, au dreptate, până la urmă, noi nu am transmis lumii metoda corectării. Nu ne-am îndeplinit obligația.

Comentariu: Problema este că nu toți cred că aceasta este cu adevărat obligația noastră, funcția noastră.

Răspuns: Trebuie să ascultăm ce spun înțelepții, cabaliștii. Nu avem de ales. Nu vom obține niciodată adevărul atâta timp cât nu ne vom corecta și nu vom ajunge la revelare. Deci, nu putem sta și să așteptăm până când ne devine cunoscut adevărul. El nu ne va fi niciodată adus la cunoștință dacă nu avansăm spre el.

Salutăm pe toți din această lume care vor să se conecteze și să se unească. Nu trebuie să așteptăm până când se deschid cerurile și vedem Lumea Spirituală. Stați în cercuri cu alții și, în 20-30 de minute, veți vedea cum începem să simțim această putere înaltă. În centrul cercului, în centrul conexiunii noastre, vom simți originea unei forțe unice.

Acest lucru este posibil și trebuie făcut repede în tot poporul lui Israel! Problema este că nu degeaba acest popor este numit „încăpățânat”. În ciuda la toate acestea, voi nu trebuie să disperați pentru că, voi, poporul lui Israel, în relație cu întreaga lume, sunteți precum Cohenii și Leviții în poporul lui Israel.

Deși nu suntem gata pentru a fi Coheni și Leviți, nouă, poporului lui Israel care tânjește să fie Yașar El (Direct la Creator), ni se va cere să devenim ei (Coheni și Leviți), fiindcă lumea va cere asta de la noi.

În momentul în care vom începe să înțelegem serios această misiune și în momentul în care vom începe să îndeplinim această unificare a poporului lui Israel, întreaga lume se va așeza. Toată lumea se va uita la noi și va spune „Uitați-vă ce fac ei! Vom aștepta. Ei au pornit ceva special”.

Națiile lumii vor simți asta fiindcă în ei sunt rădăcinile spargerii cauzate de păcatul lui Adam Ha Rișon cu Pomul Cunoașterii și, dacă Israel începe să corecteze acest păcat, atunci națiile lumii vor simți asta „Oh, ei fac corectarea! Nici n-am știut că acest lucru a fost posibil de corectat și, să ne apropiem așa cum o fac evreii”.

Națiile lumii își vor schimba imediat atitudinea față de noi. Vom începe corectarea și acest lucru va fi cunoscut imediat întregii lumi. Nici nu va trebui să facem cunoscut acest lucru. Nu demult, am publicat un articol mare într-un ziar american cunoscut New York Times și după aceea, în ziarul englez The Telegraph și în ziarul italian Corriere de la Sera. Dar, în viitor, nu va fi nevoie de vreun fel de reclamă. Națiile lumii vor scrie ele despre asta fiindcă o vor simți ele însele.

Dar, dacă noi nu aducem această corectare și nu ne îndeplinim misiunea, antisemitismul, la care suntem acum martori, va continua să crească. Veniți! Să trecem rapid deșertul și să ajungem în țara lui Israel.

Din KabTv „Capitole din Tora cu Șmuel Vilozni” 2/2/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă o persoană nu simte că tot ceea ce se întâmplă în interiorul ea și în toată realitatea, vine de la Creator, care este singură sursă a vieții, asta se numește pedeapsă, deși sentimentul de detașare vine tot de la Creator, și nu este dorința persoanei. Nu este o pedeapsă mai mare decât să fii detașat de Creator, ceea ce înseamnă că uiți că totul vine de Sus, de la El.

O persoană ar trebui să își reînnoiască în mod constant, contactul cu Creatorul, să-și ia în considerare gândurile, și să decidă cum să răspundă la fiecare apel venit de la El. Ce mi se întâmplă mie nu are nicio diferență. Ce este important, e că totul vine de la El: și gândurile negative și cele pozitive. Într-un moment Îl binecuvântez, iar în altul Îl blestem; într-un moment vreau să îmi amintesc că El este peste tot, și în altul nu vreau să îmi amintesc că El există, dar tânjesc după plăceri fizice, corporale.

Dar El le trimite pe toate acestea, iar noi trebuie să examinăm toate aceste situații, care, în majoritate, sunt neplăcute. Este așa pentru că Creatorul îmi arată în ce măsură eu mă scufund în egoul meu superficial, umil, în timp ce trebuie să găsesc răspunsul corect, și să înțeleg de ce Creatorul îmi trimite astfel de dorințe și gânduri, și de ce vreau să reacționez în acest fel, și nu cum ar trebui.

Dacă lucrez în acel fel, încep să simț că am nevoie de sprijin și că e imposibil să mă descurc singur. Pot să ies din grup și să mă descurc singur doar în viață mea fizică, ascunzându-mă de Creator și fără să mă simț vinovat în niciun fel, dar dacă vreau într-adevăr să înaintez, eu imediat simt că trebuie să îmi clarific relația mea cu El.

Cu nimeni altcineva din lume nu îmi stabilesc conturile, decât cu El, pentru că El este singură sursă. Prin urmare, eu simt că trebuie să fiu într-un grup, conectat cu un profesor și că am nevoie de sprijin.

În acest caz, deja întăresc legătură cu prietenii și cu profesorul și încep să ascult. Este așa pentru că am nevoie de un sfat privind ce să fac în scopul de a fi constant conectat cu Creatorul și să nu uit de El, să văd corect că fiecare moment din viață mea vine de la El. Trebuie să țin minte că până și gândurile mele cele mai banale și dorințele mele fizice, vin de la El. Totul vine de la El cu scopul de a mă împinge la o și mai mare atașare de El, la apropiere.

Acesta ar trebui să fie răspunsul meu. Înseamnă că noi vorbim aceeași limbă. El îmi trimite diferite apeluri, iar eu răspund la ele: „Eu înțeleg și mă apropii din ce în ce mai mult de Tine.”

Astfel, mă apropii de Creator și Îl percep la o rezoluție mai mare și mai clară. Încep să Îi învăț limbă. Sunt multe limbi pe lume care nu ne permit să ne înțelegem unul pe altul. Aici învăț limbă Creatorului: cum El mi se adresează și cum eu ar trebui să Îi răspund.

Dacă o persoană și grupul se concentrează în acest fel, ei reușesc foarte repede, și ajung la contact cu Creatorul, căci El începe să ne învețe în fiecare moment din viață noastră.

Toată creația este influențată în acest fel de către Creator și astfel avansează și se apropie din ce în ce mai mult pe drumul ei înapoi spre Creator. La început, a avut loc emanarea lumilor de sus în jos și spargerea, apoi istoria umană a evoluat, iar acum începem să ne înălțam cu scopul de a ne întoarce la lumea Infinitului.

Din congresul din Franța, „Unul pentru toți și toți pentru unul”, ziua a două, 5/10/14, lecția a patra

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În muncă spirituală noi înaintam pe linia dreaptă, către dăruire, apropiere și unitate. Și tot ce se trezește în noi împotrivă acesteia, este ceea ce trebuie să corectăm. Doar atât! Tot restul este făcut intenționat și nu este subiectul niciunei corectări. Noi avem toate felurile de tulburări, astfel încât să alegem mai clar ce ne e necesar. Asta este așa, pentru că noi să începem să alegem de la Providență generală, care nu e subiectul vreunei corectări, sau a unei cunoașteri individuale, personale a Creatorului. În mod special, că urmare a eforturilor noastre, ni se arată cât de nepregătiți suntem pentru asta.

De ce? Pentru că astfel să cerem ajutor de sus.

Forțele declanșate specific în acest loc al unității și care ne împing departe unii de alții, sunt o expresie a vasului spart.

În mod special, nu trebuie să ratăm aceste dorințe și caracteristici. În momentul în care șarpele se arată în interior, tu trebuie imediat să îl prinzi, să îl sufoci constant, și să nu îi dai drumul. Ți se pare că l-ai strangulat, respiri ușurat și după aceea poți să îl îmbrățișezi. Dar, după un moment, el se trezește iar. Asta se întâmplă chiar și într-o secundă, și nu este nicio întrerupere! Și așa e bine. În mod constant, noi trebuie să facem astfel de mișcări de începere și oprire.

Cunoașterea râului este primul pas, și este foarte dificil. La fiecare nivel, va fi din ce în ce mai intens, și va fi necesară o atenție mai precisă, conștientă, sensibilă și analitică. „De ce se trezește acest sentiment, în ce scop, sau e doar o respingere? De ce asta? Pentru ce? Ce vrea să îmi spună Creatorul?”

Încep să asociez cunoașterea râului cu Creatorul: „Intenționat, El mi-a pus piedică.”

Când îi dăm unui copil ceva de făcut, bineînțeles că el încearcă să îl facă, căci înstinctul îl împinge înspre asta. Iar noi suntem conduși înainte, nu prin instinct, ci prin simțirea mediului. Grupul mă susține, mă obligă și mă direcționează. Este o tensiune în aer tot timpul, și o nevoie de o constanța, metodică muncă până la finalizarea corectării.

Grupul trebuie să mă împingă constant, și noi toți facem asta unul pentru celalt. La urmă urmelor, grupul nu este o echipă de angajați externi. Grupul este ceea ce noi organizăm și susținem, și motivul pentru care ne obligăm pe noi înșine. Și fiecare dintre noi, când simte presiune și rezistentă în interior, trebuie să simtă că grupul îl susține și nu îl va lasă să se odihnească sau să iasă din limitele lui. Această situație trebuie să fie constanța.

În mod clar, noi izbucniri ale egoului, furiei, respingerii, și necazului, vor fi declanșate. Iar grupul trebuie să trezească în noi un simț din ce în ce mai sofisticat de responsabilitate și nevoia de a lucra în special la noile senzații trezite în noi. Asta este așa, pentru că nimeni să nu fugă sau să încerce să se justifice spunând: „Toate acestea sunt proștii. Nu le vreau și nu mă mai interesează.”

Aceste probleme sunt foarte sofisticate, dar exact prin acest rafinament, noi începem să fim conștienți de Creator. Special în acest fel, eu învăț despre El. Așa cum în viață, când noi locuim cu cineva, începem să îl înțelegem prin tot felul de relații bune și rele, prin dânsul nostru comun. La fel și aici. Nu avem nicio altă cale de a deveni conștienți de Creator.

În aceste stări, noi trebuie să trecem printr-o sumă specială de mișcări comune necesare. Creatorul îmi arată trăsături negative, eu încerc să le înving, El iar îmi arată, și din nou înving.

Că o statuie aurită, făcută din tencuială acoperită cu aur, așa noi trebuie să ne acoperim dorință noastră pentru plăcere, cu o dorință de a dărui plăcere, adică să o folosim cu scopul de a dărui. Așa îmi apăr constant, tot felul de dorințe egoiste, negative, care se trezesc referitor la ceilalți, iar eu trebuie să le acopăr și să le transform în caracteristici de dăruire și iubire, în loc de ură. Noi avansam conform acestui principiu.

După ce am învățat un pic și am înțeles cum Creatorul se joacă cu mine, sunt pregătit să fiu mai aproape de El. Am trecut prin prima fază. Acum sunt conștient de El, Îl înțeleg, și pot cumva să Îi rezist. Am acumulat informații și experiență, și nu mai sunt la nivelul în care era posibil să scape de mine, să mă confuze cu o mică răsuflare. Eu deja înțeleg mai mult, am mai mult autocontrol, am adunat un grup adecvat mie, și m-am înconjurat de prieteni, etc.

În cele din urmă, după ce am învățat câteva caracteristici ale Creatorului, pot să fiu într-o interacție mai complexă cu El, iar El începe atunci să mi se dezvăluie mai mult.

El mi se arată: „Eu sunt aici, și cine ești tu?” Eu sunt și mai rău și mai egoist. Dar încep să înțeleg că toate acestea sunt expresii din interiorul meu, și din asta încep să înțeleg imagina opusă, pozitivă, corectându-mi trăsăturile, care deja au devenit trăsături comune.

Din prima zi a congresului din Sf. Petersburg, 7/12/13, lecția a două

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→