Când o persoană ajunge la bătrânețe, începe să regrete că timpul ei a trecut, că este la sfârșitul vieții lui. De fapt, sunt și aceia care se gândesc la asta începând chiar din copilărie, și constant se controlează exact în relație cu acest moment al morții.

În final, ei ori pică în depresie, sau invers, ei sunt entuziasmați de o idee puternică de a reuși și de a cumpără un loc etern pentru ei înșiși, în ochii celorlalți.

Ei speră că momentul morții nu îi va atinge personal, ci doar în viață din această lume. Aceștia sunt oameni mari care ies în evidența în istoria omenirii, că Alexandru cel Mare, Arhimede, oameni de știință faimoși și lideri care au schimbat punctul nostru de vedere a lumii, și față societății umane, făcând descoperiri speciale și transmițându-le lumii.

Noi ținem minte pe acești oameni și le citim biografiile. Istoricii transmit această știință de la o generație la altă , și ne povestesc despre ei. Acești oameni mari sunt că niște puncte de reper de-a lungul întregii axe a istoriei. În principiu, noi numărăm timpul istoric, nu conform anilor, ci conform acelor oameni speciali, spunând: „Asta s-a întâmplat pe timpul lui Iulius Cezar”, etc.

O persoană înțelege că nu timpul în șine este cel care marchează societatea umană, ci oamenii care au avut un rol particular în acele timpuri din istorie. Și astfel, o nevoie vitală se trezește într-un om, de a intră el însuși în eternitate, în același panteon unde sunt adunați toți pilonii centrali ai societății umane.

Sunt oameni care lucrează toată viață lor, de la o vârstă tânără, doar în acest scop, și într-adevăr, sunt indivizi care reușesc să se remarce în istorie.

Dar, dacă vorbim despre oameni care nu sunt importanți, ci oameni simpli, la bătrânețe, acești oameni simț că viață lor va luă sfârșit în curând. Și chiar dacă prin metodele medicinii moderne va fi posibil în curând să prelungim significativ viață umană, nu contează până la ce vârstă va fi prelungită, până și la vârstă de 200 sau 300, sau chiar și 500 de ani, în ciudă la toate, ea se va sfârși. Și așa va fi cu adevărat. Vom trăi mult mai mult decât acum, dar aceeași problemă va rămâne.

Ideea nu constă în numărul de ani. Era o perioadă în generațiile trecute, când o persoană nu a trăit mai mult de 30 de ani aproximativ, iar acum 200 de ani, mai mult de 40 de ani. Doar în rândul elitei, durată vieții era între 60 și 70 de ani, dar masele au trăit 35 de ani aproximativ, sau cel mult 40. Îți amintești ce a scris Pushkin  despre asta, că o persoană ajungea la bătrânețe, cu păr alb, la vârstă de 38 de ani. Pe acele timpuri, era normal să consideri un om de 40 de ani că bătrân.

În zilele noastre, trăim dublu, dar aceeași frică de moarte rămâne. Depinde de evoluția omenirii. Cu cât o persoană evoluează, cu atât mai mult îl îngrijorează problemă morții. Era o perioadă când viață umană nu era valorată, și era posibil să fie trimisă o armată de 100.000 de soldați, să fie omorâți într-o singură zi. Dar, astăzi, viață fiecărei persoane are o mare valoare.

În prezent, în loc de un miliard, sunt 7 miliarde de oameni care trăiesc pe față Pământului. Omenirea investește o mare cantitate de energie și bani, pentru că mașinile să se lupte în locul oamenilor. Asta sugerează că viață și moartea fiecărei persoane sunt foarte importante.

Astăzi, este imposibil să trimiți o persoană să se lupte că un gladiator în arenă, pentru a distra mulțimea, așa cum se obișnuia în Romă antică sau chiar și în America, unde acum nu mai mult de 200 de ani încă mai erau sclavi. Atunci era posibil să bați un sclav și să faci cu el orice îi trecea prin cap stăpânului. Dar, în zilele noastre, viață fiecărei persoane are o valoare mai mare.

Din „O viață nouă”, 4/22/14, de pe KabTV

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce fel putem adună comunitatea din afară la un congres, dacă un astfel de eveniment necesită o investiție materială mult mai mare decât de ceea ce dispunem noi? Cum îi putem determină pe toți să stea în cercuri?

Răspuns: Orice am face, noi trebuie să adunăm acei oameni, astfel încât ei să nu fie nevoiţi să vina sub presiunea problemelor și loviturilor naturii, ci doar pentru o viață bună. Cum facem asta? Scotociți-va creierul și căutați. Noi trebuie să facem asta. Nu avem nicio altă alegere. Trebuie să căutăm cum să ajungem la oameni în vremurile bune, așa încât vremurile rele să nu vina, Doamne ajută.

Nu cred că e necesar să facem tot felul de programe distractive de televizor cu o „vânătoare de comori” . Cred asta doar ascunde adevărul, în loc să atragă pe cineva. Nu mi se pare că putem reuși în acest fel. Oamenii doar vor urmări acțiunea, și nu vor da atenție mesajului interior.

Mai întâi, trebuie să descriem situația noastră actuală, să o aducem la o stare dramatică, iar apoi să arătăm cum este posibil să evităm suferința și, mai mult de atât, cum să avem succes. Acesta este scopul diseminării.

În acest scop, cred că este cel mai bine să scoatem o broșură explicativă, mică și accesibilă. În ultimii 20 de ani, televiziunea și internetul au evoluat așa de feroce, încât au dat totul la o parte, așa că noi vrem să vedem totul pe ecranele noastre. Dar cred că după entuziasmul inițial și furorile pentru acest tip de mass media, oamenii se vor întoarce să citească din nou.

Asta pentru că cititul poate organiza mintea sub o formă pe care nu o poate face altceva. Când citim, primim o informație cu care noi putem să ne organizăm și să ne schimbăm gândurile, celulele creierului nostru și atitudinea noastră; adică ne facem formatul noi înșine.

Este imposibil să transmitem o așa informație prin ureche, pentru că nu pătrunde în acest fel. Doar un mic procent poate fi absorbit prin auz, la fel și prin văz. Informația este percepută în special când cineva citește. Literele sunt ceva de care nu ne putem debarasa. Adevărul trebuie să fie scris.

Din a două parte a Lecției zilnice de Cabală 6/6/14, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Opinie (George Soros, Finanțator, Le Monde) „Pentru bănci, problema mare … va fi urmatoarea criză a creditelor. Zona euro și moneda unică europeană sunt în pericol; colapsul lor ar fi un dezastru pentru UE și în întreaga lume.

„Europa va veni la crearea de euro-obligațiuni, integrarea economică mai mare și coordonarea fiscală. Avem nevoie de a da un nou impuls ideii unei Europe unite! Asistăm la o naștere a unei atitudini ostile față de Europa. Pur şi simplu soluțiile naționale vor duce la dizolvarea ideii europene

Comentariu: Finanţatorii sugerează, dar natura are propriul plan de a se mişca tot pe calea integrării dar pe drumul său nu prin unirea capitaliştilor, ci prin unitatea necesară a oamenilor într-un singur organism. Criza va obliga întreaga umanitate să se unească, dar nu de dragul de câștig material, ci de dragul de a duce o viață echilibrată în limitele de consum rezonabil în comunitatea mondială.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→