Tora, Leviticul 23:3-Șase zile munca poate fi făcută, dar a șaptea zi este o zi de odihnă totală, o ocazie sfântă; nu veți face niciun fel de muncă. Este Șabat pentru Domnul în toate locurile în care locuiți.

În lumea materială, sâmbăta vine la sfârșitul fiecărei săptămâni așa că, psihologic vorbind, avem obiceiul de a nu o lua ca pe o stare spirituală.

De fapt, ea este cea mai puternică ustensilă de dezvoltare. În a șaptea zi, Malhut primește tot ceea ce a fost făcut în cele șase zile și, dacă nu respect termenii Șabatului, nu mă voi ridica deasupra sau nu voi obține noi niveluri spirituale care deja sunt caracterizate ca sărbători.

Sâmbăta este ca un viraj în Lumea Spirituală și, după aceea încă un viraj, și încă unu. După un anume număr de viraje obțin o fază festivă spre care este imposibil să merg fără Șabat.

De aceea, în Lumea Spirituală, Șabatul este cea mai mare sărbătoare. După punerea la muncă a forței de deasupra egoismului obțin un punct în care toate stările sunt realizate în mine și dau roade.

În această stare nu trebuie să fac nimic decât să permit Luminii Superioare să mă reformeze.

Să presupunem că în mod repetat fac eforturi să muncesc în așa numitele șase zile (șase grade) care sunt: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. Punând împreună șase eforturi definite consecutiv și proiectate clar, a șaptea forță vine de Sus, fiindcă eu nu am fost în stare să fac asta singur. Numai asta poate să facă cea mai înaltă Lumină să vină apoi și să mă schimbe.

În Lumea Spirituală, dacă nu îndeplinesc această condiție, nu voi fi în stare să formez nicio altă stare.

În lumea materială, acest lucru poate fi reprezentat sub forma unui om care aspiră permanent la ceva și, la un anume punct, ajunge să obțină. Cu alte cuvinte, așa numitele șase zile pot dura câțiva ani.

În esență, toată viața omenirii durează șapte zile, de la Adam care a obținut primul sistemul corectării spirituale, până la cel mai recent om prin care sistemul va ajunge la închidere după o perioadă de șapte mii de ani, în care fiecare zi înseamnă 1000 de ani.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 28/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumea este felul în care eu îmi percep calitățile, ce se va întâmpla cu ea când o să mor?

Răspuns: Trebuie să încercăm să schimbăm realitatea înainte de a muri. Când omul moare, el este eliberat de percepția realității prin simțurile sale fizice.

Dacă nu a obținut simțirea unei alte realități până atunci și nu a început să o perceapă prin alegerea liberă, el nu are nicio altă realitate. De aceea, el trebuie să se întoarcă în această lume, la aceeași stare și primește o altă șansă de a obține controlul realității lui în timpul acelei vieți a lui.

După Înțelepciunea Cabalei, dacă un om transcede percepția realității în interiorul lui și încearcă să fie în ceilalți, el începe să vadă lumea prin ei și atunci imaginea pe care o vede este numită Lumea Superioară. Este așa fiindcă el vede realitatea prin simțurile de dăruire și nu de primire, prin ochii iubirii, nu ai urii.

Începi să urci deasupra corpului tău în funcție de condiția „iubește aproapele ca pe tine însuți” și vei vedea o realitate exterioară ție. Nu este aceeași lume pe care o percepi în tine prin cele cinci simțuri corporale: văz, auz, gust, miros, pipăit. Urci peste ele și simți realitatea exterioară ție, o simți în felul în care este de fapt, în forma ei adevărată.

Până atunci, tu percepi fiecare obiect în interiorul tău, în felul în care este reprezentat de sentimentele și emoțiile tale dar, dacă urci deasupra ta, transecezi limitele corpului tău și percepi totul în felul în care este. Asta înseamnă că simți Lumea Superioară Spirituală.

Din Programul de Radio Israel 103FM din 8/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→