Daily Archives: 6 martie 2015

Pulsul accelerat al timpului

Intrebare: Știm cu toții că sentimentul de timp este foarte subiectiv. Cum poate fi atunci când o persoană trebuie să ia o decizie importantă, timpul este întins, astfel încât acea persoană trece prin mai multe stări și le pot lua în considerare?

Răspuns: E adevărat, mulți oameni experimentează acest fenomen. Chiar și în viața noastră obișnuită avem uneori impresia că simțim cum timpul este extins și, uneori, zboară și este comprimat.

Dacă îmi place, timpul trece neobservat, iar dacă nu mă bucură, eu nu am răbdare să aștept ca timpul să treacă. Dar timpul este chiar mai subiectiv decât credem. Întrebarea este dacă am putea simți timpul, dacă nu am trăi în conformitate cu pulsul nostru, care este de 80-90 bătăi pe minut, sau în funcție de ciclul nostru de respirație, ceea ce reprezintă 16-20 respirații pe minut. Dacă nu ar fi ciclul anotimpurilor în mineral, vegetal si animal ale naturii, am putea percepe timpul la nivelul de vorbire, în sentimentele noastre? Probabil că nu.

Poate percepem timpul la modul în care facem acest lucru pentru că este modul în care există fizicul nostru, nivelul animal care este influențat de percepția noastră umană a realității și determină percepția noastră de viață și realitate. O persoană dezvoltă și simte legătura cu trecutul său, prezentul și viitorul lui.

Spre deosebire de o ființă umană, un animal trăiește în prezent, dar este încă într-un fel conectat la viitor și este capabil să-l simtă. Animalele simt în viitor într-un mod mult mai clar decât oamenii pentru că sunt conectate la natură. Toate formele posibile viitoare există deja în natură, dar ele sunt ascunse de la noi.

Dacă vom reuși să anulăm dorinţa noastră de a primi, vom putea să transcendem la o percepție subiectivă a unei percepții mai obiective de timp, iar apoi vom putea să simţim în viitor. Singura problemă este că suntem în dorința noastră egoistă. Dar dacă reușim să o depășim și să ne înălţăm deasupra ei, conceptul de timp, mișcare şi spatiu poate fi complet inversat și să nu fie un obstacol în percepția noastră.

O persoană care încearcă să se elibereze de ego-ul său și începe să creadă că, dacă tot universul – toată materia minerală, vegetală, animală și nivelul de oameni – se află într-o dorință de a primi, și deci nu trebuie să opună forță împotriva sa, înseamnă o dorinţă de a dărui şi de a umple acea dorință de a primi. Apoi, ea vrea să știe această forță și transcende de la nivelul celui care primește plăcere la nivelul celui care vrea să ofere plăcere.

Pentru a urca mai sus dorința noastră trebuie să primim mijloace pentru a urca mai sus decât se află natura noastră. Este posibil pentru a ieși din cadrul universului, de a transcende momentul Big Bang-ului, și a reveni la starea care a precedat, la forţa care a creat creaţia?

Dintr-o dată ne dăm seama că, pentru a face acest lucru, nu avem nevoie de a accede la stele îndepărtate sau de a explora alte lumi. Vom găsi toate aici, unde suntem, în noi. Aceasta se datorează faptului că o persoană percepe totul într-un mod subiectiv. Prin urmare, atunci când lucrez la percepția realității mele, pe atitudinea mea față de ceea ce se întâmplă aici și acum, pot efectua exerciții prin care voi fi capabil să urc mai sus dorința mea de a primi, pentru că nu există nimic în afară de mine și totul există numai în percepția mea.

Eu voi fi în măsură să controlez dorința mea de a primi, pentru a ieși și a o restrânge , ceea ce înseamnă că nu voi permite să funcționez egoist, ci mai degrabă aş transforma-o în forța care mă motivează.

Ascensionând dorința mea de a primi înseamnă mijloace de acceptare a dorinţei de a dărui, sursa din care dorinţa este umplută. Dorinţa de a dărui este forța care a cauzat Big Bang și scânteia din care universul nostru s-a dezvoltat. Aceasta este forța care a creat toată materia și umplerea.

De fapt, această forță este peste tot, deoarece susține și funcționează materia, dar este ascunsă de la noi. Noi percepem doar rezultatele sale, forța de atracție și respingere. Fiecare acțiune are loc ca urmare a acestei forțe, ca scânteie de energie superioară care este sursa de viață.

Atâta timp cât am existat în ego-ul meu, timpul este pulsul meu care este total subiectiv și există numai atâta timp cât eu sunt în viață. Dar dacă vreau să urc mai sus de timp, atunci nu există nici o problemă, așa cum tot ce trebuie sa fac este pur și simplu să urc mai sus dorința mea.

[136007] De la KabTV lui „O viață nouă” 4/17/14