În urcarea spirituală sunt niveluri care au fiecare o valoare și o calitate unică, ele sunt numite date comemorative.

O sărbătoare comemorativă este o dată specială în munca spirituală care nu are nimic de-a face cu celelalte zile din an corelate la mișcarea soarelui, a lunii și a pământului.

Când un om urcă la un nivel spiritual al unei anume sărbători (Moadi), acest lucru îi afectează într-un anumit fel trecutul, prezentul și viitorul și tot ceea ce a făcut de-a lungul vieții sale. Și mai mult, asta îl poate ridica la un nou nivel, fie temporar, fie permanent.

Aceste sărbători speciale diferă, dar de fiecare dată ele au efect calitativ asupra omului și, de aceea, sunt notate în Tora.

Tot ceea ce este spus în Tora vorbește, iar noi trebuie să știm asta, despre scara spirituală pe care urcăm, corectându-ne în comparație cu Creatorul. Nu este nimic în afară de asta.

Viața noastră este umilă, goală, fără valoare și fiecare eveniment care are loc în viețile noastre este adăugat la această scară, fiindcă ea este bazată pe corectarea dorinței. Dorința este singura materie a Creației, incluzânt nivelurile, mineral, vegetal, animal și natura vorbitoare.

Dorința crește continuu, se ridică și este corectată. Această mișcare percepe și absoarbe materia tuturor lumilor și este forța care controlează această materie.

Datele speciale sunt niveluri speciale la care sunt ascensoare orizontale și verticale, ca rezultat al meritelor acumulate anterior. Ele erup dintr-o dată, se conectează și, de aceea, dau rezultate.

Ascensorul vertical se referă la urcări și coborâri, în timp ce ascensorul orizontal se referă la conexiunea unui mare număr de mici suflete, fragmente, care încep la un anumit nivel să fuzioneze. Chiar și în lumea nostră, o dată comemorativă este un eveniment major.

Aceste evenimente includ urcarea indivizilor în înțelegere și lor le poate fi atribuită și creativitatea, dar numai acelora care dezvoltă ceva masiv în percepția noastră. Astfel, aceste două fenomene fac parte din datele comemorative.

Prin urmare, există ascensoare orizontale pentru mase și verticale individuale, care conectează sărbătorile interesându-le și completându-le una pe cealaltă. Pe de o parte o figură singulară are impact în istorie, iar pe cealaltă parte, masele au impact în istorie, istoria înseamnă avansare.

Întrebarea este când unul poate fi folosit în locul celuilalt. Practic, experiența ne arată că o gospodină nu poate conduce o țară, dar masele, dacă se conectează, vor fi în stare să înlocuiască o figură specială?

Este posibil numai când este obținută corectarea perfectă. În acest caz, masele devin figura cea mai remarcabilă percepând și absorbind toți indivizii cabaliști și devenind ca un om cu o singură inimă, ca în adunarea de la poalele muntelui Sinai.

Comentariu: Dar atunci Moise era conducătorul?

Răspuns: Moise este figura colectivă a națiunii care tânjește după Creator, care se poate aduna și conecta cu punctele ei cele mai înalte detașate de tot ceea ce este mai jos. Suma acestor aspirații este numită Moise.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 11/06/ 2014

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 23:4 – 23:8: „Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunări sfinte, pe care trebuie să le vestiți la vremea lor: în prima lună, în ziua a paisprezecea a lunii, după amiază, veți săvârși Pesah-ul oferind Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii este sărbătoarea azimei (pasca) Domnului; veți mînca pască (faina cu apa, nedospite) timp de șapte zile. În prima zi, va fi o adunare sfântă pentru voi, nu veți face niciun fel de muncă. Și veți aduce ofrandă de foc Domnului timp de șapte zile. În a șaptea zi va fi adunare sfântă pentru voi și nu veți face niciun fel de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să muncești în prima și în ultima zi de Pesah?

Răspuns: Fiindcă în munca spirituală facem distincție între cele două stări: trezirea de jos și trezirea de Sus.

În timpul trezirii de jos, chemăm prin dorința noastră cooperarea dintre Lumină și Kli (vas). Lumina corectează Kli-ul și îi dă intenția corectă. În timpul trezirii de Sus, această muncă este împlinită de Sus, dar numai datorită faptului că, înainte, am creat condițiile corecte.

Am făcut eforturi creând astfel condițiile corecte pentru prima și ultima zi a sărbătorii, fiindcă săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei de stările în care noi nu facem nimic, fiindcă Lumina Superioară face totul. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului, cea care îl pecetluiește.

Este important de spus că națiile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. Calendarul evreiaesc ia în socoteală mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, fiindcă pământul este obiectul central dintre soare și lună.

Pe de o parte noi luăm în socoteală anul, ceea ce înseamnă mișcarea de revoluție a pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte, mișcarea lunii în jurul pământului, și le cămparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și, de exemplu, putem calcula în avans în care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah în următorii 35 de ani.

Ceea ce este în plus, bazându-ne pe comparația dintre mișcarea soarelui, pământului și a lunii, putem spune că Pesah-ul nu poate fi în anumite zile ale lunii. Asta înseamnă că totul este raportat cu acuratețe la sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora se referă de multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Adunările sfinte din Pesah sunt cel mai important lucru pentru neamul lui Israel, fiindcă sunt datorate de fapt dorinței de unitate de care au nevoie pentru a ieși din Egipt.

Unirea unui om cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga omenire, reprezintă de fapt diverse niveluri ale ieșirii din Egipt (din ego). Când obținem forța de unitate are loc o anumită tensiune, acest exod, detașarea de ego.

Egoul este totdeauna între noi, ne separă și ne face să simțim repulsie unii față de alții. Dacă începem să-l compresăm și să-l condensăm încercând să ne conectăm și să ne unim cu alții atunci, ieșirea din ego începe în momentul în care obținem prima oară unitatea.

În prima zi de Pesah (a exodului din Egipt), începem să strângem această conexiune. Apoi, lucrăm la ea în timpul săptămânii și suntem totali uniți în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment, suntem o națiune unită.

Dar, între timp, oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, cu toate că există o direcție care stimulează dorința de a ieși din ego. Dar este mai degrabă un instinct animalic, fără conștientizarea adecvată. Oamenii vor dobândi recunoașterea când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/05/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

ASTĂZI, TOȚI ÎMPREUNĂ

Ultima etapă din evoluţia metodei de corecţie a început o dată cu anii 1900 şi abia acum prinde aripi. Pentru noi, aceasta prezintă cea mai mare importanţă, deoarece suntem parte a acestui proces.

Aşa cum am discutat în Introducere, când Abraham a descoperit întâia oară, că o singură forţă guvernează şi conduce lumea, el a început să-şi împrăştie cunoştinţele. Scopul lui era să le aducă la cunoştinţa tuturor oamenilor, fără deosebire. Nimrod însă, regele Babilonului, l-a împiedicat să-şi ducă la bun sfârşit obiectivul, Abraham fiind nevoit să plece, ajungând în ţara Canaan-ului, pe care a transformat-o în Israel (după dorinţa direcţionată către Creator, Iaşar El).

De-a lungul secolelor nu s-a schimbat nimic în acest obiectiv. ”Noe a fost creat pentru a corecta lumea aflată în starea în cre era la acea vreme … şi ei (contemporanii săi) vor primi deasemenea corecţia de la el”, scrie Ramchal.⁸⁹ În comentariul său asupra Torei, tot Ramchal mai scrie, ”Moise a vrut să completeze atunci corectarea lumii. Din acest motiv a luat cu el o mulţime mixtă, amestecată, căci aşa a considerat el că va fi la sfârşitul corecţiei… Cu toate acestea, el nu a reuşit în ceea ce şi-a propus, din cauza tuturor corupţiilor care au apărut pe drumul lor.”⁹⁰

După ruina celui de-al doilea Templu, cabaliştii au ales să ascundă înţelepciunea faţă de toată lumea, evrei şi ne-evrei, până la vremea lui ARI, când au început să simtă că a sosit timpul pentru a o revela în faţa lumii întregi. În acel moment ei au început să predea şi să facă să circule înţelepciunea, într-o manieră care a evoluat, devenind tot mai explicită şi mai directă, o dată cu fiecare generaţie în parte.

La începutul secolului al 20-lea, toate inhibiţiile au fost abandonate, cabaliştii chemând în mod deschis, la răspândirea înţelepciunii şi a învăţăturilor către toate naţiunile. Rav Kook a exprimat această hotărâre foarte clar, într-una dintre scrisorile sale: ”Am fost de acord să dezvălui toate secretele lumii, căci este timpul să ne comportăm faţă de Creator, aşa cum ni se cere în aceste timpuri. Din cauza acestor chestiuni, oameni mai mari şi mai buni decât mine au fost calomniaţi, de întreaga naţiune, din cauză că spiritele lor pure i-au constrâns, pentru a corecta generaţia noastră, să rostească noi cuvinte, să reveleze ceea ce este ascuns şi cu care intelectul maselor nu este încă obişnuit.”⁹¹

În timpul primului război mondial, Rav Kook a simţit că este de datoria lui să sublinieze legătura pe care a sesizat-o, între problemele lumii şi reaprinderea forţei spirituale a Israelului, prin unitate. În cartea sa, Orot (Lumini), el a scris: ”Construirea lumii, care este astăzi măcinată de cumplitele furtuni ale sabiei pline de sânge, necesită construirea naţiunii israeliene. Construirea naţiunii şi revelarea spiritului său, sunt unul şi acelaşi lucru şi coincide cu construirea lumii, care se fărâmiţează, anticipând forţa sublimă, plină de unitate, precum şi tot ce există în sufletul Adunării lui Israel.”⁹²

Cotemporanul său, Baal HaSulam, a scris cu profunzime şi deseori, cu ostentaţie, despre nevoia de a aduce la cunoştinţa tuturor oamenilor înţelepciunea Cabalei, mai ales în zilele noastre. În eseul său, ”Şofarul lui Mesia”, el a scris, ”Aflaţi că, aşa cum este scris în Zohar, ”Prin această compoziţie, copiii lui Israel sunt salvaţi din exil”, copiii lui Israel vor fi salvaţi doar după ce înţelepciunea despre ceea ce este ascuns va fi revelată cât mai mult posibil.

”… După aprecierea mea, trăim într-o generaţie care se află chiar în pragul salvării, cu condiţia să ştim cum să popularizăm în mase, înţelepciunea despre ceea ce este ascuns.

”… Mai există încă un motiv pentru aceasta: Noi am acceptat faptul că există o precondiţie pentru salvare – aceea ca toate naţiunile lumii să recunoască legea Israelului (a dăruirii), aşa cum este scris, ”Iar pământul va fi plin de cunoaştere”. Este o situaţie asemănătoare cu exodul din Egipt, unde exista deasemenea o precondiţie, ca şi Faraonul să recunoască adevăratul Dumnezeu şi legile Sale, permiţând poporului să plece.

”… Trebuie să înţelegem cum vor ajunge naţiunile lumii la o asemenea dorinţă şi înclinaţie. Aflaţi că ei vor vedea cu claritate pe adevăratul Dumnezeu şi adevărata lege (a dăruirii), prin diseminarea adevăratei înţelepciuni. Această diseminare a înţelepciunii în mase este numită ”un Şofar (un corn, sau cornul unui berbec)”. La fel ca Şofarul, a cărui voce se aude de foarte departe, tot aşa şi ecoul înţelepciunii se va împrăştia în întreaga lume.”⁹³

Într-adevăr, moştenirea lăsată de aceşti titani ai spiritualităţii a fost împlinită, astăzi oricine doreşte poate studia ”înţelepciunea despre ceea ce este ascuns”, indiferent ce religie, vârstă sau sex ar avea, pentru că astăzi nu mai este nimic ascuns. La fel ca în viziunile lui Abraham, Babilonul nostru global poate astăzi studia legea fundamentală a vieţii, care o creează şi o hrăneşte, neavând nici un fel de limitări.

În acest caz, de ce există în lumea noastră, atâta răutate? De ce atât de mulţi oameni suferă încă, de ce numărul oamenilor îngenuncheaţi de greutăţi creşte în fiecare an? Dacă legea fundamentală poate fi cunoscută de toată lumea, cum este posibil ca atât de puţini oameni să o afle, mai ales acum, când nu mai ştim cum să ieşim din multiplele crize care au copleşit societatea omenească? Dacă acea lege este Creatorul şi poate repara totul, de ce nu se grăbeşte întreaga lume să o deprindă?

Pentru a răspunde la toate aceste întrebări, trebuie să înţelegem mijloacele de răspândire a înţelepciunii, rolul poporului evreu în răspândirea Cabalei, precum şi ce înseamnă să fie o lumină pentru naţiuni. Aşadar, următorul capitol va discuta rolul poporului evreu, prin prisma Cabalei.

89 –  Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Adir BaMarom [Cel puternic la înălțime], “Explicarea visului lui Daniel” (Varșovia, 1885).

90 –   Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Comentariul lui Ramchal asupra Torah,BaMidbar [Numere].

91 –   Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Scrisorile lui Raiah vol. 2, 34.

92 –  Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Orot [Lumini], 16.

93 –  Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Cornul lui Mesia” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 457.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

PERMISIUNEA DE A STUDIA

O dată cu accentuarea predominanţei Cabalei Lurianice, s-a manifestat şi o treptată ieşire la lumină a acesteia, pe măsură ce tot mai mulţi cabalişti au simţit că a sosit vremea să dezvăluie metoda prin care lumea va ajunge la corectarea sa finală.

Cabalistul Rabi Abraham Azulai a scris în cartea sa, Lumina Soarelui, ”Interdicţia de Sus, care ne reţine de la studiul deschis al înţelepciunii adevărului (Cabala), a acţionat doar o perioadă limitată de timp, până la sfârşitul anilor 1490. După aceea se consideră că urmează ultima generaţie, pentru care prohibiţia a fost suspendată şi s-a acordat permisiunea de a studia Cartea Zoharului. Începând cu 1540 a devenit o mare Miţvă (comandament, faptă bună, corecţie) aceea ca masele să studieze, atât bătrânii cât şi tinerii. Şi este nepotrivit să fim neglijenţi, atunci când ştim că Mesia va veni doar ca rezultat al acestui fapt şi nu din alt motiv, oricare af fi el.”⁸³

Deşi ARI i-a permis doar lui Chaim Vital să continuie studiul învăţăturilor sale, acesta a scris pe larg despre importanţa studiului Cabalei. ”Vai de oamenii care insultă Tora. Ei nu se angajează în studiul înţelepciunii Cabalei, care onorează Tora şi astfel prelungesc exilul şi toate suferinţele care sunt pe cale să se abată asupra lumii”, a scris el în introducerea la Arborele vieţii.⁸⁴

În secolele care au urmat, numeroşi rabini, cabalişti şi cărturari, au afirmat că studiul Cabalei este vital pentru salvarea noastră şi chiar pentru supravieţuirea naţiunii noastre. La mijlocul secolului al 18-lea, Vilna Gaon (GRA), a scris explicit, ”Salvarea depinde de studiul Cabalei”.⁸⁵

La începutul secolului al 19-lea, cabaliştii au început să anunţe că până şi copiii ar trebui să studieze Cabala, anulând explicit interdicţia de a studia mai înainte de împlinirea vârstei de patruzeci de ani. Rabi din Konarno a scris, ”Dacă poporul meu, din această generaţie în care predomină erezia, m-ar asculta, ei s-ar adânci în studiul Cărţii Zoharului  şi a Tikunim-urilor (Corecţii), contemplându-le alături de copiii de nouă ani.”⁸⁶

În primii ani ai lui 1900, Rav Isac HaCohen Kook, acela care a devenit ulterior primul Rabin Şef al Israelului, a chemat  la studiul Cabalei, în mod deschis, în acelaşi timp, îndemnându-i pe toţi evreii să revină în ţara Israelui. În Orot (Lumini), el a scris, ”Secretele Torei aduc salvarea; ele aduc Israelul înapoi, în ţara sa.”.⁸⁷

În numeroase ocazii, Rav Kook a scris extrem de clar, că fiecare evreu trebuie să studieze Cabala, deşi rareori a folosit termenul explicit, referindu-se la aceasta prin bine-cunoscutele sale epitete, ”înţelepciunea adevărului”, ”înţelepciunea celui ascuns”, ”internalitatea Torei” sau ”secretele Torei”. Iată cuvintele sale, ”Stă în faţa noastră obligaţia de a extinde şi de a pune bazele angajării în internalitatea Torei, în toate chestiunile sale spirituale, care, în sens mai larg, include înţelepciunea Israelului în întregime, al cărei apogeu este cunoaşterea cu adevărat a Domnului, în conformitate cu profunzimea secretelor Torei. În zilele noastre, este necesar să elucidăm, analizăm şi explicăm toate acestea, pentru a le face tot mai clare şi a le răspândi în întreaga noastră naţiune.”⁸⁸

83 – Abraham Ben Mordechai Azulai, Introducere la cartea, Ohr HaChama (Lumina soarelui), 81.

84 – Rav Chaim Vital, Scrierile lui Ari, Arborele vieții, partea întâi, “Introducrea lui Rav Chaim Vital,” 11-12

85 – Vilna Gaon (GRA), Even Shlemah (O greutatea perfectă și dreaptă), Capitolul 11, art. 3

86 – Rav Yitzhak Yehuda Yehiel of Komarno, Notzer Hesed [Păstrând mila], Capitolul 4, Învățătura 20

87 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (the Raiah), Orot [Lumini], 95.

88 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Otzrot HaRaiah [Comorile lui Raiah], 2, 317

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

O NOUĂ ERĂ, O NOUĂ ABORDARE

Cabaliştii au păstrat secrete studiile lor. În camere secrete, ei au dezvoltat o metodă de corecţie care să fie potrivită pentru oricine, oricând ar fi nevoie. Strânşi în grupuri mici, uneori singuri, ei au studiat şi au dobândit, păstrând pentru ei înşişi ceea ce au învăţat şi au scris.

În secolul al 16-lea însă, un bărbat tânăr a sosit într-o zi, în oraşul cabalist Safed din nordul Israelului. Era Isac Luria iar sosirea lui a marcat începutul unei noi ere în evoluţia metodei de corecţie. Prin întâiul său student, Chaim Vital, Isac Luria – cunoscut astăzi ca Sfântul ARI – a detaliat o abordare complet nouă a înţelepciunii Cabalei. Explicaţiile sale, în mod evident tehnice, despre structura sistemului spiritual, precum şi descrierile sistematice şi precise, au devenit treptat, metoda prevalentă de studiu a cabaliştilor.

Primul discipol al lui ARI, Rabi Chaim Vital, a scris cu scrupulozitate, ceea ce profesorul său i-a dictat. După moartea lui Rabi Vital, fiul său a început să publice aceste scrieri, dintre care, cele mai notabile sunt Arborele vieţii şi Opt porţi. În timp, aceste compoziţii s-au constituit în fundaţia metodei actuale de studiu al Cabalei, Cabala Lurianică, numită astfel după Isac Luria, ARI.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MAREA CĂDERE

ŞI SEMINȚELE SALVĂRII

Exilul de după ruina celui de-al doilea Templu a izvorât din ura nefondată, dar el a avut două scopuri. Primul a fost acela că exilul a fost un impuls de a dezvolta mai departe, metoda de corecţie. Din moment ce Tora lui Moise nu mai era suficientă pentru a menţine nivelul spiritual al naţiunii, era timpul ca metoda să se adapteze la condiţia curentă a poporului – aceea de a fi în exil şi mult mai egoist, decât în vremea lui Moise. Cel de-al doilea scop al exilului a fost acela ca Israelul să se amestece cu celelalte naţiuni, să împrăştie ”gena spirituală” în întreaga lume, astfel permiţând corecţia întregii umanităţi, aşa cum a intenţionat Abraham, de la început.

Aproximativ în perioada ruinei celui de-al doilea Templu, au fost compuse două lucrări de bază. Una a fost Mişna, cealaltă Cartea Zoharului. Prima, alături de Biblie, a devenit fundamentul întregii înţelepciuni evreieşti, de atunci încolo. Cea de-a doua, pe de altă parte, a fost ascunsă imediat după ce a fost scrisă, rămânând ascunsă timp de aproape o mie de ani, până la apariţia sa, în mâinile lui Rabi Moise de Leon.

Autorii Mişnei, Ghemarei şi toate scrierilor înţelepţilor au pus la dispoziţia poporului exilat al lui Israel, îndrumarea spirituală şi fizică necesară. Deşi scrierile descriu stări spirituale, ele pot fi interpretate, în acelaşi timp ca fiind comandamente fizice.

Legile cu care înţelepţii noştri ne-au instruit îşi aveau originea în legi spirituale, de aceea ele erau aplicabile şi în viaţa fizică, aşa cum Israel le-a aplicat, înainte de ruina Templului. În acest fel, evreii au menţinut un anumit grad de conexiune cu nivelul spiritual din trecut, chiar dacă fără să mai cunoască sursa şi originea acestor legi.

Rabi Menahem Nahum din Cernobâl a scris despre deconectarea Israelului de la nivelul spiritual şi pierderea dobândirii Creatorului: ”Motivul exilului este ruina Templului în general şi în particular. Israel a (devenit) atât de corupt, încât au provocat expulzarea Şechinei (Divinităţii) din Templul general. Templul particular (personal) este în inimile lor … şi prin plecarea din Templul particular (a Divinităţii) … (ei) s-au depărtat de Templul general, sosind exilul”.⁸¹

În acelaşi spirit, Ionatan Ben Natan Netah Eibşitz a scris, ”În primul Templu, Divinitatea nu s-a mişcat din Templu, pentru că exilul a fost de scurtă durată. Dar în a doua ruinare, care s-a prelungit o perioadă mare de timp, Şechina (Divinitatea) a plecat şi Ea.”⁸²

În timp ce majoritatea evreilor s-au concentrat pe menţinerea conexiunii cu spiritualitatea la un nivel impus lor de către înţelepţi, prin Mişna şi Ghemara, au existat şi alţii, extrem de puţini, care nu s-au putut mulţumi să respecte cu sfinţenie comandamentele şi atât. În ei ardeau întrebările care l-au împins pe Abraham să descopere Creatorul; punctele din inimile lor nu fuseseră înăbuşite şi erau conduşi către cel mai adânc studiu dintre toate, înţelepciunea Cabalei.

81 – Rabbi Menahem Nahum al Chernobyl, Maor Eynaim [Lumina ochilor], Beresheet[Geneza].

82 – Jonathan ben Natan Netah Eibshitz, Yaarot Devash [Fagure de miere], Partea 1, Tratatul nr. 13 (contd.).

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MOISE SPUNE, ”UNIȚI-VĂ!”

Soluţia a venit sub forma Torei lui Moise, dar a adus în plus, o precondiţie pentru executarea oricărei corecţii, de atunci înainte. Marele comentator RAŞI, scrie că, pentru a primi Tora, poporul lui Israel a stat la poalele muntelui Sinai ”ca un singur om, cu o singură inimă”.⁷³ Această unitate absolută şi completă a evoluat ulterior, într-una dintre caracteristicile cele mai remarcabile ale Israelului – garanţia reciprocă – nobila trăsătură care îl deosebeşte de toate celelalte naţiuni ale vremii.

În urma acceptării condiţiei de a fi ca un singur om, cu o singură inimă, Israelul a primit Tora, învăţătura, codul de legi care îi va ajuta pe aceştia să-şi stăpâneacsă ego-ul. O dată cu aceasta, ei au devenit a societate, în care fiecare membru – bărbat, femeie şi copil – a dobândit pe Creator şi a trăit conform legii garanţiei reciproce, în echivalenţă de formă cu Dumnezeul unic (sau forţa unică) pe care l-a descoperit Abraham. Talmudul babilonian scrie, ”Ei au verificat din Dan la Beer Şeba şi nu a fost găsit nici un ignorant (persoană necorectată), din Gevat la Antipris şi nici un băiat sau fată, bărbat sau femeie, nu a fost găsit niciunul care să nu fie instruit în amănunt în legile purităţii şi impurităţii (corecţiile conform legii lui Moise).”⁷⁴

Prin nou dobândita unitate, Israel a cucerit Canaan-ul – de la cuvântul Keniaa (capitulare)⁷⁵ – şi a transformat-o în ”Pământul lui Israel” – un loc în care guvernează dorinţa pentru Creator. Templul pe care Israel l-a edificat în acest loc reprezintă nivelul cel mai înalt atins de ei, în care au continuat să dezvolte şi să implementeze metoda lui Moise.

Înţelepţii noştri scriu însă, că ”Înclinaţia rea se naşte o dată cu omul şi creşte împreună cu el, întreaga lui viaţă”⁷⁶, precum şi că ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea lui şi creşte încontinuu în toate plăcerile trupeşti.”⁷⁷ Cu toate acestea, metoda de corecţie a lui Moise, legile pe care lenumim ”Tora”, au rămas intacte, de-a lungul primului şi al celui de-al doilea Templu şi chiar în timpul exilului din Babilon.

Dar, pe măsură ce declinul spiritual al Israelului a continuat, poporul a reuşit tot mai greu să-şi menţină unitatea şi conexiunea cu Creatorul. Rezultatul a fost acela că al doilea Templu a avut un nivel spiritual mai scăzut (nivel de conexiune, sau echivalenţă de formă cu Creatorul) decât primul. Cabalistul Rabi Behaiei Ben Aşer Even Halua explică, ”Din ziua în care Divinitatea a fost prezentă în Israel, la dăruirea Torei, ea nu a plecat de la Israel, până la ruina primului Templu. De la ruina primului Templu înainte … ea nu a mai fost prezentă în permanenţă, aşa cum a fost în perioada primului Templu.”⁷⁸

Ulterior, nivelul egoismului a crescut în poporul lui Israel, până într-acolo încât a reuşit să-i rupă unii de ceilalţi, precum şi de Creator. Este adevărat că detaşarea dintre ei a cauzat şi ruperea lor faţă de Creator, faţă de percepţia forţei fundamentale a vieţii. Acest fapt, la rândul său, a condus la ruina celui de-al doilea Templu şi la ultimul şi cel mai lung dintre exiluri.

În cartea sa, Neţah Israel (Forţa Israelului), Rabi Israel Segal descrie căderea în dizgraţie a Israelului: ”În cel de-al doilea Templu exista o virtute specială, aceea că Israelul nu era divizat în două; între ei domnea unitatea. De aceea, dacă primul Templu a fost ruinat prin transgresiunile care sunt Tuma‘a (impuritate) iar Domnul nu sălăşluieşte între ei, în mijlocul Tuma‘a făcut de ei, cel de-al doilea Templu, în schimb, a fost ruinat de ura nejustificată, care a revocat unitatea lor, aceea care constituise virtutea lor în cel de-al doilea Templu.”⁷⁹

Marele învăţat şi poet, Rabi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, a scris şi el, ”Şi vei călca pe locurile lor cele mai înalte”, ”Şi te voi lăsa să stăpâneşti peste locurile cele înalte ale pământului”, iar motivul este ura nefondată care a apărut în cel de-al doilea Templu, generând exilul Israelului.”⁸⁰

73 – Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), Interpretarea lui RASHI a Torei, “Despre Exodus, 19:2.”

74- Talmudul Babilonian, Masechet Sanhedrin, p 94b.

75- “Se numește pământul Canan’ pentru că toți aceia care dores că locuiasă trebuie să fie subjugați în el prin suferințe toate zilele” (Rav Chaim Vital (Rachu), Cartea cunoașterii lui Dumnezeu, Bo [Vino])

76 – Midrash Tehilim [Psalmii], Psalmul nr. 34.

77 – Rabbi Chaim Thirer, O fântână a apei vii, Toldot [Generațiile], Capitolul 25 (contd.).

78- Rabbi Behayei Ben Asher Even Halua, Rabeinu Behayei despre Beresheet[Geneză], 46:27.

79 – Rabbi Yisrael Segal, Netzah Yisrael [Puterea lui Israel], Capitolul 5.

80 – Rabbi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, Ibn Ezra despre Cântarea Cântărilor, 7:3.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

ÎNCLINAȚIA (NU ÎNTOTDEAUNA) REA

Când înţelepţii noştri scriu despre Ieţer HaRa (înclinaţia rea), ei se referă la modul în care ne folosim invidia în scopul de a-i răni pe alţii, sau pentru a beneficia de pe urma lor. Dacă însă, folosim invidia, pofta trupească şi onoarea corect, ele devin propriile noastre mijloace de corectare. Din acest motiv Sfântul Şlah a scris, ”Cele mai rele calităţi sunt invidia, ura, avariţia, pofta şi aşa mai departe, ele fiind calităţile relei înclinaţii – chiar acelea cu ajutorul cărora el îl va servi pe Creator.”⁶⁴

Noi însă, inerent, folosim aceste înclinaţii în mod negativ, aşa cum este scris (Geneza 8:21), ”Înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea sa.” Tot astfel Şimon Aşkenazi a scris, ”Nu există nici un rău, ci o înclinaţie rea”⁶⁵ dar şi, câteva secole mai înainte, Midraş Raba a stabilit că ”Oamenii sunt cufundaţi în înclinaţia rea, aşa cum este spus, ”Căci înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea sa.””⁶⁶

Abraham a descoperit că, dintre toate creaturile, doar omul posedă o înclinaţie rea. De aceea marele Ramchal a scris, ”Nu există nici o altă creatură care să poată face atâta rău, precum omul. El poate păcătui şi se poate răzvrăti, iar înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea lui, aşa cum nu se întâmplă cu nici o altă creatură.”⁶⁷

Baal HaSulam scrie că înclinaţia rea este dorinţa de a primi.⁶⁸ În capitolele anterioare am afirmat însă, că dorinţa de a primi este de fapt conţinutul Creaţiei şi că omul constituie cel de-al patrulea şi cel mai dezvoltat nivel al dorinţei de a primi. Atunci de ce dorinţa noastră de a primi este sursa tuturor relelor?

Problema constă în faptul că dorinţa de a primi, la nivelul vorbitor, uman, nu este statică. Ea creşte constant şi vrea să aibă tot mai mult. Cu cuvintele înţelepţilor noştri, ”Omul  părăseşte lumea asta, fara sa deţinâ nici măcar jumătate din ceea ce-şi doreşte, căci acela care are o sută de dorinţe doreşte două sute; cel care are două sute de dorinţe, patru sute.”⁶⁹ Pentru că ne dorim în permanenţă mai mult, simţim tot timpul că ne lipseşte ceva. Sfântul Şlah spune şi el, ”Acela care nu este mulţumit este întotdeauna în deficit”⁷⁰ şi ca atare, este în permanenţă nefericit şi nesatisfăcut. Uitându-ne la societatea noastră de consum, putem observa că, dacă ne abandonăm acestui element al naturii noastre, vom fi aruncaţi într-o ”vânătoare de plăceri” nesfârşită, de nepotolit şi care, nici măcar nu ne poate face fericiţi.

Aşadar Abraham a înţeles că înclinaţia rea, ura şi alienarea care au apărut între babilonieni, provocau toate problemele lor şi nu exista nici o speranţă ca acest ferment să se domolească de unul singur. Cu toate acestea, el a realizat şi că a avea o dorinţă de a primi deosebit de puternică, este un lucru necesar pentru împlinirea scopului Creaţiei, pentru ca omul să realizeze Dvekut-ul (adeziunea, echivalenţa de formă) cu Creatorul. În completarea citatului de mai sus, adăugăm cuvintele lui Ramchal, ”Dar, pe de altă parte, când el (omul) este corectat şi completat, el se ridică mai presus de tot şi merită să adere (să se alipească) la El şi toate celelalte creaturi sunt dependente de el.”⁷¹

De aceea, în loc să încerce să anihileze înclinaţia rea, Abraham a dezvoltat o metodă prin care oamenii să-şi poată corecta, sau ”îmblânzi” înclinaţiile, adică ego-urile, beneficiind astfel, în urma creşterii acestora. De îndată ce şi-a dezvoltat metoda, el a început să o împărtăşească oricui, fără excepţie, aşa cum depune mărturie Maimonides, ”El a început să anunţe întreaga lume.”⁷²

Aşa cum am menţionat în Introducere, Maimonides a scris că Abraham ”şi-a plantat învăţătura (faptul că există un singur Dumnezeu, o singură forţă în lume)  în inimile lor, a compus cărţi despre acest lucru şi l-a instruit pe fiul său, Isac.”

Metoda lui Abraham însă, era potrivită doar pentru contemporanii săi. Ea nu se adresează şi nici nu este adecvată generaţiilor următoare. Înclinaţia rea de la nivelul vorbitor – dorinţa de a primi pentru noi înşine, cunoscută şi sub numele de ”egoism” – este într-o continuă creştere şi dezvoltare, de aceea, la vremea în care poporul lui Israel a crescut, a devenit naţiune şi a părăsit Egiptul, a apărut necesitatea unei noi metode de corecţie.

Cei aproximativ trei milioane de oameni care au plecat din Egipt, erau diferiţi de cele şaptezeci de suflete care ajunseseră acolo, cu două sute de ani mai înainte. Dorinţa de a primi a Israelului aflat în Egipt, a crescut extraordinar de mult şi a necesitat un set clar de instrucţiuni, pentru a fi corectat.

64 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), În zece declarații, “Declarația șase.”

65 – Rabbi Shimon Ashkenazi, Yalkut Shimoni [Antologia lui Shimoni], Micah, Capitolul 7, continuare notificării 556.

66 – Midrash Rabah, Shemot [Exodul], Porțiunea 30, Paragraful 17.

67 – Ramchal (Rav Moshe Chaim Lozzatto), Daat Tevunot, 154, 165.

68 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam,Shamati [Am auzit], Articolul 5, “Lishma este o trezire de Sus, și de ce avem nevoie de o trezire de jos (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 518.

69 – Midrash Rabah, Kohelet [Ecleziastul], Porțiunea 1, Paragraful 34.

70- Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), “Poarte literelor,” Art. 60, “Satisfacție.”

71 – Ramchal (Rav Moshe Chaim Lozzatto), Daat Tevunot, 154, 165.

72 – Maimonides, Yad HaChazakah (Mâna puternică), Partea 1, “Cartea științei,” Capitolul 1, Art. 3.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

EVOLUȚIA METODEI DE CORECȚIE

În capitolul anterior, am spus că dorinţele evoluează, de la nivelul mineral, la vegetal, animal şi vorbitor. Am afirmat că această progresie are loc atât extern, cât şi intern, în noi. Deasemenea, am spus că doar la nivelul vorbitor din interiorul nostru avem liberă alegere dar, pentru a face alegeri benefice, trebuie mai întâi să învăţăm cum operează Natura, la rădăcina sa.

În sfârşit, am afirmat că Israelul reprezintă dorinţa de a cunoaşte rădăcina, pe Creator, Acela ca a Făcut tot ceea ce există iar Abraham a fost primul om care a descoperit această rădăcină. El a încercat să-i instruiască pe contemporanii săi şi astăzi noi, evreii, vlăstarele acestei dorinţe, trebuie să ducem mai departe vocaţia lui Abraham, să-i ducem la bun sfârşit sarcina.

Abraham a descoperit că singura problemă cu care se confruntau concetăţenii săi era ego-ul lor în continuă creştere. Aceştia deveneau prea egoişti, pentru a mai putea menţine o societate sustenabilă. Ei erau cândva, ”De o singură limbă şi o singură vorbire” dar, datorită ego-urilor lor mărite, deveniseră alienaţi şi necomunicativi. Ei ajunseseră să fie atât de indiferenţi unii faţă de altii, atât de nepăsători şi preocupaţi de preamărirea sinelui încât, aşa cum s-a menţionat în capitolul anterior, ”Dacă o persoană cădea şi murea (în timpul construirii turnului Babel) nu îi păsa nimănui. Dar dacă o cărămidă cădea, cu toţii se aşezau şi se căinau spunând, ”Oare când va urca o alta în locul acesteia””.⁶²

Abraham a descoperit un fapt încă şi mai îngrijorător şi anume că ego-ul nu avea să-şi contenească creşterea. Aceasta era o trăsătură inerentă a naturii umane: creşterea ego-ului, alimentată de invidia simţită faţă de ceilalţi. În ”Întroducere la cartea Panim Meirot uMasbirot (Faţa strălucitoare şi ospitalieră)”, Baal HaSulam scrie, ”Creatorul a inculcat în mase (oameni) trei înclinaţii, numite invidie, poftă trupească şi onoare. Datorită acestora, masele se dezvoltă nivel după nivel, pentru a rezulta o faţă de om întreg.”⁶³ Cu alte cuvinte, invidia nu este ceva rău în sine, totuşi noi trebuie să ne confruntăm cu ea, să o corectăm şi să-i dăm o direcţie constructivă.

62 – Pirkey de Rabbi Eliezer [Capitolele Rabbi Eliezer], Capitolul 24

63 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot [Fața strălucitoare și prietenoasă]” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 134.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Munca spirituală este împlinirea naturii egoiste a omului pentru a obține scopul superior: unitatea cu alții și, prin asta, unitatea cu Creatorul.

Fiecare nivel al dorinței sale aparține acestui lucru, inclusiv nivelul mineral al naturii. Acesta este motivul pentru care tânjesc pentru obținerea scopului creației, iar pentru revelarea mișcării mele către Creator trebuie mai întâi să mă concentrez asupra tuturor dorințelor mele la nivelul inițial, la nivelul zero.

Trebuie să mă vă văd ca un zero total și să mă mențin constant pe acel nivel. Asta înseamnă că facă o restricție (Țimțum) asupra mea și arăt standardul inițial.

Apoi Creatorul începe să muncească continuu cu mine, schimbând diferiți parametrii, condiții și relații, iar eu trebuie să mențin acest standard.

Atunci când mă mențin pentru o perioadă sub aceste condiții, pot începe să mă schimb și să avansez la nivelul vegetal, fără să aștept ca El să mă arunce dintr-o parte în alta. În același timp, trebuie să mă țin de intenția corectă. Acum, eu însumi schimb diferitele condiții în mine, pentru a avansa.

Cu alte cuvinte, pot avansa nu conform cu viteza, ci conform cu derivata ei, accelerația, trecând la un nivel superior, care este multiplicat cu zece.

Nivelul naturii minerale este nivelul în care sunt total concentrat asupra scopului creației, fără a ține cont de parametrii externi care mă influențează. Aici începe totul, așa cum este spus, totul crește din pământ.

Omul crește din pământ. Dacă nu mai vreau să fiu egoist în relațiile mele reciproce cu mediul înconjurător, acesta este nivelul naturii minerale, pentru că mă ține de el determinând prin el calitatea. Nu contează ce se întâmplă cu mine, mă țin de această linie.

Prietenul meu și cu mine, de exemplu, continuăm să menținem relații bune, în ciuda furtunilor umane globale, tragediilor familiale și schimbărilor sociale prin care trecem. Ce este mai mult, aceste schimbări pot fi la diferite nivele: mineral, vegetal, animal și vorbitor.

Trebuie să ne ținem de ele, în ciuda impactului diferiților factori externi care ne îndepărtează: bârfa, calomnia, etc. Iubirea acoperă toate probleme noastre.

Aceste este nivelul naturii minerale, unde întâlnim toate întreruperile nivelelor naturii minerale, vegetale, animale și vorbitoare. Totuși, în ciuda tuturor acestor tipuri de întreruperi, rămânem permanent conectați și, mulțumită acestora, ascedem și ne completăm munca în Assiya.

Nu este simplu. Omul este puternic afectat din toate părțile, dar trebuie să muncească constant ridicând măreția scopului, deoarece altfel nu va putea să se țină de el. Stările prin care va trebui să treacă îl vor arunca dintr-o parte în alta.

Întrebare: Asta înseamnă că mă prezint ca un zero total și spun Creatorului: ”Nu mă poți forța să accept mai mult decât acest nivel, pot primi doar 20 %?

Răspuns: Nu, nu pot primi nimic. Pământul nu acceptă nimic, cu excepția cazului în care ceva trebuie să crească din el. Acesta este deja următorul nivel, nivelul vegetal care aparține pământului.

Aici, ne aflăm în fața unei dileme. Corectez pământul ca să produc următorul nivel al vegetalului sau vreau să lucrez la nivelul vegetal și astfel să folosesc pământul?

Sunt fie în lumea Assiya, folosind lumea Yețira de dragul lumii Assiya, sau în lumea Yețira, folosind lumea Assiya pentru a urca deasupra ei. Baal HaSulam vorbește de asta în Introducere la Cartea Zohar.

Despre asta este vorba în munca noastră cu pământul, cu nivelul mineral al naturii.

Din emisiunea de pe Kab TV “Secretele Cărții Eterne” 7/16/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→