Întrebare: Cum ne împlinim deficienţa pe care o avem de a ajunge la ajutor reciproc şi la adevărata conexiune?

Răspuns: Adevărata conexiune se referă la munca interioară a omului şi nu doar la adunarea într-un loc, pentru diferite evenimente. Nu trebuie să mergem în deşert pentru a ne conecta, o putem face oriunde suntem. Munca de conexiune este concentrată în inima unei persoane şi trece prin toate inimile.

Trebuie să simţim îngrijorarea reciprocă, necesitatea şi nevoia unuia faţă de altul. Conform cu această tânjire, conform cu nevoia de conexiune, Lumina Superioar ne va influenţa. Şi asta este necesar să o facem, pentru că nu vom avea succes în diseminare fără ea.

Toată lumea trebuie să participe la diseminare şi nu contează ce rezultate sunt, atâta timp cât este încorporat în dorinţa oamenilor şi simte angajament faţă de ei. Toată lumea trebuie să aducă aceste deficienţe în grup şi apoi vom simţi o mai mare nevoie de conectare.

Întrebare: Cum conectăm toate aceste dorinţe într-o singură rugăciune generală care poate fi acceptată de Suerior?

Răspuns: Ce este important nu este dorinţa publicului, pe care o simţim, ci faptul că nu avem un răspuns pentru ei. Acestă deficienţă neprocesată pentru ceva anume, trebuie să fie adusă în grup. Pentru că suntem cu toţi nerăbdători sub influnenţa acestei deficienţe, ea ne va forţa să ne conectăm. Aceasta este munca în inimă, insecuritatea pe care o simţim după o acţiune de diseminare, care ne va forţa să ne uităm pentru conexiune în societatea în care găsim securitate, împlinire, un loc sigur şi să obţinem odinhnă faţă de toate grijile şi necazurile noastre. Este la fel ca a fi în pântecul mamei, ca a fi într-o pesteră secretă, ascuns de toată lumea. Unde este acest loc în grup?

Vei descoperi că el există! Prietenii tăi sunt conectaţi acolo şi este loc şi pentru tine. Îl vei descoperi la fel ca viziunea lui Rabbi Chiya, care a văzut întâlnirea sufletelor superioare. Şi tu îţi vei vedea adevăratul eu, stând pe un tron în cer, vorbind cu prietenii. Vei vedea acea stare ca un adevăr absolut, pentru că toate nivelele există deja în potenţial. Încorporat în grup, caută locul tău, iar apoi, la fel ca Rabbi Chiya, vei descoperi că totul este uşor şi că stai printre prieteni.

Întrebare: Există anumite indicii care mă pot ajuta să găsesc ceea ce caut?

Răspuns: Cauţi forţa conexiuneii, pentru vasul în care să simţi Lumina, împlinirea. Îţi lipseşte vasul, care este conexiunea cu ceilalţi, atunci când aceste deficienţe se conectează într-o singură dorinţă spirituală, pe un nivel superior, la fel cum materia minerală egalează o singură plantă. Vom fi recompensaţi cu Lumina care se revelează. Lumina ne conectează şi devenim o dorinţă de a primi pe un nivel superioar al calităţii. Forţa superioară aşteaptă numai cantitatea şi calitatea eforturilor noastre, măsura noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/14, Discurs despre importanţa unităţii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aş vrea foarte mult să văd realizarea acestei unităţi a oamenilor pe care o descri. Dar văd că suntem încă foarte departe de o asemenea unitate. Peste tot apar lupte pe toate nivelurile: în casă, la muncă, în guvern.

Pe de altă parte, spui că datoria mea este să corectez lumea şi să aduc pe toată lumea la unitate, ca şi cum întreaga lume se află pe umerii mei. Cum pot lucra cu întreaga lume?

Răspuns: Încearcă să îţi imaginez că poţi corecta lumea. Această lume ne este dată pentru aceaşi muncă pe care a făcut-o Avraam în Babilonul vechi.

El a început să unească oamenii explicându-le regula generală, „Şi îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi”. Este imposibil să trăieşti în contradicţie şi în opoziţie cu această lege; altfel, atragem asupra noastră probleme şi dezastre.

O parte dintre oameni l-au auzit pe Avraam şi au părăsit Babilonul împreună cu el. Ei au format poporul lui Israel, care a trăit mulţi ani conform cu acest principiu. Nu înţelegem unicitatea poporului evreu, dar această unicitate a fost menţinută până astăzi numai pentru că aceşti oameni au trăit conform cu principiul dăruirii şi iubirii, al unităţii.

Din acest motiv este unic poporul evreu şi toţi sunt de acord cu asta. Astăzi, nu mai trăim după aceste prinicpii şi, în ciuda acestui lucru, un anumit tip de particulă a rămas în noi şi este primită de undeva, ca o amintire. Şi prin această unicitate a poporului Israel, primim încă beneficiu din această unitate veche.

Nu există alegere; astăzi ne apropiem din nou de aceaşi situaţie. Este posibil să aranjăm întreaga lume şi pe noi înşine numai dacă ajungem să ne asemănăm şi să fim în echivalenţă cu natura. Iar natura este integrală şi conectată în întregime, toate elementele ei se completează unele pe altele.

Ştiinţa modernă descoperă această integralitate şi conexiune reciprocă, iar noi trebuie să începem să ne apropiem de ea. Pentru asta, trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru, către unitatea generală. Sperăm la succes, repde şi curând.

Din programul radio Israe 103FM, 2/8/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Umanitatea a ajuns la un capăt mor, care începe deja să se facă simţit. Trăim într-un oraş global modern şi descoperim  cu părere de rău că trebuie să ne contectăm, să începem să gândim şi să vorbim despre asta. Este timpul să ne luăm locul la nivelul uman în sistemul general.

Hazardul către sistem

Toată natura, nivelel minerl, vegetal şi animal, este globală, integrală şi contectată reciproc în toate părţile ei. Toate fiinţele create, de la cele mai mici la cei mai mari prădători, sunt imbinaţi într-un singur sistem şi, împreună, să suţină ordinea generală. Pe de o parte, noi nu suntem parte a acestei imaginii. Omul este cea mai adevărată şi cea mai dăunătoare parte din natură. Asta pentru că nu avem limite în satisfacerea nevoilor. Iar asta este tipic rasei umane în toate aspectele vieţii, care includ familia, locul de muncă, relaţiile sociale, etc.

Rata divorţului, de exemplu, creşte şi la fel creşte şi abisul dintre părinţi şi copii. Tinerii îşi găsesc cu greu un partener pentru o familie puternică. Aceste schimbări extreme au început în ultimii 50 de ani sau mai puţin. Au avut impact chiar şi asupra poporului evreu, care întotdeauna a avut grijă de tinerii să se căsătoreasacă şi să înceapă să aibă o casă.

Indivizi inseparabili

Motivul pentru toate acestea este ego-ul, care a ajuns în ultimă fază.

Egoismul se referă la faptul că nu mă pot identifca cu alţii. Îi simt pe alţii numai în măsura în care beneficiez de la ei. Ideal, aş vrea să storc tot ce se poate de la ceilalţi. Aceasta nu este o acuză, desigur, ci un fact psihologic legat de natura umană. Asta este natura noastră.

Totuşi, pe de altă parte, am închis întreaga lume în legături reciproce a unei singure reţele care nu pot fi sparte, în dezvoltarea economiei globale, financiare, sociale, de familie, politică. Problema este că această reţea este plină de ură, conflicte, confruntări, egoism şi mândrie.

Nu este treaba mea?

Întrebare: Majoritatea oamenilor trăiesc o viaţă obişnuită şi, cu toate că profită pe seama altora, nu îşi pun capcane speciale şi cu complotează împotriva celor din jurul lor. Atunci unde greşesc? Este greu să te vezi ca un egoist absolut, în grijile zilnice care curg continuu, în bătălia constantă pentru supravieţuire.

Răspuns: Este adevărat. Dar dacă te justifici în acest fel, tot suferi. Ar trebui să afli de ce. Asta cere o abordare ştiinţifică, chiar înainte de a ne referi la înţelepciunea Cabala, care însumează şi include întreaga lume.

O cercetare raţională indică faptul că suferim pentru că nu putem sta împreună, unul cu celălalt.

Nu putem întreba ce putem aştepta de la un om sărman care merge la muncă de dimineaţă şi ajunge acasă seara. Dar acest mizerabil om sărman, a creat o reţea de şapte miliarde de părţi căreia îi lipseşte conexiunea corectă dintre noduri. Acesta este motivul pentru care suntem cu toţi opuşi de la unitatea existentă în natură.

Ce este necesar să facem noi astăzi este unitatea corectă şi conexiunea. Nu vom termina acest război dacă nu vom înţelege problema.

Dar fiecare dintre noi se închide în colţul lui micuţ:

– Nu vreau nimic, ce vrei de la mine?

– Te simţi rău. Nu vrei să corectezi şi să schimbi lucrurile?

– Vreau, dar nu este vina mea; Îmi trăiesc viaţa în mod obişnuit.

Aceasta nu este calea de a rezolva problema. Ne adâncim gradual într-o situaţie periculoasă, iar rata evenimentelor creşte de la un an la altul. Câteva dintre aceste evenimente sunt deja în urma noastră şi ar trebui să învăţăm de la ele. Trebuie să realizăm în sfârşit ce se întâmplă, în loc să ne ascundem în bârlogul nostru, pretizând că nu mă priveşte pe mine, deoarece umanitate este alcătuită din astfel de oameni, care spun că ei nu au nimic de a face cu astfel de lucruri.

Din Programul radio Israel 103 FM din 15.02.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce recompensă primesc pentru eforturile mele? De fapt, nu văd ce este înainte pe drum, iar trecutul s-a dus deja. Atunci, unde este recompensa care să mă facă să continui să avansez?

Răspuns: Primeşti o imensă recompensă, o recompensă foarte respectabilă. Dacă oamenii ar vedea ceea ce primeşti, ar fi foarte invidioşi pe tine. Le-ar face viaţa un calvar. Totuşi, trebuie să învăţăm să apreciem această recompensă, pentru că, chiar dacă este în faţa ta, nu o observi. Lumea spirituală, starea spirituală pe care o primeşti, este cu adevărat aproape, dar nu o simţi. Nu ai instrumentele prin care să o apreciezi.

Dacă îi dai copilului un clopoţel roşu şi ceva de valoare, cu o culoare neatractivă, el vă apuca clopoţelul şi va arunca obiectul valoros. La fel şi noi, nu simţim ceea ce avem.

Ai făcut eforturi; vii la lecţie dintr-un oraş îndepărtat. Deci, trebuie să simţi că a fost pus în contul tău o mare sumă de bani, cel puţin o sută de mii de dolari. Dacă ai simţi asta, atunci ai veni în fiecare zi, pentru ca ai avea destul stimulent! Totuşi, pentru a nu creşte dorinţa ta egoistă şi a te gândi numai la compensaţie, nu poţi vedea plata. Chiar dacă este o plată, nu ţi se arată pentru ca tu să nu alergi după ea. De aceea, plata ţi se toarnă constant în mâni şi se adună într-o sumă mare. Nu trebuie să îţi faci griji, nimic nu se pierde. Vei primi totul atunci când vei ştii cum să o foloseşti în mod corect. Apoi, poţi lua întreaga sumă pe care ai primit-o în timpul perioadei de Lo Lişma şi să o foloseşti pentru a dărui. Principalul lucru este să înţelegi cum primim Lişma, în alte cuvinte, cum atragem Lumina care Reformează. De aceea, aşa cum este scris „Am creat înclinaţia ea, am creat Tora ca mirodenie, pentru că Lumina din ea o reformează, pentru că iluminarea din ea o va aduce înapoi la bine” (Talmdul Babilonian, Kiduşin, 30b, Eicha Rabbah).

Infinitul umple totul, chiar dacă noi nu simţim asta. Între timp, trebuie încă să îl folosim ca Lumina care Reformează, iar apoi va construi în noi un Ţimţum – Masah, Or Hozer, Roş, un nou Parţuf, şi ne va învăţa cum să primim Lumina în Parţuf.

Lumina face totul, iar eu numai o invit. Depinde numai de mine să ştiu ce acţiune trebuie făcută şi Lumina Superioară îmi va da chiar această inteligenţă. Depinde de mine să fiu în contact constant cu Lumina şi să o cer, pas cu pas, acţiune după acţiune.

În acest fel, ader la ce este superior, îmi construiesc sufletul, Kli-ul meu de dăruire, din dorinţa mea de primire.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/23/14, Şamati  nr. 8

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Porţiunea săptămânală din Tora este Şemini (opt) şi vorbeşte de faptul că, după şapte ani de dedicare, în ziua începutului serviciului în Tabernacul, Moise la chemat pe Aaron şi fii săi pentru a face sacrificii speciale. Moise şi Aaron au ieşit afară să binecuvânteze oamenii, iar măreţia Creatorului a apărut în faţa poporului Israel. Ce înseamnă “ziua a opta”?

Răspuns: Primele şapte zile corespund cu Sefirot: Hesed, Gevura, Tiffert, Neţah, Hod, Yesod şi Malhut, în timp ce a opta zi este realizarea, ridicarea lui Malhut la Bina. Bina este descoperirea începutului divinităţii dintre noi.

În Piruş HaGadol, este spus că oamenii au îngrijoraţi dacă Creatorul se va revela. Depinde de cum vor trece prin primele şapte zile, în alte cuvinte de absorbţia caracteristicilor inferioare care se află în om (Hessed, Gevura, Tifferet, Neţah, Hod, Yesod), care intră în Malhut, şi cum Malhut reacţionează şi absoarbe aceste caracteristici, iar ca rezultat Bina se va revela acolo. Asta se numeşte revelarea Creatorului, pentru că Creatorul nu există ca atare.

Trebuie să înţelegem relativitatea discernămintelor noastre, precepţia noastră a realităţii. Când spunem că Creatorul nu există, înseamnă că nu îl putem percepe, că nu îl putem defini. Din punctual nostru de vedere, El nu există atâta timp cât nu am devenit echivalent cu El, cu caracteristicile de dăruire şi iubire prin conexiunea dintre noi.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” 12/18/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să priveşti problemele prin „centrul grupului”?

Răspuns: Oricine poate spune că totul vine de la Creator. Asta nu este o problemă. Întrebarea este cum mă obligă asta pe mine şi care este reacţia mea?

Aşadar, de îndată ce începem să ne întrebăm despre menirea vieţii, suntem aduşi cumva la grup. Toată munca noastră se face în grup. Iar asta nu se face pentru a primi dăruirea de la Creator. O iau şi din lumea din afară. Dar grupul face posibil ca eu să reacţionez la această dăruire. Pentru că problema nu este cum primesc dăruirea Lui ci cum răspund la ea, cum creez din partea mea contactul cu Creatorul.

Trebuie să mă corectez eu însumi din interior pentru a mă conecta cu Creatorul. Asta pentru că nivele ascensiunii scării spirituale sunt schimbările mele graduale, nivele de integrare în obţinea unei din ce în ce mai mari asemănării şi echivalenţă. Trebuie să vorbesc limbajul Lui, să fac aceleaşi acţiuni, să abordez înţelegerea Lui, să fiu din ce în ce mai congruent cu El.

Totul depinde de mine. Mă va ajunge de oriunde; nu există niciun dubiu în asta. În afară de El, nu există altcineva care mă mânuieşte. Dar fără grup, nu am nicio posibilitate să îi răspund. Pur şi simplu nu intru în aceaşi dimensiune, acelaşi spaţiu, aceaşi matrice şi aceleaşi condiţii în care se află El.

Dacă vreau să mă transform şi să fiu ca El, atunci pot face asta aderând la grup din ce în ce mai mult. Trebui să creez imaginea Lui, iar pentru asta trebuie să conectez grupul la mine, până când, în final, mă transform şi sunt ca El. Este necesar să trecem prin toate etapele, 125 nivele, pentru a fi asemenea Creatorului. Iar toate acestea se întâmplă prin grup.
Din Congresul din Franţa, “Unul pentru toţi şi toţi pentru unul” 5/11/14, Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cunoștințele mele îmi spun că e periculos să studiezi Înțelepciunea Cabala fiindcă poți să înebunești. Este adevărat că este atât de periculos și, ce ar trebui să se teamă cineva când studiază?

Răspuns: În „Introducere în studiul celor zece Sfirot”, manualul principal pentru studiul Cabalei este scris că tocmai cabaliștii au fost cei care au împrăștiat aceste zvonuri, că este periculos să studiezi Înțelepciunea Cabala, fiindcă nu au vrut ca oamenii să vină să studieze. Astfel, Înțelepciunea Cabala a fost ascunsă din timpul distrugerii Beit HaMikdaș (Templului) până aproape în zilele noastre.

Asta a trebuit să se întâmple fiindcă omenirea trebuia să se dezvolte și poporul lui Israel trebuia să treacă prin exil. Exilul este de asemenea o îndepărtare de la Înțelepciunea Cabala, de la cunoașterea sistemului, precum și o scufundare în întuneric. Așa că, am fost în întuneric pentru 2000 de ani și, acest mit despre Înțelepciunea Cabala a existat până azi. Dar a fost răspândit chiar de cabaliști, pentru a ține oamenii departe de Înțelepciunea Cabala până când va veni vremea.

Astăzi, totul este exact opus. Așa cum toată lumea nostră s-a transformat, la fel s-a schimbat și atitudinea față de Înțelepciunea Cabala. Cabaliștii scriu că, începând din zilele noastre, fiecare trebuie să descopere Înțelepciunea Cabala și să vadă ce dă ea poporului lui Israel. Este așa fiindcă fără ea, de acum încolo, nu ne mai putem rezolva problemele.

Deci, nu este nimic de speriat. Se poate să deschizi o carte și să studiezi și sunt o mulțime de cărți potrivite pentru începători, bărbați și femei.

Întrebare: Rezultă deci că omenirea a ajuns într-o fază în care Înțelepciunea Cabala trebuie studiată de toți? Înainte nu a fost așa și era chiar interzis să o studiezi. Astăzi însă, omenirea se află într-un așa impas, că singura ieșire din el este să înveți despre viața existentă dincolo de aceste granițe?

Răspuns: Este exact acest debușeu revelat nouă prin studiul Înțelepciunii Cabala și care ne scoate din acest impas în care ne găsim.

Întrebare: Ce înțelegi prin „dincolo de granițele vieții”?

Răspuns: Aceasta este viața de dincolo de granițele coruperii noastre, o viață într-o lume corectată. Lumea continuă să existe după legi determinate și nimic nu se schimbă, în afară de atitudinea nostră. Înțelepciunea Cabala ne explică cum să conducem aceste forțe și rețeaua de conexiuni dintre noi, astfel încât să fim conectați într-un mod corect.

Ajungem la o astfel de armonie, de unitate în relațiile dintre noi, că descoprim între noi o forță unică care ne ajută să ne ridicăm peste această viață din interiorul corpului nostru și numai de dragul lui. Începem să simțim viața la un nivel mai înalt și, în acest fel, ieșim din limitele acestei lumi, ale acestei vieți.

Întrebare: Trebuie pentru asta să fii un mare înțelept?

Răspuns: Este accesibil tuturor. În casa nostră există un frigider, un cuptor, un cuptor cu microunde, știi cum funcționează? Chiar dacă nu știi, asta nu te împiedică să le folosești.

În același fel, sunt cabaliști înțelepți care au creat metoda, precum cel care a creat cuptorul cu microunde, și sunt oameni obișnuiți pentru care este de ajuns să învețe cum să o folosească. Fiecare trebuie să învețe la un anumit grad, la fel cum învățăm să folosim aparatele amintite mai sus, pe ce butoane să apăsăm și cum să le schimbăm o anumită stare.

Din Programul de Radio 103FM Israel din 15/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

ANTI-SEMITISM DEGHIZAT

Cu toate că atrocităţile holocaustului au atras simpatie şi compasiune pentru mişcarea de stabilire a evreilor în Israel, astfel încât Statul evreiesc al Israelului a fost fondat în 1948, ele au făcut prea puţin în direcţia dezrădăcinării anti-semitismului. Anti-semitismul a căpătat o formă nouă: ”anti-zionism”.

Sunt unii care argumentează cum că anti-zionismul diferă de anti-semitism. Baal HaSulam, din contră, afirmă că ura faţă de evrei este exact atât, indiferent de forma pe care o îmbracă ea. În stilul său succint şi vizionar, el scrie, ”Este un fapt, acela că Israelul este urât de toate naţiunile, fie din motive religioase, fie dintr-unele rasiale, capitaliste, comuniste sau cosmopolite. Lucrurile se petrec astfel, pentru că ura trece înaintea oricăror motive, dar, fiecare persoană îşi clasifică aversiunea în funcţie de psihologia sa proprie.”¹⁶³

Însă, aşa cum stau lucrurile cu evreii de cele mai multe ori, cei mai buni avocaţi pe care îi avem, vin din cadrul naţiunilor. La un an după Războiul de Şase Zile din 1967, scriitorul social Eric Hoffer, căruia i s-a decernat  Medalia prezidenţială pentru Libertate şi în onoarea căruia a fost creat Premiul Eric Hoffer, a publicat o scrisoare deschisă, în Los Angeles Times. Poate chiar faptul că Dl. Hoffer nu era evreu, i-a permis acestuia să scrie atât de candid despre statutul evreilor în lume.

”Evreii sunt un popor special”, începe el. ”Lucruri care le sunt permise altor naţiuni, le sunt interzise evreilor. Alte naţiuni au alungat mii, chiar milioane de oameni şi nu s-a creat vreo problemă a refugiaţilor. Rusia a făcut-o, Polonia şi Cehoaslovacia, la fel. Turcia a aruncat dincolo de graniţe un milion de greci iar Algeria, un milion de francezi. Indonezia a gonit, cine mai ştie câţi chinezi şi nimeni nu spune nici un cuvânt despre refugiaţi. Dar, în cazul Israelului, arabii dizlocuiţi au devenit refugiaţi pe vecie. Toată lumea insistă că Israelul trebuie să primească înapoi pe toţi arabii, până la ultimul.

”(Istoricul englez) Arnold Toynbee numeşte dizlocuirea arabilor, o atrocitate mai mare decât oricare alta comisă de nazişti.

”Alte naţiuni, când sunt victorioase pe câmpul de luptă, dictează termenii păcii. Dar, când Israelul este victorios, el trebuie să implore pacea. Toată lumea se aşteaptă ca evreii să fie adevăraţii creştini din această lume.

”Alte naţiuni – atunci când sunt înfrânte – supravieţuiesc şi se refac, dar, dacă s-ar întâmpla ca Israelul să fie înfrânt, el ar fi distrus. Dacă Nasser (Preşedintele Egiptului din timpul Războiului de Şase Zile din 1967) ar fi triumfat în iunie trecut, el ar fi şters Israelul de pe harta lumii şi nimeni nu ar fi ridicat nici măcar un deget pentru a-i salva pe evrei. Nici măcar unul dintre angajamentele faţă de evrei, asumate de un guvern al lumii, inclusiv de al nostru (guvernul SUA), nu valorează nici măcar cât hârtia pe care este scris.

”Un strigăt indignat străbate lumea, când oamenii mor în Vietnam, sau când doi negri sunt executaţi în Rodezia. Dar, când Hitler i-a măcelărit pe evrei, nimeni nu a ripostat. Suedezii, care sunt gata să rupă relaţiile diplomatice cu America, din cauza a ceea ce am făcut în Vietman, nu a scos nici o vorbă, atunci Hitler ucidea evreii. Ei i-au trimis lui Hitler zăcământ de fier de calitate şi rulmenţi cu bile şi i-au condus trenurile cu trupe, spre Norvegia.

”Evreii sunt singuri pe lume. Dacă Israelul supravieţuieşte, acest fapt se va datora în întregime, eforturilor evreilor şi resurselor evreieşti. Şi totuşi, în acest moment, Israelul este singurul nostru aliat de încredere şi necondiţionat. Noi, ne putem baza mai mult pe Israel, decât se poate el, baza pe noi. Imaginaţi-vă doar, ce s-ar fi întâmplat vara trecută, dacă arabii şi susţinătorii lor ruşi ar fi câştigat războiul, pentru a înţelege importanţa vitală a supravieţuirii Israelului, pentru America şi pentru ţările vestice, în general.

”Am o premoniţie, care nu mă părăseşte; ce i se va întâmpla Israelului, acelaşi lucru ni se va întâmpla şi nouă, tuturor. Dacă Israel va pieri, holocaustul se va abate asupra noastră.”¹⁶⁴

Un alt remarcabil exemplu de simpatie se leagă, de această dată, de dezbaterea asupra întrebării dacă persoana care se opune zionismului, este contra evreilor. Mai jos sunt cuvintele extraordinare ale reverendului Martin Luther King Jr., care, într-o scrisoare către un prieten, susţine cauza evreimii în general şi a statului evreu, în particular, cu o asemenea elocvenţă, încât ministrul de externe israelian nu poate simţi decât invidie.

Iată ”Scrisoarea către un prieten anti-zionist” a lui Martin Luther King: ”…Ai declarat, prietene, că nu-i urăşti pe evrei, esti doar anti-zionist. Iar eu îţi spun, fie ca adevărul să răsune de pe vîrfurile munţilor înalţi, fie ca ecoul lui să se audă prin văile pământului verde al Domnului: când oamenii critică zionismul, ei se referă la evrei – acesta este singurul adevăr al Domnului.

”Anti-semitismul, ura faţă de poporul evreu, a fost şi rămâne, o pată pe sufletul umanităţii. În această privinţă suntem perfect de acord. Atunci află că anti-zionismul este în mod inerent, anti-semitism şi aşa va fi de-a pururi.

”De ce este aşa? Tu ştii că zionismul nu este altceva decât visul şi idealul poporului evreu, de a se întoarce şi de a trăi în ţara lor. Scripturile ne spun că poporul evreu s-a bucurat cândva de o bunăstare înfloritoare, în Țara Sfântă. Ei au fost expulzaţi de aici de tiranii romani, aceiaşi romani care l-au ucis cu cruzime pe Regele nostru. Alungaţi din ţara lor, cu naţiunea în cenuşă, forţaţi să străbată globul, poporul evreu a suferit, mereu şi mereu, biciuirea oricărui tiran se întâmpla să-i conducă.

”Cât de uşor ar trebui să fie, pentru oricine preţuieşte acest drept inalienabil al întregii umanităţi, să înţelegem şi să susţinem dreptul poporul evreu de a trăi înȚara lor antică, a Israelului. Toţi oamenii de bine vor exulta la împlinirea promisiunii Domnului, că poporul Său trebuie sa se întoarcă, în bucurie, să-şi reconstruiască ţara jefuită. Acesta este zionismul, nici mai mult, nici mai puţin.

”Dar ce este anti-zionismul? Este negarea dreptului fundamental al poporului evreu, pe care îl pretindem, pe bună dreptate, pentru popoarele Africii şi îl acordăm liber, tuturor celorlalte naţiuni de pe glob. Este discriminarea evreilor, prietene, pentru că sunt evrei. Pe scurt, este anti-semitism.

”Anti-semitul se bucură de orice oportunitate de a da frâu liber răutăţii sale. Vremurile au făcut ca în Vest, proclamarea deschisă a urii faţă de evrei să devină nepopulară. Astfel stând lucrurile, anti-semitul trebuie să caute constant, noi forme şi forumuri pentru otrava sa. Cât de mult se delectează el cu această nouă mascaradă! El nu-i urăşte pe evrei, el este doar anti-zionist!

”Prietene, nu te acuz de anti-semitism deliberat. Ştiu că şi tu simţi, la fel ca şi mine, o dragoste profundă pentru justiţie şi adevăr, precum şi o repulsie faţă de rasism, prejudecată şi discriminare. Dar mai ştiu şi că ai fost înşelat – aşa cum au fost şi alţii – în a crede că poţi să fii anti-zionist şi totuşi să rămâi fidel acelor principii sincere, pe care le împărtăşim amândoi. Lasă vorbele mele să-ţi pătrundă în adâncul inimii: Când oamenii critică zionismul, ei înţeleg prin asta pe evrei – să nu ai nici o îndoială.”¹⁶⁵

Suntem martorii recrudescenţei anti-semitismului, în toată lumea, o dată cu începutul acestui secol. Un raport executiv, emis de Departamentul de Stat al SUA, confirmă faptul că ”Severitatea şi creşterea frecvenţei incidentelor anti-semitice, începând cu intrarea în secolul 21 … a obligat comunitatea internaţională să se concentreze asupra anti-semitismului, cu o energie sporită. … În anii recenţi, incidentele au fost mai bine ţintite prin natura lor, infractorii având intenţia expresă de a-i ataca pe evrei şi iudaismul.”¹⁶⁶

În anumite cazuri, există anti-semitism acolo unde nici măcar nu există evrei! Un raport intitulat, ”Anti-semitismul fără evrei”, de scriitoarea, editor şi fortograf, Ruth Ellen Gruber, detaliază predominarea anti-semitismului în Europa, chiar şi în zonele în care nu există evrei. În opinia lui Gruber, ”Mi s-a cerut să discut fenomenul ”anti-semitismului fără evrei” în termeni istorici, dar şi în contextul a ceea ce a fost numit ”noul anti-semitism”, care se manifestă în Europa – şi, iată, oriunde… Trebuie să spun că nu îmi place termenul de ”noul anti-semitism”. Aşa cum s-a exprimat London Jewish Chronicle, într-un editorial de anul trecut, anti-semitismul are ”somnul uşor”, se trezeşte imediat. Se mai face referire la el ca la un virus, unul proteic, care, la fel ca viruşii care provoacă boli în corpul uman, este capabil să sufere mutaţii, într-o manieră oportunistă, pentru a înfrânge orice fel de apărări ar construi anti-corpii împotriva lui. A făcut-o de multe ori deja, chiar în ţările post-holocaust, în care populaţia evreiască este practic, invizibilă. Şi la fel face şi acum.”¹⁶⁷

Ceva mai puţin surprinzător poate, însă neliniştitor, este fenomenul anti-semitismului formal malaezian. În data de 6 octombrie 2012, Robert Fulford de la National Post din Canada, a publicat o relatare despre anti-semitismul malaezian, afirmând că, în Malaezia, ”Politicienii şi funcţionarii publici dedică un timp surprinzător de mare Israelului, aflat la 7612 km depărtare. Uneori par de-a dreptul obsedaţi de el. Malaezia nu a avut niciodată vreo dispută cu Israelul, dar guvernul său îi încurajează pe cetăţeni să urască Israelul, dar şi pe evrei în general, fie ei israelieni sau nu.”¹⁶⁸

”Puţini malaezieni au văzut măcar o dată, un evreu; comunitatea micuţă evreiască a emigrat în urmă cu decenii”, scrie Fulford. ”Cu toate acestea, Malaezia a devenit un exemplu pentru fenomenul numit ”anti-semitism fără evrei”. În martie, de exemplu, Departamentul pentru Afacerile Teritoriilor Federale Islamice a emis o predică oficială, care trebuie citită în toate moscheile şi în care se spune că ”Musulmanii trebuie să înţeleagă că evreii sunt principalul duşman al lor, aşa cum o dovedesc purtarea lor egoistă şi crimele pe care le-au făcut.”

”În Kuala Lumpur, este la ordinea zilei să dai vina pe evrei pentru orice, de la crizele economice, la aricolele de presă din străinătate (din ziarele ”evreieşti”) care critică Malaezia.”¹⁶⁹

Este evident că nici măcar Holocaustul nu a schimbat opinia oamenilor cu privire la evrei. Aşa cum am scris în Introducerea acestei cărţi, ”începând cu schimbarea secolului, anti-semitismul a cunoscut o nouă creştere, de această dată, în întreaga lume. Spectrul urii faţă de evrei a prins rădăcini peste tot.” Simpatia de care ne-am bucurat după cel de-al doilea război mondial a avut viaţă scurtă şi acum, se ridică un nou val de anti-semitism, mai întins ca niciodată.

În capitolul 2 am citat cuvintele lui Rabi Natan Şapiro: ”În om sunt patru forţe – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – şi Israel mai are încă una, a cincea, căci ei sunt vorbitori cu frică de Dumnezeu.”¹⁷⁰ Dacă ne reamintim că scopul creaţiei este acela ca toată lumea să ajungă la ultimul nivel, pe care doar Israelul îl deţine şi pe care Abraham dorea să-l împărtăşească tuturor concetăţenilor săi din Babilon, vom vedea că tot ce trebuie să-i dăm lumii este un lucru foarte simplu – calitatea dăruirii, întruchipată în maxima, ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi”. Când egoismul înfloreşte în lume, această calitate este singurul remediu care poate împiedica o ciocnire globală, de proporţii fără precedent.

De aceea evreii trebuie să reînsufleţească această trăsătură din interiorul lor ca indivizi şi ca naţiune, precum şi să conducă întreaga umanitate pe acest drum. Într-adevăr, dobândirea calităţii de dăruire este echivalentă cu revelarea Creatorului prin echivalenţa de formă. În mod regretabil, aşa cum va arăta următorul capitol, evităm deseori, această misiune, fie pentru că nu o cunoaştem, fie pentru că nu ne-o dorim. Astfel, în loc să ne asumăm vocaţia şi să pavăm drumul luminii pentru întreaga umanitate, noi încercăm să ne lăsăm asimilaţi până la dispariţie şi să fim asemenea naţiunilor.

163 – Baal HaSulam, Scrieriel lui Baal HaSulam, “Scrierile ultimei generații,” 832-833.

164- Eric Hoffer, Los Angeles Times, May 26, 1968

165 – From M.L. King Jr., “Scrisoare către un prieten anti zionist,” Saturday Review XLVII (August 1967), p. 76 Reprinted in M.L. King Jr., “Asta cred eu: selecții din scrierile lui Dr. Martin Luther King Jr.”), url: http://www.internationalwallofprayer.org/A-022-Martin-Luther-King-Zionism.html

166 – U.S. Department of State, “Raport al antisemitismului global (January 5, 2005), url: http://www.state.gov/j/drl/rls/40258.htm

167 – Ruth Ellen Gruber, “Antisemitism fără everei,” url: http://www.annefrank.org/ImageVaultFiles/id_11774/cf_21/Gruber.pdf

168 – Robert Fulford, “Antisemitism fără evrei în Malaysia,” National Post (October 6, 2012), url: http://fullcomment.nationalpost.com/2012/10/06/robert-fulford-anti-semitism-without-jews-in-malaysia/

169 – ibid.

170 – Rabbi Nathan Neta Shapiro, Reveals Deep Things, Parashat Shemot [Exodus].

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

CĂZUȚI ÎN DIZGRAȚIE

Pentru a demonstra cât de prisos consideră lumea că am fi, să luăm în considerare următoarele fapte: în 1938, Adolf Hitler era dornic să-i expedieze pe evreii germani şi austrieci oricui era dornic să-i accepte. Nimeni nu i-a vrut. Hitler a declarat că putea ”doar spera şi aştepta ca restul lumii, care-i simpatiza atât de mult pe aceşti criminali (evrei), vor suficient de generoşi pentru a-şi converti această simpatie măcar într-un ajutor practic. Noi (Germania nazistă), în ceea ce ne priveşte, suntem pregătiţi să-i punem pe aceşti criminali la dispoziţia acestor ţări, chiar şi pe vapoare de croazieră, dacă aşa doresc.”¹⁵⁹

Cu toate acestea, naţiunile, în unanimitate, au refuzat să îi primească pe evrei. În luna iulie a anului 1938, reprezentanţii majorităţii ţărilor din lumea liberă, s-au reunit în Evian-les-Bains, o staţiune de pe malul sudic al imaculatului lac Geneva, în Franţa. Scopul lor era acela de a discuta şi de a găsi soluţii la ”problema evreiască”, adică pentru evreii care doreau să părăsească Germania şi Austria, mai înainte de a fi prea târziu. Evreii germani şi austrieci îşi puneau toate speranţele în această conferinţă. Ei credeau că ţările participante vor căuta cu sinceritate să-i ajute şi le vor oferi un adăpost sigur. Dar au fost amarnic înşelaţi.

Deşi delegaţii de la conferinţă şi-au exprimat empatia faţă de suferinţele evreilor datorate regimului Nazist, ei nu şi-au luat angajamente şi nici nu au oferit soluţii. În locul acestora, ei au calificat conferinţa ca fiind abia un început, care nu a mai fost niciodată continuat. În mod diplomat, delegaţii au afirmat că, ”Emigrarea involuntară a maselor mari de oameni a devenit atât de frecventă, încât acutizează probemele rasiale şi religioase, conduce la creşterea neliniştii internaţionale şi poate prejudicia, în mod serios, procesul de pace din cadrul relaţiilor internaţionale.”¹⁶⁰

În orice caz, deoarece conferinţa, patronată de preşedintele SUA Franklin D. Roosevelt, s-a organizat cu condiţia ca ”nici o ţară să nu fie forţată să-şi schimbe cotele de imigraţie, ci să-şi asume schimbări voluntare”¹⁶¹, hotărârile acesteia au oferit prea puţine speranţe, evreilor disperaţi din Germania şi Austria.

Yad Vaşem, Centrul Mondial pentru Cercetarea, Documentarea, Educarea şi Comemorarea Holocaustului, memorialul oficial al Israelului, dedicat victimelor holocaustului, a descris, ”Pe măsură ce conferinţa avansa, delegat după delegat, şi-a declinat disponibilitatea ţării sale de a primi refugiaţi suplimentari. Delegatul Statelor Unite, Myron C. Taylor, a afirmat că ţara sa va contribui prin punerea la dispoziţie a  cotei de imigranţi germani şi austrieci, care, la acea vreme, era necompletată. Delegatul britanic a declarat că teritoriile lor de peste mări erau, în cea mai mare parte, nepotrivite pentru stabilirea europenilor, cu excepţia unor părţi din Africa de est, care ar putea adăposti un număr limitat de oameni. Anglia însăşi, fiind suprapopulată şi suferind de şomaj, era nedisponibilă pentru imigrare; în plus Palestina a fost exclusă în întregime, din discuţiile de la Evian. Delegatul francez a spus că Franţa a atins ”punctul maxim de saturaţie, în ceea ce priveşte admiterea de refugiaţi”. Celelalte state europene au exprimat ecoul acestui sentiment, cu variaţiuni minore. Australia nu putea încuraja imigraţia refugiaţilor pentru că, ”deşi nu avem probleme rasiale reale, nici nu dorim să importăm una.” Delegaţii naţiunilor din Noua Zeelandă, Canada şi America Latină au invocat criza economică, ca motiv pentru care nu puteau accepta refugiaţi. Doar minuscula Republică Dominicană s-a oferit să contribuie cu mari, dar nespecificate, suprafeţe de teren, pentru colonizare agricolă.”¹⁶²

Câteva luni după conferinţă, uşile s-au închis iar soarta evreimii europene a fost pecetluită.

159 – Ronnie S. Landau, Holocaustul nazist: istoria și înțelesul lui (US, Ivan R. Dee, 1994), 137.

160 – Decizia luată la conferința Evian despre refugiile evreiești” (July 14, 1938),Jewish Virtual Library, url: http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/evian.html

161 – Yad Vashem, Shoah Resource Center, “Evian Conference,” url: http://www1.yadvashem.org/odot_pdf/Microsoft%20Word%20-%206305.pdf

162 – Yad Vashem, “Related Resources, Evian conference,” url: http://www1.yadvashem.org/yv/en/exhibitions/this_month/resources/evian_conference.asp

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

CARE ESTE NEVOIA LOR ŞI CE LE DĂM NOI

La prima vedere, s-ar părea că lumea este nerecunoscătoare pentru contribuţiile aduse de către evrei, la bunăstarea umanităţii, în ştiinţe, educaţie, economie, sociologie, psihologie şi practic, în toate domeniile vieţii. Cu toate acestea, această aparentă ingratitudine, ar trebui să ne servească drept indicaţie, că ceea ce dăm noi, nu este în mod necesar şi ceea ce au ei nevoie de la noi.

De fapt, oamenii chiar recunosc unicitatea poporului evreu, dar noi ne folosim greşit această unicitate, dăruind ceea ce vrem noi să dăm, în loc de ceea ce vor ei să primească.

Ca să înţelegem mai bine ce doreşte lumea de la noi, ar trebui să cercetăm câteva dintre cele mai critice şi mai incisive documente scrise despre evrei. Un exemplu extraordinar este cartea infamă a lui Henry Ford (fondatorul companiei Ford Motors), Evreul internaţional – cea mai mare problemă a lumii. Deşi în general, cartea face generalizări grosolane, ea punctează uneori, idei care merită luate în considerare. De aceea, trebuie totuşi să lăsăm la o parte jignirea pe care ne-o aduce şi să analizăm argumentele lui Ford (sublinierile aparţin editorului): ”Fiecare evreu ar trebui să ştie şi că în fiecare biserică creştină, în care sunt studiate şi primite profeţiile din vechime, interesul în viitorul Poporului vechi a cunoscut o revitalizare. Nu am uitat că li s-au făcut anumite promisiuni, cu privire la poziţia lor în lume şi este o certitudine că aceste profeţii vor fi împlinite. Viitorul evreilor … este strâns legat de viitorul acestei planete şi cea mai mare parte a bisericii creştine … crede în viitoarea repunere în drepturi a Poporului Ales. Dacă marea majoritate a evreilor ar şti cu câtă înţelegere şi simpatie sunt studiate în biserică, toate profeţiile care îi privesc, dar şi credinţa că aceste profeţii se vor adeveri şi că rezultatul lor va fi marele serviciu evreiesc adus societăţii, în întregimea ei, atunci probabil că ar privi cu alţi ochi biserica.”¹⁵³

Ford mai scrie, într-un paragraf anterior, ”Singurul scop profetic, care are legătură cu Israelul, pare a fi iluminarea morală a lumii, prin intermediul său.”¹⁵⁴ În alt loc adaugă, ”Societatea are o mare plângere împotriva lui (a evreului), pentru faptul că … a început să împlinească (ceea ce), într-un anume sens, superioritatea lui nu i-a permis să împlinească – vechea profeţie care spune că prin el, toate naţiunile de pe pământ vor fi binecuvântate.”¹⁵⁵

John Adams, cel de-al doilea preşedinte american, a comentat şi el, asupra a ceea ce a considerat că au dat evreii omenirii. Cu cuvintele sale, ”Evreii au făcut mult mai mult decât orice altă naţiune, pentru a civiliza omul. Dacă aş fi fost ateu şi aş fi crezut orbeşte în soartă, tot aş fi crezut că soarta i-a orânduit pe evrei să fie instrumentul cel mai important în civilizarea naţiunilor. Dacă aş fi fost ateu de cealaltă spiţă, care crede, sau pretinde doar că ar crede, că totul este dictat de şansă, aş fi crezut că şansa le-a ordonat evreilor să păstreze şi să propage în toată omenirea, doctrina unei conduceri supreme, inteligente, înţelepte şi atotputernice a universului, care, eu consider a fi, marele şi esenţialul principiu al moralităţii şi, în consecinţă, al întregii civilizaţii.”¹⁵⁶

Samuel Langhorne Clemens, cunoscut sub pseudonimul Mark Twain, recunoaşte faptul că evreii se disting în toate domeniile de activitate ale omenirii, dar şi el sfârşeşte prin a cugeta asupra sursei acestei dominaţii: ”…Dacă statisticile sunt corecte, evreii constituie abia unu la sută din rasa umană. Sunt mai degrabă, o adiere abia vizibilă de praf stelar, pierdut în revărsarea luminoasă a Căii Lactee. Conform acestui fapt, evreul ar trebui să fie greu de auzit, dar el se face ascultat şi a fost întotdeauna auzit. El este la fel de vizibil pe această planetă ca oricare alt popor, în timp ce importanţa sa comercială este extravagant de disproporţionată faţă de mărimea sa. Deasemenea contribuţiile lor la lista mondială a numelor mari din literatură, ştiinţă, artă, muzică, finanţe, medicină şi alte învăţături obscure, sunt şi ele disproporţionat de mari, în comparaţie cu cât de mic este acest popor. El a dus o luptă admirabilă în această lume, în toate timpurile; şi au făcut asta cu mâinile legate la spate. El ar putea fi arogant şi tot ar fi iertat pentru acest lucru.

”Egiptenii, Babilonienii şi Persanii s-au ridicat, au umplut planeta cu sunet şi splendoare, apoi au trecut ca un vis şi au dispărut; au urmat Grecii şi Romanii, au făcut un zgomot universal şi duşi au fost. Alte popoare au răsărit şi şi-au înălţat cât mai sus torţa, dar ea s-a consumat şi acum se află în obscuritate, sau au dispărut cu desăvârşire. Evreul i-a văzut pe toţi, i-a învins pe toţi, fiind astăzi ceea ce a fost dintotdeauna, nearătând decadenţă, infirmitate datorată vârstei, slăbiciune a părţilor sale, încetinire a energiilor sale şi nici lenevirea minţii sale alerte şi agresive. Toate lucrurile sunt pieritoare, mai puţin evreul; toate celelalte forţe trec, în afara lui. Care este secretul nemuririi sale?”¹⁵⁷

În sfârşit, sunt şi aceia care recunosc faptul că evreii sunt speciali în sens spiritual, mai mult decât în sens corporeal şi în plus, detaliază esenţa acestei spiritualităţi: unitatea. Acesta este cazul primului ministru al Marii Britanii din timpul celui de-al doilea război mondial, sir Winston Churchill. În Churchill şi evreii, autorul Martin Gilbert îl citează pe Churchill: ”Evreii erau o comunitate norocoasă pentru că aveau acel spirit colectiv, spiritul rasei şi al credinţei lor. (Churchill) nu le-ar fi … impus să-şi folosească acel spirit în sens îngust, de clan, să se separe de ceilalţi … departe de spiritul şi intenţia lor, departe de sfaturile care le-au fost date de cei mai îndreptăţiţi să îndrume. Acea putere personală şi specială pe care o posedă, le-ar permite să aducă vitalitate în instituţiile lor, aşa cum nimic altceva nu ar putea să o facă vreodată. (Churchill credea cu sinceritate că) un evreu nu poate fi un bun englez decât dacă este un bun evreu.”¹⁵⁸

Prin urmare, putem constata că naţiunile nu doresc de la evrei excelenţa în ştiinţe, finanţe sau oricare dintre domeniile menţionate în fragmentele citate mai sus. Ceea ce lumea are nevoie de la noi este spiritualitatea, adică abilitatea de a se conecta cu Creatorul. Acesta este singurul lucrul pe care îl avem şi nici o altă naţiune nu îl mai are, nu l-a avut vreodată, nu-l poate avea şi nici nu îi este destinat, decât cu condiţia ca noi să-l aprindem în interiorul nostru şi să îl trecem mai departe, ca o lumină, naţiunilor. Atâta timp cât noi nu ne îndeplinim această misiune, naţiunile ne vor considera, în majoritatea lor, de sacrificiu, dacă nu de-a dreptul primejdioşi, aşa cum a afirmat şi Ford, ”Problema cea mai acută a lumii”.

153 – Henry Ford, Evreul internațional—Cea mai mare problemă a lumii (The Noontide Press: Books On-Line), 40.

154 – Henry Ford, Evreul internațional—Cea mai mare problemă a lumii  (The Noontide Press: Books On-Line), 8.

155 – Henry Ford, Evreul internațional—Cea mai mare problemă a lumii  (The Noontide Press: Books On-Line), 28.

156 – John Adams, într-o scrisoare către F. A. Vanderkemp (16 February 1809), întrebat în Rădăcinile ordinii americane (1974) de Russel Kirk.

157 – Mark Twain, Eseele complete ale lui Mark Twain, “Privind evreii” (publicată în Harper’s Magazine, 1899), Doubleday, [1963], pg. 249.

158 – Martin Gilbert, Biserica și evreii (UK, Simon & Schuster, 2007), 16.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→