Dacă cineva nu simte că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul său şi în toată realitatea vine de la Creator, care este singura sursă a vieţii, se numeşte pedeapsă. Iar sentimentul de detaşare vine tot de la Creator şi nu este voinţa omului. Nu există o pedeapsă mai mare decât să fii detaşat de Creator, adică să uiţi că totul vine de sus, de la El.

Omul ar trebui să îşi reînoiască continuu contactul cu Creatorul, să ia în considerare gândurile Lui şi să decidă cum să răspundă la fiecare apel care vine de la El. Ce se întâmplă cu mine nu contează. Ce este important este că totul vine de la el: atât gândurile pozitive cât şi negative. Uneori îl binecuvântez pe Creator, altădată îl blestem; uneori vreau să îmi amintesc că El este peste tot, iar altă dată nu vreau să îmi amintesc că El există şi tânjesc după plăceri corporale.

Dar toate acestea sunt trimise de El, iar noi ar trebui să examinăm toate aceste situaţii care în cea mai mare parte sunt neplăcute. Iar asta pentru că Creatorul îmi arată în ce măsură sunt scufundat în mocirla mea, în egoul meu josnic, în timp ce trebuie să găsesc răspunsul corect şi să înţeleg de ce îmi trimite Creatorul asemenea dorinţe şi gânduri şi de ce vreau să răspund în felul în care o fac şi nu cum ar trebui să o fac.

Dacă muncesc în acest fel, încep să simt că am nevoie de sprijin şi că este imposibil să rezolv ceva eu singur. Pot să scap de grup şi să mă conduc doar în viaţa corporală, ascunzându-mă de Creator şi fără să mă simt vinovat într-un fel, dar dacă vreau cu adevărat să avansez, simt imedidat că trebuie să îmi clarific relaţiile cu El.

Nu există nimeni în lume cu care să îmi rezolv problemele, decât El, deoarece El este singura sursă. De aceea, simt că trebuie să fiu într-un grup, conectat cu învăţătorul şi că am nevoie de ajutor.

În acest caz, încep deja să strâng conexiunea cu prietenii şi cu învăţătorul şi încep să ascult. Asta pentru că am nevoie de sfaturi cum să fac ca să fiu constant conectat cu Creatorul şi să nu uit de El, să văd că orice eveniment din viaţa mea vine de la El. Trebuie să îmi amintesc că şi cele mai triviale gânduri şi dorinţe corporale vin de la El. Totul vine de la El pentru a mă împinge la şi o mai mare adeziune cu El, la apropiere.

Acesta ar trebui să fie răspunsul meu. Înseamnă că vorbim aceaşi limbă. El îmi trimite diferite semnale iar eu le răspund: „Înţeleg şi mă acordez din ce în ce mai mult la Tine.”

Astfel, mă apropi de Creator şi Îl percep într-o rezoluţie mai mare. Încep să învăţ limbajul Lui. Există multe limbaje în această lume, care nu ne lasă să ne înţelegem unul pe altul. Aici învăţ limbajul Creatorului: cum se întoarce El spre mine şi cum ar trebui să îi raspund eu.

Dacă o persoană şi grupul se concetrează în acest fel, ei vor avea succes foarte repede şi vor obţine contactul cu Creatorul, pentru că El începe să ne înveţe în fiecare moment din viaţa noastră.

Toată creaţia este influenţată în acest fel de Creator şi astfel avansează şi se apropie din ce în ce mai mult pe drumul înapoi către Creator. Mai întâi, a fost răspândirea lumilor de sus înjos şi spargerea, apoi istoria umanităţii a evoluat, iar acum începem să urcăm pentru a ne întoarce în lumea Infinitului.

Din Congresul din Franţa “Unul pentru toţi, toţi pentru unul” Ziua a doua 5/10/14, Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum identific spionii din mine, care mă forţează să fiu critic la adresa grupului şi a prietenilor, în munca spirituală?

Răspuns: Dacă cineva nu se divide în două părţi, el şi sentimentele lui, nu poate să identifice spionii. Nu poate distinge faptul că ei sunt spioni, ci se gândeşte că sunt prieteni care îl ajută pe drum.

Spionii ajută într-adevăr persoana, dar este un ajutor împotrivă. Este Creatorul cel care îi trimite, chiar şi când îngreunează inima Faraonului în timpul rătăcirii în deşert şi în timpul vieţii noastre. Dar dacă nu identific asta cu Creatorul, nu văd faptul că ei sunt spioni şi nu voi vedea că ei operează din partea negativă.

Principalul lucru este să atribui tot ce mi se întâmplă forţei superiore şi să văd că El este înaintea mea şi se joacă cu mine. Trebuie să înţeleg cum să îi răspund jocului Lui şi cum să îl înving, mulţumită grupului, a lucrurilor pe care le-am învăţat şi a sfaturilor Cabaliştilor! Aşa cum este spus, “Fii mei m-au învins”

Îl înving pe Creator. El îmi dă exerciţii noi de fiecare dată, iar eu trebuie să realizez că vin de la El şi că nu există nimic decât conducătorul superior, bunul care face bine.

Atunci când mă trezesc dimineaţa trebuie să spun: “Dacă nu sunt eu pentru mine, atunci cine?” Iar seara trebuie să spun: “Nu există nimeni în afară de El.”

Comentariu: Dar aceşti spioni apar brusc şi mă distrag spre diferite gânduri externe!

Răspuns: Întreabă-te de ce nu eşti pregătiti să le accepţi aşa cum ar trebui? Acum, când stai la lecţie, eşti deştept şi poţi să distingi unde este Creatorul şi unde este toată creaţia Lui. Realizezi că El se joacă cu tine şi astfel te învaţă, la fel cum tu înveţi un copil, şi astfel te aduce mai aproape de El.

Acum, îţi este absolut clar că este un joc fix, cu un sfărşit predeterminat şi ştii că nu poţi refuza să te joci. Singurul lucru care ţi se cere, la fel ca unui copil, este de a înţelege asta şi să participi la el, pentru a creşte şi a deveni la fel ca Creatorul, cum face un învăţător.

Dar de ce nu accepţi fiecare moment din viaţă în acest fel? De ce nu eşti pregătit pentru asta? Asta este singurul lucru pe care trebui să îl ceri; acesta este cel mai important lucru: cum să fie constant conştient, să percepi şi să menţii atitudinea corectă către tot ceea ce se întâmplă, pentru a înţelege situaţia.

Dar de ce tot eşuezi? Îţi lipeşte ceva ca să nu mai eşuezi. Îţi lipseşte adeziune cu Creatorul! Deci cere! Dacă aderi la Creator, cel puţin un pic, vei accepta fiecare imagine care ţi se arată într-o ordine consecutivă, ca un joc pe care îl joci cu Creatorul. Apoi Îl vei auzi spunând: „Vino la Faron pentru că i-am îngreunat inima”, şi vei face următorul pas.

Din prima parte  Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/14, Scrierile lui Rabash

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, art. 40: Si stiu ca asta este complet de neacceptat in ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord ca omul, despre care ei cred ca e josnic si fara valoare, este centrul magnificei Creatii. Dar ei sunt ca un vierme nascut intr-o ridiche. El traieste acolo si crede ca toata lumea Creatorului este la fel de amara, de mica si de intunecoasa ca ridichea in care s-a nascut.

Dar de indata ce strapunge coaja ridichii si iese afara, se minuneaza si zice: Am crezut ca intreaga lume era cat ridichea in care m-am nascut, iar acum vad in fata mea o lume mareata, frumoasa si minunata!

Asta este ceea ce simţim atunci când descoperim o comoară ascunsă, care a fost întodeuan în posesia noastră, fără ca noi să ştim asta. Acum putem deschide poarta şi putem vedea ce se întâmplă dincolo de limitele acestei lumi, în care am ajuns la o alee închisă. Când descoperim ieşirea de pe ea, vedem înaintea noastră o „lume minunată, frumoasă şi uriaşă”

Întrebare: Ce vede viermele când iese dintr-o ridiche?

Răspuns: Vede soarele, florile şi cerul albastru. Imaginează-ţi ce diferenţă este, comparativ cu întunericul şi ridichea amară! Suntem la fel ca viermele, atunci când descoperim lumea infinitului, descoperim că nu există moarte, că viaţa aici este mai rea decât moaret, iar noi suntem în ea. Lumea se descoperă în faţa noastră într-o dimensiune absolut diferită. Începe să vedem lumea în dimensiunea dăruirii şi iubirii şi astfel graniţele ei sunt schimbate.

Acum percepem lumea într-o formă limitată şi posibilităţile noastre în ea sunt limitate, vieţile noastre sunt scurte. Deodată, toate aceste limitări dispar iar graniţele sunt extinse. Înainte, am exista în ego-ul nostru, şi era posibil să primim numai atât cât puteam. Dar pentru caracteristica dăruirii pe care o obţinem în loc de ego, nu există limite sau graniţe. De aceea, simţim viaţa ca eternă şi nelimitată de nimic.

Pentru asta, trebuie doar să ieşim din ridiche şi să vedem adevărata lume.

Din programul de radio Israel 103FM, 2/15/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Un comentariu →