Psalmul 60:1 – 60:6: Un psalm al lui David, Mai Marelui cântăreților; pentru instrumente cu coarde.
l. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatra m-ai înaltat.
3. Povățuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
4. Locui-voi în locașul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tau.
6. Zile la zilele împaratului adaugă, anii lui din neam în neam.

Lupta este pentru ca omul să se unească și astfel, el va înțeleage că toate sentimentele lui vin direct de la Creator și asta chiar dacă tot ceea ce se întâmplă este în ascundere și opus la ceea ce poate fi așteptat de la Binele care face bine. Totuși, pare să fie opus fiindcă este perceput prin dorințele unui om care nu a suferit încă o corectare.

Asta arată omului unde este nevoie să se corecteze pentru a simți că Creatorul este bun și face binele și chiar răul, până când, pentru el, totul este integrat într-o singură sursă. Toate expresiile și manifestările de rău – confruntare cu dușmani, ură, toate aceste lucruri se întâmplă la „capătul pământului” (haAreț), cu alte cuvinte, la extremitățile dorințelor încă necorectate.

El trebuie să se întoarcă spre Creator, cu alte cuvinte, să se conecteze cu Creatorul tocmai de la acele dorințe de la „capătul pământului” fiindcă, așa cum e scris, „Nu este nimic în afară de El”. El face asta până când obține, în situația dată, alipirea totală și, se pregătește pentru starea următoare; și asta se întâmplă până la completarea corectării.

Dacă un om se gândește la prezent și se pregătește pentru viitor, el este în rugăciune, într-o cerere, mulțumind Creatorului, ceea ce spune că el își exprimă mereu dorința de a se conecta cu El, de a fi în adeziune și, în felul acesta el reușește. Creatorul prelungește zilele și anii săi de la generație la generație.

La început, omului i se pare că are dușmani, că unii îl urăsc. El trebuie să se lupte și să se apere de ei și, într-adevăr, sunt situații în care e nevoie să mergem la război.

Cu toate acestea, după ce omul atribuie totul Creatorului, nu-i mai rămân niciun dușman, niciun vrăjmaș, cu alte cuvinte, nu mai există niciun alt control în afară de Creator. Totul vine de la El, fie din fața Lui, fie din spatele Lui, ceea ce îi arată omului că el trebuie să construiască două feluri de relații și diferențieri între forța dăruirii ce vine de Sus și forța primirii ce vine de jos, de la om. În acest fel el poate vedea că adevăratul dușman se află în el.

Când acest dușman este trezit și se ridică împotriva lui, omului i se pare că Creatorul a plecat de la el și a dispărut. Însă, când omul atribuie toate acestea Creatorului, atunci pentru el nu mai este nicio diferență între întuneric și Lumină. El nu mai depinde de starea lui de spirit și nu mai atribuie ceea ce se întâmplă la tot felul de forțe sau lui însuși. El înțelege că nici el nu are niciun control, ci totul vine de la Creator.

În momentul în care omul se direcționează în acest fel, el vede că și înainte era într-o stare corectată revizuită și echilibrată și că nu a părăsit niciodată Sfințenia. Totuși, a obținut asta abia acum și toată diferența este în asta.

Din Pregătirea pentru „Lecția zilnică de Cabala” din 19/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 23:3-Șase zile munca poate fi făcută, dar a șaptea zi este o zi de odihnă totală, o ocazie sfântă; nu veți face niciun fel de muncă. Este Șabat pentru Domnul în toate locurile în care locuiți.

În lumea materială, sâmbăta vine la sfârșitul fiecărei săptămâni așa că, psihologic vorbind, avem obiceiul de a nu o lua ca pe o stare spirituală.

De fapt, ea este cea mai puternică ustensilă de dezvoltare. În a șaptea zi, Malhut primește tot ceea ce a fost făcut în cele șase zile și, dacă nu respect termenii Șabatului, nu mă voi ridica deasupra sau nu voi obține noi niveluri spirituale care deja sunt caracterizate ca sărbători.

Sâmbăta este ca un viraj în Lumea Spirituală și, după aceea încă un viraj, și încă unu. După un anume număr de viraje obțin o fază festivă spre care este imposibil să merg fără Șabat.

De aceea, în Lumea Spirituală, Șabatul este cea mai mare sărbătoare. După punerea la muncă a forței de deasupra egoismului obțin un punct în care toate stările sunt realizate în mine și dau roade.

În această stare nu trebuie să fac nimic decât să permit Luminii Superioare să mă reformeze.

Să presupunem că în mod repetat fac eforturi să muncesc în așa numitele șase zile (șase grade) care sunt: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. Punând împreună șase eforturi definite consecutiv și proiectate clar, a șaptea forță vine de Sus, fiindcă eu nu am fost în stare să fac asta singur. Numai asta poate să facă cea mai înaltă Lumină să vină apoi și să mă schimbe.

În Lumea Spirituală, dacă nu îndeplinesc această condiție, nu voi fi în stare să formez nicio altă stare.

În lumea materială, acest lucru poate fi reprezentat sub forma unui om care aspiră permanent la ceva și, la un anume punct, ajunge să obțină. Cu alte cuvinte, așa numitele șase zile pot dura câțiva ani.

În esență, toată viața omenirii durează șapte zile, de la Adam care a obținut primul sistemul corectării spirituale, până la cel mai recent om prin care sistemul va ajunge la închidere după o perioadă de șapte mii de ani, în care fiecare zi înseamnă 1000 de ani.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 28/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumea este felul în care eu îmi percep calitățile, ce se va întâmpla cu ea când o să mor?

Răspuns: Trebuie să încercăm să schimbăm realitatea înainte de a muri. Când omul moare, el este eliberat de percepția realității prin simțurile sale fizice.

Dacă nu a obținut simțirea unei alte realități până atunci și nu a început să o perceapă prin alegerea liberă, el nu are nicio altă realitate. De aceea, el trebuie să se întoarcă în această lume, la aceeași stare și primește o altă șansă de a obține controlul realității lui în timpul acelei vieți a lui.

După Înțelepciunea Cabalei, dacă un om transcede percepția realității în interiorul lui și încearcă să fie în ceilalți, el începe să vadă lumea prin ei și atunci imaginea pe care o vede este numită Lumea Superioară. Este așa fiindcă el vede realitatea prin simțurile de dăruire și nu de primire, prin ochii iubirii, nu ai urii.

Începi să urci deasupra corpului tău în funcție de condiția „iubește aproapele ca pe tine însuți” și vei vedea o realitate exterioară ție. Nu este aceeași lume pe care o percepi în tine prin cele cinci simțuri corporale: văz, auz, gust, miros, pipăit. Urci peste ele și simți realitatea exterioară ție, o simți în felul în care este de fapt, în forma ei adevărată.

Până atunci, tu percepi fiecare obiect în interiorul tău, în felul în care este reprezentat de sentimentele și emoțiile tale dar, dacă urci deasupra ta, transecezi limitele corpului tău și percepi totul în felul în care este. Asta înseamnă că simți Lumea Superioară Spirituală.

Din Programul de Radio Israel 103FM din 8/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

4. Averea

„Marele Preot trebuie să fie mai stabil financiar decât alți Coheni.” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

Corectându-ne vasele (Kelim) și primind Lumina de Hohma înseamnă că suntem „bogați”.

Banii (Kesef – derivă de la cuvântul Kisuf/acoperire) indică un ecran (Masah). Cohenii folosesc banii pentru satisfacerea nevoilor altor oameni, pentru a-i ajuta să se conecteze cu ei.

Financiar, Marele Preot trebuie „să stea” mult mai bine decât ceilalți Coheni adică, el trebuie să aibă un „ecran” mare (Kisuf/acoperire – Kesef/bani) așa că, el folosește banii ca pe „o umbrelă de siguranță” pentru a-și acoperi poporul. Marele Preot are o putere ce poate absorbi toate dorințele, calitățile și speranțele poporului său, să le facă mai demne, să le aducă la următorul nivel spiritual și să le orienteze corect spre Lumina Superioară, astfel ca acestea să le aducă mai târziu beneficii, nu durere.

Fiecare nivel următor include toate etapele precedente. Etapele de mai jos sunt asemănătoare punctelor corespunzătoare etapei următoare. De aceea, un Cohen trebuie să aibă un ecran care să le acopere pe toate.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 14/05/2014

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

„3. Putere fizică (vigoare).

Exercitarea muncii în Templu cere o mulțime de eforturi. De exemplu: în cea mai grea zi, de Iom Kipur (Ziua Ispășirii), Ziua Judecății, Cohenii trebuie să postească.

Aaron era incredibil de puternic. În timpul inițierii Leviților, Aaron a ridicat pe fiecare din ei și i-a scuturat înainte și înapoi, în sus și în jos.

Într-o zi a ridicat 20.000 de oameni. Vigoarea lui Aaron a fost excepțională. Toți Cohenii erau cunoscuți pentru puterea lor.” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

„Ridicarea Leviților” înseamnă să ridici o dorință la nivelul ei următor, să dai dorinței linia din dreapta și din stânga și apoi să o pui jos astfel ca ea să-și dea seama cum să urce treptele pe cont propriu.

Bina Superioară, simbolizată prin Coheni (preoți), are o calitate foarte interesantă care stă foarte adânc în proprietatea de dăruire, astfel încât nimeni nu știe să se ridice la ea, nu știe cum să se apropie. Este ca și cum o mână de Sus îl prinde și îl ridică la nivelul ei.

Este exact ceea ce Cohenii trebuie să facă de Iom Kipur fiindcă, în acel timp, toate cele cinci dorințe sunt deja „respinse” și oamenii devin „goliți” adică, gata să se predea la tot ceea ce este esențial pentru ei.

Ca și cum oamenii sunt gata „să moară” adică, autocorectarea este completă la o anumită fază simbolizată de hainele albe pe care Cohenii trebuie să le îmbrace de Ziua Ispășirii (Iom Kipur). În acest caz, partea superioară nu poate face nimic cu cea de jos care s-a anulat.

Pentru Leviți, Cohen este treapta superioară. El îi ridică. Ei fuzionează cu Cohen prin anulare. După ce au trecut prin această stare, ei se întorc și acum, în mod independent, ei cer forței dăruirii și iubirii să-i ridice înapoi la nivelul de la care au coborât din cauza egoismului care s-a întors la ei după ce s-a terminat Iom Kipur.

Întrebare: cine este Levit?

Răspuns: Levit personifică o legătură a conexiunii cu poporul, partea de jos a Binei. Prin ei, Cohenii sunt în contact cu Israel.

Un Cohen este treapta Guvernării Superioare conectată la Creator; în timp ce Leviții sunt „amestecați” de asemnenea și cu Cohenii și cu poporul lui Israel.

Din KabTv „Misterele Cărții Eterne” 14/05/ 2014

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Pentru a deveni Mare Preot, un Cohen trebuie să aibă cinci calități:

Ce calități trebuie să aibă un Cohen pentru a îndeplini îndatoririrle de Prim Preot?

1. Înțelepciunea este prima și cea mai importantă calitate.

Prin efectuarea serviciilor din Templu Primul Preot reprezintă întreaga națiune. Pentru acest scop el trebuie să fie Cel Mare în Tora” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

A fi „Cel Mare în Tora” înseamnă să folosească Lumina Superioară pentru corectarea egoismului. Când cineva primește Lumina de Hohma (Lumina Înțelepciunii) nu pentru sine, ci de dragul celorlalte suflete, acela este numit „înțelept”.

2. „Aspect plăcut.

Chiar dacă aspectele exterioare nu sunt calități semnificative, din respect însă pentru Creator și Templu s-a cerut ca Primul Preot să arate bine.” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

„A arăta bine” înseamnă că proprietățile exterioare ale cuiva sunt direcționate spre beneficiul celorlalți.

Din punct de vedere spiritual, un om este considerat „frumos” când iluminează cu Lumina. Nu este o chestiune de trup, ci sunt proprietăți de o reală importanță. Cabala descrie proprietățile dorințelor atât corupte cât și corectate și gradul corectării lor.

Din KabTv „Misterele Cărții Eterne” 20/05/2014

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →