Întrebare: Ce înseamnă să priveşti problemele prin „centrul grupului”?

Răspuns: Oricine poate spune că totul vine de la Creator. Asta nu este o problemă. Întrebarea este cum mă obligă asta pe mine şi care este reacţia mea?

Aşadar, de îndată ce începem să ne întrebăm despre menirea vieţii, suntem aduşi cumva la grup. Toată munca noastră se face în grup. Iar asta nu se face pentru a primi dăruirea de la Creator. O iau şi din lumea din afară. Dar grupul face posibil ca eu să reacţionez la această dăruire. Pentru că problema nu este cum primesc dăruirea Lui ci cum răspund la ea, cum creez din partea mea contactul cu Creatorul.

Trebuie să mă corectez eu însumi din interior pentru a mă conecta cu Creatorul. Asta pentru că nivele ascensiunii scării spirituale sunt schimbările mele graduale, nivele de integrare în obţinea unei din ce în ce mai mari asemănării şi echivalenţă. Trebuie să vorbesc limbajul Lui, să fac aceleaşi acţiuni, să abordez înţelegerea Lui, să fiu din ce în ce mai congruent cu El.

Totul depinde de mine. Mă va ajunge de oriunde; nu există niciun dubiu în asta. În afară de El, nu există altcineva care mă mânuieşte. Dar fără grup, nu am nicio posibilitate să îi răspund. Pur şi simplu nu intru în aceaşi dimensiune, acelaşi spaţiu, aceaşi matrice şi aceleaşi condiţii în care se află El.

Dacă vreau să mă transform şi să fiu ca El, atunci pot face asta aderând la grup din ce în ce mai mult. Trebui să creez imaginea Lui, iar pentru asta trebuie să conectez grupul la mine, până când, în final, mă transform şi sunt ca El. Este necesar să trecem prin toate etapele, 125 nivele, pentru a fi asemenea Creatorului. Iar toate acestea se întâmplă prin grup.
Din Congresul din Franţa, “Unul pentru toţi şi toţi pentru unul” 5/11/14, Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cunoștințele mele îmi spun că e periculos să studiezi Înțelepciunea Cabala fiindcă poți să înebunești. Este adevărat că este atât de periculos și, ce ar trebui să se teamă cineva când studiază?

Răspuns: În „Introducere în studiul celor zece Sfirot”, manualul principal pentru studiul Cabalei este scris că tocmai cabaliștii au fost cei care au împrăștiat aceste zvonuri, că este periculos să studiezi Înțelepciunea Cabala, fiindcă nu au vrut ca oamenii să vină să studieze. Astfel, Înțelepciunea Cabala a fost ascunsă din timpul distrugerii Beit HaMikdaș (Templului) până aproape în zilele noastre.

Asta a trebuit să se întâmple fiindcă omenirea trebuia să se dezvolte și poporul lui Israel trebuia să treacă prin exil. Exilul este de asemenea o îndepărtare de la Înțelepciunea Cabala, de la cunoașterea sistemului, precum și o scufundare în întuneric. Așa că, am fost în întuneric pentru 2000 de ani și, acest mit despre Înțelepciunea Cabala a existat până azi. Dar a fost răspândit chiar de cabaliști, pentru a ține oamenii departe de Înțelepciunea Cabala până când va veni vremea.

Astăzi, totul este exact opus. Așa cum toată lumea nostră s-a transformat, la fel s-a schimbat și atitudinea față de Înțelepciunea Cabala. Cabaliștii scriu că, începând din zilele noastre, fiecare trebuie să descopere Înțelepciunea Cabala și să vadă ce dă ea poporului lui Israel. Este așa fiindcă fără ea, de acum încolo, nu ne mai putem rezolva problemele.

Deci, nu este nimic de speriat. Se poate să deschizi o carte și să studiezi și sunt o mulțime de cărți potrivite pentru începători, bărbați și femei.

Întrebare: Rezultă deci că omenirea a ajuns într-o fază în care Înțelepciunea Cabala trebuie studiată de toți? Înainte nu a fost așa și era chiar interzis să o studiezi. Astăzi însă, omenirea se află într-un așa impas, că singura ieșire din el este să înveți despre viața existentă dincolo de aceste granițe?

Răspuns: Este exact acest debușeu revelat nouă prin studiul Înțelepciunii Cabala și care ne scoate din acest impas în care ne găsim.

Întrebare: Ce înțelegi prin „dincolo de granițele vieții”?

Răspuns: Aceasta este viața de dincolo de granițele coruperii noastre, o viață într-o lume corectată. Lumea continuă să existe după legi determinate și nimic nu se schimbă, în afară de atitudinea nostră. Înțelepciunea Cabala ne explică cum să conducem aceste forțe și rețeaua de conexiuni dintre noi, astfel încât să fim conectați într-un mod corect.

Ajungem la o astfel de armonie, de unitate în relațiile dintre noi, că descoprim între noi o forță unică care ne ajută să ne ridicăm peste această viață din interiorul corpului nostru și numai de dragul lui. Începem să simțim viața la un nivel mai înalt și, în acest fel, ieșim din limitele acestei lumi, ale acestei vieți.

Întrebare: Trebuie pentru asta să fii un mare înțelept?

Răspuns: Este accesibil tuturor. În casa nostră există un frigider, un cuptor, un cuptor cu microunde, știi cum funcționează? Chiar dacă nu știi, asta nu te împiedică să le folosești.

În același fel, sunt cabaliști înțelepți care au creat metoda, precum cel care a creat cuptorul cu microunde, și sunt oameni obișnuiți pentru care este de ajuns să învețe cum să o folosească. Fiecare trebuie să învețe la un anumit grad, la fel cum învățăm să folosim aparatele amintite mai sus, pe ce butoane să apăsăm și cum să le schimbăm o anumită stare.

Din Programul de Radio 103FM Israel din 15/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

ANTI-SEMITISM DEGHIZAT

Cu toate că atrocităţile holocaustului au atras simpatie şi compasiune pentru mişcarea de stabilire a evreilor în Israel, astfel încât Statul evreiesc al Israelului a fost fondat în 1948, ele au făcut prea puţin în direcţia dezrădăcinării anti-semitismului. Anti-semitismul a căpătat o formă nouă: ”anti-zionism”.

Sunt unii care argumentează cum că anti-zionismul diferă de anti-semitism. Baal HaSulam, din contră, afirmă că ura faţă de evrei este exact atât, indiferent de forma pe care o îmbracă ea. În stilul său succint şi vizionar, el scrie, ”Este un fapt, acela că Israelul este urât de toate naţiunile, fie din motive religioase, fie dintr-unele rasiale, capitaliste, comuniste sau cosmopolite. Lucrurile se petrec astfel, pentru că ura trece înaintea oricăror motive, dar, fiecare persoană îşi clasifică aversiunea în funcţie de psihologia sa proprie.”¹⁶³

Însă, aşa cum stau lucrurile cu evreii de cele mai multe ori, cei mai buni avocaţi pe care îi avem, vin din cadrul naţiunilor. La un an după Războiul de Şase Zile din 1967, scriitorul social Eric Hoffer, căruia i s-a decernat  Medalia prezidenţială pentru Libertate şi în onoarea căruia a fost creat Premiul Eric Hoffer, a publicat o scrisoare deschisă, în Los Angeles Times. Poate chiar faptul că Dl. Hoffer nu era evreu, i-a permis acestuia să scrie atât de candid despre statutul evreilor în lume.

”Evreii sunt un popor special”, începe el. ”Lucruri care le sunt permise altor naţiuni, le sunt interzise evreilor. Alte naţiuni au alungat mii, chiar milioane de oameni şi nu s-a creat vreo problemă a refugiaţilor. Rusia a făcut-o, Polonia şi Cehoaslovacia, la fel. Turcia a aruncat dincolo de graniţe un milion de greci iar Algeria, un milion de francezi. Indonezia a gonit, cine mai ştie câţi chinezi şi nimeni nu spune nici un cuvânt despre refugiaţi. Dar, în cazul Israelului, arabii dizlocuiţi au devenit refugiaţi pe vecie. Toată lumea insistă că Israelul trebuie să primească înapoi pe toţi arabii, până la ultimul.

”(Istoricul englez) Arnold Toynbee numeşte dizlocuirea arabilor, o atrocitate mai mare decât oricare alta comisă de nazişti.

”Alte naţiuni, când sunt victorioase pe câmpul de luptă, dictează termenii păcii. Dar, când Israelul este victorios, el trebuie să implore pacea. Toată lumea se aşteaptă ca evreii să fie adevăraţii creştini din această lume.

”Alte naţiuni – atunci când sunt înfrânte – supravieţuiesc şi se refac, dar, dacă s-ar întâmpla ca Israelul să fie înfrânt, el ar fi distrus. Dacă Nasser (Preşedintele Egiptului din timpul Războiului de Şase Zile din 1967) ar fi triumfat în iunie trecut, el ar fi şters Israelul de pe harta lumii şi nimeni nu ar fi ridicat nici măcar un deget pentru a-i salva pe evrei. Nici măcar unul dintre angajamentele faţă de evrei, asumate de un guvern al lumii, inclusiv de al nostru (guvernul SUA), nu valorează nici măcar cât hârtia pe care este scris.

”Un strigăt indignat străbate lumea, când oamenii mor în Vietnam, sau când doi negri sunt executaţi în Rodezia. Dar, când Hitler i-a măcelărit pe evrei, nimeni nu a ripostat. Suedezii, care sunt gata să rupă relaţiile diplomatice cu America, din cauza a ceea ce am făcut în Vietman, nu a scos nici o vorbă, atunci Hitler ucidea evreii. Ei i-au trimis lui Hitler zăcământ de fier de calitate şi rulmenţi cu bile şi i-au condus trenurile cu trupe, spre Norvegia.

”Evreii sunt singuri pe lume. Dacă Israelul supravieţuieşte, acest fapt se va datora în întregime, eforturilor evreilor şi resurselor evreieşti. Şi totuşi, în acest moment, Israelul este singurul nostru aliat de încredere şi necondiţionat. Noi, ne putem baza mai mult pe Israel, decât se poate el, baza pe noi. Imaginaţi-vă doar, ce s-ar fi întâmplat vara trecută, dacă arabii şi susţinătorii lor ruşi ar fi câştigat războiul, pentru a înţelege importanţa vitală a supravieţuirii Israelului, pentru America şi pentru ţările vestice, în general.

”Am o premoniţie, care nu mă părăseşte; ce i se va întâmpla Israelului, acelaşi lucru ni se va întâmpla şi nouă, tuturor. Dacă Israel va pieri, holocaustul se va abate asupra noastră.”¹⁶⁴

Un alt remarcabil exemplu de simpatie se leagă, de această dată, de dezbaterea asupra întrebării dacă persoana care se opune zionismului, este contra evreilor. Mai jos sunt cuvintele extraordinare ale reverendului Martin Luther King Jr., care, într-o scrisoare către un prieten, susţine cauza evreimii în general şi a statului evreu, în particular, cu o asemenea elocvenţă, încât ministrul de externe israelian nu poate simţi decât invidie.

Iată ”Scrisoarea către un prieten anti-zionist” a lui Martin Luther King: ”…Ai declarat, prietene, că nu-i urăşti pe evrei, esti doar anti-zionist. Iar eu îţi spun, fie ca adevărul să răsune de pe vîrfurile munţilor înalţi, fie ca ecoul lui să se audă prin văile pământului verde al Domnului: când oamenii critică zionismul, ei se referă la evrei – acesta este singurul adevăr al Domnului.

”Anti-semitismul, ura faţă de poporul evreu, a fost şi rămâne, o pată pe sufletul umanităţii. În această privinţă suntem perfect de acord. Atunci află că anti-zionismul este în mod inerent, anti-semitism şi aşa va fi de-a pururi.

”De ce este aşa? Tu ştii că zionismul nu este altceva decât visul şi idealul poporului evreu, de a se întoarce şi de a trăi în ţara lor. Scripturile ne spun că poporul evreu s-a bucurat cândva de o bunăstare înfloritoare, în Țara Sfântă. Ei au fost expulzaţi de aici de tiranii romani, aceiaşi romani care l-au ucis cu cruzime pe Regele nostru. Alungaţi din ţara lor, cu naţiunea în cenuşă, forţaţi să străbată globul, poporul evreu a suferit, mereu şi mereu, biciuirea oricărui tiran se întâmpla să-i conducă.

”Cât de uşor ar trebui să fie, pentru oricine preţuieşte acest drept inalienabil al întregii umanităţi, să înţelegem şi să susţinem dreptul poporul evreu de a trăi înȚara lor antică, a Israelului. Toţi oamenii de bine vor exulta la împlinirea promisiunii Domnului, că poporul Său trebuie sa se întoarcă, în bucurie, să-şi reconstruiască ţara jefuită. Acesta este zionismul, nici mai mult, nici mai puţin.

”Dar ce este anti-zionismul? Este negarea dreptului fundamental al poporului evreu, pe care îl pretindem, pe bună dreptate, pentru popoarele Africii şi îl acordăm liber, tuturor celorlalte naţiuni de pe glob. Este discriminarea evreilor, prietene, pentru că sunt evrei. Pe scurt, este anti-semitism.

”Anti-semitul se bucură de orice oportunitate de a da frâu liber răutăţii sale. Vremurile au făcut ca în Vest, proclamarea deschisă a urii faţă de evrei să devină nepopulară. Astfel stând lucrurile, anti-semitul trebuie să caute constant, noi forme şi forumuri pentru otrava sa. Cât de mult se delectează el cu această nouă mascaradă! El nu-i urăşte pe evrei, el este doar anti-zionist!

”Prietene, nu te acuz de anti-semitism deliberat. Ştiu că şi tu simţi, la fel ca şi mine, o dragoste profundă pentru justiţie şi adevăr, precum şi o repulsie faţă de rasism, prejudecată şi discriminare. Dar mai ştiu şi că ai fost înşelat – aşa cum au fost şi alţii – în a crede că poţi să fii anti-zionist şi totuşi să rămâi fidel acelor principii sincere, pe care le împărtăşim amândoi. Lasă vorbele mele să-ţi pătrundă în adâncul inimii: Când oamenii critică zionismul, ei înţeleg prin asta pe evrei – să nu ai nici o îndoială.”¹⁶⁵

Suntem martorii recrudescenţei anti-semitismului, în toată lumea, o dată cu începutul acestui secol. Un raport executiv, emis de Departamentul de Stat al SUA, confirmă faptul că ”Severitatea şi creşterea frecvenţei incidentelor anti-semitice, începând cu intrarea în secolul 21 … a obligat comunitatea internaţională să se concentreze asupra anti-semitismului, cu o energie sporită. … În anii recenţi, incidentele au fost mai bine ţintite prin natura lor, infractorii având intenţia expresă de a-i ataca pe evrei şi iudaismul.”¹⁶⁶

În anumite cazuri, există anti-semitism acolo unde nici măcar nu există evrei! Un raport intitulat, ”Anti-semitismul fără evrei”, de scriitoarea, editor şi fortograf, Ruth Ellen Gruber, detaliază predominarea anti-semitismului în Europa, chiar şi în zonele în care nu există evrei. În opinia lui Gruber, ”Mi s-a cerut să discut fenomenul ”anti-semitismului fără evrei” în termeni istorici, dar şi în contextul a ceea ce a fost numit ”noul anti-semitism”, care se manifestă în Europa – şi, iată, oriunde… Trebuie să spun că nu îmi place termenul de ”noul anti-semitism”. Aşa cum s-a exprimat London Jewish Chronicle, într-un editorial de anul trecut, anti-semitismul are ”somnul uşor”, se trezeşte imediat. Se mai face referire la el ca la un virus, unul proteic, care, la fel ca viruşii care provoacă boli în corpul uman, este capabil să sufere mutaţii, într-o manieră oportunistă, pentru a înfrânge orice fel de apărări ar construi anti-corpii împotriva lui. A făcut-o de multe ori deja, chiar în ţările post-holocaust, în care populaţia evreiască este practic, invizibilă. Şi la fel face şi acum.”¹⁶⁷

Ceva mai puţin surprinzător poate, însă neliniştitor, este fenomenul anti-semitismului formal malaezian. În data de 6 octombrie 2012, Robert Fulford de la National Post din Canada, a publicat o relatare despre anti-semitismul malaezian, afirmând că, în Malaezia, ”Politicienii şi funcţionarii publici dedică un timp surprinzător de mare Israelului, aflat la 7612 km depărtare. Uneori par de-a dreptul obsedaţi de el. Malaezia nu a avut niciodată vreo dispută cu Israelul, dar guvernul său îi încurajează pe cetăţeni să urască Israelul, dar şi pe evrei în general, fie ei israelieni sau nu.”¹⁶⁸

”Puţini malaezieni au văzut măcar o dată, un evreu; comunitatea micuţă evreiască a emigrat în urmă cu decenii”, scrie Fulford. ”Cu toate acestea, Malaezia a devenit un exemplu pentru fenomenul numit ”anti-semitism fără evrei”. În martie, de exemplu, Departamentul pentru Afacerile Teritoriilor Federale Islamice a emis o predică oficială, care trebuie citită în toate moscheile şi în care se spune că ”Musulmanii trebuie să înţeleagă că evreii sunt principalul duşman al lor, aşa cum o dovedesc purtarea lor egoistă şi crimele pe care le-au făcut.”

”În Kuala Lumpur, este la ordinea zilei să dai vina pe evrei pentru orice, de la crizele economice, la aricolele de presă din străinătate (din ziarele ”evreieşti”) care critică Malaezia.”¹⁶⁹

Este evident că nici măcar Holocaustul nu a schimbat opinia oamenilor cu privire la evrei. Aşa cum am scris în Introducerea acestei cărţi, ”începând cu schimbarea secolului, anti-semitismul a cunoscut o nouă creştere, de această dată, în întreaga lume. Spectrul urii faţă de evrei a prins rădăcini peste tot.” Simpatia de care ne-am bucurat după cel de-al doilea război mondial a avut viaţă scurtă şi acum, se ridică un nou val de anti-semitism, mai întins ca niciodată.

În capitolul 2 am citat cuvintele lui Rabi Natan Şapiro: ”În om sunt patru forţe – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – şi Israel mai are încă una, a cincea, căci ei sunt vorbitori cu frică de Dumnezeu.”¹⁷⁰ Dacă ne reamintim că scopul creaţiei este acela ca toată lumea să ajungă la ultimul nivel, pe care doar Israelul îl deţine şi pe care Abraham dorea să-l împărtăşească tuturor concetăţenilor săi din Babilon, vom vedea că tot ce trebuie să-i dăm lumii este un lucru foarte simplu – calitatea dăruirii, întruchipată în maxima, ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi”. Când egoismul înfloreşte în lume, această calitate este singurul remediu care poate împiedica o ciocnire globală, de proporţii fără precedent.

De aceea evreii trebuie să reînsufleţească această trăsătură din interiorul lor ca indivizi şi ca naţiune, precum şi să conducă întreaga umanitate pe acest drum. Într-adevăr, dobândirea calităţii de dăruire este echivalentă cu revelarea Creatorului prin echivalenţa de formă. În mod regretabil, aşa cum va arăta următorul capitol, evităm deseori, această misiune, fie pentru că nu o cunoaştem, fie pentru că nu ne-o dorim. Astfel, în loc să ne asumăm vocaţia şi să pavăm drumul luminii pentru întreaga umanitate, noi încercăm să ne lăsăm asimilaţi până la dispariţie şi să fim asemenea naţiunilor.

163 – Baal HaSulam, Scrieriel lui Baal HaSulam, “Scrierile ultimei generații,” 832-833.

164- Eric Hoffer, Los Angeles Times, May 26, 1968

165 – From M.L. King Jr., “Scrisoare către un prieten anti zionist,” Saturday Review XLVII (August 1967), p. 76 Reprinted in M.L. King Jr., “Asta cred eu: selecții din scrierile lui Dr. Martin Luther King Jr.”), url: http://www.internationalwallofprayer.org/A-022-Martin-Luther-King-Zionism.html

166 – U.S. Department of State, “Raport al antisemitismului global (January 5, 2005), url: http://www.state.gov/j/drl/rls/40258.htm

167 – Ruth Ellen Gruber, “Antisemitism fără everei,” url: http://www.annefrank.org/ImageVaultFiles/id_11774/cf_21/Gruber.pdf

168 – Robert Fulford, “Antisemitism fără evrei în Malaysia,” National Post (October 6, 2012), url: http://fullcomment.nationalpost.com/2012/10/06/robert-fulford-anti-semitism-without-jews-in-malaysia/

169 – ibid.

170 – Rabbi Nathan Neta Shapiro, Reveals Deep Things, Parashat Shemot [Exodus].

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

CĂZUȚI ÎN DIZGRAȚIE

Pentru a demonstra cât de prisos consideră lumea că am fi, să luăm în considerare următoarele fapte: în 1938, Adolf Hitler era dornic să-i expedieze pe evreii germani şi austrieci oricui era dornic să-i accepte. Nimeni nu i-a vrut. Hitler a declarat că putea ”doar spera şi aştepta ca restul lumii, care-i simpatiza atât de mult pe aceşti criminali (evrei), vor suficient de generoşi pentru a-şi converti această simpatie măcar într-un ajutor practic. Noi (Germania nazistă), în ceea ce ne priveşte, suntem pregătiţi să-i punem pe aceşti criminali la dispoziţia acestor ţări, chiar şi pe vapoare de croazieră, dacă aşa doresc.”¹⁵⁹

Cu toate acestea, naţiunile, în unanimitate, au refuzat să îi primească pe evrei. În luna iulie a anului 1938, reprezentanţii majorităţii ţărilor din lumea liberă, s-au reunit în Evian-les-Bains, o staţiune de pe malul sudic al imaculatului lac Geneva, în Franţa. Scopul lor era acela de a discuta şi de a găsi soluţii la ”problema evreiască”, adică pentru evreii care doreau să părăsească Germania şi Austria, mai înainte de a fi prea târziu. Evreii germani şi austrieci îşi puneau toate speranţele în această conferinţă. Ei credeau că ţările participante vor căuta cu sinceritate să-i ajute şi le vor oferi un adăpost sigur. Dar au fost amarnic înşelaţi.

Deşi delegaţii de la conferinţă şi-au exprimat empatia faţă de suferinţele evreilor datorate regimului Nazist, ei nu şi-au luat angajamente şi nici nu au oferit soluţii. În locul acestora, ei au calificat conferinţa ca fiind abia un început, care nu a mai fost niciodată continuat. În mod diplomat, delegaţii au afirmat că, ”Emigrarea involuntară a maselor mari de oameni a devenit atât de frecventă, încât acutizează probemele rasiale şi religioase, conduce la creşterea neliniştii internaţionale şi poate prejudicia, în mod serios, procesul de pace din cadrul relaţiilor internaţionale.”¹⁶⁰

În orice caz, deoarece conferinţa, patronată de preşedintele SUA Franklin D. Roosevelt, s-a organizat cu condiţia ca ”nici o ţară să nu fie forţată să-şi schimbe cotele de imigraţie, ci să-şi asume schimbări voluntare”¹⁶¹, hotărârile acesteia au oferit prea puţine speranţe, evreilor disperaţi din Germania şi Austria.

Yad Vaşem, Centrul Mondial pentru Cercetarea, Documentarea, Educarea şi Comemorarea Holocaustului, memorialul oficial al Israelului, dedicat victimelor holocaustului, a descris, ”Pe măsură ce conferinţa avansa, delegat după delegat, şi-a declinat disponibilitatea ţării sale de a primi refugiaţi suplimentari. Delegatul Statelor Unite, Myron C. Taylor, a afirmat că ţara sa va contribui prin punerea la dispoziţie a  cotei de imigranţi germani şi austrieci, care, la acea vreme, era necompletată. Delegatul britanic a declarat că teritoriile lor de peste mări erau, în cea mai mare parte, nepotrivite pentru stabilirea europenilor, cu excepţia unor părţi din Africa de est, care ar putea adăposti un număr limitat de oameni. Anglia însăşi, fiind suprapopulată şi suferind de şomaj, era nedisponibilă pentru imigrare; în plus Palestina a fost exclusă în întregime, din discuţiile de la Evian. Delegatul francez a spus că Franţa a atins ”punctul maxim de saturaţie, în ceea ce priveşte admiterea de refugiaţi”. Celelalte state europene au exprimat ecoul acestui sentiment, cu variaţiuni minore. Australia nu putea încuraja imigraţia refugiaţilor pentru că, ”deşi nu avem probleme rasiale reale, nici nu dorim să importăm una.” Delegaţii naţiunilor din Noua Zeelandă, Canada şi America Latină au invocat criza economică, ca motiv pentru care nu puteau accepta refugiaţi. Doar minuscula Republică Dominicană s-a oferit să contribuie cu mari, dar nespecificate, suprafeţe de teren, pentru colonizare agricolă.”¹⁶²

Câteva luni după conferinţă, uşile s-au închis iar soarta evreimii europene a fost pecetluită.

159 – Ronnie S. Landau, Holocaustul nazist: istoria și înțelesul lui (US, Ivan R. Dee, 1994), 137.

160 – Decizia luată la conferința Evian despre refugiile evreiești” (July 14, 1938),Jewish Virtual Library, url: http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/evian.html

161 – Yad Vashem, Shoah Resource Center, “Evian Conference,” url: http://www1.yadvashem.org/odot_pdf/Microsoft%20Word%20-%206305.pdf

162 – Yad Vashem, “Related Resources, Evian conference,” url: http://www1.yadvashem.org/yv/en/exhibitions/this_month/resources/evian_conference.asp

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

CARE ESTE NEVOIA LOR ŞI CE LE DĂM NOI

La prima vedere, s-ar părea că lumea este nerecunoscătoare pentru contribuţiile aduse de către evrei, la bunăstarea umanităţii, în ştiinţe, educaţie, economie, sociologie, psihologie şi practic, în toate domeniile vieţii. Cu toate acestea, această aparentă ingratitudine, ar trebui să ne servească drept indicaţie, că ceea ce dăm noi, nu este în mod necesar şi ceea ce au ei nevoie de la noi.

De fapt, oamenii chiar recunosc unicitatea poporului evreu, dar noi ne folosim greşit această unicitate, dăruind ceea ce vrem noi să dăm, în loc de ceea ce vor ei să primească.

Ca să înţelegem mai bine ce doreşte lumea de la noi, ar trebui să cercetăm câteva dintre cele mai critice şi mai incisive documente scrise despre evrei. Un exemplu extraordinar este cartea infamă a lui Henry Ford (fondatorul companiei Ford Motors), Evreul internaţional – cea mai mare problemă a lumii. Deşi în general, cartea face generalizări grosolane, ea punctează uneori, idei care merită luate în considerare. De aceea, trebuie totuşi să lăsăm la o parte jignirea pe care ne-o aduce şi să analizăm argumentele lui Ford (sublinierile aparţin editorului): ”Fiecare evreu ar trebui să ştie şi că în fiecare biserică creştină, în care sunt studiate şi primite profeţiile din vechime, interesul în viitorul Poporului vechi a cunoscut o revitalizare. Nu am uitat că li s-au făcut anumite promisiuni, cu privire la poziţia lor în lume şi este o certitudine că aceste profeţii vor fi împlinite. Viitorul evreilor … este strâns legat de viitorul acestei planete şi cea mai mare parte a bisericii creştine … crede în viitoarea repunere în drepturi a Poporului Ales. Dacă marea majoritate a evreilor ar şti cu câtă înţelegere şi simpatie sunt studiate în biserică, toate profeţiile care îi privesc, dar şi credinţa că aceste profeţii se vor adeveri şi că rezultatul lor va fi marele serviciu evreiesc adus societăţii, în întregimea ei, atunci probabil că ar privi cu alţi ochi biserica.”¹⁵³

Ford mai scrie, într-un paragraf anterior, ”Singurul scop profetic, care are legătură cu Israelul, pare a fi iluminarea morală a lumii, prin intermediul său.”¹⁵⁴ În alt loc adaugă, ”Societatea are o mare plângere împotriva lui (a evreului), pentru faptul că … a început să împlinească (ceea ce), într-un anume sens, superioritatea lui nu i-a permis să împlinească – vechea profeţie care spune că prin el, toate naţiunile de pe pământ vor fi binecuvântate.”¹⁵⁵

John Adams, cel de-al doilea preşedinte american, a comentat şi el, asupra a ceea ce a considerat că au dat evreii omenirii. Cu cuvintele sale, ”Evreii au făcut mult mai mult decât orice altă naţiune, pentru a civiliza omul. Dacă aş fi fost ateu şi aş fi crezut orbeşte în soartă, tot aş fi crezut că soarta i-a orânduit pe evrei să fie instrumentul cel mai important în civilizarea naţiunilor. Dacă aş fi fost ateu de cealaltă spiţă, care crede, sau pretinde doar că ar crede, că totul este dictat de şansă, aş fi crezut că şansa le-a ordonat evreilor să păstreze şi să propage în toată omenirea, doctrina unei conduceri supreme, inteligente, înţelepte şi atotputernice a universului, care, eu consider a fi, marele şi esenţialul principiu al moralităţii şi, în consecinţă, al întregii civilizaţii.”¹⁵⁶

Samuel Langhorne Clemens, cunoscut sub pseudonimul Mark Twain, recunoaşte faptul că evreii se disting în toate domeniile de activitate ale omenirii, dar şi el sfârşeşte prin a cugeta asupra sursei acestei dominaţii: ”…Dacă statisticile sunt corecte, evreii constituie abia unu la sută din rasa umană. Sunt mai degrabă, o adiere abia vizibilă de praf stelar, pierdut în revărsarea luminoasă a Căii Lactee. Conform acestui fapt, evreul ar trebui să fie greu de auzit, dar el se face ascultat şi a fost întotdeauna auzit. El este la fel de vizibil pe această planetă ca oricare alt popor, în timp ce importanţa sa comercială este extravagant de disproporţionată faţă de mărimea sa. Deasemenea contribuţiile lor la lista mondială a numelor mari din literatură, ştiinţă, artă, muzică, finanţe, medicină şi alte învăţături obscure, sunt şi ele disproporţionat de mari, în comparaţie cu cât de mic este acest popor. El a dus o luptă admirabilă în această lume, în toate timpurile; şi au făcut asta cu mâinile legate la spate. El ar putea fi arogant şi tot ar fi iertat pentru acest lucru.

”Egiptenii, Babilonienii şi Persanii s-au ridicat, au umplut planeta cu sunet şi splendoare, apoi au trecut ca un vis şi au dispărut; au urmat Grecii şi Romanii, au făcut un zgomot universal şi duşi au fost. Alte popoare au răsărit şi şi-au înălţat cât mai sus torţa, dar ea s-a consumat şi acum se află în obscuritate, sau au dispărut cu desăvârşire. Evreul i-a văzut pe toţi, i-a învins pe toţi, fiind astăzi ceea ce a fost dintotdeauna, nearătând decadenţă, infirmitate datorată vârstei, slăbiciune a părţilor sale, încetinire a energiilor sale şi nici lenevirea minţii sale alerte şi agresive. Toate lucrurile sunt pieritoare, mai puţin evreul; toate celelalte forţe trec, în afara lui. Care este secretul nemuririi sale?”¹⁵⁷

În sfârşit, sunt şi aceia care recunosc faptul că evreii sunt speciali în sens spiritual, mai mult decât în sens corporeal şi în plus, detaliază esenţa acestei spiritualităţi: unitatea. Acesta este cazul primului ministru al Marii Britanii din timpul celui de-al doilea război mondial, sir Winston Churchill. În Churchill şi evreii, autorul Martin Gilbert îl citează pe Churchill: ”Evreii erau o comunitate norocoasă pentru că aveau acel spirit colectiv, spiritul rasei şi al credinţei lor. (Churchill) nu le-ar fi … impus să-şi folosească acel spirit în sens îngust, de clan, să se separe de ceilalţi … departe de spiritul şi intenţia lor, departe de sfaturile care le-au fost date de cei mai îndreptăţiţi să îndrume. Acea putere personală şi specială pe care o posedă, le-ar permite să aducă vitalitate în instituţiile lor, aşa cum nimic altceva nu ar putea să o facă vreodată. (Churchill credea cu sinceritate că) un evreu nu poate fi un bun englez decât dacă este un bun evreu.”¹⁵⁸

Prin urmare, putem constata că naţiunile nu doresc de la evrei excelenţa în ştiinţe, finanţe sau oricare dintre domeniile menţionate în fragmentele citate mai sus. Ceea ce lumea are nevoie de la noi este spiritualitatea, adică abilitatea de a se conecta cu Creatorul. Acesta este singurul lucrul pe care îl avem şi nici o altă naţiune nu îl mai are, nu l-a avut vreodată, nu-l poate avea şi nici nu îi este destinat, decât cu condiţia ca noi să-l aprindem în interiorul nostru şi să îl trecem mai departe, ca o lumină, naţiunilor. Atâta timp cât noi nu ne îndeplinim această misiune, naţiunile ne vor considera, în majoritatea lor, de sacrificiu, dacă nu de-a dreptul primejdioşi, aşa cum a afirmat şi Ford, ”Problema cea mai acută a lumii”.

153 – Henry Ford, Evreul internațional—Cea mai mare problemă a lumii (The Noontide Press: Books On-Line), 40.

154 – Henry Ford, Evreul internațional—Cea mai mare problemă a lumii  (The Noontide Press: Books On-Line), 8.

155 – Henry Ford, Evreul internațional—Cea mai mare problemă a lumii  (The Noontide Press: Books On-Line), 28.

156 – John Adams, într-o scrisoare către F. A. Vanderkemp (16 February 1809), întrebat în Rădăcinile ordinii americane (1974) de Russel Kirk.

157 – Mark Twain, Eseele complete ale lui Mark Twain, “Privind evreii” (publicată în Harper’s Magazine, 1899), Doubleday, [1963], pg. 249.

158 – Martin Gilbert, Biserica și evreii (UK, Simon & Schuster, 2007), 16.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

SCRIEREA DE PE ZID

Şi totuşi, pe la începutul secolului 20, evreii s-au îndepărtat atât de mult de vocaţia ce le-a fost destinată încât, în majoritatea lor, ei au devenit fie preocupaţi exclusiv de observarea meticuloasă a comandamnetelor practice, uitând sau respingând semnificaţia spirituală a acestora, fie s-au adâncit total în dorinţe lumeşti, materiale, uitând sau respingând vocaţia lor irevocabilă. În acele timpuri, în care egoismul atinsese niveluri care ameninţau pacea mondială, nici una dintre cele două căi nu erau de dorit şi unii dintre cei mai mari lideri spirituali ai naţiunii au început să atragă atenţia asupra faptului că timpul era esenţial, că trebuie să ne asumăm misiunea şi să o ducem la îndeplinire, mai înainte de izbucnirea unor calamităţi.

Marele învăţat umanist şi cabalist, Rav Avraham Iţac HaCohen Kook, a încercat, cu disperare, să alerteze evreii asupra ant-semitismului în creştere. El i-a avertizat ca nici o ţară nu este sigură pentru ei, Israelul fiind singura opţiune valabilă. Privind în retrospectivă, conţinutul acestei premoniţii este alarmant, oferindu-ne o idee despre adâncimea viziunii unor asemenea oameni.

Tratatul în care îi îndemna pe evrei să vină în Israel era intitulat, ”Marea chemare către Țara Israelului”. Să observăm nu doar pledoaria lui ci şi avertizările cu privire la posibilul viitor al evreilor în tările lor de baştină: ”Veniţi în ţara Israelului, fraţi încântători, veniţi în ţara Israelului. Salvaţi-vă sufletele, sufletele generaţiei voastre şi sufletul întregii noastre naţiuni. Salvaţi-l de dezolare şi uitare; salvaţi-l de decădere şi degradare; salvaţi-l de toată necurăţenia şi răutatea, de orice necaz şi suferinţă care ar putea cădea asupra lui, în toate ţările naţiunilor, fără nici o excepţie.

”Veniţi în ţara Israelului!” Vom striga cu o voce teribil de puternică, cu sunetul tunetului şi cu o voce imensă, care stârneşte furtună şi cutremură cerul şi pământul, o voce care spulberă orice zid din inimă. Daţi fuga şi salvaţi-vă vieţile, venind în ţara lui Israel. Vocea Domnului ne cheamă, mâna Sa este întinsă către noi, spiritul Lui este în inimile noastre şi El ne adună, ne încurajează şi ne impune să strigăm cu voce teribilă şi puternică: ”Fraţii noştri, copii ai Israelului, dragi, mult-iubiţi fraţi, veniţi în ţara lui Israel. Adunaţi-vă unul câte unul, nu aşteptaţi ordine sau cuvinte oficiale; nu aşteptaţi permisiunea celor importanţi. Faceţi tot ce puteţi, fugiţi, adunaţi-vă şi veniţi în ţara lui Israel. Pavaţi calea în faţa naţiunii noastre prea-iubite şi atât de oprimate. Arătaţi că drumul este deja pavat, stă întins în faţa ei. Nu trebuie să pregetaţi; nu aveţi nimic de socotit, căci nu există prea multe căi şi drumuri. În faţa naţiunii stă o singură cale şi pe aceasta trebuie să păşească; pe aceasta este necesar să mărşăluiască şi anume către ţara Israelului.”¹⁴⁸

Îngrijorarea lui Rav Kook nu era singulară. În Polonia, un tânăr dayan (judecător ortodox) sclipitor, din Varşovia – în acel moment, cel mai mare şi mai proeminent centru al comunităţii evreieşti europene – Rav Iehuda Aşlag, care a devenit ulterior, un comentator renumit al Cărţii Zoharului, nu s-a mulţumit doar să anunţe public pe toţi evreii, că trebuie să părăsească Europa. El a aranjat cumpararea a 300 de căsuţe de lemn din Suedia şi plasarea lor în Țara lui Israel (numită atunci, Palestina).

Din păcate, planul lui a fost împiedicat de opoziţia liderilor congregaţiei evreieşti din Polonia. Consecinţa tragică a eşecului lui Aşlag de a-şi lua cu el concetăţenii evrei, a fost aceea că dintre toţi aceia care au plănuit iniţial să-l însoţească, doar Aşlag şi familia sa a emigrat în final. Restul familiilor au rămas în Polonia, pierind în Holocaust.¹⁴⁹

Atât Rav Kook, cât şi Rav Aşlag (Baal HaSulam) au exprimat în scris percepţia lor despre ridicarea nazismului la putere şi în mod special, a lui Hitler. Să nu uităm că Rav Kook a murit în 1935, cu patru ani înainte  de declanşarea celui de-al doilea război mondial. Mai jos sunt cuvintele lui Rav Kook editate, pentru a fi mai uşor de citit, textul de bază fiind mult prea lung şi având un stil anacronic, urmate apoi de cuvintele lui Baal HaSulam.

Profetul a prezis un măreţ Şofar al salvării. (Şofarul este un corn de berbec sălbatic, folosit în festivităţi, dar mai este şi o goarnă.) Ne rugăm în mod special pentru suflarea unui Şofar măreţ. Există mai multe niveluri într-un Şofar al salvării – un Şofar măreţ, unul mediu şi un Şofar  mic. Şofarul lui Mesia este considerat Şofarul de Roş Haşana (ajunul anului nou evreiesc). Halacha (legea evreiască) distinge trei niveluri în Şofarul de Roş Haşana: 1) Un Şofar de Roş Haşana care este făcut din cornul unui berbec sălbatic; 2) Privind în urmă, toate Şofarele sunt cuşer; 3) Un Şofar provenind de la un animal impur, ca şi Şofarul de la animalele idolatrilor din rândul ne-evreilor ne-cuşer. Dar chiar şi atunci când cineva a suflat într-un astfel de Şofar, el şi-a făcut datoria.

Este permis să se sufle prin orice fel de Şofar, cuşer sau nu, atâta timp cât nu se rosteşte binecuvântarea asupra lui iar nivelurile explicate în legea Şofarului de Roş Haşana coincid cu nivelurile Şofarului salvării.

Şi totuşi, ce este Şofarul salvării? Prin termenul ”Şofarul lui Mesia”, înţelegem deşteptarea şi imboldul care provoacă resuscitarea şi salvarea poporului lui Israel. Este acea deşteptare care-i adună pe cei pierduţi şi pe cei alungaţi şi îi aduce pe toţi la muntele sfânt din Ierusalim.

De-a lungul generaţiilor, au existat oameni în Israel, care au simţit deşteptarea care izvorăşte din dorinţa de a îndeplini voia Domnului (de a aduce tot Israelul la nivelul calităţii de dăruire), aceasta fiind completa mântuire a Israelului. Această dorinţă a poporului, de a fi salvat, este cel mai măreţ şi mai curat Şofar.

Uneori dorinţa slăbeşte iar zelul pentru noţiunile sublime ale sfinţeniei nu este suficient de fervent. Natura umană sănătoasă rămâne însă şi îşi impune dorinţa simplă, în interiorul naţiunii, ca aceasta să-şi impună regulile ei, în ţara ei. Dorinţa naturală este Şofarul mediu, obişnuit, care este prezent peste tot. Chiar şi acesta este un Şofar cuşer.

Mai există însă şi un al treilea nivel al Şofarului lui Mesia, care este şi el comparabil cu Şofarul de Roş Haşana: este Şofarul cel mai mic, ne-cuşer, care este suflat doar atunci când nu se poate găsi un Şofar cuşer.

Astfel, dacă zelul pentru sfinţenie şi aspiraţia pentru salvare, care derivă din acesta, s-au evaporat; dacă până şi dorinţa naturală pentru o viaţă naţională s-a diminuat şi nu se mai găseşte nici un Şofar cuşer prin care să se sufle, duşmanii Israelului sunt cei care vin şi suflă în urechil, pentru salvarea noastră. Ei ne forţează să luăm aminte la vocea Şofarului; ei ne avertizează şi fac mare zgomot în urechile noastre, fără să ne dea răgaz în exil.

(Această parte este citată integral) ”Atunci Şofarul unui animal fals devine Şofarul lui Mesia. Amalek, Petlura (liderul ucrainian suspectat că ar fi fost anti-semit), Hitler şi alţii, se trezesc în scopul salvării. Acela care nu a auzit vocea celui dintâi Şofar, sau pe a celui de-al doilea … căci urechile sale au fost astupate, va auzi vocea Şofarului impur, cel fals (ne-cuşer). El va auzi împotriva voinţei sale. … Deşi există mântuire şi în acel bici, în suferinţa evreilor, nu trebuie rostită binecuvântarea asupra unui asemenea Şofar”.¹⁵⁰

Baal HaSulam, a făcut şi el mai multe referinţe la nazism, inclusiv la modul în care ar putea fi răsturnat. Cu cuvintele sale, ”Este imposibil de doborât nazismul, altfel decât printr-o religie a altruismului.”¹⁵¹ Observaţi că, atunci când Baal HaSulam vorbeşte despre o ”religie a altruismului”, el nu se referă la faptul că ar trebui să îndeplinim anumite ritualuri sau să urmăm anumite comportamente particulare. Printr-o ”religie a altruismului” el înţelege mai degrabă, faptul că omul îşi schimbă propria natură, într-una altruistă. În acelaşi timp, oamenii pot alege dacă doresc, sau nu, să rămână în cadrul religiilor lor formale, indiferent de această transformare.

Baal HaSulam pune în discuţie şi noţiunea că nazismul german ar fi un eveniment unic, în istorie. Poate că a fost primul, dar el a fost încredinţat că nu va fi şi ultimul, dacă noi nu vom face ceea ce trebuie făcut. Cu cuvintele sale, ”Prin urmare oamenii consideră în mod greşit,că nazismul este doar un produs al Germaniei … în această privinţă toate naţiunile sunt egale şi speranţa că nazismul va pieri, o dată cu victoria Aliaţilor, este absolut inutilă, căci mâine chiar, anglo-saxonii vor îmbrăţişa nazismul…”¹⁵²

În lumina ascensiunii anti-semitismului peste tot în lume, ar fi o dovadă de înţelepciune să privim cu toată seriozitatea cuvintele acestor oameni înţelepţi. De fapt este clar ca lumina zilei, că anti-semitismul nu a dispărut, nici nazismul şi nici chemarea la desfiinţarea evreilor.

148 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (the Raiah),Eseele lui Raaiah, vol. 2, “Marea chemare pentru pământul Israel,” 323.

149 – Aaron Soresky, “ADMOR, Rabbi Yehuda Leib Ashlag ZATZUKAL—Baal HaSulam:  A 30-cea aniversare a plecării lui,” Hamodia, 9, Tishrey, TASHMAV (24 Septembrie, 1985).

150 – Rav Avraham Yitzchak HaCohen Kook (Raaiah), Eseele lui Raaiah, vol. 1, pp 268-269.

151 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrierile ultimei generații” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 853.

152 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrierile ultimei generații” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 841.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

Anti-semitismul contemporan

În capitolul 1, am afirmat că Abraham a descoperit că egoismul inerent naturii umane are o tendinţă permanentă de creştere. Metoda dezvoltată de el nu dorea stăvilirea egoismului, pentru că Abraham ştia că ar fi un lucru imposibil, omul fiind creat să primească fără limite. De aceea, singura lui problemă a fost cum să primească toată acea bogăţie care-i era destinată. Abraham a descoperit o metodă în care, prin studiu şi străduinţa de a se uni, poporul s-a ridicat la un nou nivel de percepţie. Acolo, ei au dobândit natura Creatorului – bunăvoinţa – şi au putut primi acea bogăţie nelimitată, fără a se abandona plăcerii şi a deveni periculoşi pentru ei înşişi, sau mediul înconjurător.

Exodul din Egipt şi formarea naţiunii israeliene s-a întins pe parcursul a cinci sute de ani. În acest timp, Israelul s-a transformat, dintr-un grup alcătuit din familii şi învăţăcei, într-o naţiune care avea scopul de a-l dobândi pe Creator.

Deşi erau dedicaţi ridicării pe cel mai înalt nivel spiritual, evreii nu au renunţat niciodată la intenţia lor originală, de a-şi oferi percepţiile întregii umanităţi. Aceasta trebuia să fie contribuţia lor faţă de naţiuni, ”lumina” care erau destinaţi să o treacă acestora. De-a lungul generaţiilor, acest dar al ”luminii” este ceea ce naţiunile au încercat să primească de la evrei, lipsa acestuia constituind cauza suferinţelor pe care ni le-au provocat naţiunile.

În prologul cărţii sale, O istorie a evreilor, istoricul şi romancierul creştin Paul Johnson, descrie cu elocvenţă, întrebările care l-au împins pe Abraham spre descoperirile sale, aceleaşi întrebări care au mişcat umanitatea, până în zilele noastre. Johnson îşi arată aprecierea faţă de abilitatea evreilor de a descoperi răspunsuri la aceste întrebări, de a trăi conform legilor astfel deduse, precum şi de a-i învăţa şi pe alţii aceste legi. Iată cuvintele sale, ”Cartea mi-a oferit şansa de a reconsidera obiectiv, în lumina unui studiu care acoperă aproape 4000 de ani, cea mai dificilă dintre toate întrebările omeneşti: de ce trăim pe acest pământ? Este oare istoria, doar o serie de evenimente fără sens? Nu există nici o diferenţă morală, între istoria rasei umane şi, să zicem, aceea a furnicilor? Sau, poate că există un plan providenţial ai cărui agenţi umili suntem noi, oamenii? Nici un alt popor nu a insistat atât de ferm ca evreii, asupra faptului că istoria are un scop şi umanitatea, un destin. Încă din primul stadiu al existenţei lor colective, ei au crezut că au descoperit o schemă divină destinată rasei umane, al cărei pilot urmează a fi propria lor societate. Ei şi-au dezvoltat rolul în detalii amănunţite; s-au agăţat de acesta cu o rezistenţă eroică, în faţa suferinţelor sălbatice. Mulţi dintre ei cred încă în el. Alţii l-au transpus în întreprinderi prometeice, de ridicare a condiţiei noastre prin mijloace pur omeneşti. Viziunea evreiască a devenit prototipul multor planuri măreţe similare, destinate umanităţii, de provenienţă divină, dar şi omenească. În concluzie, evreii se găsesc exact în centrul încercării veşnice de a da vieţii umane demnitatea unui scop.”¹⁴⁷

147 –  Paul Johnson, (istoric creștin), O istorie a evreilor (New York, First Perennial Library, 1988), 2

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă voi studia Cabala voi ştii ce s-a întâmplat în încarnările mele anterioare şi ce se va întâmpla în viitor, pentru a pune puţină ordine în viaţa mea? Acum, trăiesc doar pentru azi, pentru acest moment, fără a ştii ce se va întâmpla mâine.

Răspuns: Mai întâi omul învaţă exact cu ce i s-a dat liber arbitru, care sunt limitele şi cât de mult poate să îşi influenţeze soarta.  Devine conştient de ce îl aşteaptă în fiecare situaţie şi la fiecare pas. Vede două căi în faţa lui şi are posibilitatea să aleagă între calea bună şi calea rea.

Calea rea este calea suferinţei în care soarta ne împinge zi de zi prin lovituri. Dar avem posibilitatea să alegem calea Luminii, în care vom folosii forţele naturii care acum ne sunt ascunse şi putem să o luăm înainte, chiar înainte ca loviturile să ne ajungă.

Înţelepciunea Cabala ne învaţă cum să tindem constant către următorul scop, în aşa manieră încât avansăm mai repede decât loviturile care vine şi se rostogolesc în spatele nostru.

Întrebare: Este omul gata să evite loviturile soartei?

Răspuns: Omul este pregăti să se dea la o parte de sub o lovitură.

Întrebare: Este posibil să înţelegem care este următoarea staţie pe drumul vieţii, chiar înainte de a ajunge la ea?
Răspuns: Cu siguranţa este posibil, pentru că înţelepciunea Cabala deschide în faţa noastră un întreg program şi, cu ajutorul forţelor spirituale, descoperim în ce formă trebuie să ne conectăm pentru a avansa la următoarea etapă, să trecem prin ea uşor şi lin.

Înţelepciunea Cabala face posibil să avansăm în viaţa ca şi cum avem un GPS care ne spune constant care este cel mai bun drum, când să facem la dreapta sau la stânga. Îi arată omului întreaga hartă a trecutului şi viitorului şi în fapt fiecare secundă din istoria umanităţii, nu numai istoria acestei lumi ci de asemenea şi între încarnări.

Umanitatea a ajuns acum la o stare unică în întreaga sa istorie pentru că se găseşte pe o aleea întunecată. Dar asta este de fapt o stare bună, pentru că în cele din urmă ne va obliga să clarificăm întrebarea despre menirea vieţii noastre. Apoi vom descoperi de ce avem nevoie şi vom vedea ce recompensă vom primi în schimb.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vedem o realitate care nu există în afara noastră, ci numai înăuntrul nostru. Mulţumită acestui lucru eu pot să descopăr cine sunt şi să învăţ de la mine însumi.

Lumea este ca o fotografie pe care eu o fac. În afară este numai Lumina Superioară care umple întreaga creaţie, forţa iubirii şi a dăruirii care umple totul.

Atributele mele egoiste sunt protejate de această forţă a dăruirii şi îmi arată diferite imagini colorate a backround-ului acestei Luminii albe.

Aceste culori sunt reflexia diferitelor mele atribute egoiste şi de aceea eu văd o lume imensă, dar de fapt, este numai forma egoului care este înăuntrul meu.

Sunt un egoist care vede lucrurile conform cu atributele sale, ca şi cum ar fi în afară. Întreaga lume este de fapt imaginea egoistă a atributele mele care apar pe un ecran extern.

Mulţumită acestei percepţii, mă pot studia în amănunţime, deoarece văd o lume uriaşă în jurul meu, care trăieşte şi operează, dar acestea sunt toate atributele mele. Este ca şi cum mi-aş vedea propriul aparat de făcut radiografii.

Întrebare: Isis şi musulmanii fundamentalişti există de asemenea în mine?
Răspuns: Desigur, altfel nu ar exista în afară. Tot ce este în afară există pentru că este în interiorul meu. Această percepţie îmi dă oportunitatea unică de a învăţa şi de a mă explora. Pot să descopăr cum să trebuie să mă corectez mulţumită faptului că toate atributele mele interioare sunt expuse în afară şi percepute de mine ca lumea externă.

Dacă încep să tratez pe toată lumea din această lume în mod frumos, voi vedea cum toate atributele negative şi toate defectele vor dispărea şi vor lua altă formă. Întreaga lume se evaporă gradual şi se schimbă în Lumina albă, în dăruire şi iubire.

Din programul de radio Israel 103 FM din 08.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Ultima generaţie”, Partea 2: …de fapt, nu este nimic mai natural decât să intrăm în contact cu cel care ne-a creat, pentru că El a creat natura. De fapt, fiecare creatură trebuie să ajungă în contact cu Creatorul ei, aşa cum este scris, „Întregul pământ este plin de gloria Lui”, doar că noi nu simţim asta.

De fapt, cineva căruia i s-a acordat contactul cu El, obţine numai conştienţa. Este ca şi cum a avut o comoară în buzunar, dar nu a ştiut de ea. Vine altceva şi îl face să vadă ce este în buzunar. Acum devine cu adevărat bogat.

Acum când el descoperă această comoară, ştie că are un stăpân al acesteia şi ştie cum să o folosească. Înainte, îşi punea mâna în buzunar şi nu ştia ce fel de comoară deţinea, dar acum a descoperit-o şi ştie cum să o folosească.

Întrebare: Ce este această comoară pe care o avem în posesie fără să ştim?

Răspuns: Suntem într-o lume care ne este ascunsă. Nu vedem mai mult de 1% din realitatea care ne înconjoară. În principiu vedem doar o lume mică, comprimată şi complet distorsionată. Nu dăm atenţie comorii pe care o deţinem.

Întrebare: Poate înţelepciunea Cabala să mă facă să descopăr această comoară?
Răspuns: Înţelepciunea Cabala îmi arată gradual întreaga hartă, în măsura în care putem folosi această comoară în mod corect. Între timp, numai această lume ne este revelată, iar noi o distrugem. Atunci cum este posibil să ni se arate mai mult? Înţelepciunea Cabala ne explică unde ne putem dezvoltă şi ce fel de scop putem obţine.

Întrebare: Iar la capătul drumului ne aşteaptă o comoară?
Răspuns: O descoperim gradual. Gradual ni se permite să ne băgăm mâna în buzunar şi să folosim o parte din comoară, dacă ştim cum să o folosim corect. Dacă învăţăm să o folosim corect, cu puterea şi cunoaşterea care ni se dau, atunci ele ni se revelează.

Din programul radio Israel 103 FM din 1.02.2015

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→