Monthly Archives: aprilie 2015

49 de porți pe calea răscumpărării

Înaintea exodului din Egipt, omul trece prin „49 de porți de impuritate”. Deci, de acum încolo el nu mai crede în nimic, nu mai așteaptă nimic, vede că tocmai nu mai are nicio legătură cu Forța Superioară și că îi este imposibil să schimbe ceva în viața lui. Unde este această forță numită „Nu e nimic în afară de El”? Totul este sub controlul Faraonului și este imposibil să facă ceva împotriva egoului care îl controlează.

Omul nu înțelege și nu crede în „binele care face bine”. A mai rămas numai un fir subțire care îl conectează la Spiritualitate și este atât de fragil, că el nu mai crede că îi va veni ceva din asta. Disperarea este atât de mare, iar firul care îl susține este o răbdare dincolo de intelect și logică.

Această situație se acumulează treptat și, dacă omul obține cu adevărat cele 49 de porți de impuritate, atunci Forța Superioară acționează împotriva lor, obținând pentru el răscumpărarea.

Aici trebuie menționat că „fiecare acțiune lasă o urmă”, de fiecare dată, încă puțin, și încă puțin mai departe și, astfel, numărăm 400 de ani, perioadă în care omul acumulează clarificări și eforturi, chiar și căderi, și urcări, pe care el reușește să le facă singur sau cu ajutorul Creatorului.

Întreaga noastră luptă de a trăi în Egipt este sub controlul Creatorului, „Nu este nimic în afară de El” și „Binele care face bine”. Iar Klipa (forța egoistă) neagă în fiecare mod posibil Providența Superioară a „Nu e nimic în afară de El”.

Sclavia, exilul (Galut) diferă de eliberare, răscumpărare (Gheula) prin litera „Alef” , numită Domnul (campionul) Lumii. Omul trebuie să se concentreze constant pe acest punct și pe nimic altceva. Trebuie să ne ascuțim constant tocmai această clarificare, lupta împotriva naturii noastre, împotriva Faraonului, fiindcă „nu e nimic în afară de El”, Binele, și acesta face bine.

Noi nu cerem de la cineva să schimbe ceva; nu ne rugăm pentru soarta noastră. În schimb, cu cererile noastre, doar ne adresăm Creatorului. Asta înseamnă „nu e nimic în afară de El” adică, tot ceea ce se întâmplă, legăm doar de El. Numai El face fiecare acțiune, pregătind astfel, din interior, lupta împotriva tuturor tulburărilor în care s-a îmbrăcat El însuși. Noi Îl descoperim și ne adresăm Lui.

Exil înseamnă că noi nu suntem încă gata dar, dorim foarte mult să descoperim sursa a tot ceea ce se întâmplă, după cum e spus „Eu, și nu un mesager”. Acesta este un moment foarte important. Aceasta este singura noastră muncă și depinde de noi dacă suntem gata pentru ea.

Este foarte important să rămânem în acest punct, ca un vapor sau un avion pe care îl navigăm pentru a rămâne mereu pe drumul cel bun, în ciuda vântului și a diverselor turbulențe. Acest lucru este posibil numai cu un echipaj bun.

Totul este construit în așa fel ca omul să nu fie pregătit să mențină singur această poziție. Problemele cad pe el și, apoi, greutatea este luată de la el și i se dă o altă oportunitate. Dar această șansă este tocmai pentru a-și construi echipa corectă, astfel ca, împreună cu ei, să poată să-și mențină direcția.

Trebuie reamintit permanent că toate aceste tulburări vin de la Creator și nu de la Faraon sau de la armata lui și, că nu există niciun accident și niciun mesager. Totul vine în schimb direct de la Creator. Sarcina noastră este să descoperim Creatorul în locul tuturor celorlalte surse de energie și acțiuni. Prin asta, sclavia noastră, loviturile și toate celelalte evenimente din povestea exodului din Egipt, sunt revelate. Totul este o luptă de localizare a Creatorului printre toate aceste tulburări care se găsesc între noi și Creator.

La început nu există nicio conexiune între noi și Creator fiindcă suntem opuși. Iar tulburările vin anume în așa fel ca noi să le folosim pentru a construi conexiunea cu Creatorul. Astfel, vedem că Faraonul ne aduce mai aproape de Creator, vedem că înclinația rea este ajutorul împotriva noastră (Geneza 2:18), iar noi transformăm asta în conexiune cu Creatorul.

Dacă muncim constant în acest fel și încercăm să construim conexiunea, atunci, treptat, ridicăm o conexiune din ce în ce mai puternică, precum verigile unui lanț și cădem în tulburări și mai mari, într-o lipsă și mai mare de conexiune. Și iar încercăm să construim Pitom și Ramses și iar cădem pierzând conexiunea și plângând și devenind confuzi, negând orice control de la Creator.

Ca rezultat al eforturilor noastre, trecem prin cele 49 de porți de impuritate. Dacă ajungem la a 49-a poartă înseamnă că am făcut o multitudine de corectări la conexiunea noastră cu Creatorul. Dar acest lucru ne este ascuns. Pentru o fracțiune de moment descoperim ceva și apoi cădem imediat. În acest fel trebuie să descoperim toate tulburările contrare faptului că „nu e nimic în afară de El”.

Și, dacă suntem gata să descriem Forța Superioră în ciuda tuturor tulburărilor, descoperirea este făcută după principiul „Eu, și nu un mesager”. Exilul ne este dat pentru ca noi să putem să-l simțim pe Creator, să-L localizăm în „ceva din nimic”. Astfel obținem răscumpărarea, eliberarea.

Astfel este imposibil să uităm că, toată munca pentru răscumpărare este pentru a determina faptul că „nu e nimic în afară de El”, atunci când avem în față tot felul de tulburări care vin, desigur, de la Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 01/04/ 2015 Șamati 190

Și a murit bunul rege al Egiptului

Baal Ha Sulam, Șamati 159, „Și s-a întâmplat pe parcursul acestor zile multe”: Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca în Egipt. Acesta este înțelesul la „dar s-au amestecat cu națiunile și au învățat muncile lor”.

Asta înseamnă că, dacă Israel este sub dominația unei anumite națiuni, acea națiune îi controlează, iar ei nu se pot retrage de sub dominația lor, fiindcă au gustat destul de mult din gustul acelei munci și nu mai pot fi răscumpărați.

La început, omul este în dorința lui de plăcere și vede că muncește de dragul egoului său. Învață și acumulează cunoștințe și simte că este deasupra celorlalți, fiindcă el înțelege și simte mai mult decât ei.

Înțelepciunea Cabalei deschide în fața lui întreaga esență a vieții în această lume și el se uită în jos, cu compătimire, la ceilalți oameni care se târăsc în jurul lui pe această planetă și nu înțeleg nimic. El simte că este mai sus, mai important, superior lor și, egoul lui e plin de mândrie.

El primește explicații despre bine și rău și schimbă totul în favoarea lui, pentru a se calma. Acum, el are un scop tentant. El vede Înțelepciunea Cabalei ca pe propria-i răscumpărare și, ca pe răspuns la toate necazurile, fiindcă el a ajuns la această Înțelepciune destul de deprimat deoarece fusese bătut de viață. Aici găsește dintr-o dată toate răspunsurile și tot confortul. Este bucuros că e nevinovat de tot răul pe care l-a făcut și se așteaptă ca lucrurile să fie mai bune ca în trecut. Pe scurt, este foarte satisfăcut.

Acest lucru este intenționat, asemenea copiilor mici care primesc de la Creator energia de a fugi de colo colo, de a învăța totul, nu să stea nemișcați și leneși. Astfel, ei pot învăța repede despre lume și se pot dezvolta. La fel se întâmplă cu omul când începe să studieze, după cum e scris: „Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca din Egipt, asta înseamnă ”dar s-au amestecat cu națiunile lumii și au învățat muncile lor””.

Națiunile lumii sunt stări în care conduce numai dorința de plăcere, iar Israel sub dominația Egiptului este o stare în care dorința de dăruire, trezită în mine, lucrează în beneficiul dorinței egoiste. Rezultă că pot avea mult succes decât alții. Mă liniștesc; înțeleg și simt mai mult că am niște oportunități și, de aceea, simt că sunt mai bun.

Acestea sunt ceapa, usturoiul și dovlecii pe care i-am mâncat în Egipt. La această stare inițială, pot să schimb tot răul revelat în beneficiul egoului meu. Asta înseamnă că sunt sclavul Faraonului. Totul deservește dorința egoistă, chiar și cea mai mică dorință de dăruire pe care o am în mine datorită studiului și conexiunii mele cu grupul.

În acest fel folosesc metoda până când, la un anumit punct, este o schimbare bruscă în simțirea mea. Asta se numește „Și regele Egiptului (care a fost bun cu mine) a murit”. Apoi, este ca și când apare o nouă dominație. Eu nu mai simt deloc că am atât de mult succes și că această afacere este chiar atât de simplă. Nu mai pot folosi Înțelepciunea Cabalei ca să-mi îmbunătățesc viața mea obișnuită, corporală, egoistă.

Aici încep să simt sclavia. Dorința rămâne aceeași dorință, același rege, dar pentru mine e mort. Începe o nouă fază: „și copiii lui Israel au gemut din cauza robiei”. Pentru cine muncim dacă nu de dragul nostru? Și ce se va alege de noi?

Noi ne-am conectat cu speranța de a descoperi Forța Superiaoră, fiindcă am crezut că este bine pentru egoul nostru, dar acum, deodată, descoperim că nu e binele pe care le-am așteptat și conexiunea care am crezut că va fi. Începem să înțelegem binele și conexiunea în adevăratul lor sens, ceea ce înseamnă că suntem conștienți de faptul că fructul nu va fi revelat în dorința de plăcere, ci în dorința de dăruire.

Noi încă nu înțelegem ce înseamnă primirea unei plăți în dorința de dăruire, dar acest lucru ni se va revela. Sperăm să ne simțim bine, dar ce este bun în dăruire? Trebuie să ne schimbăm percepția în ceea ce privește următoarea schimbare.

Asta înseamnă „regele Egiptului a murit”, înseamnă că toată dominația regelui din Egipt – el le-a dat mâncare și cele necesare vieții – a murit. De aceea, ei au avut loc pentru rugăciune și au fost imediat salvați. Și atunci când au mers în deșert și au ajuns la starea de Katnut (micime), au râvnit sclavia pe care au avut-o înaintea morții regelui Egiptului. Asta înseamnă că ei au ieșit de sub dominația Faraonului.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 30/03/2014 Șamati 159

Ca un mănunchi de trestii-Viaţa într-o lume integrată, Partea 7

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

PRIVILEGIUL NOSTRU, DATORIA NOASTRĂ, TIMPUL NOSTRU

Mai trebuie menționat un singur lucru cu privire la educația adulților, a tinerilor și a copiilor. Nici o formă de educație integrală nu va avea succes, dacă scopul ei este doar de a îmbunătăți viața noastră materială. Deși acesta este un scop dezirabil, el nu poate fi atins fără o înțelegere profundă a faptului că toată umanitatea se deplasează spre o eră a interconectivității și a interdependenței, pentru că aceasta este Legea Naturii.

Oamenii nu trebuie să o numescă ”Creatorul”. Nu este nevoie ca oamenii să aspire să atingă un nivel de percepție mai înalt, mai profund și mai extins, decât dacă asta își doresc cu adevărat. Cu toate acestea, ei vor trebui să cunoască faptul că echivalența de formă, a fi similar cu Legea Naturii, adică a fi interconectați, ne obligă să ne adaptăm în mod corespunzător modul nostru de trai.

Aceia care stabilesc curriculum-ul și alcătuiesc programele de studiu, vor trebui să fie așa cum am scris mai sus cu alte cuvinte, cabaliști. Acestea fiind spuse, studiul Cabalei niciodată nu va fi obligatoriu, pentru că doar cei care doresc să se transforme, să se dedice servirii altora și doresc într-adevăr să dobândească calitatea dăruirii, se vor dedica acestei vocații.

Adevărat, o asemenea transformare socială este o sarcină uriașă. Și totuși, noi, evreii, ne-am mai transformat și înainte, iar reminiscența acestei transformări există încă în noi, fie ea vădită, fie latentă. Nici unei alte națiuni nu i s-a mai încredințat sarcina salvării umanității, ci doar nouă, evreilor și nici o altă națiune nu a mai primit uneltele necesare acestui scop. Aceasta este chemarea noastră; este privilegiul nostru; este datoria noastră și este timpul nostru.

Tocmai din asumarea acestui angajament, a fost dezvoltată metoda de educație sugerată mai sus. Poate părea o metodă neconvențională, dar fundația ei este adânc înrădăcinată în istoria noastră și în sufletele noastre iar ”tezele” ei au fost testate cu succes de către alte doctrine. Vom reuși dacă ne unim și vom da greș în caz contrar. Așa cum au spus învățații noștri, ”Măreață este pacea, căci chiar și atunci când Israelul se roagă la idoli dar este pace între ei, Creatorul spune, ”Este ca și cum nu îi pot guverna pentru că este pace între ei.””270

Aș dori să închei cu un citat din cuvintele lui Baal HaSulam, de la sfârșitul ”Introducerii la Cartea Zoharului”. El a încheiat introducerea sa cu o declarație, în care afirmă că, dacă Israelul și-ar îndeplini misiunea și ar aduce fericirea în lume, prin unitate și dobândirea calității dăruirii, atunci s-ar adeveri cuvintele profetului Isaia și națiunile ni s-ar alătura și ne-ar ajuta în misiunea noastră. Așa cum spunea Baal HaSulam, ”Astfel spune Domnul Dumnezeu, Priviți, îmi voi ridica mâna către națiuni și voi instaura măsura mea peste oameni: și ei vor aduce pe brațe pe fiii tăi iar fiicele tale vor fi duse de ei, pe umeri”” (Isaia 49:22).

 

Ca un mănunchi de trestii-Viaţa într-o lume integrată, Partea 6

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

COPIII EDUCAȚI INTEGRAL

În timp ce adulții trebuie să-și asume responsabilitatea schimbării pozitive a mediilor lor sociale, în ceea ce-i privește pe copii și tineri, situația este mult mai complicată. Este responsabilitatea adulților – educatori și profesori – fie cu ajutorul inițiativei private, fie cu sprijinul guvernului, de a construi acest mediu propice coeziunii.

Sistemul educațional actual sprijină cu toată puterea competiția. Privită în sine, competiția este naturală și nu este inerent negativă. Dar, dacă ținem cont de efectele culturii competitive de astăzi, asupra noastră și, încă mai mult, asupra copiilor noștri, este clar că folosim greșit această trăsătură.

În Fără competiție: Pledoarie împotriva competiției, Alfie Kohn, un cunoscut dizident al competiției, l-a citat pe psihologul Elliot Aronson: ”Începând cu jucătorul din Liga mică, acela care izbucnește în lacrimi când echipa sa pierde, până la studenții de la colegiu care cântă ”Suntem numărul unu!”; de la Lyndon Johnson, a cărei judecată a fost în mod sigur distorsionată de dorința sa adeseori mărturisită, de a nu fi primul președinte american care să piardă un război, până la școlarul de clasa a treia care își disprețuiește colegii, doar pentru că a obținut un rezultat superior la un test de aritmetică; manifestăm o uluitoare obsesie culturală pentru victorie.”260

Într-adevăr, bibliotecile și internetul abundă în studii care arată că individualismul și competiția sunt nocive, pe când colaborarea și cooperarea sunt bune, atât la școală cât și la muncă. Jeffrey Norris a publicat o povestire în News Center al UCSF, intitulat, ”Premiul Nobel obținut de Yamanaka subliniază valoarea educației și a colaborării”. În această relatare, Norris afirmă, ”Singuraticul om de știință, care lucrează ore lungi în noapte, pentru a termina un experiment revoluționar, care duce la un moment de Evrica! plin de bucurie solitară, este poate o scenă dintr-un film de Hollywood, dar, în realitate, știința este o întreprindere înalt-socială.”261 Mai departe, în secțiunea, ”Colaborarea sinergetică duce la progres”, el adaugă, ”În spațiile deschise ale clădirilor laboratoarelor moderne, fiecare cercetător științific principal lucrează cu câțiva confrați de nivel postdoctoral, studenți din anii terminali și tehnicieni iar un vizitator nu poate să spună unde se termină un laborator și începe altul. În acest mediu interactiv cresc ideile științifice și camaraderia.”262

Același lucru este valabil și la școală. Au fost deja efectuate numeroase experimente, asupra beneficiilor colaborării în cadrul sistemului educațional. Într-un eseu intitulat, ”O poveste de succes în psihologia educațională: Teoria interdependenței sociale și învățarea cooperativă”, profesorii universității din Minnesota, David W. Johnson și Roger T. Johnson, argumentează teoria ”interdependenței sociale”. Cu cuvintele lor, ”Au fost efectuate mai mult de 1200 de studii, în ultimele 11 decade, asupra eforturilor cooperative, competitive și individualiste. Descoperirile rezultate din acestea, au validat, modificat, rafinat și extins teoria.”263

Autorii au continuat să detalieze descoperirile acestor studii. Cercetătorii au comparat eficacitatea învățatului cooperativ cu acela uzual, al învățatului individual. Rezultatele au fost fără echivoc. În termenii răspunderii individuale și a responsabilității personale, ei au concluzionat, ”Se afirmă că interdependența pozitivă care leagă împreună membrii unui grup, conduce la sentimente de responsabilitate față de (a) îndeplinirea părții de muncă atribuită și (b) ajutarea altor membri ai grupului, în munca lor. Mai mult, atunci când performanța unei persoane afectează rezultatele colaboratorilor, acea persoană se simte responsabilă pentru bunăstarea colaboratorilor, în aceeași măsură cu propria bunăstare. A nu corespunde propriilor așteptări este rău, dar a nu corespunde așteptărilor altora, este și mai rău.”264 Cu alte cuvinte, interdependența pozitivă îi transformă pe oamenii individualiști, în persoane iubitoare și colaborante, o tendință complet opusă aceleia curente de creștere a individualismului, până la punctul narcisismului.265

Johnson și Johnson fac distincție între interdependența pozitivă și negativă. Cea pozitivă presupune”… o corelație pozitivă care face parte din scopurile individuale propuse; indivizii percep că își pot realiza scopurile doar dacă și ceilalți indivizi cu care întrețin relații de colaborare, își ating scopurile lor.”266 Cea negativă înseamnă că ”indivizii percep că își pot atinge scopurile doar dacă indivizii cu care sunt legați prin relații de concurență, eșuează în îndeplinirea scopurilor lor.”267

Pentru a demonstra beneficiile colaborării, cercetătorii au evaluat realizările studenților care au colaborat, față de cele ale studenților care s-au aflat în competiție. Conform descoperirilor lor, ”În medie, o persoană care a colaborat s-a dovedit  că a realizat mai mult cu două treimi, decât o altă persoană care a activat într-o situație competitivă sau individualistă.”268

Ca să înțelegem semnificația acestei deviații peste medie, să luăm în considerație faptul că un student cu media 6, va sălta prin cooperare, până la o uluitoare medie 10. Cei doi Johnsoni au mai scris, ”Cooperarea, în comparație cu eforturile individuale, tinde să promoveze păstrarea relațiilor pe termen lung, o puternică motivație intrinsecă, speranța dobândirii succesului, o gândire mai creativă… și o atitudine mult mai pozitivă față de sarcini și școală.”269 În concluzie, nu doar copiii beneficiază de pe urma acestei atitudini prosociale, ci și întreaga societate.

La începutul anului 2012, am fost coautor, împreună cu profesorul de psihologie și gestalt-terapeutul, dr. Anatoly Ulianov, al cărții intitulate, Psihologia societății integrale. Cartea detaliază bazele EI, cu referințe specifice la societatea competitivă a zilelor noastre. Cartea sugerează, în esență, că, din moment ce competiția este inerentă naturii umane – așa cum am detaliat mai devreme în această carte, cu privire la aspirațiile nivelului vorbitor, pentru bogăție, putere și faimă – nu ar trebui să o inhibăm. În schimb, în loc să ne întrecem pentru poziția de rege (sau regină) a satului, putem întreține o atmosferă socială, care să sprijine competiția între persoanele care contribuie cel mai mult la bunăstarea altor oameni.

Ar trebui declarați căștigători, aceia care au făcut cel mai mult pentru a-i ajuta pe ceilalți. Într-un fel, aceasta este o competiție pentru a se alege cel care îi iubește cel mai mult pe ceilalți. În acest fel, imboldul natural al copiilor de a excela – și în special, de a excela față de ceilalți – nu este inhibat, permițându-le acestora să-și atingă potențialul maxim și, în același timp, să-l canalizeze în beneficiul întregii societăți și nu doar al lor, căci singurul mod de a câștiga acest tip de competiție este acela de a fi cel mai bun în a face bine. Astfel, competiția devine o unealtă pentru plantarea calității dăruirii în copii.

Pentru a întreține această atmosferă sănătoasă, relațiile dintre prieteni și cele dintre studenți și profesori, trebuie să oglindească aceste valori prosociale. Aceasta presupune anumite modificări ale stilului tradițional de predare. Educația integrală arată că provocarea zilelor noastre, în învățământ, nu este transmiterea de informații, ci, mai degrabă, insuflarea caracteristicilor care permit acumularea rapidă de informații, într-o manieră care să se potrivească, cel mai bine scopurilor diferite ale studenților.

Aceasta este o tranziție de la paradigma tradițională, care se datorează faptului că viața de astăzi este extrem de diferită de aceea din timpul Revoluției industriale, atunci când a fost conceput conceptul predării informațiilor, față în față. În Epoca informațiilor, datele se acumulează atât de rapid, încât experiențele trecute pot servi doar ca bază de studiu. Pentru a se pregăti pentru lumea adultă actuală, copiii de școală trebuie să învețe cum să învețe, mai mult decât să acumuleze informații.

Mai mult, datorită faptului că lumea de astăzi este interconectată și interdependentă, încă din fragedă pruncie, copiii trebuie să înțeleagă că doar interesul de sine nu îi va conduce la fericire. În plus, așa cum demonstrează Johnson și Johnson, respectul mutual și deschiderea față de ceilalți va crește șansele lor de a dobândi succesul și fericirea.

Copiii au nevoie să experimenteze interconectivitatea  lumii, în viața reală și nu  doar să audă, sau să vorbească despre asta. O cale practică prin care se poate deprinde acest lucru, este transformarea sălii de clasă într-un microcosmos, un mini-mediu, o familie în care toți se îngrijesc unii de ceilalți.

În acest scop, EI propune ca studenții și profesorii – sau ”educatorii”, așa cum îi numește EI – să stea în cercuri iar învățarea să aibă loc prin discuții deschise, asupra tuturor subiectelor. Cercurile îi plasează la același nivel pe educator și pe studenți, în așa fel încât educatorul să poată ghida, cu blândețe, discuția, spre învățare și, mai important, spre înțelegerea reciprocă, fără să fie autoritar sau dominator.

O altă chestiune importantă este curriculum-ul școlar. Acesta ar trebui să reflecte natura interconectată a lumii, consolidând integrarea subiectelor. În acest sens, disciplinele de studiu, cum ar fi matematica, fizica și biologia, nu vor fi predate separat, ci în context natural, ca un întreg, așa cum funcționează de fapt legile acestor trei discipline.

Integrarea ar trebui să fie inerentă studiului și este foarte probabil să vedem cum studenții aplică legile biologiei, la studiile lor umaniste. În fond, umanitatea a fost deja etichetată ca ”superorganism”, așa că a aplica legile biologiei la societatea omenească, pare a fi o evoluție naturală.

Este notabil, deasemenea, faptul că, de multe ori, în EI educatorii nu sunt profesori, ci foști studenți. Acest fapt crește coeziunea și camaraderia dintre studenții de diferite vârste, dezvoltă deprinderile verbale și pedagogice ale tinerilor educatori și conduc la o asimilare mai profundă a informației, de către tutori, fiind nevoiți să o predea altora.

Lucrul cel mai important însă, este acela că, atunci când tinerii predau și nu profesori adulți, problemele legate de disciplină dispar cu totul. Copiii mici îi respectă în mod natural, pe cei cu doi-trei ani mai mari decât ei, pe când față de educatorii adulți au sentimente de respingere. Ei caută să câștige aprobarea educatorilor lor și concurează pentru locul de cel mai bun student. Această aspirație, cuplată cu dorința deja menționată de a fi cel mai bun în a face bine, conduce la instaurarea unei atmosfere plăcută în școală, spre care copiii se vor bucura să se îndrepte dimineața și în care ei vor crește și vor deveni adulți încrezători și prosociali.

Corespunzător cu scopul EI, învățarea se va desfășura în grupuri, deoarece aceasta este forma cea mai avantajoasă de studiu, pentru creșterea adaptării sociale și pentru asimilarea informației, așa cum arată studiile lui Johnson și Johnson. Evaluarea unui student nu se va face pe baza capacității sale de memorare și de redare a cunoștințelor, pe baza unui test standardizat, ci va fi efectuată pentru întregul grup. Acest lucru va crește și mai mult sentimentul responsabilității grupului și garanția reciprocă dintre studenți.

Atât profesorii cât și educatorii vor trimite în mod regulat, rapoarte părinților și administratorilor școlii, cu privire la progresul social și educațional al copiilor. Deoarece profesorii vor fi mult mai apropiați de studenți decât o permit metodele actuale, ei își vor da seama dacă apare o problemă cu un copil, mai înainte ca aceasta să se deterioreze, devenind o criză majoră.

O dată pe săptămână, studenții ar trebui să părăsească școala, să facă ieșiri. Pentru a cunoaște lumea în care trăiesc, sistemul de educație trebuie să le pună la dispoziție informații la prima mână, despre instituțiile care le influențează viețile, despre autoritățile guvernante și despre istoria și natura locului în care trăiesc. Asemenea ieșiri ar trebui să includă muzee, plimbări în parcuri, vizite în comunitățile agricole apropiate, tururi în fabrici, spitale și instituțiile guvernamentale, poliție, etc.

Fiecare astfel de excursie trebuie să fie pregătită, prin informarea studenților despre locul pe care urmează să-l viziteze, rolul și contribuția acestuia în societate, posibilele alternative ale acestuia, precum și originile acestui loc sau instituții.

De exemplu, înainte de o ieșire la o secție de poliție, studenții vor face cercetări despre activitatea de poliție, pe internet, dacă este posibil obținând informații chiar despre secția pe care urmează să o viziteze. Ei vor învăța cum a ajuns poliția să acționeze în modul în care o face acum, care este locul ei, în cadrul vieții noastre sociale și ar putea imagina alternative la poliția clasică.

În acest fel, copiii învață despre lumea în care trăiesc, își dezvoltă gândirea creativă pentru a crea un viitor dezirabil, a practica munca în echipă și a-și îmbunătăți abilitățile de învățare. După ieșire, discuțiile vor permite studenților să-și împărtășească observațiile, să tragă concluzii, să facă sugestii și să-și compare descoperirile cu percepția pe care o aveau despre topicul discutat, mai înainte de vizită.

Sunt multe încă de spus despre școlile EI, cum ar fi relațiile dintre părinți-școală-copii, abordarea temei pentru acasă, orele recomandate de școală, sărbători, politicile cu privire la pedepse, etc.. Dezvoltarea în continuare a acestui topic depășește scopul acestei cărți, dar ar trebui să fie clară ideea de bază a EI: copiii trebuie să învețe într-un mediu interconectat, să experimenteze direct beneficiile și plăcerea asociată de traiul într-un asemenea mediu.

 

Ca un mănunchi de trestii-Viaţa într-o lume integrată, Partea 5

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

Cheia unității

Oamenii trebuie să cultive câteva reguli de bază, pentru a constitui o societate mai unită, ai cărei membri sunt responsabili, unii pentru ceilalți.

1) Hrana și celelalte necesități: În primul rând, oamenii trebuie să aibă asigurată hrana. Fără încrederea că își pot hrăni copiii și pe ei înșiși, oamenii nu vor simți că sunt părți integrante ale societății, pentru că se vor lupta constant pentru hrană (chiar dacă nu fizic, ci mental).

În plus, este absolut necesar ca oamenii să aibă suficientă siguranță în ceea ce privește serviciile medicale, locuința, îmbrăcămintea și educația. Toate acestea depind de standardul mediu de viață din fiecare localitate, dar baza subzistenței trebuie asigurată pentru toți, la un nivel care să respecte demnitatea umană și calitatea de membri ai societății.

În schimbul garantării subzistenței, toți membrii societății vor parcurge o formă de instruire, care îi va ajuta să înțeleagă natura interconectată și interdependentă a lumii noastre – motivul pentru care primesc cu toții, aceste servicii. Ei vor învăța că existența într-o societate care le asigură bunăstarea presupune și anumite îndatoriri, legate de atitudinea oamenilor față de semenii lor, dar și de contribuția lor sub formă de timp sau de servicii dedicate binelui comun.

De exemplu, siguranța faptului că toți copiii primesc o educație de bază, nu ar trebui să coste statul nici un leu. Ea ar putea fi făcută cu ajutorul profesorilor aflați în șomaj, care să lucreze voluntar în schimbul subzistenței. Această măsură ar contribui în mod semnificativ, la coeziunea socială a comunității și, împreună cu ante-menționata instruire, vor fi percepute ca și contribuții la alcătuirea unei lumi mai bune, dând astfel oamenilor un stimulent pozitiv, pentru a munci în slujba comunității.

2) Instruirea: Am menționat deja instruirea care îi va ajuta pe oameni să înțeleagă natura interconectată și interdependentă a lumii noastre. Paradigma Educației sociale integrale sugerează că fiecare cetățean, chiar fiecare locuitor al unei țări, trebuie să ia parte la aceste cursuri.

Instruirea are două scopuri – unul social și unul economic. Scopul economic, care este mai mult un fel de beneficiu suplimentar, decât un scop în sine, este acela de a furniza oamenilor cunoștințele necesare traiului în perioadele în care veniturile sunt mici. Această parte a cursurilor va cuprinde o educație a consumului (finanțe personale), în așa fel încât oamenii să-și poată gospodări familiile într-o manieră economicoasă, viabilă, folosind resurse limitate.

Cealaltă parte a cursurilor, cea mai mare, va include subiecte legate de percepția sinelui ca parte a unui întreg mai mare, cu care împărtășește un scop comun. Această percepție este imperativă pentru coeziunea societății, fără ea am avea o societate în care fiecare om ar lupta pentru el însuși, ne-am mânca între noi.

Dezacordul în creștere dintre acest tip de societate și direcția spre unitate a realității zilelor noastre, va conduce, fără îndoială, la o mărire a presiunii deja excesive, asupra funcționării sociale a oamenilor, iar rezultatul va fi distrugerea societății. Dacă se va întâmpla asta, așa cum o dovedește istoria și cum am arătat în capitolele anterioare, evreii vor fi considerați principalii responsabili, cu consecințe previzibile.

Mai jos, voi descrie topicele care consider că ar trebui incluse în instruirea EI, pentru a introduce oamenii într-o viziune a lumii mai unită și deci, durabilă:

* Interconectivitatea în economie, cultură și societate, precum și ce presupune aceasta pentru fiecare dintre noi. Acest topic va detalia evoluția dorințelor și cum, la nivelul al patrulea, dorim să ne bucurăm de bogăție, putere și faimă, adică de plăceri egoiste și aceste dorințe ne impun să ne conectăm, chiar dacă în mod greșit, pentru a ne folosi unii de ceilalți.

* Interdependența – de ce am devenit interdependenți și cum ne afectează acest fapt relațiile personale, pe cele din societate și din politică. Acest topic ar trebui să continue explicația evoluției dorințelor, pentru a ne arăta din ce motiv dorința noastră de a-i exploata pe ceilalți ne face mai dependenți, unii de alții. Pe măsură ce aceste dorințe ne fac să ne angajăm în relații tot mai strânse, în timp ce nutrim intenții rău-intenționate față de alții, noi devenim tot mai interconectați și dependenți, pentru că vrem să ne folosim de ceilalți. Și totuși, suntem interdependenți în egală măsură, pentru că depindem de ceilalți pentru a ne satisface dorințele.

* Îmbunătățirea capacităților mentale, emoționale și sociale:

* Învățarea modului de adaptare la lipsa unui loc de muncă și la mijloacele financiare insuficiente rezultate, la stres și la depresie.

* Deprinderea mijloacelor de comunicare, cum ar fi cum să ascultăm, să ne exprimăm emoțiile și nevoile cu claritate, să ne respectăm și să interpretăm limbajul corpului. Scopul este acela de a atenua agresivitatea și a stabili o înțelegere mutuală mai bună.

* Rezolvarea conflictelor domestice într-o manieră non-violentă.

* Socializarea ca mijloc de învățare, dezvoltare personală, aplanarea tensiunilor și refacerea stimei de sine.

* Consumul de media: Așa cum am afirmat mai înainte, mass-media este mijlocul cel mai puternic prin care putem să ne dezvoltăm opiniile și valorile. Din acest motiv, consumul pe scară largă de media, poate reduce tendințele agresive, încuraja comportamentul pro-social și furniza informații esențiale pentru înțelegerea lumii și a locului nostru, în cadrul ei. Precizăm că termenul ”media”, nu reprezintă doar televiziunea și radioul, ci și internetul, presa scrisă și anumite forme ale culturii pop, cum ar fi filmele și muzica ușoară.

* Abilitățile legate de administrarea timpului: Învățarea folosirii timpului personal în scopul îmbogățirii personale, expansiunii cercului social, dobândirii de noi însușiri profesionale, sau îmbunătățirea celor vechi, întreținerea unor puternice legături de familie.

* Pregătirea educatorilor pentru viitoarele cursuri și instruiri.

Deasemenea, acolo unde este posibilă participarea fizică, instruirea se va desfășura cu ajutorul activităților sociale, simulărilor, a muncii în grup, jocurilor și prezentărilor multimedia. Învățarea nu se va desfășura în clasele tradiționale în format față în față, profesor-elev. În acest caz, profesorul și elevii vor sta în cerc și vor conversa ca egali, învățând astfel prin îmbogățire mutuală și împărtășirea cunoștințelor. Dacă nu este posibilă participarea fizică, structura educațională va fi interactivă, cu exemple și activități dedicate în primul rând învățării interactive sau e-learning.

Rezultatul unei asemenea instruiri ar trebui să fie dublu: 1) înțelegerea modului în care se poate organiza viața personală în contextul mediului volatil social actual, precum și al instabilității economice; 2) înțelegerea legii naturale care galvanizează această desfășurare, a faptului că această lege este inexorabilă și de neclintit, la fel ca gravitația, că trebuie să ne însușim noi mijloace de adaptare, pentru binele nostru.

Deși trebuie cu toții, să știm cum să ne comportăm sub Legea interdependenței, care ne-a fost impusă de Legea dăruirii, de Creator, acest lucru nu înseamnă că fiecare om va trebui să studieze Cabala. Cei care doresc să studieze, o pot face, dar cei care nu simt dorința de a dobândi pe Creator, vor contribui la fel de mult la ”super-organismul umanității”, ca să folosim cuvintele lui Christakis și Fowler, pur și simplu trăim conform legilor garanției reciproce, fără să realizeze munca interioară a Creației.

Așa cum nu trebuie să fii un electrician calificat pentru a aprinde lumina în siguranță, tot astfel nu trebuie ca fiecare om să fie cabalist, sau ”expert în muncile Legii dăruirii”, ca să folosim o exprimare modernă, pentru a aplica în siguranță și cu succes, Legea dăruirii în viețile lor. În fond, această lege există pentru a face bine creaturilor Lui, așa cum am învățat din capitolul 2. De aceea, tot ceea ce trebuie să facem este să învățăm cum să folosim această lege în mod corect, tot astfel cum am învățat să folosim electricitatea, gravitația, magnetismul și orice altă lege sau forță naturală, în beneficiul nostru.

Acestea fiind spuse, la fel cum electricienii construiesc sisteme care pot fi folosite în siguranță de toată lumea, fără să fie nevoie de cunoștințe profesionale, cabaliștii vor trebui să construiască sistemele sociale și de studiu, care să inoculeze calitatea de dăruire în societate, așa încât fiecare om să poată folosi în mod benefic aceste sisteme, chiar și fără a cunoaște nimic despre Cabala.

3) Masa rotundă: Un mijloc de importanță capitală, care merită o menționare aparte, este formatul de masă rotundă în desfășurarea discuțiilor. În acest tip de discuții, toți participanții au un statut egal și reprezintă viziuni diferite și, de cele mai multe ori opuse, asupra subiectelor de maximă importanță pentru comunitate, oraș, regiune sau țară.

Scopul deliberării nu este nici de a reconcilia punctele de vedere și nici de a se ajunge la un compromis. Scopul este mai degrabă, acela de a găsi numitorul comun care să fie mai presus de conflicte și dispute. Rezultatul găsirii unui asemenea element este acela că subiectele discutate vor părea dintr-o dată lipsite de importanță, vor păli în comparație cu unitatea și căldura pe care participanții le vor simți, unii pentru ceilalți. Soluțiile ulterioare vor fi ușor de aflat, căci abordând conflictele persistente anterioare într-un spirit de bună-credință, datorită interesului comun abia descoperit.

Mai multe organizații și mișcări din Israel au implementat formatul de masă rotundă, în discuții. De exemplu, Arvut, mișcarea pentru responsabilitate reciprocă, a folosit de sute de ori acest mijloc de deliberare și, de fiecare dată, participanții înșiși au raportat un mare succes. Chestiuni care au rămas nerezolvate ani de zile au putut fi rezolvate în doar câteva ore, în această manieră.

Până acum în Israel această metodă a fost încercată în orașele mari, în sate și kibuțuri, în satele arabe și druze, aducând împreună aripa cea mai de dreapta a coloniștilor din Iudeea și Samaria, cu arabii din West Bank, în Knesset (parlamentul israelian) sau în mijlocul populațiilor care se zbat pentru supraviețuire, provenite din Etiopia și fosta Uniune Sovietică. Aceste evenimente s-au terminat cu un profund sens al unității și căldurii, în 100% din cazuri. Pentru detalii și înregistrări ale meselor rotunde, vizitați http://www.arvut.org/en/round-table.

Discuții în format de masă rotundă au avut loc în întreaga lume: New York și San Francisco (SUA), Toronto (Canada), Frankfurt și Nurnberg (Germania), Roma (Italia), Barcelona (Spania), St, Petersburg și Perm (Rusia), sunt doar câteva dintre numeroasele locuri unde acestea au fost implementate, toate bucurându-se de același succes răsunător, ca și în Israel.

În spiritul egalității, deliberările actuale implică și auditoriul, conform următoarei proceduri: la masa principală se adună un număr de indivizi provenind din medii și având interese diverse, de cele mai multe ori aflate în conflict. Participanții își exprimă părerile lor despre un subiect anume stabilit de gazda evenimentului.

Apoi audiența adresează întrebări participanților, la care unul sau mai mulți dintre ei, răspund. Există regula, care nu poate fi încălcată, că participanții nu reproșează nimic altora și nici nu îi întrerup pe aceștia. Este strict interzisă critica la adresa persoanei. În acest fel, invitații ascultă o varietate de opinii care nu se află în opoziție, ci se completează.

În continuare, publicul se împarte în mai multe mese rotunde și discută problemele ridicate de gazdă, în același fel și spirit demonstrat de participanții la masa rotundă principală. În sfârșit, mesele se unesc într-o adunare comună, fiecare grup,  prezentându-și concluziile și împărtășindu-și impresiile despre eveniment, în întregul său.

Recent, au fost încercate și discuții de tip masă rotundă în mediul online, acestea având deasemenea, un mare succes. Evident că fiecare loc își are mentalitatea sa proprie și fiecare vehicul – eveniment în direct, întâlnire online sau transmisiune televizată – își are propriile avantaje și dezavantaje. Prin urmare, nici un eveniment nu seamănă cu altul. Și totuși, spiritul de camaraderie și angajamentul față de garanția reciprocă care stau la baza fiecărei astfel de discuții, asigură succesul acestor deliberări unice. Deși vasta majoritate a societății este încă departe de a-și conduce viața conform conceptelor garanției reciproce, aceste discuții, așa cum demonstrează înregistrările video, reușesc să inducă un autentic sens al traiului în responsabilitate reciprocă.

 

Totul despre revelarea iubirii

Întrebare: De ce numai înţelepciunea Cabala are un răspuns la întrebarea legată de menirea vieţii?

Răspuns: Căutăm răspunsul într-o manieră clară, ştiinţifică şi nu credem ce a scris cineva în anumite cărţi. Trebuie să obţin răspuns eu însumi. Înţelepciunea Cabala este bazată pe o realizare concretă, aşa cum este spus: „un judecător are doar ceea ce ochii săi văd”. Realizarea este cea mai clară înţelegere pe care o poate avea omul. Asta este calea care trebuie să fie.

De aceea, atunci când ne angajăm în metoda Cabala, obţinem instrumente de căutare ştiinţifice şi descoperim totul până când nu mai avem niciun dubiu. Prin înţelepciunea Cabala descopăr instrumentele, oportunităţile şi atributele din mine, prin care îl revelez pe Creator, reţeaua care conectează întreaga creaţie şi lumea superioară.

Trăiesc în două lumi. Corpul meu trăieşte în această lume şi, în acelaşi timp, simt realitatea superioară. Dar doar o simt, deoarece doar o realizez. Oricine care doreşte să simtă acelaşi lucru trebuie să treacă prin aceeaşi cale a studiului şi exerciţiilor, iar apoi va atinge gradual revelarea realităţii superioare.

Întrebare: Vorbeşti tot timpul despre revelaţie, revelarea forţei care înconjoară totul, singura forţă care operează în natură. Înseamnă că există ceva acum, dar eu pur şi simplu nu simt? Ce înseamnă să revelezi?

Răspuns: Există multe fenomene de care nu eşti conştient şi pe care nu le detectezi. Percepi sau recepţionezi undele radio? Nu. Există multe fenomene care au loc în jurul nostru, dar nu le putem percepe şi recepţiona. Am construit diferite instrumente prin care putem detecta astfel de fenomene. Dar, conform cu înţelepciunea Cabala, nu putem construi instrumente externe. Noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm intern, pentru că percepţia noastră, mintea şi sentimentele, sunt limitate, trebuie să le extindem. Pentru că trebuie să descoperim forţa generală a naturii, care se numeşte Creator, care vine de la Bo-Re (vino şi vezi), trebuie să obţinem starea în care Îl vom vedea, adică să îl revelăm.

Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când obţin revelarea realităţii superioare?

Răspuns: Revelarea te obligă, la fel cum te obligă orice revelaţie din această lume, să te comporţi în mod diferit, pentru că tu de fapt te schimbi, conform cu ea. Atunci te umple această nouă cunoaştere şi noile senzaţii.

Întrebare: Dar cum mă umple revelarea realităţii superioare, a Creatorului?
Răspuns: Simţi că eşti umplut de iubirea pentru alţii. Este o schimbare imensă prin care trece cineva. Şi asta pentru că iubirea aproapelui ca pe tine însuţi, legea garanţiei reciproce, este legea generală a realităţii superioare, iar noi trebuie să urcăm tot drumul către ea şi să existăm în ea.

Din programul de radio israelian 103 FM din 18.01.2015

Paştele este un exemplu pentru toți

Avem un mijloc care poate ajuta întreaga lume. Când vom ieșit din Egipt, din dezgust și ură reciprocă, vom vedea că adevărata legătura reciprocă umană rezolvă toate problemele.

Prin urmare astăzi, este nevoie peste tot de metoda lui Avraam. Este o nevoie prezentă și dacă noi, națiunea israeliană, nu o îndeplinim ca să o prezentăm umanităţii, presiunea care se va pune pe noi va crește. Aceasta se datorează faptului că lumea simte în subconştient că ascundem cheia fericirii faţă de ea.

Dar dacă facem ceea ce trebuie să facem și stabilim sa dăm un exemplu bun, lumea ne va primi cu recunoștință și respect. Pe ansamblu, aceasta este exact ceea ce lumea așteaptă de la noi.

Doresc o vacanță de unitate și conexiune la toți prietenii mei!

Legea creației

Întrebare: Înțelepciunea Cabalei vorbeşte despre forţa unică ce conectează toate forțele naturii în cadrul acesteia, care gestionează acest joc întreg numit viața noastră. Cum este această lege atunci când o persoană începe să o recunoască și să o atingă?

Răspuns: Această lege generală se numește Arvut (garanția reciprocă). Toate părțile naturii, mineral, vegetal, animal, și vorbitoare, toate forțele, toată natura în plinătatea și integralitatea ei sunt conectate într-un singur sistem, iar toate părțile se sprijină reciproc pentru a construi o formă completă.

Întrebare: Această lege acționează, de asemenea, la nivel uman?

Răspuns: Da. Dar problema este că omenirea trebuie să îşi umple nişa. Acest lucru se face în mod intenționat, astfel că vom atinge nivelul acestei puteri unice, devenind partenerii săi.

Această putere exclusivă conține toată realitatea în ea, toate timpurile și toate lumile, cu excepția lumii noastre. Este mai sus de timp, loc, mișcare și mai sus de conștiința noastră, ca o sferă imensă în care funcționează o singură forță.

Noi nu numai că putem descoperi această forță, dar, de asemenea, ne putem ridica la nivelul său. Trebuie să atingem acest obiectiv aici, în viața noastră.

Apoi vom deveni liberi de toate limitările de timp și de distanță, viață și moarte; pentru noi, nimic din toate astea nu există.

Vom obţine lumea noastră în această viaţă.

De la Programul israelian Radio 103FM, 1/18/15

Ca un mănunchi de trestii-Viaţa într-o lume integrată, Partea 4

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

Mass-media prosocială

În Scrierile lui Baal HaSulam, Așlag afirmă, ”Cea mai mare dintre toate plăcerile imaginabile este aceea de a te bucura de favoarea oamenilor. Merită să-ți cheltuiești toată energia, renunțând la orice plăcere materială, doar pentru a obține un dram din această recompensă minunată. Acesta este magnetul care i-a ademenit pe cei mai mari oameni ai tuturor generațiilor și pentru care aceștia au trivializat viața trupească.”254

Prin urmare, pentru a ne schimba comportamentul social, trebuie să schimbăm mediul social, dintr-unul care promovează individualitatea, într-unul care promovează mutualitatea. Practic, putem folosi media pentru a arăta că munca în grup conduce la rezultate mai bune decât cea individuală, precum și cum competiția dăunează fericirii și sănătății omului. De îndată ce vom înțelege că în urma comportamentuluii cooperativ vom extrage recompense mult mai mari, colaborarea va fi ușor de aplicat.

În cartea lor pătrunzătoare, Înțelepciunea echipelor: Crearea organizației de înaltă-performanță, autorii Jon R. Katzenbach și Douglas K. Smith descriu o poveste de succes, care merită a fi menționată în acest context, pentru demonstrarea avantajelor muncii în echipă. Burlington Northern Railroad a fost o companie de transport de succes, fiind acum o parte a corporației deținute de Berkshire Hathaway, controlată de Warren Buffett. În 1981, Burlington Northern Railroad a fost revoluționată de șapte oameni – Bill Greenwood, Mark Cane, Emmett Brady, Ken Hoepner, Dave Burns, Bill Dewitt și Bill Berry – care s-au folosit de liberalizarea industriei căilor ferate americane, pentru a crește viteza transporturilor și a scădea costurile. Iată cum descriu Katzenbach și Smith spiritul în care aceștia au îndeplinit această revoluție: ”Toate aceste adevărate echipe împărtășesc un angajament față de scopul lor comun. Dar doar membrii cu adevărat excepționali … ajung să fie dedicați unii față de ceilalți. Cei șapte bărbați au dezvoltat între ei o preocupare și un angajament, unul față de celălalt, la fel de profund ca și devotamentul lor față de viziunea pe care încercau să o transpună în realitate. Ei se îngrijeau de bunăstarea fiecăruia dintre ei, oricând și oriunde era nevoie și lucrau constant, împreună, pentru a îndeplini tot ceea ce trebuia făcut.”255

Un asemenea exemplu poate fi un argument valoros în favoarea unității versus competiție. Singura problemă, în lumea noastră ultra-competitivă de astăzi, este că până și unitatea este folosită în scopul câștigării unui avantaj personal, pentru grupul care o practică (sau am putea spune că o încalcă, folosind-o nepotrivit). În lumea actuală interconectată și interdependentă, un asemenea tip de unitate este nesustenabilă.

În societatea noastră ego-centristă, unitatea va dura exact atât cât se dovedește a fi profitabilă pentru indivizii implicați în ea. În capitolul anterior, în secțiunea ”De la eu, la noi, la unul”, am descris efectele devastatoare ale competiției. În același timp, am afirmat: ”Cunoașterea noastră actuală a naturii umane nu ne permite să evităm această atitudine competitivă și alienantă, pentru că ea vine din interior, fiind dictată de nivelul al patrulea, vorbitor, de dezvoltare a dorințelor iar noi nu putem stopa evoluția dorințelor”.

Am afirmat însă deja că nu trebuie să împiedicăm evoluția noastră, ci doar să o îndreptăm într-o direcție constructivă, pentru toți. Cel mai eficient mod de a face asta este folosirea mass-mediei. Dacă vom dezvolta medii prosociale și ne vom bombarda constant cu astfel de informații, prosociale, în aceeași măsură în care suntem copleșiți cu reclame care au drept scop golirea conturilor noastre bancare, vom descoperi că trăim într-o societate extrem de diferită de aceea în care ne aflăm astăzi.

Mass-media contemporană conține o mare cantitate de divertisment, fie prin internet, fie prin TV. O publicație a Departamentului pentru Educație a SUA, intitulată, ”Ghid media – Ajutați-vă copilul să treacă de adolescența timpurie” afirmă că, ”Lumea adolescenților este greu de înțeles, fără a lua în considerație imensul impact al mass-mediei asupra vieților lor. Ea se află în competiție cu familia, prietenii, școala și comunitatea, în ceea ce privește abilitatea sa de a forma interesele, atitudinile și valorile tinerilor.”256 În mod regretabil, majoritatea covârșitoare a intereselor induse de media, sunt antisociale.

De exemplu, o publicație online a Universității Sistemului de sănătate din Michigan arată că ”Începând cu anul 1950, mii de studii s-au întrebat dacă există o legătură între expunerea la violența media și comportamentul violent în sine. Toate, în afară de 18 dintre ele, au răspuns Da!… Conform AAP (Academia Americană de Pediatrie), ”rezultatele unor cercetări extensive arată că violența media poate contribui la dezvoltarea unui comportament agresiv, a unei insensibilități față de violență, apariția de coșmaruri a fricii de a fi rănit”.257

Pentru a înțelege cantitatea de violență absorbită de tinerele minți, să luăm în considerație următoarea informație oferită de publicația menționată anterior: ”Un copil american vede în medie, 200000 de acte de violență și 16000 de crime la televizor, mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.”258 Dacă acest număr nu vi se pare alarmant, observați că sunt 6570 de zile în 18 ani. Aceasta înseamnă că, în medie, un copil va fi expus la ceva mai mult de 30 de acte de violență, la televizor, dintre care 2,4 sunt crime, în fiecare dintre zilele copilăriei sale, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În cartea Dezvoltarea pe parcursul vieții: o abordare psihologică, publicată în 2008, de Barbara M. Newman, PhD și Philip R. Newman, descriu, în aceeași notă, cum ”expunerea la mai multe ore de violență televizată, măresc repertoriul de comportamente violente al copiilor mici și cresc prevalența sentimentelor, gândurilor și gesturilor agresive. Acești copiii sunt cuprinși de fantezii violente, la care iau parte în situația televizată pe care o urmăresc.”259 Dacă ne aducem aminte de neuronii-oglindă și ținem cont de cât de mult învățăm prin imitație, noi toți și în special copiii, ne putem imagina ce rău ireversibil le provoacă acestora vizionarea scenelor violente. Iar efectele acestei educații greșite, le simțim deja, din plin.

Din acest motiv, dezvoltarea unei mass-medii prosociale și a responsabilității reciproce, este imperativ necesară pentru supraviețuirea noastră, ca societate durabilă. Ea trebuie să joace un rol cheie în schimbarea atmosferei publice alienate, într-una de camaraderie. Media ne pune la dispoziție aproape tot ceea ce știm despre lumea noastră. Chiar și informația pe care o primim de la prieteni și familie, sosește de obicei, via media – versiunea modernă a telegrafului.

Media nu ne pune însă, la dispoziție, doar informații. Ea ne oferă fărâme de informații despre oameni pe care îi aprobăm sau îi dezaprobăm și ne formăm opiniile pe baza a ceea ce vedem, auzim sau citim în media. Deoarece puterea sa asupra publicului este fără rival, atunci când media se orientează spre apropiere și unitate, ea va îndrepta atenția lumii întregi asupra acestor valori.

Astăzi media pune accentul pe indivizii de succes, moguli media, mega staruri și indivizii super-realizați, care au făcut miliarde pe spinarea competitorilor lor. În timpuri de criză, cum ar fi după uraganul Sandy, oamenii se unesc pentru a se ajuta reciproc. În asemenea timpuri, toate poveștile pe care le difuzează din abundență media, ajută la ridicarea moralului nostru și ne dau speranță în bunătatea spiritului uman. Din păcate, imediat cum apare ceva nou, media aleargă după acea poveste și tot câștigul dispare, iar o dată cu el și credința în spiritul uman. În prime time se reinstalează senzația de suspiciune și alienare.

Pentru a induce o schimbare fundamentală și de durată a viziunii noastre, pentru a ne dori calitatea dăruirii, media ar trebui să prezinte întreaga realitate și să ne arate structura ei interconectată și interdependentă. În acest scop, ea ar trebui să producă programe care demonstrează influența acestei calități asupra tuturor nivelurilor Naturii – mineral, vegetal, animal și vorbitor – și să încurajeze oamenii să o emuleze, pentru a egaliza societatea noastră cu trăsăturile de dăruire, mutualitate și homeostază ale Naturii. În locul talk show-urilor care idolatrizează oamenii de succes, ar trebui prezentate show-uri care i-au ajutat pe alții să aibă succes.

Dacă media va arăta oameni care au grijă unii de alții și îi va așeza pe un piedestal, în primul rând pentru că faptele lor coincid cu legile Naturii, cu Legea dăruirii, atunci ea va schimba preferința publicului pentru ego-centrism, într-una pentru camaraderie. Oamenii vor începe să simtă că în faptul de a fi altruist există un câștig personal, mai mare decât cel din egoism, dacă în egoism există vreunul.

Mesjul predominant al mass-mediei actuale ar trebui să fie, ”Unitatea este amuzantă și vă face bine; alăturați-vă nouă!” Există nenumărate mijloace prin care media ne poate arăta că unitatea este un dar.

Deși toți oamenii de știință cunosc faptul că nici un sistem din Natură nu operează izolat, că interdependența este numele jocului, majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de asta. Atunci când vom vedea cum toate organele lucrează în beneficiul întregului corp, cum albinele colaborează în stup, cum o școală de pești înoată la unison, ca și cum ar fi un pește uriaș, cum cimpanzeii îi ajută pe alți cimpanzei sau pe oameni, fără să aștepte nici o recompensă în schimb, vom știi că legea primară a Naturii este una a armoniei și a coexistenței.

Media poate și trebuie să ne arate astfel de exemple, mult mai des decât o face acum. Realizând că așa lucrează Natura, în mod spontan, ne vom examina societățile și ne vom strădui să emulăm această armonie și între noi. Dacă gândurile noastre încep să se schimbe în această direcție, ele vor induce o atmosferă diferită și vor aduce un spirit de speranță și putere în viața noastră, mai înainte chiar de a transpune în realitate acest spirit, deoarece vom fi aliniați cu forța vitală a Naturii, cu Creatorul.

Așa cum am arătat, cea mai mare plăcere a noastră este de a câștiga favoarea oamenilor, de aceea dacă acțiunile și opiniile noastre sunt aprobate, ne simțim bine. Atunci când ceea ce spunem sau facem este dezaprobat, ne simțim prost și avem tendința de a ne ascunde acțiunile sau de a le modifica, pentru a fi conforme cu standardele sociale. Cu alte cuvinte, tocmai pentru că este atât de important pentru noi să ne simțim bine, media are poziția unică din care poate schimba acțiunile și opiniile oamenilor.

Deloc surprinzător, politicienii sunt persoanele cele mai dependente de rating, din întreaga societate, din moment ce carierele și nivelul de trai depind de popularitatea lor. Dacă le arătăm că ne-am schimbat valorile și ei le vor schimba pe ale lor. Și unul dintre modurile cele mai eficiente de a le spune acest lucru, este să le arătăm ce anume dorim să vedem la televizor! Putem să oferim ratinguri mari show-urilor care promovează unitatea și camaraderia, atunci politicienii se vor alinia acestui spirit și vor elabora legi conforme lui. Deoarece politicienii vor să rămână în funcții, trebuie să le arătăm că, în acest scop, ei trebuie să promoveze ceea ce dorim noi – unitatea.

După ce vom crea o mass-media care promovează unitatea și colaborarea, în locul glorificării egoiste a celebrităților, vom avea un mediu care ne va convinge că unitatea și responsabilitatea reciprocă sunt bune.

Faraonul, chintesenţa răului

Întrebare: Cred că egoismul este o calitate pozitivă, fără de care nu putem să ne dezvoltăm. Dacă un copil nu ar avea calitatea de egoism, nu s-ar strădui să înveţe şi să crească.

Răspuns: Căutarea pentru cunoaştere, educaţie, cultură, să vezi lumea, să zbori în spaţiu, acestea nu se numesc egoism rău. Înclinaţia rea o reprezintă relaţiile rele dintre noi dorinţa de a-i folosi pe alţii, de a-i suprima.

Doar dorinţa de a creşte şi de a deveni un mare om nu este egoism, pentru că prin asta aş putea să vreau să aduc un beneficiu umanităţii. Egoismul este o dorinţă de a subjuga alţi oameni, de a-i face sclavi.

Faraonul, regele Egiptului, este chintensenţa întregului rău. Această putere specială, inerentă în fiecare fiinţă umană prin natura ei, se numeşte înclinaţia rea, care ne strică relaţiile cu ceilalţi. Numai despre acest lucru vorbim, nu despre dorinţa omului pentru dezvoltare.

Faraonul se numeşte regele Egiptului pentru că domneşte asupra noastră, fără să ne consulte dorinţele. Doar ne ordonă ce să facem – ne încarcă cu muncă grea.

Faraonul ne comandă să construim, adică să ne unim. Dar, de îndată ce vrem să ne unim, el stă între noi şi ne facem să ne certăm unul cu altul, şi se bucură de asta.

Astăzi, fiinţa umană este sclava unei forţe speciale numită Faraon. În natură, există o foră care face să avanseze întreaga lume în procesul de evoluţie. Duce la dezvoltări în tehnologie, ştiinţă, cultură şi educaţie.

Dar în această dezvoltare, există o forţă care ne face să ne tratăm unul pe altul într-o manieră proastă, egoistă, să ne bucurăm de faptul că suntem superiori altora, că îi putem înjosi.

Toată lumea vrea să fie Faraonul şi să îi controleze pe alţii. Dacă are abilitatea să îi pună jos pe alţii, ca să nu mai aibă unde să scape, primeşte plăcere din asta. Asta înseamnă că Faraonul trăieşte în fiecare dintre noi.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 24.03.2015